Constantin… Câteva note de la prof. dr Adrian Botez

…Unii teologi consideră că termenii ”împărat” și ”sfânt” ar fi incompatibili. Dar, în cazul lui CONSTANTIN CEL MARE – această incompatibilitate este, cu mult, depășită :

1-dincolo de toate victoriile sale militare, apoteotice – este de reținut ORIGINEA sa : este DAC (născut  la Naissus,  din  Moesia Superior !!!) – adică, aparținător POPORULUI SFÂNT și ORIGINAR/ÎNTEMEIETOR/DIRIGUITOR, AL CIVILIZAȚIEI  TERREI;

2-Convertirea lui la creştinism (…e drept – de botezat, s-a botezat abia pe patul de moarte…!) a însemnat o mare cotitură în istoria acestuia, căci, prin publicarea Edictului de Toleranţă Religioasă, de la Milano (Milan, Mediolanum), din luna ianuarie anul 313, împăratul Constantin a asigurat Bisericii deplina libertate în tot Imperiul Roman. Biserica intră, de acum înainte, într-o perioadă de înflorire, progres şi propăşire, în „secolul ei de aur”.

3-”Noaptea, în timpul somnului, i s-a arătat Iisus Hristos cu semnul crucii pe care-l văzuse ziua pe cer, cerându-i să-l pună pe steagurile soldaţilor şi ostaşilor săi, spre a-i servi drept semn protector în lupte. Acesta este monograma lui Iisus Hristos – XP – pe care Constantin  l-a pus pe un steag, numit labarum. Că împăratul Constantin a fost convins de apariţia minunată a Sfintei Cruci, ne-o confirmă faptul că, pe Arcul de Triumf al acestuia, care se păstrează, până astăzi, la Roma – el afirmă că a câștigat victoria asupra lui Maxenţiu: <<instinctu divinitatis>>” = „PRIN INSPIRAŢIE DIVINĂ” (cf. Viața lui Constantin cel Mare). La câteva luni de la victoria asupra lui Maxentiu, Constantin, împreună cu Liciniu, devenit, prin căsătoria cu una din surorile sale, cumnatul său, publică Edictul de la Milan, din luna ianuarie anul 313, prin care se acordă libertate religioasă DEPLINĂ creştinismului, care devine religio licita = RELIGIE PERMISĂ ÎN IMPERIU. Totodată, se anulau toate hotărârile anterioare, luate împotriva creştinilor şi se retrocedau Bisericii lăcaşurile de cult şi posesiunile confiscate de împărăţii precedenţi.

4-El acordă Bisericii dreptul de eliberare a sclavilor şi ”conferă episcopilor dreptul să judece pe cei ce n-ar voi să fie judecaţi după legile statului.  CONSTANTIN cel Mare a intervenit şi în dreptul penal, pe care a încercat SĂ-L UMANIZEZE, înlăturând din legile penale dispoziţii şi pedepse potrivnice spiritului creştin, ca răstignirea, zdrobirea picioarelor, arderea cu fierul roşu ş.a. S-a îmbunătăţit tratamentul din închisori. S-au adus restricţii luptelor de gladiatori şi s-au trimis condamnaţii la mine, în loc de lupte.

5-S-a modificat, în spirit creştin, legislaţia referitoare la căsătorie, la părinţii fără copii, s-a îngreunat divorţul, s-a pedepsit adulterul şi violul, s-a interzis aruncarea copiilor şi vinderea lor, prin ajutoare date părinţilor săraci. S-AU LUAT MĂSURI DE PROTECŢIE ŞI AJUTOR PENTRU SĂRACI, ORFANI, VĂDUVE ŞI BOLNAVI. Prin legea din anul 321, Constantin cel Mare generalizează duminica, precum ca fiind zi de odihnă în Imperiu. Încă din anul 317, împăratul Constantin cel Mare începe să bată şi monede cu monograma lui Iisus Hristos. În funcţiile înalte, el numeşte, de preferinţă, creştini, dar păstrează şi păgâni, cărora le interzice, însă, să aducă jertfe.

…Vă doresc, din toată inima, să-l urmați, întru LUMINATĂ GÂNDIRE (…SFÂNTĂ REVELARE !) și MINUNATĂ FĂPTUIRE, pe Patronul-SFÂNT IMPERIAL – CONSTANTIN !

…Multă, multă sănătate, TUTUROR !

Prof. dr. Adrian Botez

ÎNVIEREA, JURNAL SIMPLU

Prima zi

În ziua întâi a săptămânii,

În dimineața curată a minunii,

Femeile s-au apropiat de mormânt,

Învăluite-n aer, cer și cuvânt…

La intrarea-n mormânt, iată,

Piatra grea fost-a răsturnată,

Intrarea era precum inima ta:

Pregătită pentru a muri și a învia…

Femeile au intrat în mormânt

Cu miresme-n mâini şi-n gând.

Trupul cel frânt nu l-au găsit,

S-a întâmplat ce a fost proorocit…

În albe haine, strălucitoare,

L-au întâmpinat, ca-ntr-o chemare,

Doi bărbaţi răsăriţi din lumină,

Mângâiaţi pentru învierea divină…

„Pentru ce căutaţi între cei morţi

Pe cel ce este viu?”- în veşnicii,

EL a înviat, ne-a aurit pe toţi,

Fie că ştii, omule, sau  nu ştii…

În mâini aspre, oarbe a fost dat,

Răstignit pentru al nostru păcat.

Dar în trei zile atât de clare,

Am aflat că nu se mai moare…

În trei zile am fost schimbaţi,

Noi, cei limitați, întemniţaţi.

Cu Iisus înviat-am deodată,

Primind darul fără de plată…

Biruit-am trecutul, moartea,

Cu sânge a fost scrisă cartea…

Dar în cartea vieţii deplină,

E o pagină albă, de lumină…

Acolo este scrisă-nvierea,

În tine, omule, e scrisă tăcerea,

Acolo este scrisă salvarea,

În tine, omule, e scrisă mirarea…

În trei zile ne-am născut iar –

Și n-am băut din greul pahar –

Doar prin acea iubire eternă

Ne-a eliberat Iisus din beznă…

Amice, la intrarea-n inima ta,

De va fi o stâncă aspră și grea –

Când și cine o va răsturna?

Lumina înmugurind din stea…

Lumina înmugurind din stea…

C.S. ©

TREI ZILE, NIMIC ÎN PLUS – NIMIC ÎN MINUS

Trei zile

Doar trei zile să mai poţi,

Doar trei zile să ai credinţă,

Toţi vor fi salvaţi, toţi,

Și va fi o mare biruinţă…

 

Doar trei zile să ai răbdare,

Să priveşti la cerul nesfârşit,

Va răsări cuvântu-n zare,

Tu vei afla că eşti iubit…

 

Doar trei zile să mai speri,

Să aştepţi o veste bună,

Vei uita c-a fost un ieri,

Când pietrele-or să spună:

 

A înviat Iisus, aici, în lumină,

Moartea a fost brusc biruită,

Și iertarea blând o să vină,

Scăpându-ne de orice ispită…

 

În trei zile lumea s-a schimbat,

În trei zile altul a fost veacul,

În trei zile-ai fost iertat,

Morţii i-ai descoperit leacul…

 

Atâta doar, trei zile pline,

De har, de speranţă, de credinţă…

Şi-n sufletul tău vine

Acel timp curat, de biruinţă…

 

c stancu©

Hristos a Înviat!

Felicitare de Sărbătoare. Lumina Învierii…