Arhiva

Archive for aprilie 2014

Festivalul Naţional de Umor „Liviu Oros” 2014, Deva. Poze… pentru buletinul de vot!


Liviu Oros

Categorii:PRESA, UMOR

TÂRGULUI DE CARTE „ALBA TRANSILVANA” Ediţia a 7-a, 9-11 mai 2014


CONSILIUL JUDEŢEAN ALBA
BIBLIOTECA JUDEŢEANĂ „LUCIAN BLAGA” ALBA

Programul
TÂRGULUI DE CARTE „ALBA TRANSILVANA”
Ediţia a 7-a, 9-11 mai 2014

VINERI – 9 mai

Ora 12,00
Deschiderea festivă a Târgului de Carte Alba Transilvana

Cuvânt de bun venit: Ion Dumitrel – preşedintele Consiliului Judeţean Alba, Mircea Hava – primarul municipiului Alba Iulia, Mioara Pop – director al Bibliotecii Judeţene „Lucian Blaga” Alba

Vizitarea standurilor (prezentarea editurilor participante)

ALBA MALL, BALLROOM
Ora 12,30
Lansări de carte
CONSILIUL JUDEŢEAN ALBA
BIBLIOTECA JUDEŢEANĂ „LUCIAN BLAGA” ALBA

Lucian Blaga – ediţii multilingve, ediţii anastatice, ediţii critice, restituiri
Proiectul multianual derulat de către Biblioteca Judeţeană „Lucian Blaga” Alba cu sprijinul Consiliului Judeţean Alba şi a unor instituţii partenere (editura Ars Longa din Iaşi, editura Ardealul din Târgu Mureş, universităţi, asociaţii culturale) îşi propune: publicarea operei blagiene în mai multe limbi de circulaţie internaţională şi promovarea acesteia în ţară şi străinătate prin varii mijloace (târguri de carte, seminarii, sesiuni de comunicări, donaţii de carte, schimburi culturale ş.a.); publicarea unor ediţii anastatice ale operei lui Lucian Blaga; reeditarea unor scrieri importante ale acestuia.

Editura ARS LONGA, Iaşi
• Lucian Blaga, Ce aude unicornul? (ediţie multilingvă de lux). Colecţia „Către cititor”
Traducere în limbile franceză de Paul Villard, spaniolă de Christian Tămaș, engleză de Rodica Albu și germană de Anneliese Poruciuc și Andrea Bargan. Prefață de Ioan Holban. Grafică de Nicoleta Bida-Șurubaru
Prezintă: Mioara Pop, Brânduşa Tămaş

Editura ARDEALUL, Târgu Mureş
• Lucian Blaga, Religie şi spirit (ediţie anastatică)
• Eugeniu Nistor, Lucian Blaga – filosof al culturii
• Cornel Moraru, Convergenţe metafizice în opera lui Lucian Blaga
Prezintă: Eugeniu Nistor, Mioara Pop
Editura PRINCEPS MULTIMEDIA, Iaşi
• Colecţia „Biblioteca Ion Creangă”, volumele 25-30

– Aurel Rău, În poveşti cu Ion Creangă (vol. XXV)
– Gavril Istrate, Limba scrierilor lui Ion Creangă (vol. XXVI)
– Emil Precup, Viaţa şi opera lui Ion Creangă (vol. XXVII)
– Adrian Dinu Rachieru, Ion Creangă. Spectacolul disimulării (vol. XXVIII)
– Scrierile lui Ioan Creangă. Poveşti (I). (vol. XXIX). Ediţie anastatică
– Ioan Creangă. Amintiri din copilărie şi anecdote (II). (vol. XXX). Cu 8 ilustraţiuni de Teodor Buicliu. Ediţie anastatică
Prezintă: Acad. Mihai Cimpoi, Ion Buzaşi, Filomena Corbu

Institutul de Cultură al Românilor din Voivodina (Zrenianin, Serbia) şi
Editura Libertatea (Panciova, Serbia).
– Prezentări de carte şi publicaţii
Invitaţi: Costa Roşu, Todor Ursu

Ora 15,00
ZIUA EUROPEI – eveniment interinstituţional
• Premierea câștigătorilor la concursul de eseuri Societatea românească – societate europeană, ediția a V-a
• Vizionări de filme tematice
• Concursuri interactive
Moderator: Adrian Simion
Invitat: Simion Crețu, Director General ADR Centru

 Lansare de carte: Elena Smeu-Mare, Cioburi de cuvinte, Editura eVertical
Prezintă: Carmen Sînc, Alina Alexandru
Invitaţi: Diana Câmpan, Ioan Adrian Popa
Ora 16,00
Lansare de carte
Editura MARIST
– Dumitru Teodorescu, Mândria vânătorului de munte. Memorii de război
Prezintă: Cristian Mareş
Ora 16,30
Lansări de carte
Editura PRINCEPS EDIT

• Colecţia „EDIŢII CRITICE”

– Mihai Eminescu, Integrala operei poetice (ediţie realizată de Daniel Corbu, prefaţă, note, bibliografie, selecţie studii critice Daniel Corbu)
– G. Topîrceanu, Opera poetică (Integrala operei poetice, ediţie critică de Daniel Corbu)
– G. Topîrceanu, Scrieri în proză (Romane, povestiri, memorialistică, teatru, jurnale, articole, cronici, corespondenţă, parodii în proză). Ediţie critică, bibliografie, note şi selecţie texte Daniel Corbu
– Vasile Alecsandri, Integrala operei dramatice (ediţie critică de Daniel Corbu, prefaţă de acad. Constantin Ciopraga)
– Vasile Alecsandri, Opera poetică (Integrala operei poetice, ediţie critică de Daniel Corbu)
– George Coşbuc, Opera poetică (Integrala operei poetice, ediţie critică de Daniel Corbu)
Prezintă: Nicolae Băciuţ, Mircea Petean, Daniel Corbu

– Daniel Corbu, Rostirea postmodernă. Generaţia poetică ’80 în literatura română

Prezintă: Aurel Pantea, Mircea Petean, Nicolae Băciuţ

Ora 17,30
Lansări de carte
• Valeriu Cîmpeanu, Replici indigeste. Editura Timpul
• Valeriu Cîmpeanu, Singur prin cuvinte. Editura Scrisul Românesc
Prezintă: Aurel Pantea, Valeriu Cîmpeanu

Ora 18,00
Lansări de carte
Editura LIMES
– Mircea Tomuş, Aripile demonului, vol. IV
– Mihai Pascaru, Balade si alte poeme; Glocalizare românească. Impactul comunitar al Proiectului Roşia Montană Gold Corporation
– Liana Mânzat, Visul; Venetica
– România postcomunistă: istorie şi istoriografie (editor Ovidiu Pecican)
Prezintă: Ștefan Borbély, Traian Vedinaş, Mircea Petean

Ora 19,00
Lansări de carte
Editura ALTIP
• Cristian Florin Bota, Gabriela Mircea, Cetea de ieri şi de azi. Secvenţe istorice şi etno-culturale
Prezintă: Gabriela Mircea, Cristian Florin Bota

CENTRUL DE CULTURĂ “AUGUSTIN BENA” ALBA
• Daniel Tiutiu, Făşangii de la Cetea. Editura eVertical
Prezintă: Daniela Floroian
• Maria-Violeta Sârbu, Vin…la Cetea. Editura eVertical
Prezintă: Emil Comşa
––––––––––––––––––-
 Obiceiul făşangilor la Cetea. Prezintă: Ionel Sârbu
 Moment artistic susţinut de Ansamblul folcloric al judeţului Alba
––––––––––––––––

 

 

 

 

 

 

SÂMBATĂ – 10 mai
ALBA MALL, BALLROOM

Ora 10,30
Şcoala de folk. Participă elevi de la Palatul Copiilor din Alba Iulia. Coord. : Daniel Avram

Ora 11,00
Lansări de carte
Editura ORTOEPIA
– Ovidiu Vasilescu, Strigătul sângelui; Echinocţii atemporale
– Nicolae Crepcia, Izvorul dragostei; Comoara curcubeului
Prezintă: Ovidiu Vasilescu
Ora 11,30
Lansări de carte
Editura CRONOLOGIA
– Radu Igna, Hațeg. Vremuri și oameni, fapte și mărturii
Prezintă: Maria-Daniela Pănăzan, Constantin Stancu
– Constantin Stancu, Etemenanki (Ultima săptămână)
Prezintă: Aurel Pantea, Maria-Daniela Pănăzan
– Lőrinczi Francisc-Mihai, Zăbavă pe chaise-longue. Haiku
Prezintă: Valentin Marica
– Lőrinczi Francisc-Mihai, În fagure de rodii. Sonete
Prezintă: Claudia Oancea-Raica
Ora 12,00
Lansări de carte
ACADEMIA ROMÂNĂ, FUNDAŢIA NAŢIONALĂ PENTRU ŞTIINŢĂ ŞI ARTĂ
 Colecţia Opere fundamentale

Lansată în ianuarie 2000, Colecţia Opere fundamentale, care apare sub egida Academiei Române, sub coordonarea acad. Eugen Simion, publică lucrările reprezentative ale literaturii române clasice şi contemporane, în ediţii de înalt nivel ştiinţific realizate de cei mai buni specialişti în domeniu. Fiecare ediţie din opera unui autor cuprinde, în afara textelor publicate integral, o prefaţă sau un studiu introductiv, tabel cronologic privind viaţa şi opera scriitorului, repere critice, note, comentarii şi, dacă e cazul, indici.
Volumele, prezentate într-o casetă elegantă, sunt imprimate pe hârtie bibliofilă, fiind legate în imitaţie de piele şi imprimate pe cotor cu folie de aur; supracoperta este tipărită în două culori şi celofanată.

 Lansarea volumului:
• Mihai Eminescu, Poezii. Ediţie critică, cronologie, note şi variante de Perpessicius. Introducere de Eugen Simion. Diferenţe textuale şi un comentariu asupra ediţiei Perpessicius de Nicolae Georgescu
Prezintă: Acad. Eugen Simion

 

 

Fundaţia Naţională “Satul românesc”
• Revista „Acasă”
Prezintă: Ion Brad
Invitaţi: George G. Potra, Alexandru Brad
Ora 13,00
Lansare de carte
Editura CARTEA DAATH
– Ioan Gyuri Pascu, Purtătorul de cuvinte
Prezintă: Daniela Marin, Mioara Pop
Invitat: Ioan Gyuri Pascu
Ora 13,30
Prezentare de carte
Editura „ALMA MATER”
– Anca Sîrghie, Literatura pentru copii în contextul beletristicii româneşti; Metodica predării limbii şi literaturii române în învăţământul preşcolar şi primar
Prezintă: Anca Sîrghie

Ora 14,00
Lansări de carte
Editura ECOU TRANSILVAN
– Eugen S. Cucerzan, Poezia filosofică românească. Antologie
Prezintă: Ovidiu Pecican
– Ovidiu Pecican, Câteva din secretele romancierului Lucian Blaga
Prezintă: Mioara Pop, Aurel Pantea
– Constantin Blănaru, Părăduirea dascălilor
Prezintă: Monica Grosu
– Rodica Braga, MAIA
Prezintă: Sonia Elvireanu, Constantin Blănaru
Editura eLITERATURA
– Sonia Elvireanu, Rodica Braga: reprezentarea interiorităţii
Prezintă: Gabriela Chiciudean

Ora 15,00 – 17, 00
Lansări de carte
Editura EIKON

– Constantin Cubleșan, Grăbește-te încet –75 (Interviuri)
– Mircea Muthu, Repere culturale transilvane. I. Contribuţii istorico-literare, Editurile Eikon & Scriptor
– Mircea Popa, Ferestrele Clujului. Exerciții de memorie culturală; Regăsiri creştine
– Vistian Goia, Consemnări critice
– Flaviu George Predescu, Poetul merge mai departe – eseuri despre iubire
– Ioan Şcheau, Filosofia educaţiei

Invitaţi: Constantin Cubleşan, Diana Câmpan, Mircea Muthu, Vistian Goia, Flaviu George Predescu, Mircea Popa
Prezintă: Ion Cristofor, pr. Dorin Opriş, Aurel Pantea, Mihai Pascaru, Vasile George Dâncu

Ora 17,00
Lansări de carte
Editura ARS LONGA
 Colecţia Perseide
– Patricia Tenorio, Fără nume/Sans nom (trad. de Flavia Cosma)
– Sonia Elvireanu, Între Răsărit şi Apus/ Entre le Lever et le

– Dorel Vişan, Psaumes (trad. de Christian Tămaş)
– Christian Tămaş, Le silence blanc

 Colecţia ALIF
– 7 nuvele arabe, antologie şi traducere de Christian Tămaş

 Colecţia Arcadia
– Flavia Cosma, Zgârieturi pe faţa oglinzii folder Ars Longa foto 7

– Ion Miloş, Aforisme (ediţie îngrijită de Catinca Agache)

Invitaţi: Patricia Tenorio (Brazilia), Flavia
Cosma (Canada), Dorel Vişan

Prezintă: Mioara Pop, Rodica Chira, Sonia Elvireanu, Aurel Pantea, Christian Tămaş

Ora 18,00
Lansări de carte
Editura ARHIPELEAG XXI
– Aurel Pantea, Blanca. Fragmente din însemnările unui resentimentar (I)
Prezintă: Iulian Boldea, Alexandru Cistelecan

Ora 18,30
Prezentare de carte şi dezbatere pe tema: Generaţia *60: discursul artistic şi discursul critic. neomodernismul
Moderator: Daniel Cristea- Enache
Invitaţi: Diana Câmpan, Mircea Braga, Constantin Cubleşan, Aurel Pantea

–––––––––––––––
Ora 20,00
 Recital extraordinar Ioan Gyuri Pascu
–––––––––––––––

 

 

 

 

 

 

 

 
Duminică, 11 mai
ALBA MALL, BALLROOM
Ora 10,30
• „Vreau să joc”. Decernarea premiilor concursului de artă plastică pe motive blagiene. Participă elevi ai Liceului de Arte „Regina Maria” Alba Iulia
• „Salvează o carte”. Decernarea premiilor concursului naţional de artă plastică şi eseuri literare

Ora 11,00
Lansare de carte
– Kingsley Chibuzor Nwabia, Basmele din Africa de Sud/ Folktales from South Africa; Andrei’s Painting/ Pictura lui Andrei
Invitat: Kingsley Chibuzor Nwabia
Prezintă: Cristina Smadea

Ora 11,30
Prezentări de carte şi albume de artă
Fundaţia Inter-Art Aiud şi Centrul Cultural „Liviu Rebreanu” Aiud
– Nicolae Kömives, Vânătoare luminoasă cu fiare îngenunchiate
– Freedom and art – without borders; L’Art qui unit; Nations-Water-Cultures
Prezintă: Ioan Hădărig

Ora 12,00
Lansare de carte
ARHIVELE NAŢIONALE ALE ROMÂNIEI, SERVICIUL JUDEŢEAN ALBA
– Memoria Arhivelor – primele trei decenii de la făurirea României Mari, Editura Rocarpatica
Prezintă: Dana Zecheru
Ora 12,30
Interferenţe culturale transilvănene
Lansări de carte
Editura Reîntregirea
– Moga Vasile, Jurnal de pelerin, Editura Reîntregirea
Prezintă: Oliviu Iacob

Scriitori din judeţul Alba. Lansări şi prezentări de carte:
– Cornel Nistea, Opinii critice, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă
– Aurel Pantea. Ultimul taliban (Poetica neantului). Coordonator: Iulian Boldea, Editura Arhipeleag XXI
– Mircea Stâncel, Dincolo de melancolie, Colecţia revistei Discobolul
– Ion Mărgineanu, Cerneala frigului sau descompunerea iluziei, Editura Grinta; Lăsând tăcerea să vorbească, Editura Grinta
– Gheorghe Jurcă, Captivitatea singurătăţii, Editura Grinta
Prezintă: Sonia Elvireanu
– Maria Cornelia-Postescu, Idoli fără altare, Editura Altip
– Ioan Kamla, Lacrima de râs, Editura Altip
– Madrigaluri, epigrame şi catrene, Editura Unirea
Prezintă: Ioan Hănţulescu
– Veronica Oşorheianu, Căţelul pământului , Editura Grinta
– Sebastian Bazilescu, Microdicţionar etimologic explicativ (cuvinte, expresii, sintagme) pe înţelesul tuturor, Editura Emma Books
– Samson I. Bota, Părţile de propoziţie. Texte din operele lui Lucian Blaga, Editura Emma Books
– Lucia Dăncilă, Grădinile inimii , Editura Altip
– Vasile Grozav, Sfinţii părinţi ai creştinismului, despre exerciţiul fizic şi spectacole, Editura Colorama
– Vasile Ursu, Directorul unităţii de învăţământ, Editura Altip
– Antologia de poezie „Ocrotiţi de Eminescu” (2014), Editura Astra
Prezintă: Silvia Pop
– Revista ETHOS XXI, nr. 24
– Vintilă Avram, Villalonga, vol. IV, Editura Emma Books
– Ştefan Dinică, Mişcarea, Editura Unirea
– Ion Buzaşi, Scriitorii români şi Blajul, Editura Altip
– Virgil Todeasă, Surâsurile realului, Editura Brumar
– Monica Grosu, Ioan Popa şi valenţele evocării, Editura Grinta
– Dumitru Mălin, Târziu, la capătul speranţei, Editura Emma Books

 Cosmin Toma, Atelierul lui Toma, Editura eVertical
Moderator: Mioara Pop
Participă reprezentanţi ai editurilor, scriitori, invitaţi

Ora 16
Închiderea ediţiei a VII-a a târgului de carte

Ora 18,00
Muzeul Naţional al Unirii Alba Iulia
Sala Unirii
 „De vorbă cu Domnul”. Recital de poezie susţinut de actorul Dorel Vişan
–––––––––––––––––––––-

Program pus la dispozitie de Maria-Daniela Pănăzan

Categorii:literature

Profitul reînvestit de la 01.07.2014


ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 19 din 23 aprilie 2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, act Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 308 din data de 25 aprilie 2014

Se urmăreşte să se diminueze povara fiscală din economie, prin reducerea sau scutirea integrală a impozitului pe profit datorat de persoanele juridice. Această măsură se înscrie în efortul general întreprins pentru stimularea competitivităţii şi inovării, atragerii investiţiilor, creşterii locurilor de muncă şi îmbunătăţirea condiţiilor de muncă.
Aplicarea măsurii conduce la diminuarea impozitului pe profit datorat de persoanele juridice care investesc profitul în activele respective, asigurând în acest mod creşterea surselor de finanţare rămase la dispoziţia acestora cu suma corespunzătoare impozitului pe profit scutit.
Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, se modifică şi se completează după cum urmează:
Scutirea de impozit a profitului reinvestit
Profitul investit în echipamente tehnologice – maşini, utilaje şi instalaţii de lucru – astfel cum sunt prevăzute în subgrupa 2.1 din Catalogul privind clasificarea şi duratele normale de funcţionare a mijloacelor fixe, folosite în scopul desfăşurării activităţii economice, este scutit de impozit. Profitul investit potrivit alin. (1) reprezintă soldul contului de profit şi pierdere, respectiv profitul contabil brut cumulat de la începutul anului, în anul punerii în funcţiune a echipamentelor tehnologice respective. Atenţie! Scutirea de impozit pe profit aferentă investiţiilor realizate se acordă în limita impozitului pe profit datorat pentru perioada respectivă.
Pentru perioada 1 iulie-31 decembrie 2014, în aplicarea facilităţii se ia în considerare profitul contabil brut înregistrat începând cu data de 1 iulie 2014.
Scutirea se calculează trimestrial sau anual, după caz. Suma profitului pentru care s-a beneficiat de scutirea de impozit pe profit, mai puţin partea aferentă rezervei legale, se repartizează la sfârşitul exerciţiului financiar, cu prioritate pentru constituirea rezervelor, până la concurenţa profitului contabil înregistrat la sfârşitul exerciţiului financiar. În cazul în care la sfârşitul exerciţiului financiar se realizează pierdere contabilă nu se efectuează recalcularea impozitului pe profit aferent profitului investit, iar contribuabilul nu repartizează la rezerve suma profitului investit.
Pentru echipamentele tehnologice care se realizează pe parcursul mai multor ani consecutivi, facilitatea se acordă pentru investiţiile puse în funcţiune parţial în anul respectiv, în baza unor situaţii parţiale de lucrări.
Legea se aplică pentru echipamentele tehnologice considerate noi, potrivit normelor de aplicare.
Contribuabilii care beneficiază de prevederile legea au obligaţia de a păstra în patrimoniu echipamentele tehnologice respective cel puţin o perioadă egală cu jumătate din durata de utilizare economică, stabilită potrivit reglementărilor contabile aplicabile, dar nu mai mult de 5 ani. În cazul nerespectării acestei condiţii, pentru sumele respective se recalculează impozitul pe profit şi se percep creanţe fiscale accesorii, contribuabilul are obligaţia depunerii declaraţiei fiscale rectificative.
Nu intră sub incidenţa acestor prevederi echipamentele tehnologice care se înscriu în oricare dintre următoarele situaţii:
a) sunt transferate în cadrul operaţiunilor de reorganizare, efectuate potrivit legii;
b) sunt înstrăinate în procedura de lichidare/faliment, potrivit legii;
c) sunt distruse, pierdute sau furate, în condiţiile în care aceste situaţii sunt demonstrate sau confirmate în mod corespunzător de contribuabil. În cazul echipamentelor tehnologice furate, contribuabilul demonstrează furtul pe baza actelor doveditoare emise de organele judiciare.
Contribuabilii care beneficiază de prevederile legii nu pot opta pentru metoda de amortizare accelerată pentru echipamentele tehnologice respective.
Prevederile legii se aplică pentru profitul reinvestit în echipamentele tehnologice produse şi/sau achiziţionate după 1 iulie 2014 şi puse în funcţiune până la data de 31 decembrie 2016 inclusiv.”
Prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă se aplică începând cu data de 1 iulie 2014.

 

 

 

 

Categorii:PRACTIC

Zborul la Ionuţ Caragea


Marea singurătate a zborului
adevărata lume este a celor singuri
ştii şi totuşi te pierzi în mulţime
mergi lovindu-i cu umerii
pe toţi ceilalţi
şi nimeni nu-şi ridică
perechea ascunsă de aripi
poate că lumea este toată a ta
a celui rătăcit printre oameni
şi cine să zboare
şi cine ştie calea
spre marea singurătate a zborului?

 

 

Ionuţ Caragea

 

Categorii:POEMUL

Liviu Rebreanu: violenţa metafizică, fericire, crucea. Un eseu de Adrian Botez


VIOLENŢA METAFIZICĂ ŞI CRUCEA – ÎN ROMANELE LUI LIVIU REBREANU

Motto: “Dumneata îţi închipui că cel ce ştie mai mult, înţelege neapărat mai mult?

Sau că ştiinţa merge mână de mână cu fericirea?” (Liviu Rebreanu – Adam şi Eva)

 

(fragment)

A-VIOLENŢA METAFIZICĂ – FORMĂ DE CUNOAŞTERE-ÎNŢELEGERE. CLIPA LUI DISMAS

Cine citeşte observaţiile lui G.Călinescu, din a sa Istorie a literaturii române , despre violenţa fizică din romanele rebreniene şi, mai ales, sugestia criticului precum că Rebreanu ar fi incapabil să vadă lumea deasupra instinctualităţii gloatei – rămâne, probabil, surprins că, totuşi, “suveranul” Călinescu îi face romancierului o concesie: “Cu toate aceste inegalităţi, Liviu Rebreanu este un mare scriitor şi pe drept cuvânt creatorul romanului românesc modern, cu mult asupra ceea ce epoca lui produsese”. De ce tocmai un apologet al violenţei să se instituie în creator al romanului românesc modern – când, slavă Domnului, de la Filimon la Sadoveanu şi de la “sburătorişti”, la dadaişti – avem destui autori romaneşti şi moderni, şi paşnici – în linia lui Balzac, ori Flaubert, ori Dickens, ori Proust, ori… Urmuz, cei atât de calini şi de paşnici?…”Fără violenţă!”…
Romanul Adam şi Eva este scris suficient de devreme (1925 – al treilea, după Ion-1920 şi Pădurea spânzuraţilor-1922), pentru a ne naşte întrebarea legată de semnificaţia şi rostul violenţei din epicul rebrenian – şi a ne şi propune un răspuns la această întrebare. La 6 dintre cele 7 personaje-întrupări ale Masculinului Călător prin Timp (Mahavira-indianul, Unamonu-egipteanul, Gungunum-sumero-akkadianul, Axius-romanul, Gaston Duhem-raţionalistul ateu republican francez şi Toma Novac-românul anamnezei finale) le este distrus corpul fizic prin violenţă, chiar violenţă maximă, complet dezintegratoare a corporalităţii fizice, ţinând de arta sadismului ritualic (cazurile Mahavira şi Gungunum – orbiri, jupuiri ale trupului viu, eventrare, decapitare etc.). Singurul care moare neviolent, aparent prin infarct (“o durere ascuţită i se înfipse în inimă, răsucindu-se adânc ca un cuţit”) este Hans-Adeodatus-medievalistul german milenarist. Întrebarea se naşte spontan: de ce tocmai el ?
De observat că romanul conţine un Maestru Iniţiator în Absolut, pe Tudor Aleman . Acesta îi atrage atenţia neofitului sceptic, Toma Novac , asupra non-identităţii semantice, ba chiar opoziţiei mistice dintre a şti, a înţelege şi a fi fericit: “D-ta îţi închipui că cel ce ştie mai mult, înţelege neapărat mai mult? Sau că ştiinţa merge mână în mână cu fericirea? (…)Dar ce are a face ştiinţa cu sufletul omului? Toate invenţiile şi descoperirile din lume au fost oare în stare să netezească pentru vreun om calea fericirii adevărate, să-i dăruiască o merinde pentru clipa când trece poarta necunoscutului?”
Chiar acestea sunt întrebările, care pun sub SEMNUL SUSPICIUNII/Amăgirii/Iluziei – EPOCA GABRIELICĂ – şi răspunsurile, implicite, prin care se defineşte Epoca Trecerii Pragului Porţii „Necunoscutului” – EPOCA VICTORIEI SPIRITULUI-EPOCA MIHAELICĂ!!!
Singurul personaj al romanului Adam şi Eva care, după ce află tainele Cărţii-Ştiinţă (“cartea cântecelor de vitejie şi iubire”), se leapădă de ea, chiar prin ardere: “aruncă în foc volumul cu file îngălbenite, legat în piele de capră sălbatică”(simbol al dârelor terestre amăgitoare-hipnotice, care-l leagă pe Hans de ispita “sânilor aţâţători” ai Margaretei ) – păstrând doar icoana Sfintei Marii-Singura Neamăgitoare – şi care, o viaţă întreagă, se bate, cu maximă violenţă de duh, pentru mântuirea sufletului, ca fericire a desprinderii de înjosirile cărnii – este medievalistul german Hans. Numai Hans, cel care îl vede clar pe Satan – şi cunoaşte suprema ispită, aceea a ambiguizării Mariei-Fecioara Cosmică, cu Satan-Magdalena Maria(dinainte de pocăire) are dreptul la eliberarea într-o a doua onomastică-identitate(conform normelor monahale) – cea întru divin: Adeodatus(Închinat-lui-Dumnezeu). Lupta lui Hans-Adeodatus este deplină, de o violenţă metafizică teribilă:
a-împotriva destinului numeric: a intrat în mânăstire sub semnul cifrei 13 , opuse Paştelui: “La Paşti am împlinit treisprezece[ani]” – dar sub semnul Viziunii de Dumnezeu – ca şi alt Novice al Lumii – Apostol Bologa, din romanul Pădurea spânzuraţilor – , fapt care produce suprapunerea intrării în chilia abatelui, cu mantra sacră consacratoare de Războinic al lui Dumnezeu: “Benedictus qui venit in nomine Deus!”, producând spaima iniţiatică a Călugărului-cu-Cheile, dar şi identificarea, de către copilul ales de Dumnezeu, a abatelui – cu Imaginea Sacră Protectoare Supremă: “Cu barba albă şi capul tuns, cu ochii înflăcăraţi de o lumină pioasă, părea un pustnic sfânt, rătăcit printre oameni. Hans, parcă l-ar fi cunoscut de mult, se apropie, îi sărută mâna şi rosti rugătoar: -Tată…” De observat, iarăşi, identitatea de privire vizionară, peste obiectualitatea iluzorie a corporalităţii terestre, între copilul Hans-Adeodatus şi copilul Apostol Bologa: “-Dumnezeu vrea şi Sfânta Fecioară – răspunse copilul, cu o lumină mare în ochii limpezi”(Adam şi Eva-1925) ; “Pe obrajii albi, ochii albaştri erau ca două izvoare de lumină: – Măicuţă, am văzut pe Dumnezeu!”(Pădurea spânzuraţilor-1922);
b-(în registru magic-simpatetic) cu arhiepiscopul Willegis, din Mainz – simbol al degenerării sacerdoţiului, prin acceptarea exclusivei identităţi umane terestre: “aştepta din moment în moment să se pornească o ploaie de foc şi pucioasă, care să nimicească cuibul nelegiuirii[palatul arhiepiscopal], precum au fost prăpădite odinioară Sodoma şi Gomora” – căci conştiinţa necesităţii Sfârşitului Ciclului Mundan şi a Judecăţii Divine, Lumea Mundană ca Început al Sfâşitului – se impun ca Realitate Unică, în sufletul celui ales, Războinicului Spiritual-Călugăr, care nu acceptă să părăsească Axis Mundi-Crucea de Aur a Altarului (chiar dacă, precum Apostol Bologa, va rătăci mistic, prin Labirintul Iniţierii Depline-Lumea şi Sufletul Îndoit): “Toată lumea respiră uşurată şi se împrăştie. Adeodatus însă rămase în genunchi, în acelaşi loc, cu ochii la CRUCEA DE AUR de pe altar (s.n.), cu ghimpele dezamăgirii în inimă [marea ispită “modernă” a scepticismului…], aşteptând totuşi minunea”;
c-cu lumea exterioară a ruinelor(simbolizată prin Cetatea Romei), în care nu găseşte Muntele Sfânt-Gargano :”Ruinele din vremurile păgâne îl supărau ca nişte sfidări. Rătăci pe străzile fără viaţă, călăuzit de un călugăr care cunoştea bine Roma şi care(…)îi arătă uliţi întregi, pustii, părăginindu-se văzând cu ochii”;
d-cu oamenii lumii ruinelor: “războaie ce pustiesc în toate părţile, răspândind foametea, desfrâul şi moartea(…). Ajunse să nu-l mai asculte nici copiii, ba unii răutăcioşi asmuţeau câinii asupra lui, când voia să intre în ogradă cu vestea Domnului. Decepţiile nu-l descurajau. Îşi zicea că puterea Diavolului descătuşat e atât de mare că rătăceşte minţile cele mai agere”;
e-cu Cifrele (socoteşte Anii lui Dumnezeu-Vestea Adevărului – cu anii pământeşti…) şi cu Femeia-Ispită, ca Verb Fals : “<<O viaţă întreagă m-am luptat împotriva Satanei şi l-am biruit>>. <<O viaţă pierdută!>> îi fulgeră prin ascunzişurile minţii”. Iar însuşi Satan Arătat, consecutiv viziunii ambiguizante Maria Sacră-Maria Păcatului Carnal, îi “strigă biruitor: -Pe Maria o cauţi, Hans? De ce n-ai căutat-o aievea până azi? Ţi-ai pierdut viaţa împotrivindu-te voinţelor mele, în loc să o urmăreşti numai pe ea! N-ai iubit niciodată, nefericitule, şi doar nimic nu-I mai preţios în lume ca iubirea femeii! Acum ai să mori şi simţi că ai trăit în zadar”. Demonul devenit Apostolul Iubirii… – teribil! Demonul Zadarului – insuportabil!
De fapt, contrar tuturor interpretărilor critice de până acum, noi suntem convinşi că Hans-Adeodatus este biruitor asupra Ispitei Carnale – este ipostaza metempsihotică a Numărului Cinci, prin care toate celelalte ipostaze capătă mântuire şi împlinire: toate imaginile carnale ale iubirii trebuiau să se echilibreze prin Ipostaza Iubirii Suprem-Ideale: Maria. Ipostaza Marianică este ispita şi biruinţa ispitei, totodată – este victoria spirituală a Iubirii, în romanul rebrenian, în general, şi în romanul Adam şi Eva, în particular. Finalul părţii 5 marchează întâlnirea, în absolut, a Alesului Divin-Vizionarului, cu Femeia Cosmică – întru (în fine!) echilibrarea Imaginii Spirituale a Iubirii: Moartea şi “şoapta de iubire”, pentru Hans-Adeodatus, cel “prăbuşit cu faţa la pământ, cu icoana sfântă în braţe” – simbolizează aflarea, în ultima clipă a existenţei terestre, a echilibrului între pământ şi cer, între cele două naturi ale Omului-Modelat-după-Hristos-Dumnezeu. Simbolizează HIEROGAMIA (discret sau secret ascunsă în cartea rebreniană) – căci CINCI este “semn al unirii, număr nupţial(…)număr al centrului, al armoniei şi echilibrului. El va reprezenta, deci, cifra hierogamiilor, însoţirea principiului ceresc(3) cu cel pământesc al mamei(2) ” .
Muntele Sfânt-Gargano a fost aflat: el este Maria – Femeia Cosmică. De observat că Hans se naşte şi creşte sub autoritatea exclusivă şi absolută, tiranică, a Tatălui – deci păstrează, mistic, în suflet, nostalgia Mamei, ca Imagine a Paradisului Refuzat. Deci, în final, când buzele sale vor rosti numele “Maria”-Izbăvirea, iar nu “Margareta”-Ispita, se presupune că lui Hans-Adeodatus a regăsit Paradisul Permisiv. Fericirea – consecutivă (şi real-izată prin), după cum afirmă şi Tudor Aleman – suferinţei/suferinţa maxime/maximă, ajunsă pe muchia de cuţit a pierzaniei semantice a vieţii. Este condiţia lui Dismas – tâlharul de dreapta, pocăit pe cruce, în ultima clipă.
Ca urmare, violenţa continuă, spre/dinspre lume şi sine, îndurată/oferită de Hans-Adeodatus, reprezintă tocmai Şansa Salvării – Iniţierea întru Iubire-Cunoaştere-Înţelegere, ca Hotar al Infernului-Iluzie – spre Paradis. Iată, deci, ce numim noi VIOLENŢĂ METAFIZICĂ: violenţa iniţiatică, absolut necesară, precum NAŞTEREA-CA-VIOLENŢĂ-SMULGERE-DIN-INCREAT (naşterea fizică, dar, mai ales, a doua naştere, cea spirituală, prin labirintul iniţierii) – prin care omul accede la tainele sacre ale universului şi fiinţei-fiinţării.
Considerăm că trebuie privită cu luare-aminte şi povestirea 2, despre egipteanul Unamonu, care nu moare prin chinuri-chinuiri savante – ci prin săgetare, în preajma Iubirii Nevăzute: el, înainte de săgetare, vede statuia lui Hator-Zeiţa Voluptăţii, cea cu cap de pisică – dar buzele lui ţipă numele nevăzutei iubite Isit(de la Isis, zeiţa egipteană a misterului “căsătoriei, simbol al armoniei şi fidelităţii[…], zeiţă sapienţială, posedând arta magiei, a tămăduirii şi chiar pe cea a învierii din morţi”) . Unamonu trăieşte, şi el, sub nostalgia mamei Merit, de care este despărţit, pentru a fi închinat templului lui Osiris-Masculinitatea Cosmic-Solară – dar, mai interesantă este ştiinţa-înţelegere a lui Unamonu (ca autoviolare spirituală), despre moarte-întrupare, urmărind, în spirit-gând(deci, iniţiindu-se în moarte, în viaţă fiind!), traseul sufletului tatălui său, în lumea cealaltă. Asistă la: a-pătrunderea sufletului în Casa lui Osiris; b-la cântărirea sufletului-inimă; c-la atitudinea favorabilă a zeiţei-soră-Lună Isis; d-la verdictul final al lui Osiris:”Biruitor să iasă răposatul ca să umble prin toate locurile, printre duhuri şi printre zei, iar paznicii porţilor Apusului deloc să nu-l oprească!” Iată de ce, prin suferinţa anticipată, a participării la fazele mistic-iniţiatice ale Spiritului Tatălui – Fiului i se permite SĂGETAREA, ca Fixare întru Nevăzutul Divin, cu propensiune spre regăsirea Maternului-Doi.
Dacă Hans-Adeodatus este străpuns de durerea inimii, Unamonu este străpuns de durerea gâtului:
a-inima – simbol al Centrului, Brahmapura(locuinţa lui Brahma, sau Tronul lui Dumnezeu, la creştini),
b-gâtul – simbol al intermediarităţii vitale, al comunicării sufletului cu trupul, “sediu al vieţii, al sufletului sau al frumuseţii”.
Săgetare-Fixare în Absolutul Crucii Cosmice(Nirvana buddhistă), prin cele patru focuri de revolver, realizează abia Toma Novac – rezultanta în Absolut a traiectului labirintico-iniţiatic al metempsihozei, pusă sub semnul mistic 7 – al (Auto)Creaţiei, prin eliberarea de karmă. El devine, astfel, paredrul existenţial al Numelui său – al Logos-ului Nume Divin: Toma=Geamănul(lui Dumnezeu) şi Novacul-Titanul Cosmic, de tip prometeic, înlănţuit de Stânca Absolutului. El este Titanul Inimii – Săgetatul în Inimă – deci este şi sub simbolul (Auto)Sacrificiului – 4(5) -Crucea, şi sub simbolul Plenarităţii Divine – 1. Evident că Androginitatea se desăvârşeşte sub semnul Eva-Viaţă, dar şi a Ilenei-Elena-Focul Cosmic Iluminator şi Constant(helàne=făclie, torţă, sau hèle=strălucirea soarelui).
Violenţa metafizică, între numerele-capitole-etape metempsihotice 2 – 5 – 7, din romanul Adam şi Eva, are trepte de manifestare spirituală evolutivă – deci se dovedeşte a fi indispensabilă iniţierii spirituale, ba chiar considerăm că, la Rebreanu, cel puţin, ea simbolizează însăşi iniţierea spirituală.

 

Adrian Botez
***

 

Categorii:ESEU

Viaţa? O scurtă nebunie cu dragoste şi vicii, semnează Ionuţ Caragea, comentează Florentin Smarandache


Acest exil spiritual continuu

Poetul Ionuţ Caragea

Nu sunt primul care să remarce stilul paradoxist al poetului Ionuţ Caragea, membru de onoare al Asociaţiei Paradoxiste Internaţionale – colaborator la volumul 6 al Antologiei Paradoxiste Internaţionale (antologie ajunsă în prezent la volumul 10, timp de două decenii: 1993-2013), în care îi este publicat poemul de mari dimensini „Analfabetism literar” (52 strofe în care autorul, la fiecare două strofe, foloseşte o singură literă pentru începutul tuturor cuvintelor, cu excepţia strofei finale), şi evidenţiat de Universitatea din New Mexico – Gallup, pentru merite culturale. Alţi scriitori au întrezărit talentul său. Precum Cezarina Adamescu, care vorbeşte despre paradoxul din poezia „Ceva din mine caută ceva” în revista Agero din Stuttgart (recenzie din 9 mai 2009), iar Prof. Dr. Constantin Miu desprinde antinomiile autorului din poemele „Marea singurătate a zborului”, „Cer fără scări” şi „Guru amnezic” (recenzii publicate în revista Sferaonline la 9 august 2009 şi 13 decembrie 2009) .
De curând am putut răsfoi cartea sa “Antologie de poeme 2006-2012”, publicată la editura Fides din Iaşi în 2013, şi să extrag din ea poemul în întregime paradoxist „Să fii poet” pentru volumul 11 al seriei paradoxismului. Versurile sale sunt, într-un grad mai mare sau mai mic, exponente ale oximoronelor, ale zbaterilor interne, ale solitudinii şi exilului. Fiindcă Ionuţ face parte din tagma noastră, a celor cu mai multe ţări, sau cu nici una!… pătura socială a emigranţilor. Exilat de două ori!… mai întâi în Canada, la Montréal (2003-2011), apoi în… România, unde locuieşte şi scrie astăzi (la Oradea).
Nihilism în ideile sale: „viaţa este zero, la puterea doi / şi rămîne zero, nuli suntem şi noi” („Eu la pătrat”, pag. 15). Inutilitate: „sîngele curge-n vene degeaba, sufletul meu e o pală de vînt” („Pot să?”, pag. 165). Introspecţie: „uneori urăsc lumea / pentru că există fără mine / uneori mă urăsc / pentru că exist fără lume” („Prizonier”, pag. 77). Şi obsesia înstrăinării: „Exil în camera de veghe, / Exil în starea hibernală, / Exil la miile de leghe, / Exil în groapa comunală” („Exil”, pag. 147).
Ca stil, repetiţia, din câteva poeme, îmi aminteşte de volumul La Baad, al lui Cezar Ivănescu: „să fii romantic şi să fii un martir, / să fii apatic şi să fii în delir, să fii ruşinea încercată pe dos, să fii degeaba şi să fii cu folos” („Să fii poet”, pag. 194).
Încheiem cu aceste versuri memorabile ale autorului: „aceasta este viaţa, un veni, vidi, vici, / o scurtă nebunie cu dragoste şi vicii” („Festina Lente”, pag. 102). Şi cu maxima latină: Poeta nascitur, non fit (Poetul este înnăscut, nu făcut).

Prof. univ. dr. Florentin Smarandache,

25 aprilie 2014

Categorii:literature

Semnal, roman de Constantin Stancu: Operaţia, in format electronic


Romanul Operaţia de Constantin Stancu

http://www.bookbyte.ro/ebook-operatia-constantin-stancu

 

Operatia copertaa

Categorii:CARTEA

Nelinişte şi paradox la Daniela Gifu


Primim de la Adrian Botez:

Paradoxurile stilului şi sufletului feminin:

 

“PĂCATUL NELINIŞTII /LE PÉCHÉ DE L’INQUIÉTUDE”, de DANIELA GIFU

 

 

 

Rar ne-a fost dat să citim o carte mai contradictorială (în Duh, se-nţelege!), decât aceea (bilingvă, în română şi în franceză! – este, acum o modă teribilă, în România, care nu te lasă a-ţi exprima gândurile, simplu şi cinstit, în limba-ţi natală şi…”punct!” – ci această modă îţi dă ghes să crezi că locuitori din străine ţări, de pe mapamond, îşi dau coate, care de care mai cu violenţă, în înghesuiala de a-ţi citi şi cunoaşte, pe nerăsuflate, mai ceva decât pe Sfânta Evanghelie, revelaţiile-ţi poetice!) a DANIELEI GIFU: Păcatul neliniştii /Le péché de l’inquiétude. O carte conţinând un continuu dialog al DRAGOSTEI, dintre Arheii EL şi EA. Sub semnul “seninătăţii/înţelepciunii” (cel puţin aşa se pretinde, prin titlul volumului! – pentru că dovezi ale patimii fără de pătimire abundă, în multe pagini ale volumului DANIELEI GIFU…), pentru că, fireşte, Hristos atenţionează că “neliniştea/neliniştirea/tulburarea întru Duh” este păcat: “Nu vă îngrijiţi pentru viaţa voastră ce veţi maânca, nici pentru trupul vostru cu ce vă veţi îmbrăca; au nu este viaţa mai mult decât hrană şi trupul decât îmbrăcămintea ? Priviţi la păsările cerului, că nu seamănă, nici nu seceră, nici nu adună în jitniţe, ţi Tatal vostru Cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai presus decât ele ? Şi cine dintre voi, îngrijindu-se, poate să adauge staturii sale un cot ? Iar de îmbrăcăminte de ce vă îngrijiţi ? Luaţi seamă la crinii câmpului cum cresc: nu se ostenesc, nici nu torc. Şi vă spun vouă că nici Solomon, în toată mărirea lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceştia. Iar dacă iarba câmpului, care astăzi este şi mâine se aruncă în cuptor, Dumnezeu astfel o îmbracă, oare nu cu mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor? Deci, nu duceţi grijă, spunând: Ce vom mânca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom îmbrăca? Că după toate acestea se străduiesc păgânii; ştie doar Tatăl vostru Cel ceresc că aveţi nevoie de ele. Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă” – cf. Matei, 6, 22-23.

Prefaţa acestui volum de poezie aparţine Preacucernicului Părinte THEODOR DAMIAN /SUA: “SCRIIND CU SUFLETUL ÎN VIS” – şi-i vom da acestuia cuvântul, în ce priveşte observaţiile asupra formei compoziţionale, atât a volumului, cât şi a poemelor, pentru că preotul THEODOR DAMIAN ştie ce spune: “Aşezarea capitolelor pe luni sugerează de asemenea curgerea anului, deci curgerea iubirii prin luni şi ani, şi cu aceasta creşterea continuă, ca cea a unui râu de la izvor la vărsare. Vag, formatul poemelor şi conceptul alcătuirii volumului (patru pagini pentru fiecare lună: primele trei având câte două poeme-coloane, El şi Ea, faţă-n faţă, ordinea se va schimba lună de lună, iar pagina a patra având doar o singură strofă-bloc), trimit către alcătuirea specială a tipului de poem-acatist (cu icoase şi condace pentru fiecare stare, tot douăsprezece, asemenea celor de aici), gen poetic în care, în literatura română contemporană, a excelat Valeriu Anania (vezi volumul File de acatist)” – cf. Prefaţa, p. 8.
Mai departe, însă, ne vom îngădui să facem noi înşine câteva observaţii de natură critică (Preasfinţitul Părinte THEODOR DAMIAN este de o eleganţă fără de cusur, dar, tocmai de aceea, îi este imposibil să rişte atitudini autentic critice, şi se mulţumeşte cu o retorică encomiastică relativă şi excesiv de poetică).
În primul rând, am observa că degeaba se marchează, de către Poetă, cu atâta meticulozitate conştiincioasă, numele lunilor anului, pentru că, în poezia DANIELEI GIFU, discursul protagoniştilor lirico-dramatici, “El-Ea”, nu se diferenţiază cu aproape nimic, cel din iulie, să zicem, faţă de cel din decembrie! “El” ori/şi “Ea” se simt la fel, bine sau rău, pe zăpuşeală, ori pe crivăţ şi ger – şi la fel grăiesc, cu aceleaşi cuvinte şi expresii generic-semantice. Poate doar “trandafirii de seră”, din Decembrie, evocaţi de Ea (cf. p. 94), să fie, cumva, un semn al primei luni de iarnă, dar cu Duhul comercial şi cu înclinaţiile/povârnirile spre artificial, ale societăţii umane, de azi, e puţin probabil…Deci, conştiincioasa numărare/enumerare a lunilor anului se dovedeşte, oarecum, futilă. Mai bine ar fi lăsat Poeta lunile în buna şi discreta lor desfăşurare legică, de sub mâna Domnului, Cel Care dă universului ritmuri fără de greş.
Ceea ce ne-a uimit şi ne uimeşte, însă, cu acevărat, este lipsa totală a ordinii de Duh, interioare, a unei Poete atât de ordonate cu lucrarea Lui. Mai precis, ne uimeşte alternarea stihurilor cu oarece încărcătură poetică, cu cele fie:
1- rarefiat-poetizate, fie
2-vidate de orişice Duh Poetic – alambicat construită fiind frazarea poetică, tocmai pentru a masca sterilitatea poetico-semantică.
Există, e foarte adevărat, unele sincere încercări de a afla Tărâmul Muzelor Euterpe şi Erato, încercări de forţare a mâinii zgârcite a inspiraţiei şi a revelaţiei poetice.

Exemplificăm (şi salutăm, totdeodată!) aceste tentative autentic-poetice, reuşite, ale DANIELEI GIFU :

a- “Martie – Ea
Târzie aflarea sublimului răsărit./ O fi o nouă înşelăciune dătătoare de mângâiere?/ Nu caut acum un răspuns. /Un somn viclean mă ademeneşte să te privez de sărutul de Noapte bună! /Cu ultimele frânturi de putere reuşesc să mă furişez în braţele tale. /Mă abandonez alintului lor. Ne plimbăm, mână-n-mână, în vis” – cf. p. 22.
Plimbarea “mână-n mână” – este simbolul Eros-ului împărtăşit şi pregătirea pentru hierogamie, pentru restaurarea Androginului Paradisiac – “în vis”, de fapt, spre / înspre “eternul vis” (aşa cum afirmă Eminescu, în toată Poezia sa, dar şi cum exprimă posteminescianul filosof al religiilor şi prozator, Mircea Eliade, în 1969 – cu 80 de ani după reîntruparea Aminului în Luceafăr: “- Hildegard, începu el târziu. Se întâmplă ceva cu mine, şi nu ştiu bine ce. Dacă nu te-aş fi auzit vorbind cu birjarul, aş crede că visez…Fata întoarse capul spre el şi-i zâmbi.- Toţi visăm, spuse. AŞA ÎNCEPE. CA ÎNTR-UN VIS…”[ s.n.] – cf. dialogul Gavril/Gavrilescu-Hildegard, din finalul nuvelei La ţigănci).

b- “Martie – El – Revelator: două inimi pustiite, mocnind pe acordurile vântului Văii Plângerii Ierusalimului. O abundenţă de trăiri dureroase se succedau în mintea lor. Pe Crucea Iubirii ele îşi jură vindecarea împreună, căutând să nu se abată de la dâra de Lumină lăsată de îngeri, perceptibilă doar de cei aleşi… Să îmbătrânim căutând împreună împrimăvărarea” – p. 22.
Dimensiunea Autojertfitoare-Hristică a lui Eros Agapé este dublată de acceptarea Morţii-ca-Euharistie-a-Învierii, sub Masca Bătrâneţii /Îmbătrânirii-ca-Împrimăvărare.

c- “Iulie – Ea – O bucurie nemărginită bate în inimile noastre. /Între ele e doar mângâierea cerească. /Acum suntem definitiv contaminaţi. /Să alergăm împreună prin acest îndestulător univers” – cf. p. 58.
Expresia curată, deplin poetică, a metanoiei, prin Iubire Hristică – între Inimile-Iubirea terestră şi Iubirea Lui Re-Androginizantă există un hotar, cu funcţie (firesc!) dublă, de a despărţi şi de a uni/împărtăşi: “mângâierea cerească”, tradusă, în termini tereştri: “definitivă contaminare”. Pentru că omul cel îmbolnăvit de rău nu mai poate face segregarea binelui de rău, a patimii ne-sacre de pătimirea sacral-soteriologică, şi numeşte verbul Iubirii Autojertfitoare şi pe cel al suferinţei cărnii, cu acelaşi termen, substantivizat (decăzut din verbalitate): “boală / îmbolnăvire”.
Frumos. Putem cupla aceste stihuri, la nivelul comentariului interior, cu un alt vers inspirat al DANIELEI GIFU – în care se subliniază atât de fragedul hotar dintre boala orbirii patimii (păcatul orb) şi boala orbirii-pătimirii, celesto-homerică, a inspiraţiei/răpirii la Dumnezeu: “Cât de orb este păcatul neliniştitului impuls trupesc!” – cf. p. 26.
Cât şi un întreg TRATAT DE ANGELOLOGIE HRISTICĂ, ortodoxă, cu tandreţe infinită (explicită şi implicită!) – este concentrat în stihul “El – Poezia ochilor tăi este îndurătorul înger în chilia plângerii” – cf. p. 62.
d-Foarte frumos, revelator /“incitator” la transcendenţă, şi dansul umano-hristic, întru mimetismul său angelic: “El -Acum la această povăţuitoare vârstă, /aş dansa cu tine neîntrerupt. /Braţele noastre s-ar preschimba în aripi de înger”, cf. p. 34.

e- “Înainte de a-i spune /gândului să nu încerce să dibuie necunoscutul, îmi prind mâinile la închinăciune” – p. 48. Cam banală (de prin veacul al XIX-lea, ante-eminesciană: Aminul ar fi folosit, plastic, ca şi Arghezi, mai târziu, “pipăirea”!) expresia “a-i spune /gândului să nu încerce să dibuie necunoscutul” – dar sintagma “îmi prind mâinile la închinăciune” vibrează de autentic poetic – … şi, prin acest stih, parcă începea Poezia să se închine dimpreună cu Rugăciunea, dinaintea Lui (cum se şi cuvine!).

f- “Mai – El
Cu tine pot înfrunta până şi demonul desfrânării. /Ochii femeii dăruitoare, plini de lacrimi.Îngrijorare şi bucurie. /Dimineţile fără respiraţia ta uşoară şi odihnitoare îşi ascund strălucirea şi mângâierea luminii, /care cheamă trupul la desfătare, inima la vibrare şi cugetul la iscodire. /Nu ţi-am cerut să mă slobozi din strânsoarea braţelor tale…” – cf. 38.
Cu toată retorica excesivă şi sincopele de inspiraţie poetică, mai cu seamă din finalul poemului (“mângâierea luminii, /care cheamă trupul la desfătare, inima la vibrare şi cugetul la iscodire. /Nu ţi-am cerut să mă slobozi din strânsoarea braţelor tale”), Poezia păstrează încă, şi aici, ritm vital şi o undă de forţă poetic-expresivă. Dar, deja, o sintagmă precum “femeia dăruitoare”, în poezia erotică, trădează un îngrijorător deficit de inspiraţie/energie fulminant-divină…

Cu mult mai înalt erotico-poetic este un distih simplu al DANIELEI GIFU, precum: “El – Mâinile mele te cercetau cu mişcări şovăielnice de adolescent neiniţiat, pe COAPSA DESCOPERITĂ /DINCOLO DE AŞTEPTARE. /TE LEGĂNAI MAI FRUMOS DECÂT GÂNDUL” – cf. p.80 .

g-Iată, însă, deja, un text care, prin deficitul de logică interioară, anunţă textele cele sterile semantic: “Iunie – El
Tonurile piano ale ferigilor sărutate ştrengăreşte de dorul ce mă încearcă ademenesc cu şoaptele lor feciorelnice SUFERINZII (s.n.). Numai una este fără de pereche şi mi s-a dat să o cunosc. Mă cobor în adâncimea sufletului meu de teama neputinţei de a nu putea cuprinde tot. Născocesc pricini tuturor semnalelor ce-mi par tăinuite voit. Mă simt aievea, pe calea unde-ţi întrezăresc trecerea” – cf. p. 46.
Acesta este tot poemul. L-am reprodus integral nu pentru valoarea sa poetică, ci pentru a sublinia criza de idei-imagini, care marchează destul de des şi de îngrijorător, mare parte din volumul DANIELEI GIFU: pluralul substantivalo-gerunzial “suferinzii” începuse a suna bine în urechile cititorului, ne aşteptam la dezvoltarea unei metafizici a hristicului şi a suferinţei cosmice, în exercitarea Eros-ului…
Da ‘de unde! După acea frază poetică întoarsă “pe după urechi” (“Tonurile piano+ ale ferigilor+ sărutate ştrengăreşte +de dorul +ce mă încearcă +ademenesc cu…” – o, Doamne, parcă sunt serpentinele de pe Dealul Strigoaia!) – totul se sfârşeşte cu o “şmecherie din pălărie” – din partea “şmecherului lumii”, contra “şmecherilor lumii”: “Născocesc pricini tuturor semnalelor ce-mi par tăinuite voit”. Da-da, nu-s semne bune “şi-s tăinuite voit”, de către Poeta noastră…!
h-Şi începe, acum, (prea) lungul şir al veritabilelor mostre de “descordare” poetică, de dizarmonizare anti-poetică:
– “În lumina de amurg a iubirii ce se apropie ne vom înfrupta din plăcerile atingerilor. Vino, strecoară-te sub sânii mei! – răspund răsuflat” – cf. p. 46. Suntem atât de aproape de prozaism şi de chiar vulgaritate…
-“Un simţământ de uşurare/(…)E realitatea pe care doar sufletul o poate pătrunde” – cf. 26. Numai o reţetă farmaceutică poate fi mai plicticos de pretenţioasă, decât acest vers…
– “Ea – Mă las purtată de atingerea tăcută a gândurilor ce nu mai vor să fie deranjate de aspiraţiile vremelnice” – cf. p. 30.
“Deranjate de aspiraţii vremelnice”…hmmm (precum poporul valah, în preajma alegerilor parlamentare, europarlamentare şi prezidenţiale!). Banalitate, trecută în registrul celei mai insalubre preţiozităţi şi pretenţiozităţi. “Interzis Poeţilor cu peste 18 ani vechime în Parnas”…! La fel ca şi un vers precum acesta: “El -Fără de tine am existat incomplet” (câtă noutate… “freşă”!) – cf. p. 32.
– “Sunt prinsă total, de bunăvoie, în mrejele dorinţei – cf. p. 40. Banalitate 100%, cu iscarea unor comentarii în subsidiar şi în surdină…o iertăm pe Poetă de actualizarea lor scriptică! Ca şi la pseudo-stihurile “Mi-e dor de liniştea nopţilor când priveam împreună”, cf. p. 48.
-Hotărât lucru, ceea ce exasperează mai mult decât invazia banalului, într-atâtea zone ale scrisului DANIELEI GIFU – este etalarea unei pretenţiozităţi cvasi-snoabe, care distruge şi ultima urmă de simpatie şi interes, până şi în cei mai înfocaţi adepţi ai Poeziei sale (după sugestiile din Prefaţă ale dulcelui Părinte THEODOR DAMIAN, aceştia ar fi numeroşi şi fervenţi…), cu condiţia ca aceştia să fi aflat, între timp, ce este Poezia: “Ea – Oraşele antice, o revitalizare perpetuă a spiritului meu. Acum sunt printre ruinele Cartaginei… Distrusă până la temelie de romani, precum liniştea somnului meu. Venirea ta pare să vindece pricina tulburării. Aud până şi ecourile /îndoielilor inimii tale. Înainte de a-i spune /gândului să nu încerce să dibuie necunoscutul, îmi prind mâinile la închinăciune temelie de romani, precum liniştea somnului meu. Venirea ta pare să vindece pricina tulburării. Aud până şi ecourile îndoielilor inimii tale” – cf. p. 48.
Ce rost va fi având poliloghia aceasta, cu Cartagina, atunci când jertfeşti pe altarul Euterpei? Numai ca să-ţi etalezi cunoştinţele de Istorie, cu “distrugerea până la temelie de romani”?!– sub pretextul că şi inima ta a păţit-o la fel, din pricina unui oarecare “El”…?! Nimic nu “rimează”, în sufletul îndrăgostitei, cu tragedia neamului cartaginez şi a cetăţii lor “de scaun”, Zama…- şi, din păcate, astfel este pus în dezavantaj şi în umbră, un frumos distih de final – distih pe care noi tocmai îl selectasem “cu acul”, pentru a-l admira, cu câteva aliniate mai sus: “Înainte de a-i spune /gândului să nu încerce să dibuie necunoscutul, îmi prind mâinile la închinăciune”. Păcat…

…Şi la fel se întâmplă în mult prea dese cazuri: “El – Sub bolta cerească, care nu mă mai lasă să mă zbat sub greutatea plumburie de afecte. – cf. p. 57 (retorică deranjantă, prin sterilitatea ideilor şi plasticităţii! – iar “plumburiul afectelor” ar fi mai bună ca expresie pentru un curs de Psihologie, decât pentru angelologia poetică!), “Ea – Mă simt femeie. Iubesc”- cf. p. 56, “El -Femeie, care-ai încins un suflet pribeag! Am luat aminte: iubirea mişcă şi munţii din loc. Suntem doi drumeţi care suim, mai greu, versanţii lor periculoşi, cu precădere la cunoaşterea angelică a extazului” (mai lipseşte “…surorilor noastre de gintă latină, însă!”, din discursul farfuridian!) – cf. p. 68, “El – Timpul lumesc moare, /hrănindu-ne fugar cu neostoită emoţie. /Clocot disperat ca un urlet în dansul inimilor noastre” – cf. p. 66 (cât de ciudat de subit-stângace şi cabotin-histrionică a devenit, dintr-odată, Poetesa “îndurătorului înger din chilia plângerii”…!) – sau: “Ea – Stăpânindu-mi spaima încerc să-mi /ordonez neliniştile. Venit în viaţa mea când /fusesem întoarsă spre /răsăritul originar, încerc să înţeleg îndărătul. Îmi pierd voit stăpânirea în mărturisirea aşteptatului. Gândul merge mai /departe pentru a se /lămuri dacă mă va ajuta să alunec peste lacrimile de altădată. /Curioase trăiri s-au /cuibărit între noi cu acceptul pe mai departe” – cf. p. 76 (cât de greoaie şi labirintică este, aici, sintaxa celei care afirmase, în sprinteneli naturale, de stihuire adevărată: “Ea – O bucurie nemărginită bate în inimile noastre. /Între ele e doar mângâierea cerească. /Acum suntem definitiv contaminaţi…”)… – …la fel şi în Decembrie: “El -Ne regăsim într-o realitate deplină şi /concretă, unde totul pare că are un ritm previzibil pentru cei ce îndrăznesc să creadă că poate mâine va fi altfel. Lecturăm o pagină ce ne dezvăluie treptat trăiri menite din răstimpuri. Urma /parcursului nostru ne însoţeşte alături de adierea vântului. /Uneori caldă. De cele mai multe ori, /geroasă” – cf. p. 90, sau: “Ea – Rămân în picioare la capătul patului, cu haina ta în mână, ridicată la nivelul sânilor. Te las să pleci?” – cf. p..96 (ce replică de roman erotic ieftin!) – exasperant de identic, TOTUL, cu spusele din luna “FĂURARULUI”: “Te-am aflat gătită de sărbătoarea iubirii fără de odihnă şi nu contenesc să-ţi privesc blândeţea dăruirii” – cf. p. 108, “Atât de aproape acum, /m-ai învăluit cu totul în deplinătatea afectivă. /Te laud, rătăcitor buimac ce-am fost, /mulţumindu-ţi cucernic că ai avut înţelepciunea de a mă învăţa să-ţi port de grijă, /să te iubesc cu adevărat” – cf. p. 114 – încheind volumul cu un nou şi ultim fiasco sintagmatico-semantic: “Sunt cuprins de tine, la ultim târziu ceas!” – cf. p.114.

…Ce se întâmplă, oare, cu atâtea dintre poemele DANIELEI GIFU – şi ce se întâmplă cu mentalul poetic ale DANIELEI GIFU? De ce atâta inconstanţă şi inconsistenţă, “strigătoare la cer”?

Simplu: suficienţă de sine, lipsă de concentrare autojertfitoare, pentru fiecare stih şi vorbă dumnezeiască întru stih! Pentru Poeta DANIELA GIFU nu există Misiune Poetică, nu CURGE SÂNGE DIN CUVÂNT, nu există Necesitatea Auto-Jertfirii Poetice! Parcă ne-am afla, permanent, în tren, cu un muncitor veşnic grăbito-navetist, care ştie că, dacă “stăpânii/patronii” lui îl jecmănesc, este “dator” să-i păcălească, şi el, pe ei…şi, fireşte, se grăbeşte uşuratic, înttu facere/făptuire!
Numai că “stăpânul/patronul” Logos-ului nu este vreun ciocoi, vreun “rrrom”, slinos şi unsuros, al zilelor noastre, ci Însuşi Hristos, secondat de tracul Orfeu, Zeu şi Rege în Carpaţi!

…Şi, în faţa lor, vom da seamă câte stihuri proaste am scris! Topârceanu ştie asta…şi, probabil, în linia logicii paradoxale topârceniene, DANIELA GIFU tocmai se va fi pregătind, zilele acestea, să ia vreo “decoraţiune naţională”, ori vreun premiu academic: “Vezi, eu… cu toate că n-am dat/Lucrări mai vaste,/Am scris destule versuri proaste/Și totuși nu m-au decorat”… (cf. George Topârceanu – Bene merenti – Cu prilejul decorării dlui Ibrăileanu)

Lăsând la o parte gluma, pentru că avem de-a face cu o Poetă care, când face eforturi susţinute şi constante (dar cât de dureros de rar le face!), se respectă, prin ceea ce scrie şi prin modul cum scrie.
DANIELA GIFU ar trebui să înlăture, cu răbdare, „păcatul” nu al „neliniştii”, cât, mai cu seamă, pe cel al GRABEI FĂRĂ SPOR şi ROD – …şi pe altul, care o încearcă des (un păcat tot mai vizibil, azi, la tot mai mulţi dintre Poeţii „sexului slab”! – deh, „paradoxurile stilului şi sufletului feminin” existenţial-terestru): pe cel al AUTOSUFICIENŢEI SUPERFICIALE! – în speranţa că va da, mereu şi numai, peste critici…”cavaleri”, precum atât de/excesiv de elegantul preot din S.U.A., THEODOR DAMIAN – iar aceştia vor trata materialul poetic „la hurtă”, fără diferenţieri stânjenitoare, ci, chiar, ca arbitrajul „pe teren propriu”, în fotbal: cu un….5% PENTRU gazde, fie ce-o fi!!!

Dar eleganţa excesivă, în raport cu cochetăria cvasi-poetică (credem noi!), va fi fiind utilă pentru saloanele mondene, dar nu şi pentru critică. Nu-l ajuţi cu nimic, pe un Poet autentic, dacă-l lauzi chiar şi atunci când nu e de lăudat, ci de îndreptat. Chiar dacă te va „înjura” (…cu ghilimele sau fără! – el/Poetul Autentic!!!) o vreme (poate şi o viaţă, după… „obraz”!) – atunci când, în sfâşit, se va calma (iar un Poet autentic se calmează, până la urmă, pentru că îl cheamă transcendenţa, şi nu-şi poate permite să se încăpăţâneze, cochet şi fără de rost, la nesfârşit, în a nega evidenţele!) şi-şi va vedea, cu ochi „străini şi reci”, propria-i Poezie, va accepta că aceasta este susceptibilă nu doar de ameliorări şi îndreptări severe, ci, în special, de o „plivire”/selecţie, extrem de serioasă.
Cu Poezia nu se poate cocheta: ori o faci LA SUPERLATIVUL ABSOLUT, ori n-o faci! – …ori îl slujeşti pe Hristos-Orfeu, ori nu! Cale de mijloc NU EXISTĂ, ÎN ARTĂ!!!

Nu de alta, dar la Scaunul de Judecată al Lui Dumnezeu, Poetul, oare, cu ce se va duce, dacă nu cu…Poezia sa? Şi va fi judecat, cu deplină Dreptate, după lucrarea sa…

În cazul DANIELEI GIFU, ar fi, pur şi simplu, păcat să-şi agonisească, pentru JUDECATA POEŢILOR, osândă dumnezeiască, atâta vreme cât talent are „cu carul”, slavă Domnului! Şi putinţă.
Numai …DORINŢĂ şi VOINŢĂ de PERFECŢIUNE ORFICĂ să mai „plinească”…şi lucrurile ei vor fi „fără de păcat”, şi nu va avea, în faţa Supremei şi Adevăratei Judecăţi – nimic de-a face cu …„neliniştea”…!!!
prof. dr. Adrian Botez

 

 

Categorii:literature

Semnal: Eugen Dorcescu, Literatură şi metafizică, Editura Calameo, 2014


Dorcescu Literatura, click pentru vizualizare!

 

Sursa: http://en.calameo.com/read/00255099062a19d05c37f

Am primit de la Eugen Dorcescu

Categorii:literature

Fonduri de minimis pentru IMM-uri, locuri de muncă subvenţionate, absolvenţii 2014!…


Ministerul Fondurilor Europene promovează o schemă de minimis prin care firmele vor primi subvenții pentru a angaja tineri absolvenți: Ghidul Solicitantului Condiții Specifice “Locuri de munca subvenționate” – Domeniul Major de Intervenție 2.1 si Schema de ajutor de minimis “Locuri de munca subvenționate”.
Valoarea estimată a subvenției nete pe care angajatorii o vor primi va fi de 900 de lei pentru tinerii angajați cu studii medii, respectiv de 1.300 de lei pentru tinerii angajați care au studii superioare şi se vor acorda lunar, iar societăţile care vor angaja absolvenți vor fi obligate sa realizeze un plan educațional pentru fiecare persoana nou angajata.
IMM-urile care vor sa obţină finanțare de la stat pentru absolvenții pe care ii angajează vor trebui sa îndeplinească urmatoarele criterii de eligibilitate:
• sunt legal constituite in Romania si îşi desfasoara activitatea in Romania;
• nu sunt in stare de insolventa, nu au afacerile administrate de un judecător sindic, nu au nici o restricție asupra activității comerciale, nu sunt subiectul unor aranjamente intre creditori, sau nu se afla intr-o alta situație similara cu cele menționate anterior, reglementate prin lege;
• nu înregistrează datorii publice si si-au plătit la timp taxele, obligațiile si alte contribuții la bugetul de stat, bugetele speciale si bugetele locale prevăzute de legislația in vigoare;
• reprezentantul legal al întreprinderii nu a fost supus unei condamnări in ultimii 3 ani, de către nicio instanța de judecata, din motive profesionale sau etic-profesionale;
• reprezentantul legal al întreprinderii nu a fost condamnat pentru frauda, corupție, implicare in organizații criminale sau in alte activităţi ilegale, in detrimentul intereselor financiare ale Comunitatii Europene;
• reprezentantul legal al întreprinderii nu furnizează informații false;
• este direct responsabila de pregătirea si implementarea proiectului si nu acționează ca intermediar pentru proiectul propus a fi finanțat;
• nu a fost subiectul unui ordin de recuperare in urma unei decizii anterioare a Comisiei Europene privind declararea unui ajutor de stat ca fiind ilegal si incompatibil cu piața comuna sau, in cazul in care a făcut obiectul unei astfel de decizii, aceasta a fost deja executata si ajutorul a fost integral recuperat, inclusiv dobânda de recuperare aferenta;
Se va subvenționa plata salariilor tinerilor absolvenți, elevi si studenți, promoția 2014, dovedit prin documentul care atestă absolvirea în 2014 emis de unitatea școlara/instituția de învăţământ. Subvențiile pentru plata salariilor vor fi acordate pe o perioadă de minimum 6 luni si de maximum 12 luni. Angajatorii care vor beneficia de aceste subvenții vor fi obligați sa menţină posturile nou create o perioadă de timp cel puțin egala cu cea pentru care au încasat subvenția, respectiv angajatorii vor fi obligate sa menţină postul nou înființat si nu persoana angajata inițial.

Schema de ajutor de minimis nu se va aplica pentru ajutoarele acordate întreprinderilor din sectorul pescuitului si acvaculturii, cel al producției primare de produse agricole, domeniul transformării si comercializării produselor agricole, pentru ajutoarele destinate activităților legate de export către tari terțe sau către state membre, pentru ajutoarele subordonate folosirii mărfurilor naționale in locul celor importate si nici pentru ajutoarele pentru achiziția de vehicule de transport rutier de mărfuri.

In ceea ce privește activitățile eligibile acestea sunt:
• Programe de mentorat pentru tinerii absolvenți (in prima etapa a primului loc de munca după absolvire);
• Organizarea si furnizarea serviciilor de orientare si consiliere profesionala, inclusiv construirea de instrumente (baterii de teste, chestionare de interese/aptitudini etc.) utile pentru consilierea carierei;
• Sprijin pentru întreprinderi in vederea integrării pe piața muncii a tinerilor absolvenți.

Valoarea minima a ajutorului financiar ce va putea fi solicitat de un IMM va fi de 4.000 euro (echivalentul in lei), iar valoarea maxima totala a ajutoarelor de minimis de care a beneficiat întreprinderea unica pe o perioada de 3 ani consecutivi (2 ani fiscali precedenți si anul fiscal in curs), cumulata cu valoarea alocării financiare acordate in conformitate cu prevederile prezentei scheme, nu va depăși echivalentul in lei a 200.000 euro.
Schema urmează sa se aplice pana la 31 martie 2015 dar in limita fondurilor alocate.
Numărul de posturi estimat pentru care se vor acorda subvenții este următorul:
• pentru microîntreprinderi – 3 locuri de munca;
• pentru întreprinderile mijlocii – 7 locuri de munca;
• pentru întreprinderile medii – 15 locuri de munca.

 

 

Categorii:PRACTIC

Meseria de copil în vremuri cu zmeu pe cer


MESERIA DE COPIL

 

 

 

Poetul Eugen Evu şi colegul său Ion Urda din Hunedoara încearcă să redevină copii la o vârstă abruptă, scriind cartea de poezie „ Grădiniţa „ PRICHINDEL „ pentru noi e … un castel „ , carte apărută în cadrul colecţiei „ Biblioteca „ Provincia Corvina „, o carte de recitat şi colorat pentru cei mici din grădiniţe şi din familiile cu prichindei frumoşi.
De fapt grădiniţa „ Prichindel „ din Hunedoara a sărbătorit 55 de ani de existenţă în anul 2007, iar locuitorii Hunedoarei, stimulaţi de Consiliul Local şi de Primar, printre care şi poeţii consacraţi, au editat această carte, intrând în pielea de copil, reîntorcându-se, cei doi, Evu şi Urda, la vârsta copilăriei adevărate, cu bucurie, cu multă fantezie şi candoare, un efort plăcut de a te juca pentru cei curaţi la suflet, stăpânii castelului Prichindelul, în opoziţie cu stăpânii cetăţii, mai obosiţi şi mai stresaţi de evenimentele zilnice.
Eugen Evu, renunţând la poema profundă, se joacă, cu veselie şi descoperă un prichindel de 55 de ani, cerul înstelat, telefonul din iarbă, zmeul de hârtie, chiar şi un pisoi zburător, îşi pune ipoteza de a fi într-o nucă, de a aborda un computer vrăjit, sau de a privi la micul fermier.
Ion Urda iese din eseul social şi politic, scrie o solie cu pană de înger pentru prichindei şi redescoperă la rându-i o pisicuţă jucăuşă, un căţeluş orfan, un greieraş, floarea soarelui, o steluţă şi, parcă mai grav şi într-un fel mai serios – sângele lui Isus, ca motiv de obicei creştin pentru prichindelul care se doreşte … om mare ….
Această joacă a celor doi este uneori destul de serioasă, transmiţând un mesaj celor mici pentru o idee care să le lase posibilitatea de a fi şi oameni mari … la grădiniţă … cu bunicul sau bunica …
„ Cei mai mari părinţi din casă / Îmi fac viaţa mai duioasă … / Prin urmare poţi să zici: / – Două Mame, doi Tătici. „ – Eugen Evu: Părinţii şi bunicii mei.
„ Are-o vorbă tatăl meu: / „ Pâinea-i de la Dumnezeu ! „ / … Aş lucra, oricât de greu, / Dacă Bunul Dumnezeu / N-ar da holdei curcubeu, / Ploi şi soare, ca să crească / Floarea grâului cerească ! / Vezi, de –aceea-ţi spun mereu / – Pâinea-i de la Dumnezeu ! „ – Eugen Evu : Pâinea.

„ – Copilul meu, Isus cel Sfânt, / Născutul Maicii Preacurate, / A fost trimis pe- acest pământ/ Să şteargă- a lumii vechi păcate. „ – Ion Urda: Sângele lui Isus.
„ S-a lipit de pieptul meu / şi tot suspina mereu: / pe mămica lui cea bună / o călcase o maşină // – căţeluş cu ochi de tuş / nu mai plânge, boţ de pluş ! / De-acum, lasă, nu-i nimic / o să ai un nou tătic ! „ – Ion Urda: Căţeluşul orfan.
Cartea are o grafică asigurată de Radu Roşianu şi Paulina Popa, iar coperta compoziţia de Ion Urda şi grafica de Constantin Găină.
Cartea a fost atent editată, semn că autorii, de fapt un colectiv inimos din Hunedoara, au pus suflet şi pasiune într-un demers care lasă o pată de lumină în trecerea anilor, pentru că toţi am fost şi copii, unii chiar au rămas copii, iar alţii au pierdut ocazia de a se reîntoarce în curăţie şi credinţa de început …
Colectivul de autori are şi o epistolă pentru prichindei, la sfârşitul cărţii, întitulată „ Darul cărţii, darul inimii .. „ un mesaj care este poate unul de puritate şi idee care nu moarte, de fapt lumea este un basm prin care oamenii reînvaţă să zboare, iar copii au nevoie să viseze şi să se deprindă ca în viaţă să facă totul cel mai bine !
Prichindeii pot prinde talentul de a se juca într-un mod creativ, citind până la rupere această carte de inimă, într-o lume care ne îndeamnă pe toţi, mari sau mici, să consumăm produsul altora, până la deviaţie sau alienare, ori stres.
A fii creativ înseamnă a pricepe darul şi a accepta că lumea poate fi mai frumoasă şi prin jocul copiilor care învaţă să citească şi să coloreze o lume în alunecare spre gri …
După antologia poeţilor tineri din Hunedoara şi după antologia de poezie creştină „ Harfele harului „, această carte scrisă de un colectiv de oameni care au încercat să deprindă meseria de copil se adaugă unui efort de a păstra valorile spirituale ale zonei într-o zonă de interes şi de actualitate.
„ M-am rugat de tatăl meu / „ Hai să construim un zmeu ! „ / Din carton, din clei şi-o sfoară / În curând în ceruri zboară / Dus de vânt, zmeu nespus / Către nouri, tot mai sus / Gata – gata să mă salte / Până-n zările înalte / – Dac –aş fi mai mititel / Aş zbura şi eu cu el ! … „ – Eugen Evu : Zmeul de hârtie.

Aceasta este ideea pentru prichindel : deprinderea de a zbura …
Constantin Stancu

Haţeg, 09.09.2008

Categorii:CARTEA

Sfinţi în aprilie


SFINŢI, IERNI ŞI MORŢI ÎNVIAŢI

Am primit de la Adrian Botez,

 

 

 

sfinţii din aprilie
iernile din aprilie
morţii din aprilie

se aud bocănind ciocanele care
bat piroanele în mâinile Lui
Iisus

nefirească – nepermisă linişte – în care
nu se aude măcelărirea mieilor

blestem pe capul celor care
păstrează liniştea în
sufletul călăilor lumii

toate luminile se
sting logic: din
senin

sfinţii din aprilie nu vor mai
face minuni
iernile din aprilie vor fi şi
ninsoarea până la
os – pentru totdeauna – asupra întregului
univers

morţii din aprilie vor
învia din morminte – ţinând în
mâini – frântă
lumina pâinii amare: memoria – inconvenabil
nonconformist trezită – în
Emaus
***

 

 

Adrian Botez

 

Categorii:POEMUL

Un gând de sărbători, Învierea ca reper…


De sărbătoarea Învierii Domnului Iisus

Hristos, aprilie 2014, un gând…

 

 

 42-rafaelo-14

Cauţi locul perfect: e ultima săptămână…

 

Locul unde se poate întâmpla orice,

stai la cină cu prietenii schimbaţi

de adierea vântului,

spune-le cuvinte care au să înmugurească după această ultimă săptămână…

Intră-n cetate ducând ziua pe umeri,

împins de vântul răsăritului care-ţi suflă-n cămaşa simplă,

plânge pentru cetate, lacrimile sunt ca gândurile sfinţilor

care aburesc ferestre de sticlă umilă…

 

Constantin Stancu

 

Categorii:CREDO, GÂND

Note literare la cartea de versuri semnată de Constantin Stancu… Etemenanki (Ultima săptămână)…


Ultima săptămână, o carte despre viaţă

Coperta finala Constatin Stancu
Scriitorul Constantin Stancu împlineşte în anul 2014 o vârstă rotundă, 60 de ani. Este momentul în care prezintă viziunea sa despre lume, viaţă, artă, despre valorile care ar putea să ne dea sentimentul eternităţii dacă nu am fi în eroarea pe câmpia sângerie. Este viziunea scribului într-o lume a informaţiei care tinde spre informaţia totală.
Cartea are la început câteva cuvinte despre lumea în care ne mişcăm cu adrenalină, este o carte a viziunii şi curajului, a rigorii lucidităţii…
Oamenii de ştiinţă au constatat că resursele plantei pentru un an se sfârşesc în luna septembrie.
A existat o ultimă săptămână pentru Iisus în care a lăsat lumii câteva principii esenţiale, cu toate că ştia că într-o vineri va fi dat la moarte, apoi a urmat duminica.
Era în aprilie, după calendarul modern…
Glasul meilor se auzea în cetate, începuse vremea sărbătorii…
Există o ultimă săptămână, în septembrie, pentru fiecare din noi?
Dictionar?
Etemenanki – „Clădirea platformei de temelie a cerului şi a pământului al cărei vârf ajunge în cer” sau Clădirea al cărei vârf este în cer” (limba sumeriană) – Dicţionar biblic, Editura „Cartea Creştină” – Oradea, 1995, p.119 (Babel, turnul – „poarta zeului”).

Era necesar ca scriitorul să-şi explice titlul, pentru că face trimitere la valorile pe care oamenii le-au pierdut cumva la Turnul Babel, crezând că pot ajunge în cer…
În rest, temele care l-au marcat: limitele omului într-un univers enigmatic, la care poate avea acces prin contemplaţie, capacitatea artistului, a celui pasionat, pentru sacrificiul zilnic de a se depăşi, luciditatea de accepta limitele şi posibilitatea de a rămâne în paradigma celor curioşi şi curajoşi. Există o rigoare a lucidităţii, de veghe în lanul cu planete…
De ce ultima săptămână?
Iisus în ultima săptămână a lăsat câteva valori eterne pentru viaţa noastră, valori vechi, de început, pe care le-a remodelat şi le-a propus pentru ca noi să putem rezista în câmpia sângerie.
Există un argument pentru toate:

„Lumina îşi păstrează memoria,
nimic nu se pierde în valul ei,
nimic nu se câştigă în laptele ei.
E lumina care îşi aduce aminte de
începuturile lumii şi de obsesiile tale oranj sau mov,
de insomniile galbene în care se odihnesc gutui.

Lumina este aceeaşi ieri, azi şi mâine,
în prezenţa ei lumea se face încăpătoare,
cuvintele dau rădăcini subţiri şi
vocale discrete de clorofilă.

Lumina cuprinde totul,
prinde în coroana ei soarele miriapod şi
piatra pe care s-au scris cele zece porunci.

Lumina are degete delicate de brumă,
ne atinge trupurile imperfecte şi
ne prefacem în sfinţi,
dar nu vedem asta.

Lumina înfloreşte în braţele lui Dumnezeu
ca un buchet de floarea soarelui imens…

Prin timp lasă urme:
urechea lui van Gogh,
capul lui Caravaggio,
oul din care a fugit Brâncuşi,

formulele neînţelese în care s-au pierdut
oamenii de ştiinţă într-o eternitate relativă,
sau vitraliul pictat din marile catedrale
în care se zbat vrăbii cu aripi de diamant… (Memoria luminii)”.

Deci, nimic în plus, nimic în minus…
Doar locul perfect în timp: ultima săptămână…

Maria-Daniela Pănăzan, editorul cărţii de faţă, în studiul Poezia religioasă românească. Analize şi comentarii eseistice – Editura CronoLogia – Sibiu, 2013, p. 381-391, scrise despre poezia lui Constantin Stancu

„Volumul Pomul cu scribi (dedicat soţiei) este o capodoperă a genului. Revenind la studiul lui Eugen Dorcescu despre poezia religioasă pe care l-am evocat în această carte, volumele poetului Constantin Stancu se pretează interpretării evidente despre poetica dedicată Celui ce este Lumina lumii… Începând de la acest volum apărut la Editura Eubeea în 2006 şi până astăzi (în 2013), drumul poetic al lui Constantin Stancu e propriu şi fără nicio tăgadă – profund religios”.

 

 

 

 

 

Categorii:literature

Biblioteca „Ovid Densuşianu” Deva şi pasiunea pentru cărţi, lectură, idee


Biblioteca ODText şi pagină puse la dispoziţie de Ştefan Nemecsek

Categorii:PRESA
%d blogeri au apreciat: