Arhiva

Archive for iunie 2010

PRIMIM DE LA DOMNUL GHEORGHE NEAGU REVISTA OGLINDA LITERARA


Oglinda102

PENTRU VIZUALIZARE DATI CLICK PE TITLUL

Categorii:literature Etichete:

PRACTIC: COMERŢUL INTRACOMUNITAR


Despre Registrului Operatorilor intracomunitari

În Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 429 din 25 iunie 2010 a fost publicat Ordinul nr. 2101/24.06.2010 privind aprobarea Procedurii de organizare şi funcţionare a Registrului operatorilor intracomunitari, precum şi pentru aprobarea modelului şi conţinutului unor formulare.
Ordinul ne pune la dispozitie:
– Aprobarea procedurii de organizare şi funcţionare a Registrului operatorilor intracomunitari.
– Se aprobă modelul şi conţinutul următoarelor formulare:
• Cerere de înregistrare în / radiere din Registrul operatorilor intracomunitari;
• Decizie privind înscrierea / respingerea înscrierii în Registrul operatorilor intracomunitari;
• Decizie privind radierea, la cerere, din Registrul operatorilor intracomunitari;
• Decizie privind radierea, din oficiu, din Registrul operatorilor intracomunitari;
• Notificare privind modificarea listei asociaţilor şi/sau administratorilor.
– Aprobarea instrucţiunilor de completare a formularelor mai sus menţionate.

Categorii:literature Etichete:

DE LA BRĂŢĂRILE DACICE LA BRĂŢĂRILE OFICIALE …


TEZAURUL DE LA SARMISEGETUSA REGIA, VARIANTA OFICIALĂ

Ministerul Public a dat publicitatii, marti, 29 iunie 2010, rezultatele activitatii intreprinse de catre procurorii Parchetului de pe langa Curtea de Apel Alba Iulia care au dispus, prin rechizitoriu, punerea in miscare a actiunii penale si trimiterea in judecata a mai multor persoane pentru savarsirea infractiunii de furt calificat in legatura cu obiecte descoperite pe situl arheologic de la Sarmisegetusa Regia.
Potrivit unui comunicat al MP,
• ”DUDAS EUGEN si CRISAN STANILA RADUT, sub aspectul savarsirii infractiunilor de asociere in vederea savarsirii de infractiuni si furt calificat;
• Crisan Simu-Marian, sub aspectul savarsirii infractiunilor de asociere in vederea savarsirii de infractiuni, efectuare a unor detectii si sapaturi neautorizate intr-un sit arheologic si furt calificat;
• TODORESCU ALEXANDRU si GOGAN ALEXANDRU, sub aspectul savarsirii infractiunilor de asociere in vederea savarsirii de infractiuni, abuz in serviciu contra intereselor publice si complicitate la furt calificat.
Pana in prezent au fost solutionate alte 2 dosare, care reprezinta sectiuni distincte ale aceleiasi cauze, iar o alta cauza disjunsa din prezenta se afla in faza de urmarire penala.
Din probele administrate in cursul urmaririi penale a rezultat ca, in perioada 1998 – 2007, inculpatii s-au constituit intr-un grup infractional, care a desfasurat activitati sistematice de detectii si sapaturi neautorizate in siturile arheologice clasate „monument istoric” (situl „Sarmizegetusa Regia”, monument UNESCO), in scopul localizarii si sustragerii unor tezaure, organizarii unor filiere interne si internationale de valorificare a bunurilor apartinand patrimoniului cultural national.
Astfel, au sustras si valorificat in mod ilegal mai multe tezaure arheologice pe „piata neagra a antichitatilor” (interna si internationala):
• primul tezaur, in valoare de 1.555.500 euro, alcatuit dintr-o bratara dacica din aur (450.000 de euro), 1000 de monede „Lysimach” din aur (950.000 de euro), si 2000 monede denari romani din argint in valoare de 150.000 de euro (75 de euro/piesa) si trei stante monetare in valoare de 5.500 de euro (recuperate – 2 monede, in valoare de 150 de euro si trei stante monetare in valoare de 5.500 de euro; nerecuperate 1.549.925 de euro) ;
• al doilea tezaur, in valoare de 2.572.400 de euro, alcatuit din sase bratari spiralice din aur (recuperate, cu 420.000 de euro compensatie, conform art.4 din Conventia UNIDROIT; nerecuperata 42.000 de euro);
• al treilea tezaur, sustras din punctul arheologic „Dealul Muncelului”, alcatuit din 5000 denari romani din argint, in valoare de 473.175 de euro (recuperati 1658, au fost in valoare de 222.525 de euro, nerecuperati 3342 in valoare de 250.650 de euro).
Dupa descoperirea, in anul 1996, a celui mai mare tezaur de monede „Koson”, inculpatii au constituit echipe de braconaj arheologic, avand ca obiectiv principal efectuarea de detectii si sapaturi ilegale in siturile cetatilor dacice din Muntii Orastiei, aflate in paza si administrarea „Muzeului Civilizatiei Dacice si Romane” din Deva. Scopurile urmarite de inculpati au constat in localizarea, sustragerea si valorificarea tezaurelor de interes arheologic, prin incalcarea regimului juridic de protectie a siturilor clasate „monument istoric”. Aceste situri de importanta pentru istoria si cultura nationala sunt protejate atat prin legislatia nationala, fiind clasate in categoria „monumentelor istorice” dar si prin includerea acestora in lista patrimoniului cultural mondial UNESCO. Ele cuprind vestigii arheologice, incluse in rezervatia parcului natural „Gradistea Muncelului – Cioclovina”, in limitele caruia sunt cuprinse siturile arheologice din Muntii Orastiei, care includ la randul lor si „Sarmizegetusa Regia”. Caile de acces spre aceste situri sunt marcate cu panouri ce informeaza si avertizeaza publicul cu privire la regimul special de protectie a zonei.
Inculpatii au organizat echipe de braconaj si si-au asigurat accesul in situl arheologic „Sarmizegetusa Regia” inclusiv prin faptul ca au beneficiat de „protectia” a doi dintre inculpati, care au devenit membri ai grupului infractional (un ofiter de politie si un subofiter de politie in rezerva). Din probele administrate in cauza a rezultat ca inculpatii au efectuat detectii cu aparate ale caror parametrii tehnici permiteau exploatarea tezaurelor de monede si, in aceste imprejurari au descoperit si sustras 16 monede „Koson”, pe care apoi le-au impartit intre ei.
Centrul facilitatilor logistice al gruparii a fost stabilit la cabana Costesti, situata in pozitie strategica de supraveghere a accesului spre siturile cetatilor. In scopul secretizarii actiunilor de braconaj arheologic, din probatoriul administrat in cursul urmaririi penale a rezultat ca inculpatii aveau in dotare mijloace auto, o activitate de brutarie, o stana de oi aflata in perimetrul sitului ca „acoperire” a tranzactiilor cu artefacte. Aprovizionarea cu echipamente de detectie o realizau prin intermediul dealerilor de antichitati din strainatate, iar in scopul constituirii de filiere au atras in echipa si alte persoane cu rol de colector local sau de intermediari internationali. De asemenea pentru acoperirea traficului de artefacte au folosit ca paravan si o firma, careia i-au deschis un punct de lucru sub forma unui bar situat in Orastie, care in realitate reprezenta „punctul de intalnire” intre „sursele inculpatilor” din sit spre „piata neagra a antichitatilor”.
Astfel, in perioada 6-7 aprilie 1999, primul tezaur alcatuit dintr-o bratara spiralica si 800 monede „Lysimachos” a fost scos din tara, prin vama Nadlac, fiind ascuns in rezervorul unui autoturism, apoi vandute unor cetateni straini. In perioada urmatoare, 12-15 aprilie 1999, al doilea tezaur format din sase bratari au fost scoase din tara tot prin vama Nadlac si transportate initial, la Budapesta apoi la Geneva, unde au fost achizitionate de comerciantul unei firme de antichitati.
Dupa valorificarea tezaurelor, s-a inregistrat o vizibila imbunatatire a situatiei materiale a inculpatilor, care fie au achizitionat bunuri imobile si mobile, fie au investit banii rezultati din activitatile infractionale in diverse societati comerciale pe care le-au infiintat (unele dintre acestea fiind inregistrate pe numele sotiilor unora dintre inculpati).
In cursul urmaririi penale efectuate pana in prezent au fost recuperate 12 bratari spiralice din aur, in valoare de 4.800.000 de euro, aflate in custodia Muzeului National de Istorie a Romaniei din Bucuresti. Organele judiciare au recuperat, de asemenea, urmatoarele loturi de artefacte apartinand Patrimoniului Cultural National, clasa Tezaur: un depozit de 105 piese arheologice reprezentand diverse tipuri de arme si unelte dacice din fier, bronz, plumb, in valoare de 30.000 de euro; un lot de 4000 de piese arheologice (monede, vase, arme, etc.) in valoare de 40.000 de euro, predate la Muzeul National de Istorie al Transilvaniei din Cluj-Napoca; depozit de monede din argint, doua vase si o toarta de vas antic, 2 colane dacice torsadate (torques) in valoare de 18.000 de euro, 3 fibule, 4 inele, 1 medalion, 63 de monede romane si grecesti, 5 artefacte antice din metal in valoare de 3.071 de euro, tezaur de 91 de monede antice in valoare de 9.100 de euro, tezaur de 1656 denari republicani romani, tezaur de 287 denari republicani din argint, tezaur din colier cu pandantive si cercei din aur in valoare de 100.000 de euro, predate Muzeului National al Unirii din Alba Iulia; 700 de monede din aur, de tip „Koson”, in valoare de 350.000 de euro si un tezaur de 2990 denari imperiali romani, evaluat la 33.139 de euro, predate Muzeului National de Istorie a Romaniei din Bucuresti.
Cu ocazia perchezitiilor efectuate la domiciliile inculpatilor in cursul urmaririi penale, au fost descoperite cataloage numismatice, vase de ceramica, echipamente de camuflaj, monede din metal galben.
Procurorii au procedat, totodata, la indisponibilizarea unor bunuri imobile si mobile printre care si arme de vanatoare cu munitia aferenta, diverse bijuterii din aur si argint, arme albe, precum si parti sociale detinute din capitalul social al unei firme.
In solutionarea prezentei cauze, procurorii Parchetului de pe langa Curtea de Apel Alba Iulia au colaborat cu organele politiei judiciare din cadrul Inspectoratului General al Politiei Romane, Serviciul pentru Protejarea Patrimoniului Cultural National, precum si cu lucratori din cadrul Inspectoratelor de Politie Judetene Alba si Hunedoara.
Dosarul a fost inaintat spre competenta solutionare Judecatoriei Deva.”

Categorii:literature Etichete:

PRACTIC: SEDIUL SOCIETĂŢII COMERCIALE


PRACTIC: ATENŢIE LA SEDIUL UNEI SOCIETĂŢI COMERCIALE, TREBUIE SĂ MAI TRECEŢI ŞI PE LA FISC

În Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 421 din 23 iunie 2010 a fost publicata Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 54 privind unele măsuri împotriva evaziunii fiscale.
Legea 31/1990 s-a modificat. Din 21 iunie 2010, OUG nr. 54/2010, art. XIII, pct. 1, alin. (3) lit. b) instituie necesitatea prezentării la înfiinţarea unei societăţi comerciale sau modificarea sediului unei firme a unui “certificat emis de organul fiscal prevazut la lit. a), care certifică faptul că pentru imobilul cu destinație de sediu social nu a fost inregistrat un alt document ce atesta cedarea dreptului de folosinţă asupra aceluiasi imobil, cu titlu oneros sau gratuit, ori existenta altor contracte prin care s-a cedat dreptul de folosință asupra aceluiasi imobil, dupa caz”.

Categorii:literature Etichete:

UMOR DE BUNĂ CALITATE CU DUMITRU HURUBĂ, O SOLUŢIE PENTRU CRIZA MORALĂ ŞI NU NUMAI


UMOR DE HURUBA

PENTRU VIZUALIZARE, DAŢI CLICK PE TITLU

Categorii:literature Etichete:

PRACTIC: MODIFICĂRI ALE CODULUI FISCAL PE VIITOR, SAU MAI MULTI BANI LA BUGET, DIN BUZUNARUL CONTRIBUABILULUI


PRACTIC: DE REŢINUT, MODIFICĂRI ALE CODULUI FISCAL
1. * Cota TVA-24%
* modificarea cotelor de cheltuiala forfetara acordata la calculul venitului net anual din drepturi de proprietate intelectuala in sensul diminuarii acesteia de la 40% la 20% iar in cazul veniturilor de aceasta natura provenind din crearea unor lucrari de arta monumentala de la 50% la 25%;
* includerea in veniturile salariale a urmatoarelor sume acordate angajatilor:

* contravaloarea tichetelor cadou acordate potrivit legii;
* contravaloarea tichetelor de cresa acordate conform legii;
* contravaloarea tichetelor de vacanta acordate conform legii;
* contravaloarea tichetelor de masa acordate potrivit legii.

Reglementarile referitoare la contributiile sociale obligatorii aferente acestor tipuri de venituri salariale, prevazute de Legea nr. 93/2006 privind acordarea tichetelor cadou si a tichetelor de cresa, de Legea nr.142/1998 privind acordarea tichetelor de masa si de Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.8/2009 privind acordarea tichetelor de vacanta, raman in vigoare, persoana fizica datorand pentru veniturile respective numai impozitul pe venitul din salarii.

* Includerea in veniturile salariale si impozitarea platilor compensatorii, acordate potrivit legii.

Reglementarile prevazute de legislatia specifica referitoare la contributiile sociale obligatorii aferente platilor compensatorii acordate potrivit legii raman in vigoare, persoana fizica datorand pentru veniturile respective numai impozitul pe venitul din salarii.

* Impozitarea veniturilor obtinute din dobanzi la depozitele la vedere/conturi curente de catre persoane fizice rezidente cu cota de 16%.
* Impozitarea veniturilor sub forma dobanzilor bonificate la depozitele clientilor constituite in baza legislatiei privind economisirea si creditarea in sistem colectiv pentru domeniul locativ cu cota de 16%.
* Impozitarea veniturilor obtinute din dobanzi pentru depozite la termen, si/sau instrumente de economisire de catre persoane fizice rezidente cu cota de 16%, indiferent de data constituirii raportului juridic.
* Unificarea cotei de impunere a veniturilor obtinute din transferul titlurilor de valoare altele decat partile sociale si valorile mobiliare in cazul societatilor inchise la 16%, indiferent de perioada de detinere a titlurilor si reportarea pierderii nete anuale in urmatorii 7 ani consecutivi si stabilirea si efectuarea de catre contribuabili, in cursul anului fiscal, a platilor anticipate la sfarsitul fiecarui trimestru, in contul impozitului anual datorat.
* Modificarea cotei de impunere anticipata a castigurilor din operatiuni de vanzare cumparare valuta la termen pe baza de contract, precum si orice alte operatiuni de acest gen de la 1% la 16% pentru persoane fizice rezidente.
* Unificarea cotei de impunere pentru castigurile din jocuri de noroc la 25%.
* Orice venituri de natura profesionala, altele decat cele salariale, se impoziteaza cu cota de impozit pe venit. Asupra acestor venituri se datoreaza contributiile individuale de asigurari sociale, asigurari sociale de sanatate si asigurari de somaj.

Categorii:literature Etichete:

O CARTE DESPRE TOLERANŢĂ DE ŞTEFAN NEMECSEK


Categorii:literature Etichete:

VACANŢA DIN REAL …


PRIMIM:

OM, MOARTE, ARTĂ

ce poate fi mai ilogic – şi
nepotrivit la culoare cu
cerul – decât existenţa
unui om

a fi galant cu stelele – şi a-ţi viola
propriul suflet: pe ce plită-ncinsă la
roşu – a căzut sămânţa lui
Prometeu

prea mult bocet – la poalele
Câinelui: mai demn este
a despica – dintr-o singură lovitură –
înnodatul cu sine
Măr

legaţi – ca de-un catarg (izbăvitor de
sirene) – de Marele Orb – urechile noastre fiind
desfundate – aşteptăm să cineze din noi – cinica
Artă

***
VIZIUNE DE PERSPECTIVĂ

înveninat de-atâta risipire
nu vrea nicicum deşartă proslăvire:
prea mult ar fi nedrept şi deocheat
dar tot nedrept – nimic din cât ai dat!

…cine să stea cântaru-n astă fire
a-l ţine-n echilibru ideal?
când vezi atâta crimă şi-umilire
şi vezi limbricu-n tronul cel regal

când vezi albina zdrenţuită-n zbor
căzându-şi cerul de-aur în nămol –
geniul silit să bea cucută din pocal

iar pajura-n văzduh cum se sufocă
sau marinari măcelărind o focă –
îţi ceri – nebun – vacanţă din „real”!

***
Adrian Botez

Categorii:literature

UN POEM RĂTĂCIT…


LAMA DE CUŢIT
Lui Elvis Presley

Cum aş putea să te fac să crezi,
Este în puterea ta să accepţi raza blândă a lunii să-ţi atingă mâna ce scrie,
Dar până la urmă vei învăţa să plângi şi lacrima ta va cuceri partea nevăzută a lumii …
Precum în altul aşa şi în tine,
sângele îşi curăţă carnea din care ai fost făcut,
mi-a rămas în minte titlul unui tablou:
ce frumos miroase lama de cuţit când taie lemnul de santal,
dar poate mi s-a părut,
e atât de demult în lumea aceea de parcă nu a existat …

Categorii:literature Etichete:

PEISAJ …CU FLORI …


Categorii:literature Etichete:

VIAŢA CA VIAŢĂ, DOAR 100 DE ANI, RESTUL …


DOAR 100 DE ANI DE RĂBDARE …

Un cercetator de renume mondial, pe nume Frank Fenner, este convins ca specia umana va disparea de pe Pamant in urmatorii 100 de ani, dar si ca nimic nu ne mai poate salva.
Profesorul de 95 de ani de la Universitatea Nationala din Australia prezice ca omenirea va disparea in urmatorul secol. Si asta din cauza exploziei demografice si a consumatorismului fara limite.

Omul care a lansat acest scenariu apocaliptic, Frank Fenner, este o autoritate stiintifica si stie cateva lucruri despre supravietuire.
Fenner a declarat ca „Homo sapiens va disparea, probabil in urmatorii 100 de ani. Impreuna cu omul vor disparea si multe alte animale. Situatia este ireversibila. Este prea tarziu pentru masuri, chiar daca oamenii incearca ceva”.

Potrivit lui Fenner, intrarea in era industriala a avut pentru planeta efectul Glaciatiunii sau al impactului cu o cometa.
Fenner sustine ca unul dintre motivele disparitiei iminente a umanitatii este schimbarea climei. „Este abia inceputul, dar vedem deja schimbari climatice surprinzatoare. Oamenii vor avea soarta altor specii care au disparut in istorie”.

Categorii:literature Etichete:

SIDERURGIA LA HUNEDOARA …


SIDERURGIA LA HUNEDOARA, ULTIMA ORĂ …

Combinatul ArcelorMittal Hunedoara va decide in cadrul Adunarii Generale a Actionarilor din 23 iulie daca va dizolva compania sau ii va majora capitalul social cu 397 de milioane de lei, potrivit Convocatorului transmis luni Bursei de Valori Bucuresti (BVB).

„In situatia in care nu este aprobata dizolvarea societatii, in scopul cresterii activului net al societatii si utilizarii sumelor incasate in activitatile curente ale companiei si pentru satisfacerea creditorilor, este supusa aprobarii Adunarii majorarea capitalului social al societatii prin aport in numerar, cu o valoare de 397,65 milioane lei, prin emiterea unui numar de 159,06 milioane actiuni noi, cu un pret de subscriere de 2,5 lei pe actiune”, conform Convocatorului.

In cazul in care se aproba majorarea de capital, actionarii societatii au un termen de 32 de zile pentru a-si exercita dreptul de preferinta pentru subscrierea actiunilor nou emise.

In prezent, la ArcelorMittal Hunedoara lucreaza 697 de salariati.

ArcelorMittal este cea mai mare companie de otel din lume, avand operatiuni in peste 60 de tari. In Romania, compania controleaza combinatele de la Hunedoara si Galati, producatorii de tevi din Roman si Iasi, operatorul portuar Romportmet Galati si filiala locala a companiei de constructii ArcelorMittal Construction.

Categorii:literature Etichete:

LUSTRATIA, DUPĂ DISCUŢII POLITICE ŞI DUPĂ ARGUMENTE, ÎN VIZIUNEA CURŢII CONSTITUŢIONALE


CUM PRIVESC JUDECĂTORII CURTII CONSTITUŢIONALE LUSTRAŢIA
(Decizia nr. 820/07 iunie 2010)

Curtea Constituţională consideră că lustraţia se poate constitui ca reper moral, de rememorare a ororilor comunismului, dar şi ca măsură temporară de excludere de la funcţiile de conducere a unor autorităţi şi instituţii publice a persoanelor care au lucrat sau colaborat cu regimul comunist. Lustraţia nu înseamnă, însă, epurare sau răzbunare pentru alegeri ideologice greşite ori accidente biografice, ci încercarea de regăsire a demnităţii şi încrederii, precum şi redarea autorităţii instituţiilor fundamentale ale statului. Lustraţia accetuează mai ales principiul responsabilităţii în exercitarea demnităţilor publice.
Dincolo de numeroasele probleme morale, sociale, politice, economice, legale etc. care se pot ridica după adoptarea unei legi a lustraţiei,aceasta are, per ansamblu, un efect pozitiv în perioada de tranziţie a fostelor ţări comuniste în vederea trecerii la un stat democratic, de drept, bineînţeles,
dacă este adoptată în conformitate cu prevederile constituţionale ale statului respectiv.
Principiul egalităţii accesului la o funcţie publică este consacrat prin Declaraţia Drepturilor Omului şi Cetăţeanului din 1789, precum şi în art.21 paragraful 2 al Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului din 10 decembrie 1948, potrivit căruia „Orice persoană are dreptul de acces, în condiţii de egalitate, la funcţiile publice ale ţării sale” şi în art.25 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice din 16 decembrie 1966,potrivit căruia „Orice cetăţean are dreptul şi posibilitatea, fără nici una dintre discriminările la care se referă art.2 si fără restricţii nerezonabile; […] c) de a avea acces, în condiţii generale de egalitate, la funcţiile publice
din ţara sa.”
Astfel, sunt interzise discriminările bazate pe rasă, sex, religie, opinie, avere, origine socială etc., dar fiecare stat are dreptul să impună, pe cale legislativă, anumite condiţii specifice pe care trebuie să le îndeplinească un funcţionar public, cum ar fi cetăţenia, exercitarea deplină a drepturilor civile
şi politice, moralitatea etc.
Aşadar, în toate statele membre ale Uniunii Europene există condiţii specifice pentru accederea la o funcţie publică. Unele state membre cer deţinerea anumitor diplome sau a unor studii specifice diferitelor niveluri de ocupare, altele solicită anumite competenţe lingvistice, cunoaşterea
drepturilor civile, obligaţii militare, limită de vârstă, aptitudini fizice etc. De asemenea, posturile care implică respectarea unui secret profesional necesită un control de securitate.
În ţările foste comuniste, o condiţie specială pentru accederea într-o funcţie publică o reprezintă neapartenenţa la nomenclatură şi, ca o consecinţă, a apărut conceptul de „lustraţie”, termen ce semnifică procedura existentă în aceste ţări de a-i arăta pe cei care au colaborat cu fostul regim şi de a le interzice ocuparea unor funcţii publice. Această practică a apărut ca o garanţie a respectării statului democratic, de drept, în vederea bunei funcţionări a administraţiei publice bazate pe credibilitatea şi loialitatea funcţionarilor publici.
Toate ţările fost comuniste din Europa Centrală şi de Est care au aderat la Uniunea Europeană s-au confruntat cu problema lustraţiei, adică a interzicerii accesului sau îndepărtării din instituţiile publice a acelor persoane cu privire la care există certitudinea că au făcut parte din regimul comunist.
Fiecare ţară confruntată cu problema lustraţiei, în funcţie de scopul urmărit şi de specificul naţional, a adoptat un anumit tip de realizare a lustraţiei, considerându-se, în doctrină, că Cehia a reglementat un model radical, că Lituania şi ţările baltice au adoptat un model intermediar şi că Ungaria, Polonia şi Bulgaria s-au raliat unui model moderat.
În România, comunismul a fost condamnat la nivel de doctrină, schimbarea regimului fiind consacrată prin acte juridice cu valoare constituţională, precum Comunicatul către ţară al Consiliului Frontului Salvării Naţionale, publicat în Monitorul Oficial al României nr.1 din 22 decembrie 1989, şi Decretul-Lege privind constituirea, organizarea şi funcţionarea Consiliului Frontului Salvării Naţionale şi a consiliilor teritoriale ale Frontului Salvării Naţionale, publicat în Monitorul Oficial al României nr.4 din 27 decembrie 1989.
După o încercare nereuşită, cea din 1997, adoptarea în România a Legii lustraţiei este lipsită de eficienţă juridică, nefiind actuală, necesară şi tilă, doar cu o semnificaţie exclusiv morală, ţinând seama de perioada mare de timp care a trecut de la căderea regimului totalitar comunist.
De altfel, chiar iniţiatorii legii, invocând art.53 din Constituţie, afirmă că Legea lustraţiei se subscrie acestei norme constituţionale care statuează că „Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea […] moralei publice, […]”, morală întinată de cutumele comunismului.
La ora actuală, în România, în ceea ce priveşte funcţiile de demnitate publică, nu există o condiţionare a ocupării acestora de neapartenenţa la vechile structuri comuniste, ci există doar obligaţia de a declara apartenenţa sau neapartenenţa la poliţia politică.
În condiţiile legislaţiei actuale, o asemenea condiţie este numai cea prevăzută la art.50 lit.j) din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici şi are următorul conţinut: „Poate ocupa o funcţie
publică persoana care îndeplineşte următoarele condiţii: […] j) nu a desfăşurat activitate de poliţie politică, astfel cum este definită prin lege”.
Procedând la examinarea criticilor de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, astfel cum rezultă din preambulul care însoţeşte Legea lustraţiei, adoptarea acesteia “este necesară pentru consolidarea valorilor şi instituţiilor democratice din România şi pentru protejarea principiilor fundamentale prevăzute de Constituţie, justificând astfel restrângerea exercitării unor drepturi şi libertăţi ale unor persoane, prin restrângerea exercitării dreptului de a ocupa funcţii numite sau alese în structurile de putere şi în aparatul represiv al regimului communist, în perioada 6 martie
1945 – 22 decembrie 1989.”
Curtea ia notă de formularea într-o manieră defectuoasă, confuză şi deficitară a preambulului legii, ceea ce duce la concluzia că restrângerile şi interdicţiile prevăzute de această lege au ca scop „restrângerea exercitării dreptului de a ocupa funcţii numite sau alese în structurile de putere şi în aparatul represiv al regimului comunist, în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989.”
Curtea observă, de asemenea, că dispoziţiile Legii lustraţiei sunt lipsite de rigoare normativă, nefiind suficient de clare şi de precise.
Faţă de aceste ambiguităţi, Curtea se mărgineşte să atragă atenţia asupra posibilelor dificultăţi de ordin practic în aplicarea măsurilor prevăzute de lege.
În continuare, Curtea reţine că în concepţia legii criticate răspunderea juridică şi sancţionarea se întemeiază pe deţinerea unei demnităţi sau funcţii în structurile şi aparatul represiv al fostului regim totalitar comunist.
Răspunderea juridică, indiferent de natura ei, este o răspundere preponderant individuală şi există numai întemeiată pe fapte juridice şi acte juridice săvârşite de o persoană, iar nu pe prezumţii.
Aşa cum s-a mai arătat, lustraţia nu poate fi utilizată ca mijloc de pedeapsă sau răzbunare, deoarece scopul acesteia nu este pedepsirea celor prezumaţi vinovaţi. O pedeapsă poate fi impusă doar pentru o activitate criminală din trecut, pe baza Codului penal aplicabil şi în conformitate cu toate procedurile şi garanţiile procesului penal.
Or, supusă controlului de constituţionalitate sub acest aspect, Legea lustraţiei este excesivă în raport cu scopul legitim urmărit, deoarece nu permite individualizarea măsurii. Această lege instituie o prezumţie de vinovăţie şi o adevărată sancţiune colectivă, bazată pe o formă de răspundere
colectivă şi pe o culpabilizare generică, globală, făcută pe criterii politice, ceea ce contravine principiilor statului de drept, ale ordinii de drept şi prezumţiei de nevinovăţie instituită prin art.23 alin.(11) din Constituţie. Chiar dacă legea criticată permite apelarea la justiţie pentru justificarea interzicerii dreptului de a candida şi a fi ales în funcţii şi demnităţi, aceasta nu reglementează un mecanism adecvat în scopul stabilirii desfăşurării unor activităţi concrete îndreptate împotriva drepturilor şi libertăţilor fundamentale. Cu alte cuvinte, legea nu oferă garanţii adecvate de control
judiciar asupra aplicării măsurilor restrictive.
Nici o persoană nu va putea fi supusă lustraţiei pentru opinii personale şi convingeri proprii, sau pentru simplul motiv de asociere cu orice organizaţie care, la data asocierii sau a activităţii desfăşurate, era legală şi nu a comis încălcări grave ale drepturilor omului. Lustraţia este permisă doar cu privire la acele persoane care au luat parte efectiv, împreună cu organizaţii ale statului la grave încălcări ale drepturilor şi libertăţilor omului.
Articolul 2 al legii supuse controlului de constituţionalitate prevedeuna din principalele sancţiuni colective care vizează dreptul de a candida şi dreptul de a fi ales în funcţiile de demnitate publică enumerate a persoanelor care au aparţinut anumitor structuri politice şi ideologice. Dispoziţiile
acestui articol de lege contravin prevederilor constituţionale ale art.37 şi art.38 prin care se consacră dreptul de a fi ales, cu interdicţiile expres şi limitativ menţionate. Este evident că dispoziţiile art.2 din Legea lustraţie excedează cadrului constituţional, prevăzând o nouă interdicţie dreptului de
acces în funcţiile publice care nu respectă art.53 din Constituţie referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. Astfel, Curtea constată că această limitare este lipsită de proporţionalitate în raport cu scopul urmărit, întrucât aduce atingere însăşi existenţei dreptului şi nu îşi justifică necesitatea într-o societate democratică.
Curtea consideră că Legea lustraţiei aduce atingere şi principiului neretroactivităţii legii consacrat în art.15 alin.(2) din Constituţie, potrivit căruia “Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.” Legea se aplică pentru fapte şi acţiuni săvârşite după intrarea ei în vigoare. De aceea nu se poate pretinde ca, respectând legile în vigoare şi acţionând în spiritul lor, cetăţenii să aibă în vedere eventuale reglementări viitoare.
Totodată, Curtea observă că Legea lustraţiei a fost adoptată după 21 de ani de la căderea comunismului. De aceea, caracterul tardiv al legii, fără a avea în sine un rol decisiv, este considerat de Curte ca fiind relevant pentru disproporţionalitatea măsurilor restrictive, chiar dacă prin acestea s-a urmărit un scop legitim. Proporţionalitatea măsurii faţă de scopul urmărit trebuie privită, în fiecare caz, prin prisma evaluării situaţiei politice a ţării, precum şi a altor circumstanţe.
În acest sens este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului privind legitimitatea legii lustraţiei în timp.
Astfel, în cauza Zdanoka contra Letonia, 2004, Curtea s-a pronunţat cu privire la măsurile statului leton de a dispune excluderea pe termen nedefinit a unor persoane de la eligibilitatea în alegerile naţionale parlamentare şi locale, datorită activităţilor pe care acestea le-au întreprins
într-o perioadă de timp (1991) în cadrul unor structuri comuniste declarate neconstituţionale. Analizând cazul, Curtea a arătat că o astfel de măsură ar fi fost justificată şi proporţională în timpul primilor ani după înlăturarea regimului, “când nou-instauratele structuri încă mai puteau fi ameninţate de alunecare către totalitarism, iar astfel de restricţii ar fi fost de natură a
înlătura un astfel de risc.” Curtea a condamnat statul leton pentru încălcarea art.3 din Protocolul nr.1 la Convenţie, motivând că nu s-a dovedit faptul că excluderea unei persoane de la dreptul de a candida este proporţională cu scopul legitim. În speţă, Curtea a considerat că participarea persoanei în acţiunile antidemocratice realizate imediat după instaurarea noului regim democratic în Letonia nu au fost suficient de serioase pentru a justifica restricţiile din prezent. După trecerea însă a unei perioade mai lungi de timp, nu se mai poate invoca un caracter preventiv pentru o astfel de măsură.
De asemenea, în cauza Partidul Comuniştilor Nepecerişti şi Ungureanu contra României, 2005, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat că nici contextul istoric, nici experienţa totalitaristă trăită în România până în 1989 nu justifică necesitatea unei ingerinţe de genul
interzicerii înscrierii unui partid pe motiv că va promova doctrina comunistă, de vreme ce aceste partide există în mai multe state semnatare ale Convenţei europene, iar democraţia se clădeşte pe plurarism politic.
C U R T E A C O N S T I T U Ţ I O N A L Ă constată că Legea lustraţiei, privind limitarea temporară a accesului la unele funcţii şi demnităţi publice pentru persoanele care au făcut parte din
structurile de putere şi din aparatul represiv al regimului comunist în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 este neconstituţională.
Definitivă şi general obligatorie.

Categorii:literature Etichete:

REVISTA VATRA VECHE – UN SEMN PENTRU COPII …


Vatra veche nr.6-2010 BT  

PENTRU VIZUALIZARE DATI CLICK PE TITLU  

SUMARUL REVISTEI:  

Dumitru Hurubă, Postbelic – postdecembrist/3 

Între lumi – N. Steinhardt/4 

Vatra veche Dialog cu Ursula Şchiopu, de Valentin 

Marica/5 

Literele vieţii, poem de Luminiţa Iorga/8 

Relecturi. Un personaj şi lecturile sale, de Mircea 

Moţ/9 

Alpha. Creaţie şi profunzime, de Roxana Ştefania 

Ciobanu/10 

Martha Bibescu – Diplomat şi scriitor, de prof.dr. 

Ligia Dănilă/11 

Excelsior. Poeme de Anca Neagoe/14 

Ochean întors.Amintiri cu Grigore Vieru, de Lucian 

Mănăilescu/15 

Ioan Alexandru – Operă şi destin, de Aurel Hancu/16 

Geografii lirice. Poeme de Răzvan Ducan şi Ovidiu 

Ivancu/18 

Anchetă. Literatura pentru copii, literatura copiilor, 

de Nicolae Băciuţ/19 

Miorita Got/19 

Adrian Botez, Elena M. Cîmpan/20 

Sânziana Batiste/21 

Irina Iorga, Nina Jozsa, Iulian Dămăcuş/22 

Lectura copiilor, între necesitate şi pasiune, de, de 

Claudia Şatravca /23 

Păstorul poveştilor, proză de Simona Györfy/24 

Caietul cu poezii/25 

Poezii de Maria Fărîmă/25 

Atelierul de creaţie, de Simona Tămaş/26 

Copilărie de scriitor, de Elena M. Cîmpan/28 

Revista şcolară, de Anica Facina/29 

Poeme de Nina Jozsa/30 

Ultrascurte, poeme de Ştefan Goanţă/30 

Poeme de Diana Laura Nohit/31 

Cireşul copilăriei, proză de Daniela Gifu/32 

Raft. Meseria de copil, de Constantin Stancu/33 

Din amintirile unui pitic ceva mai înalt, de Constantin 

Stancu/34 

Un cuvânt pentru elevi mai mici sau mai mari, de 

Miorita Got/35 

De-a Baba oarba, proză de Dan Louis Georgescu/35 

Alin, Casa, povestiri de Iulian Dămăcuş/36 

Estroverso sau literatură română pentru copii în 

italiană/37 

Interviu cu Mirela Corina Chindea, de Nicolae 

Băciuţ/37 

Interviu cu Nicolae Băciuţ, de Mirela Corina 

Chindea/39 

Cronica literară. Cartea unei întâlniri predestinate 

(Nicolae Băciuţ), de Lucian P. Petrescu/41 

Poemul câmpiei transilvane (Emil Dreptate), de 

Veronica Ştir/42 

Cele mai frumoase poezii (Răzvan Ducan(, de Aurel 

Hancu/43 

Filtre. Cornel Pop şi rugăciunea cântată (Menuţ 

Maximinian), de Ioan Seni/44 

Metamorfozele lui Florian Copcea, de Elena M. 

Cîmpan/44 

Miracolul bine temperat (Daniela Ghigeanu), de 

Constantin Stancu/45 

M-am născut pe Google (Ionuţ Caragea), de Dragoş 

Vişan/46 

Un alt fel de poezie (Dorel Cosma), de Elena M. 

Cîmpan/48 

Poezia cotidianului implacabil, filtrat prin raza de 

lună (Maria Mândreanu-Oltean), De Melania Cuc/49 

Asterisc. Încercări de străpungere a gândului (I) 

(Ioana Em. Petrescu, Liviu Petrescu), de Elena 

Neagoe/50 

Mapamond. Irina Szasz şi culisele întâlnirii cu Dalai 

Lama, interviu de Menuţ Maximinian/54 

Poeme de Mircea Drăgănescu/55 

Dulce harababură: Trădare, iluzie, Sticlă, de 

Cleopatra Lorinţiu/56 

Documentele continuităţii. Relevanţa misiunii 

arhiereşti, de Valentin Marica/57 

Spinoasa problemă a aromânilor (III), de Adrian 

Botez/59 

Poetica imaginii în ceremonialul de trecere (II) de 

Luminiţa Ţaran/61 

Un român în India. File de jurnal (II), de Ovidiu 

Ivancu/62 

Biblioteca Babel. Poeme de Maria Teresa Luizzo 

(traducere de Elena Daniela Zgondea şi Eugen 

Evu)/63 

Meridian. Nouă şi zece, Flamengo, „el duende”, de 

Gabriela Căluţiu Sonnenberg/64, 66 

Dialoguri basarabene cu Claudia Partole, de Rogac 

Raia/67 

Ianoş Ţurcanu, interviu de Liliana Moldovan/70 

Colocviile Literare Internaţionale „Grigore Vieru”, 

invitaţie/71 

Şapte zile în Poarta Raiului, jurnal de la Lăpuşna, de 

Melania Cuc/72 

Mariana Cristescu, Prietenii mei, internauţii: Cetăţi 

pereche, proză de Aurel Avram Stănescu/74 

Vatra veche dialog cu pictoriţa Steluţa Nistorescu, de 

Monica Mureşan/76 

Literatură şi film. Pisicile albastre, de Alexandru 

Jurcan/78 

Amelia Cara, un artist complet, de Melania Cuc/78 

Festivalul „Romulus Guga”, ediţia a XVIII-a, 

palmares/79 

Evocare Romulus Guga, la Răstoliţa, de Valentin 

Marica/79 

Permanenţa lui Romulus Guga, de Răzvan Ducan/80 

Mai mult decât un festival, de Elena M. Cîmpan/81 

Primul Festival de matematici, traducere de Rodica 

Matei/82 

Curier. Da la „Vatra” veche, la noua „Vatra veche”/85 

Schiţă de portret: Maxim Dumitraş/87 

Fetiţa şi fluturele, de Adrian Botez/88 

Ilustraţia numărului cu reproduceri după lucrări de 

Maxim Dumitraş

Categorii:literature Etichete:

LECTURI: RITUALUL BESTIEI


RITUALUL BESTIEI

Un om în vârstă, la şaptezeci de ani, stă în şezlongul albastru şi rememorează împreună cu nepoata viaţa sa ce a fost, ce este şi ce ar fi putut fi, o poveste care se suprapune peste povestea ţării sale, peste povestea unor oameni la fel ca el, peste povestea Bestiei.
Pompiliu Dascălu are puterea de a privi cumva detaşat istoria ultimilor cincizeci de ani în care a suferit transformarea sa nedorită în mod brutal, dar a reuşit să supravieţuiască, este un biruitor într-un fel anume, e biruinţa martorului care povestind acuză şi, în acelaşi timp, se purifică depunând efortul de a purifica memoria colectivă a românilor, reuşind să rămână cumva detaşat de drama proprie.
„ RITUALUL BESTIEI „ este romanul lui Cornel Nistea, un roman dens şi exact, un roman ca un strigăt şi ca un poem epic care se opune ritualului bestiei, apărut în anul 2008 la Editura „ Teognost „.
Autorul a reuşit să valorifice memoria colectivă a românilor despre perioada comunistă dintr-un unghi etern, cel al credinţei trăite, pornind de la valorile creştine profunde în aşa fel încât judecata, cu o sentinţă nepronunţată, încă, vine de la sine, e judecata timpului care nu a mai avut răbdare, după cum scria Marin Preda.
Cornel Nistea urmăreşte viaţa eroului principal, Pompiliu Dascălu , cercetător la un institut românesc având ca temă rezistenţa celulei mormolocului de broască împotriva factorilor nocivi de mediu, temă necesară şi simbolică implicit, un ins ce dorea să fugă de politică şi să rămână omul de ştiinţă preocupat de studiul său, în ciuda vârtejului în care au fost prinşi cei mai mulţi români.
Dar Bestia îşi face apariţia în România după anul 1945, începe ritualul, un ritual asemenea celui religios, o religie a necredincioşilor care doresc puterea cu orice preţ, acea putere care putea trimite la moarte orice om, chiar şi nevinovat, la moarte doar pentru că nu accepta ritualul. Ritualul declanşat de Bestie este necesar pentru că individul prins în hora acestea nu mai putea scăpa, era prins cum scria Petre Popescu, un alt scriitor român important.
Citind romanul asistăm pe rând, imaginar pentru cititor, dar real şi tragic pentru mulţi români, la îmbolnăvirea spirituală şi fizică a omului, români care au trăit în acele vremuri au simţi pe pielea lor ce înseamnă dansul Bestiei pe spatele lor.
Dumnezeu este înlocuit de noul crez, apostolii creştini de „ marii dascăli ai omenirii „ , credinciosul obişnuit devine activist de partid, Scriptura este înlocuită cu broşura de partid, psalmul credinţei de poezia patriotică, proprietatea individului devine proprietatea poporului, dar în fapt e a celor care în mod cinic o gestionează fără urmă de milă sau morală, biblioteca e un loc al pierzării, etc. Totul este bine pus la punct şi ritualul este susţinut de oamenii căzuţi, fără idealuri care, brusc îşi redescoperă idealul acela de a pune mâna pe lucrurile altuia, de fura într-un fel sau altul, a fura viaţa altora, dar inconştienţi, ei nu există de fapt, sunt în afara istoriei.
Bestia îşi susţine ritualul fără pic de milă, omul va trebui să înţeleagă că e mai uşor fără de Dumnezeu, iar poporul să trăiască în modul acesta, la limita existenţei, vegetând, fără ideal, fără scop personal şi social totodată, e viaţa în afara istoriei.
Pompiliu Dascălu devine treptat captiv al sistemului din care încearcă să evadeze ţinând un jurnal ale întâmplărilor acestea triste, un jurnal secret şi public, indirect, în acelaşi timp, cu întâmplări ştiute de toţi. A ţine un jurnal pe vremuri grele, în prezenţa Bestiei era un motiv de condamnare la moarte pentru cel ce scria şi pentru personajele jurnalului, dar efortul, mai ales spiritual, trebuia făcut: o naţiune are nevoie de adevăr pentru a se elibera, un adevăr care poate să vină la timp şi la netimp. Era în joc, de fapt, memoria unui popor care trebuia să ştie şi să nu repete.
Lângă personajul principal îşi trăieşte drama Matei Petric, coleg la institutul de cercetare, drama sa este în sens invers, ca fost legionar, căutând sprijin într-o doctrină specifică perioadei dintre cele două războaie mondiale, doctrină antagonică şi totuşi având puncte comune triste şi reci cu ritualul, care au măcinat generaţia aceea de oameni.
Dintr-un alt punct de vedere epoca este străbătută de către Dorel Gozarul, fiul unui procuror de temut în acei ani, cu avantajele materiale şi dezavantajele vieţii personale.
Peisajul uman este completat de Sorana Lăpădatu, o femeie simplă care primeşte mai multă putere decât poate duce, dar are origine sănătoasă în viziunea sistemului şi a marilor dascăli, de la cartea de rugăciuni ajunge la cărticica de propagandă, apoi Zina Stricatu – Eleftea, femeia tânără şi plină de călduri care caută un loc comod în partid şi în societate, prin prezenţa ei fizică şi prin pofta de viaţă simplă la nivelul simţurilor comune, ca etalon în epocă, gată să participe la o masă bună şi la o partidă de sex cu detaşare şi hărnicie specifică oamenilor rudimentari care nu puteau să înţeleagă.
O prezenţă interesantă pe paginile scrierii este Luisa Tisoveanu, cercetătoare, colegă cu Dascălu, o femeie care aspiră la o viaţă luminoasă, la dragoste şi la vremuri mai bune, totul în mod inutil, încercând să salveze ce se mai poate salva din vremurile de libertate.
Personajele sunt mai multe, fiecare are un traseu specific în viaţă şi asta dă culoare unui fundal trist în care viaţa pare absorbită de evenimente străine. Fiecare individ prezent pe filele cărţii este un tipar uman asemenea mormolocului de broască, trebuind să reziste factorilor nocivi de mediu. Tiparul este emblematic şi exemplificator până la strigăt. Scena scriitorilor care îşi abandonează crezul pentru un altul, întâlnire de propagandă şi de bocet este o scenă care pune în lumină cedarea şi celor mai buni în faţa Bestiei.
Personajul principal se leagă de trecut prin amintirile sale despre unchiul Lionel, fost avocat care a decis să fugă din ţară dar care lasă în urmă cărţi, un apartament, câteva valori specifice lumii libere în care omul putea să vieţuiască aproape normal, legătura e de natură spirituală şi nu de sânge cum ar fi fost firesc, memoria conservă speranţa după cum şi lasă să se înţeleagă ultimul capitol al romanului, Pompiliu locuieşte pe strada Speranţei nr. 13 bis, ca un fel de reluare a ritualului, pe un alt plan, al amintirii şi al posibilităţii de reînviere a bestiei într-un alt context.
Vremurile fac imposibilă iubirea dintre cei doi colegi Pompiliu şi Luisa, iubirea este exclusă din ecuaţia vremii, rămâne animalul care îşi caută loc la căldura bestiei. Eforturile personajelor de a realiza o relaţie bună de iubire, o relaţie sănătoasă şi necesară la nivel uman sunt inutile, vremurile sunt altele şi condiţiile sociale duc în ruină sufletul.
Căderea omului este redată de scriitorul Cornel Nistea prin întâlnirea dintre eroul principal şi pictorul Mavros, e o întâlnire cu artistul care şi-a pierdut ţelul, se refugiază în credinţă, renunţă la marile teme ale artei pentru a picta îngeri, îşi ascunde opera pentru a o ferit de distrugere, dar icoanele sale sunt împuşcate simbolic de oamenii vremii, biserica rezistă la nivelul cuvântului rostit, semnele creştine sunt „ omorâte „ de noii ucenici ai comunismului, ai Anticristului.
Teroarea este şi ea menţinută de tancuri şi armată, de abordarea brutală a individului de civili fără de identitate care fac propagandă, rezistenţa umană e la nivel de zvonuri, percheziţia este iminentă la serviciu, acasă, la vecin, atmosfera este la nivel de bileţele, la nivel de fasole cu ciolan servită la restaurantul partidului, totul făcând parte din ritual.
O prezenţă copleşitoare în acţiunea romanului sunt papagalii, singurii care mai pot duce un „ dialog „ normal cu personajul principal, mimează libertatea de gândire, dar, brusc, totul cade, papagalii preiau lozincile utilizate de Bestie, „ învaţă „ repede noua ideologie pe care o strigă cu fervoare indiferent de personaj. Prezenţa papagalului în filmul acţiunii este unul necesar şi lasă deschisă povestea, Bestia poate reveni, ei anticipează papagalii de astăzi de la televiziunile „ libere „, prinse în colivia unui capitalism original românesc. De reţinut prezenţa acestora ca un fel de taină a cărţii.
Evadarea eroului din real în jurnalul pe care îl ţine este singura posibilitate de a rezista vremii, cuvântul care deschide limite, care trimite spre credinţa, la triumful binelui asupra răului, ca metodă de luptă a lui Dumnezeu cu Bestia.
Filmul povestirii rămâne deschis şi autorul sugerează acest lucru prin frazele utilizate de personaje, prin speranţă, prin finalul cu şezlong albastru, prin legătura personajului cu nepoata, prin concluziile sale detaşate, concluziile celui condamnat care are capacitatea de a ierta, dar nu poate uita, memoria devine bun personal şi naţional.
Cornel Nistea a reuşit să scrie un roman solid, bazat pe o povestire exactă, ce trezeşte interesul, cu un limbaj echilibrat ce ţine în frâu sloganele trecute, prezente şi viitoare, cu detaşarea celui care ştiu unde este puterea adevărată şi de ce Bestia poate fi învinsă.
Valorificare pe alt plan a spiritului unic românesc din romanele lui Liviu Rebreanu, sau a mesajului din scrierile lui Marin Preda, toate conduc spre un roman important al literaturii române care avea nevoie de o scriere aşezată, despre pericolul de a trăi cu Bestia în casă.
Autorul scrie: „ Dar ciudăţenia cea mai mare era că un pictor de avangardă cum era Mavros renunţase instantaneu la viziunile sale moderniste şi începuse să picteze dumnezei, sfinţi şi îngeri. „
Iar în alt loc scrie: „ A coborât agale scara. Curând, în faţa mea am văzut alt Mavros decât cel din urmă cu câţiva ani, un bătrân numai piele şi os, cu barba albă şi faţa tristă de sfânt, de parcă atunci ar fi coborât de pe perete. „
Structura romanului are ca esenţă mesajul din ultima cartea a Bibliei, Apocalipsa, acolo unde Sfintei Treimi i se opune o altă treime diabolică: Satana, Bestia, duhurile răutăţii şi, apoi, predicatorii răului, e tensiune specifică la sfârşit de epocă, lupta dintre bine şi rău, analizată la modul concret istoric …
Şi totuşi romanul se termină optimist: castanii de pe alee înfloresc a doua doară în acea toamnă de după retragerea Bestiei …, acolo pe strada Speranţei nr. 13 bis …

Constantin Stancu

Categorii:literature Etichete:
%d blogeri au apreciat: