Arhiva

Posts Tagged ‘PSALM’

PSLAM DE DUMINICA


PSALM
Psalmul 23
Tu, Doamne, mă călăuzeşti,
Fiinţa mi-o hrăneşti, în slăbiciune,
Zilnic, Doamne, îmi vorbeşti,
Mă aperi de ispite, de lume …
Iată, ape liniştite, în înserare,
Căile sunt drepte şi vii,
Pentru Numele Tău cel Mare,
Trecem din ţărână în copii …
Sufletul meu se înviorează,
Cuvântul Tău mă hrăneşte,
E dulce-n dulcea amiază,
Iar seara mă linişteşte …
Nu mă pedepsi prea tare,
Ai milă în slăbiciunea mea,
Numele Tău e-ndurare şi e mare,
Chiar şi-n valea rece şi rea …
Şi nu mă tem de răul – rău,
Dacă aş trece prin umbrele morţii,
Păzit sunt veşnic de braţul Tău
În tăcerile reci ale nopţii …
Doamne, bunătate şi îndurare
Sunt turnate –n viaţa mea,
Trăiesc minunea cea mare –
Binecuvântat în Casa Ta …

constantin stancu

Categorii:literature Etichete:

PILDE DE DUMINICA


PRIMIM DE LA EUGEN DORCESCU, PILDELE ÎN VERSURI:

Adâncul, Iadul cunoscute sunt
De Cel Etern. Şi cu atât mai bine
Amestecul de râset şi suspine,
Ea, inima pe care-o poartă-n sine
Omul făcut din duh şi din pământ.
(15,11)
*
Săracul are numai zile-amare.
E trist şi oropsit, si-ngrijorat.
Dar inima ce calmul şi-a aflat,
Indiferent de timp si-mprejurare,
E un festin bogat şi necurmat.
(15,15)
*
Mai bune sunt verdeţuri şi-o fiertură
Cu dragoste mâncate si-mpăcare,
Decât bucăţi de carne la frigare,
Şi mirodenii, vinuri acrisoare,
Decât o vită grasă – dar cu ură…
(15,17; 17,1)
*
Temerea de Cel Veşnic dă de ştire
Ce-nseamnă-nţelepciune, învăţătură,
Ce loc ai tu-n divina Sa zidire.
Te vei purta cu grijă şi măsură –
Smerenia-i întâi. Apoi, mărire.
(15,33)
*
Îi stă-n putere omului să-mbine
Şi să dezbine-n cuget planuri. Dar,
Oricât le plăsmuieşte, e-n zadar.
Răspunsul gurii de la Domnul vine.
(16,1; 19,21)
*
Se tot frământă omul, se munceşte
Cu mult prea multă punere la cale.
Dar planurile, sfaturile sale,
Pe care le-a clădit şi le clădeşte
Cu sârg, în ale-nchipuirii hale,
Deşarte-s. Şi zadarnice. Şi goale,
Se duc pe apa sâmbetei la vale.
Doar sfatul Celui Veşnic se-mplineşte.
(16,1; 19,21)
*

Categorii:literature Etichete:

UN PSALM


PRIMIM DE LA EUGEN DORCESCU:

PSALM, TRADUCERE SI VERSIUNE
38
1. Nu mă mustra, o Doamne ! Ci mă lasă !
Şi nu mă pedepsi-n mânia Ta.
2. Căci arcul Tău a prins a săgeta
Şi mâna Ta asupra mea apasă.
3. Bolnavă, carnea mi se învenínă,
Căci ai binevoit să te mânii.
Vigoarea mi-a pierit. Fiinţa mi-i
Surpată de păcat, ca de rugină.
4. Nelegiuirea mea e pân’ la stele,
Povară mult prea grea. N-o mai suport.
5. Trupu-i mâncat şi amiroase-a mort :
Efectul trist al nebuniei mele !
6. Curbat şi abătut peste putinţă,
Plin de-ntristare zilele-mi străbat.
7. Un foc cumplit mă arde la ficat,
Totu-i stricat în biata mea fiinţă.
8. Sunt fără vlagă, rupt în bucăţele,
Şi-n tulburarea inimii încerc
Să depăşesc al suferinţei cerc
Cu strigătul şi gemetele mele.
9. Orice dorinţă-a mea Îţi stă-nainte,
Suspinul meu nicicând nu Ţi-e ascuns.
10. Ci iată, slăbiciunea m-a ajuns,
Privirea mea de mine se desprinde.
11. Prietenii, vecinii, cunoscuţii,
Cu toţii se feresc de rana mea ;
Şi rudele departe stau de ea,
Privindu-mă bănuitor, ca muţii.
12. Cei care viaţa-mi cer întind capcane.
Cei care doar nefericirea-mi vor
Mă defăimează, uneltesc de zor,
Urzesc înşelăciuni, îmi fac şicane.
13. Iar eu sunt ca un surd. N-aud nimică.
Sunt ca un mut. Căci gura nu-mi deschid.
14. Sunt surd ca un perete, ca un zid
Ce nu pot să răspundă şi să zică.
15. Şi totuşi, orişicând şi orişiunde,
În Tine doar nădăjduit-am eu.
O, Cel Etern ! O, Dumnezeul meu !
În Tine sper. Şi sper că-mi vei răspunde…
16. Căci zic : Să nu se bucure de mine,
Să nu se-nalţe ei în contra mea
17. Când pasul mi se clatină-a cădea
De spaimă istovit şi de suspine !
18. Îmi recunosc fărădelegea, iată,
Regret, fiindcă am păcătuit.
19. Dar inamicii mei s-au pricopsit,
Sunt mulţi şi mai prosperi ca niciodată.
20. Ei rău îmi fac, iar eu le-am făcut bine.
Duşmani îmi sunt, iar eu bine voiesc…
21. Nu mă uita, să nu mă prăpădesc !
Apropie-Te, Doamne, lângă mine.
22. Ajută-mă, nu mă abandona,
Tu, Domnul meu şi mântuirea mea !

Categorii:literature Etichete:

PSALMUL 37 ÎN VERSURI DE EUGEN DORCESCU, FRAGMENT DIN CARTEA „BIBLICE”


37
1. Nu-ţi otrăvi cu duşmănie viaţa,
Nu-i pizmui pe cei nelegiuiţi !
2. Căci iute ca şi iarba sunt cosiţi,
Se veştejesc asemeni cu verdeaţa.
3. Încrede-te în Domnul ! Nu uita
Doar binele să-l faci şi să-l doreşti.
În ţară şi-ntre-ai tăi să locuieşti;
Credincioşia : iată hrana ta.
4. Să-ţi fie Domnul mana şi dulceaţa !
El îţi va da ce sufletu-ţi doreşte.
5. În mâna Lui încredinţează-ţi viaţa –
Credinţă ai, că Domnul făptuieşte !
6. Dreptatea ta va răsări, prosperă,
Precum lumina. Dreptul tău va fi
Ca soarele pe cer, în miez de zi.
7. Taci înaintea Domnului. Şi speră !
Nu-l vrăjmăşi pe cel care prosperă,
Pe omul rău ce pare-a izbândi.
8. Să uiţi mânia, ura şi furia :
Acestea toate sunt o cale rea.
9. Nelegiuiţii grabnic vor cădea,
Iar cei pioşi vor stăpâni moşia.
10. Încă puţină vreme, şi cel rău
Nu va mai fi. Zadarnic vei căta
Spre locul unde ieri se lăfăia –
Nimic nu e acum pe locul său !
11. Cei buni şi blânzi vor moşteni pământul,
De pace şi lumină desfătaţi.
12. Şi-alături, ucigaşu-ncearcă-n laţ
A-i încâlci, cu fapta şi cuvântul,
Măselele scrâşnindu-şi cu nesaţ.
13. Priveşte Domnul. Râde. Domnul ştie
Că ziua i se-apropie curând.
14. Priveşte cum mişeii iau, pe rând,
De pe lugubra urii panoplie,
Arc şi săgeţi şi săbii, cu mânie,
Pe insul blând, nefericit, plăpând,
Pe omul drept să-l taie, să-l sfâşie !
15. Dar fierul pe ei înşişi îi străpunge
Şi arcul li se rupe lângă piept.
16. De-aceea zic : Puţinul celui drept,
Al celui care rabdă, nu se plânge,
Acel puţin din cugetu-i deştept
Mai mult şi prisoseşte şi ajunge
Decât belşugul silnic, ne-nţelept,
Al nu ştiu câtor inşi setoşi de sânge.
17. Căci braţul celui rău va fi zdrobit,
Dar pe cei drepţi îi are Domnu-n pază.
18. El ştie că-şi trec zilele cinstit.
Asupra lor cu dragoste veghează
Şi moştenirea lor s-a veşnicit.
19. În vremuri de restrişte, de durere,
Ei de ruşine nu vor rămânea.
Chiar foamete de-ar fi şi lipsă grea,
Nu vor ajunge-a nu avea şi-a cere.
20. Dar cei răi pier, ca pulberea din drum.
Vrăjmaşii Celui Veşnic, tâmpi, nebuni,
Aidoma-s frumoaselor păşuni :
Au fost şi nu-s. S-au prefăcut în scrum.
21. Cel rău, de pildă, cu neobrăzare,
Nu dă-napoi ce-a-mprumutat cândva.
Pe când cel drept e bun. El îi va da
Din pâinea sa aceluia ce n-are.
22. Cei binecuvântaţi de Domnul însă
Vor stăpâni pământul. Iar acei
Care atrag blestemu-I peste ei
Striviţi vor fi, şi-n veci cu faţa plânsă.
23. Domnu-ntăreşte pasul fiecărui,
Plăcere-aşază-n calea orişicui.
24. Chiar de-ai să cazi, fii sigur: Nu te nărui,
Căci mâna ta se află-n mâna Lui !
25. Tânăr am fost şi am îmbătrânit,
Dar încă n-am văzut până acum
Pe omul de-omenie părăsit,
Pe-urmaşii lui cerşindu-şi pâinea-n drum.
26. El, dimpotrivă, dă cu împrumut,
Sămânţa lui e binecuvântată.
27. Fă binele, deci ! Răul, niciodată !
Păstrează-ţi locul tău de la-nceput.
28. Căci Cel Etern dreptatea o iubeşte.
Nu-i uită El pe credincioşii Săi !
Îi ţine lângă Sine, îi păzeşte,
Şi desfiinţează stirpea celor răi.
29. Cei drepţi şi buni vor stăpâni pământul,
De-a pururi locuindu-l. Înţelept
30. Grăieşte şi trăieşte omul drept.
Dreptatea-i umple viaţa şi cuvântul.
31. Legea divină-n inimă o are
Şi paşii săi nu şovăie defel.
32. În van îl urmăreşte cel mişel
Şi-ncearcă-n fel şi chip să îl omoare.
33. Căci Cel Etern nu-l va abandona
Şi nu-l va condamna la judecată.
34. În Domnul să te-ncrezi. Şi niciodată
Să nu te-abaţi din îndrumarea Sa.
Pământu-ntreg îţi dă. Şi vei vedea
Sămânţa celor silnici spulberată.
35. Pe cel viclean l-am contemplat mai ieri :
Părea un pom rotat, cu multă floare.
36. Dar dusă e vremelnica-i splendoare,
Îl caut şi nu-l aflu nicăieri !
37. Pe omul de dreptate iubitor,
Pe cel cinstit, priveşte-l însă bine.
El să rămână vrednic pentru tine,
El paşnic e şi are-un viitor.
38. Cei răzvrătiţi sunt daţi să nu mai fie
Şi viitorul lor e retezat.
39. Pe drepţii Săi, Cel Veşnic i-a scăpat
Şi-i protejează-n vreme de urgie.
40. Domnu-i ajută. Domnul îi salvează.
Îi scapă şi-i fereşte de cel rău.
Căci ei, încrezători, sub braţul Său,
Ca-ntr-un refugiu trainic se aşază.

Categorii:literature Etichete:

PSALM …


PSALMUL 30, TRADUCERE EUGEN DORCESCU
FRAGMENT DIN VOLMUL BIBLICE

30
1. Te preamăresc, căci Tu m-ai înălţat !
N-ai vrut ca inamicii mei să fie
Pe seama mea cuprinşi de bucurie.
2. O, Doamne, către Tine am strigat
Şi Tu m-ai auzit, m-ai vindecat.
3. Tu sufletul mi-ai smuls de la Şeol,
Piciorul mi-ai ferit de-a morţii trapă.
Departe m-ai ţinut de sumbrul stol
Al celor ce coboară către groapă…
4. Cei ce-L iubiţi pe Domnul, să-I cântaţi !
Multiplicaţi cântările măiastre !
Cântaţi, nu vă opriţi. Şi-I lăudaţi
Sfinţenia cu laudele voastre.
5. Mânia Lui o clipă ţine doar,
Bunăvoinţa Lui întreaga viaţă.
Căci seara e cu plânset şi amar,
Dar bucurii răsar spre dimineaţă.
6. Ziceam ades, când bine îmi mergea :
„N-o să mă clatin. Nu ştiu de durere”.
7. Pe-un munte tare stam, prin mila Ta ;
Dar chipul Ţi-ai ascuns şi totul piere !
8. O, Doamne, Te-am chemat cu gura arsă,
Ţi-am înălţat implorator cuvânt :
9. „Ai vreun folos de sângele-mi se varsă,
Dacă mă faci să intru în mormânt ?
O să-Ţi ridice laude ţărâna ?
O să-L vestească ea pe Dumnezeu ?
10. Ai îndurare, nu-Ţi retrage mâna ;
Tu, Cel Etern, fii ajutorul meu !”
11. Şi mi-ai schimbat durerea-n bucurie,
Cu straie râzătoare m-ai încins.
12. Ca inima-mi tăcută să nu fie.
Să-Ţi cânte veşnic, Domnul meu ne-nvins !
Să Îţi înalţe laude doar Ţie…

Categorii:literature Etichete:

PSALM DE EUGEN DORCESCU


PSALMUL 27 DUPĂ EUGEN DORCESCU – FRAGMENT DIN VOLUMUL BIBLICE

27
1. Cel Veşnic e lumina, e salvatorul meu.
N-am teamă de nimica.
Tăria vieţii mele e numai Dumnezeu:
Nu ştiu ce este frica !
2. Atunci când, puşi pe rele, prigonitorii mei
Venit-au peste mine,
Nu eu, ci ei, duşmanii setoşi de sânge, ei
Căzură în ruine.
3. Chiar dacă o armată mi-ar tăbărî în jur,
Nu-mi intră teama-n sânge !
Războiul chiar, cu chipu-i necruţător şi dur,
Încrederea nu-mi frânge.
4. Un lucru Celui Veşnic Îi cer. Mă ofilesc
Rugându-L de departe :
În casa Lui eternă aş vrea să locuiesc
Mereu. Şi după moarte.
Atunci, ce fericire !, putea-voi să contemplu
În lung extaz, vai mie !
Sublima-I măreţie şi minunatu-I templu
În timp şi-n veşnicie.
5. Căci El mă va ascunde în sfântu-I tabernacol
În ziua de prigoană.
În cortul Său m-aşază, salvat, ca prin miracol,
Pe-o stâncă suverană.
6. De-acuma în ţărână se află inamicii
Care-mi dădeau târcoale.
De-aceea voi aduce în cortu-I sacrificii,
Cântări şi osanale.
7. Ascultă-mi, Doamne, glasul, nu-mi refuza dorinţa,
Ai milă şi-mi răspunde !
8. „Caută-Mi faţa !”-mi zice, din parte-Ţi, conştiinţa.
Şi eu o văd oriunde.
9. Deci, Doamne, nu-Ţi ascunde nicicând
de mine chipul,
Păstrează-Ţi slujitorul.
Ajută-mă, căci laţuri viclene, ca nisipul,
Mi-au prins deja piciorul.
10. Şi tatăl meu, şi mama mă părăsesc. Dar El
Din tină mă culege.
11. Arată-mi, Doamne, calea. Fereşte-mă de cel
Deprins la fărdelege.
12. Nu mă lăsa în voia vrăjmaşilor zeloşi
Ce suflă doar cruzime,
Ce-aduc în contra-mi stoluri de martori mincinoşi
Şi oameni puşi pe crime.
13. Mă-ntreb cuprins de groază : Ce-aş face de n-aş şti
Că Domnu-o să-mi arate
Aici, încă în viaţă, în lumea celor vii,
Imensa-I bunătate ?
14. De-aceea zic întruna : Să speri în Cel Etern,
Cu inimă bărbată !
Căci indivizi şi neamuri apar şi trec. Se cern.
Dar El n-are durată !

Categorii:literature Etichete:

UN PSALM – VERSURI EUGEN DORCESCU


PSALMUL 25 – VERSURI DE EUGEN DORCESCU DIN VOLUMUL BIBLICE

25
1. La Tine, Doamne, sufletu-mi ridic.
2. În Tine mă încred. În slava Ta.
Să n-ajung de ruşine, de nimic !
Duşmanii mei a nu se bucura !
3. Acel ce speră-n Tine nu este ruşinat,
Aşa cum o să fie mulţimea de mişei.
4. Tu ţine-mă departe, o Cel Etern, de ei !
Arată-mi Tu cărarea pe care s-o străbat.
5. Condu-mă spre-adevăr şi-nvăţătură,
Tu, Dumnezeul mântuirii mele !
Nădejde fără margini mi-ai dat cu sfânta-Ţi gură.
6. Să nu-Ţi uiţi bunătatea, nici îndurarea. Ele
Sunt veşnice. O, Doamne, ai milă şi Te-ndură !
7. Dar nu-Ţi aduce-aminte trecutele-mi păcate
De când eram mai tânăr. Trecuta fărdelege.
Nu-Ţi aminti de mine drept călcător de Lege,
Ci după îndurarea şi marea-Ţi bunătate.
8. Domnul e bun şi drept. El le arată
Celor culpabili calea nepătată.
9. Pe cei smeriţi îi saltă şi-i învaţă
Cărarea care duce către viaţă.
10. Da, căile Celui Etern în lume
Sunt adevăr, credinţă, îndurare !
Şi desfătare pentru-aceia care
Respectă şi porunci şi legământ !
11. O, Tu, Cel Veşnic, Cel Înalt şi Sfânt !
O, Dumnezeul meu, pentru-al Tău Nume,
Greşeala să mi-o ierţi, căci este mare !
12. Cine e omul care de Cel Etern se teme ?
Aceluia-i îndreaptă El drumu-n orice vreme.
13. Sufletul lui va sta în fericire,
Urmaşii lui în ţară avea-vor stăpânire.
14. Cei ce se tem de Domnul au prietenia Lui
Şi cunoştinţa clară a Legământului.
15. Spre Domnul deci eu îmi înalţ mereu
Privirile intens mulţumitoare.
Spre Cel Etern. Căci numai El e-n stare
A libera din laţ piciorul meu.
16. O, Doamne, milă ai ! Fiindcă sunt
Abandonat şi trist. Cumplit sporeşte
17. Angoasa care inima-mi striveşte.
O, risipeşte-mi chinul mai curând !
18. Tristeţea mea şi truda mea deşartă
Priveşte-le. Păcatele-mi le iartă !
19. Te uită, ce puhoaie de vrăjmaşi !
Cum mă pândesc, cu inime haíne !
20. Sufletul scapă-mi, lor să nu mă laşi,
Să nu fiu de ocară, de ruşine !
Căci eu, ca puiul fraged şi golaş,
Mi-am căutat refugiu lângă Tine.
21. Prin inocenţa mea şi prin dreptate
Sunt ocrotit. Mă-ncred în Dumnezeu !
22. Răscumpără-l pe Israel din toate
Necazurile sale, Domnul meu !

Categorii:literature Etichete:

PSALMUL 20, DUPĂ EUGEN DORCESCU


20
1. Să te audă Domnul în ziua de durere !
Numele Celui care îi este Dumnezeu
Lui Iacob să te aibă în grija Sa mereu ;
2. Din sanctuar să-ţi deie-ajutorul ce vei cere
Şi din Sion, putere să-ţi dea când ţi-e mai greu.
3. De jertfe şi ofrande să Îşi aducă-aminte
Şi arderile tale să-I fie dinainte.
4. Ce inima-ţi doreşte să-ţi dăruiască El.
Să-ţi ducă la-mplinire oricare gând şi ţel.
5. Iar noi cu toţii ne vom bucura,
Preafericiţi de mântuirea ta.
În numele Celui Etern purtând
Steag diafan, în ceruri fluturând.
Să-ţi lumineze Domnul orice gând !
6. Ştiu bine că Cel Veşnic va salva
Pe unsul Său. De sus, din casa Sa,
Îl mântuie, nu-l lasă să aştepte,
Cu energia mâinii Sale drepte.
7. Unii se bizuie pe cai şi care.
Dar noi ne bizuim pe Cel Etern.
8. Ei se pliază, lutului se-aştern,
Dar noi rămânem trainic în picioare.
9. O, mântuie-l pe împărat ! S-audă
Strigarea noastră, toată-a noastră trudă !…

Categorii:literature Etichete:

UN PSALM DE DUMINICA


PSALMUL 22 – VERSURI DE EUGEN DORCESCU, FRAGMENT DIN CARTEA BIBLICE
22
1. Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit ?
Pentru ce stai departe de plângerile mele ?
2. Strig ziua şi nu-mi răspunzi, Dumnezeul meu preaiubit,
Strig noaptea şi tot n-am odihnă, sub beznă şi stele.
3. Totuşi, Tu eşti Cel Sfânt. Tu locuieşti
În mijlocul laudelor lui Israel.
4. În Tine părinţii noştri trupeşti
Se încredeau şi-i salvai din urgii şi măcel.
5. Către Tine strigau şi găseau scăpare la Tine,
Către Tine strigau şi nu rămâneau de ruşine.
6. Dar eu ? Eu sunt vierme, nu om de pământ,
Oprobriu la semeni şi dispreţuitul poporului sunt !
7. Toţi cei care mă văd mă batjocoresc,
ca pe-un ins de nimic,
Gura-şi deschid, îşi clatină capul şi zic :
8. „S-a încrezut în Cel Veşnic. Să-l mântuiască Acel !
Să-l scape, fiindcă Îşi găseşte plăcerea în el”.
9. Da, Tu din pântecele mamei m-ai scos la lumină,
Tu, la sânii ei, în siguranţă mi-ai pregătit adăpost.
10. Încă din pântecele mamei m-am aflat
sub paza-Ţi divină,
Încă de-atunci Dumnezeul meu Tu ai fost !
11. Nu Te îndepărta, aşadar, de la mine,
căci necazu-i aproape
Şi nimeni nu-mi sare în ajutor.
12. O mulţime de tauri, ca nişte valuri de ape,
Tauri mari de Basan mă-nconjoară-n ciopor.
13. Cu negre gâtlejuri, deschise şi potrivnice mie,
Ei sunt asemenea leului, care rage şi sălbatic sfâşie.
14. Iar eu ? Sunt aidoma apei ce curge la vale,
Oasele toate mi se desprind, se-nfioară.
Inima mi s-a făcut cum e ceara de moale
Şi se topeşte în sine-mi, destrămată şi-amară.
15. Mi se usucă puterea, ca un vas de argilă,
Cu cerul gurii limba-ncleiată se-ngână.
O, Dumnezeul meu, fie-Ţi milă !
M-ai adus în ţărână…
16. Căci nişte câini mă-mpresoară, îi simt, m-au ajuns,
Un pâlc de nemernici m-atacă din faţă, din spate,
Mâinile, picioarele mi le-au străpuns.
17. Aş putea să îmi număr oasele toate.
Iar ei, între timp, mă pândesc, mă privesc,
18. Veşmintele mele îşi împărţesc
Şi-aruncă sorţ pentru cămaşa mea…
19. Dar Tu, o Doamne, nu Te depărta !
Tu, forţa mea, vino şi-ajută-mă-n grabă,
20. Sufletu-mi scapă de sabia iute, nimicitoare,
Viaţa salvează-mi din a câinilor labă,
21. Din gura leului pregătit să omoare,
De coarnele bivolului decât malul înalt şi negru
mai tare…
22. Căci eu Numele Tău tuturor fraţilor mei voi vesti
Şi-n mijlocul adunării Te voi lăuda.
23. Voi, ce vă temeţi de Domnul, urmaşi ai lui Iacob,
slăviţi-L în oricare zi,
Tu, posteritate-a lui Israel, să te cutremuri
în faţa Sa !
24. Căci El n-are dispreţ pentru cel necăjit,
De la durerile lui nu-Şi întoarce chipul nicicând.
Dimpotrivă, când acesta e de-amaruri zdrobit
Şi strigă, Domnul îl aude strigând.
25. De-aceea, Tu, Doamne, eşti ţinta imnelor mele-n
adunarea cea mare,
De-aceea jurământul mi-l ţin înaintea celor
ce-Ţi dau ascultare.
26. Şi iată, săracii mânca-vor şi se vor sătura.
Cei care pe Domnul Îl caută Îl vor celebra.
Inima voastră, plină de bucurie, pe veci
să rămână aşa !
27. Aminte-şi aduc şi se-ntorc la Cel Veşnic
hotarele terrei,
Neamuri, familii de neamuri I se închină.
28. Căci peste tot ce există El are stăpânire deplină,
El este Domnul şi Împăratul puterii.
29. Mai-marii pământului I se închină şi ei, de asemeni,
Aidoma tuturor celor ce-aşteaptă în lut să coboare,
Aidoma celor ce nu-şi pot opri viaţa să zboare
Şi pe care, ca pe nişte seminţe, Tu, Doamne,
în ţărână îi semeni.
30. Un neam Îi slujeşte, şi-apoi, unei noi generaţii
I se vorbeşte de Domnul, ca să-L ştie oricine.
Şi-aceasta, la rându-i, seminţiei ce vine
Îi va transmite comoara de mesaje divine –
Vălurind, infinit, în durată şi-n spaţii.

Categorii:literature Etichete:

POEZIA DE DUMINICA


PSALM – VERSURI DE EUGEN DORCESCU

1. Numele Tău, o Doamne, cât e de minunat !
Nu-L poate nici cuprinde, nici absorbi cuvântul.
Cu slava-Ţi deopotrivă cutreieră pământul
Şi slava Ta deasupra de cer s-a ridicat.
2. Neprihănite glasuri Te laudă în cor
Şi fac pe cei potrivnici şi-nverşunaţi să tacă.
Astupi astfel şi gura şi inima opacă
A insului cu suflet viclean, răzbunător.
3. Când bolta o contemplu, eterica-Ţi lucrare,
Nocturnul cer cu aştri de foc împodobit,
4. Îmi zic : Ce este omul, la el de Te-ai gândit ?
Ce-i el, să-l iei în seamă, să-l ai în cercetare ?
5. Aproape ca pe îngeri l-ai pus şi preţuit
Şi-ai înecat în glorii făptura-i pieritoare.
6. L-ai înălţat în cinste, i-ai dat în stăpânire
Tot lucrul mâinii Tale. Sub talpa lui ai pus
7. Şi oile şi boii şi pasărea de sus,
8. Şi fiarele şi peştii zvâcnind ca o sclipire…
9. Numele Tău ! Ce tainic şi ce mirific este
Pe-ntinderea de humă şi-n mările celeste !

Categorii:literature Etichete:
%d blogeri au apreciat: