Arhiva

Archive for iunie 2012

PAMFLET DE VARĂ… La noi…


 

ÎN SPAŢIUL MIORITIC

 

La noi sunt ape curgătoare,

Coline, munţi de aur supţi,

Câmpii, păduri, vezi si izvoare

Si marea… clasă de corupţi!

 

VASILE LARCO

 

SURSA: VATRA VECHE NR. 7/2012.

Categorii:GÂND

Râsul indexat. NATURĂ VIE CU PRIM-MINISTRU. Serial de Dumitru Hurubă


NATURĂ VIE CU PRIM-MINISTRU

Privim cu Haralampy la un reportaj tv unde se încontrează vânjos foştii guvernanţi cu actualii, pe tema inundaţiilor catastrofale, ciondăneală din care noi, telespectatorii, consideraţi în continuare naivi, iar pe alocuri chiar idioţi, trebuie să pricepem că acolo, sus, nimeni nu a mâncat usturoi, deoarece straturile pentru leguma în cauză trebuiau făcute tocmai pe coama digurilor, iar acestea neexistând…

Emoţionat şi fire de poet, prietenul recită imediat un poem creat pe loc, amintindu-mi de prolificitatea lui Adrian Păunescu:

Diguri n-au existat!

Au existat numai nişte contracte

fără licitaţie

către Aquaproiect,

şi nişte acuzaţii…

Fiindcă banii pentru diguri  au fost furaţi…

Diguri n-au existat,

Dar au fost inventate,

fiindcă trebuiau sparte…

-Fain, zic, în timp ce Dana Războiu abia se abţine să nu izbucnească în râs (de ce, oare ?), numai că… Apropo: tu ai auzit de unul Marin Sorescu şi de cuvântul „plagiat” ?

Suntem gata să dezlănţuim o gâlceavă de toată făineţea, Haralampy simţindu-se profund jignit de o asemenea întrebare. Noroc că pe micul ecran apare o imagine, cam neclară, dar care ne absoarbe atenţia… Cine sau ce să fie, Doamne ? Privim şi…

-A, e Berlusconi, zice Haralampy hotărât.

-Poate-ai vrut să spui Chirac, îl contrez eu imediat.

Adevărul e că imaginea aduce binişor cu ambii…

Dar, prim-plan: o, e Preşedintele nostru, domnul Traian Băsescu, fără şuviţa-moţ! Uraaaa! Dar parcă nu mai e el: pentru prima dată după o lună de zile de carceră, reuşeşte să evadeze din „celula de criză” de la Cotroceni şi spune ziariştilor că „răpiţii din Irak sunt în viaţă”, că pentru domnia sa ei nu sunt ziarişti (în istorie s-a mai întâmplat ca oarecine să li se adreseze chiar cu „băi, animalule!”…), ci „cetăţeni români care trebuie protejaţi”. În sfârşit, faină treabă! Dar cine s-ar fi gândit că lipsa de comunicare de până acum a domnului preşedinte era blocată de o biată şuviţă de păr ? Drept că a fluturat cam rebelă prin ţinuturile UE, dar nici chiar aşa… Să fi fost din cauza „siberianului… zefir” Washington – Londra – Bucureşti, fără escală la Paris şi Bon ? Mare minune!  

Bon am zis ? Pfui, ce asociaţie de idei mi s-a implementat! Fin’că fix acum se transmite o ştire, cu imagini aferente, despre un hotel pentru câini, în Bavaria, hotel de 5 stele, cu săli unde orice cuţu poate beneficia de terapie având şi posibilitatea să practice diverse sporturi. Cum ar fi ? Mă voi interesa. Acum, într-un reportaj tv transmis de pe funesta mare bănăţeană, domnul Prim-ministru Tăriceanu le zice cu asprime nu tocmai părintească unor sinistraţi în ochii cărora abia mai pâlpâie o luminiţă de speranţă:

-Ce vreţi să facem ? Să ridicăm un hotel acum ?

Se vede pe faţa domniei sale că e iritat, şi are dreptate: păi, ce, bănăţenii sunt ciobăneşti germani să li se construiască hoteluri ? Asta e culmea! Cu ce bani, din moment ce numai pentru Barul de la Palatul Parlamentului s-au cheltuit 47 de miliarde de lei ? Hî ? 

Panoramare: apă tulbure şi ameninţătoare cât vezi cu ochii. Şi un câine înotând – viaţă de câine de-al nost’…

-Schimbă-l pe Etno Tv, îmi zice Haralampy, să mai auzim o muzică faină…

Dar şi acolo e jale mare: „Odată, pe înserat,/Ilie era beat,/Iar frumoasa lui Marie/Era cu Ionel la vie…”

-Infidela!, sare Haralampy cu gura. Uite cum distruge alcoolul celula de bază a societăţii, fi-r-ar a naibii de viaţă!…

Din fericire, chiar şi din punct de vedere medical, un text de folclor contemporan-autentic, poate rezolva chiar şi câte-un handicap, cum ar fi cazul unei soliste, altfel optimistă: „Joacă bine, măi, Marine,/Nu mă face de ruşine,/Că eu, dac-aş fi şi surdă,/Picioarele tot m-ascultă.” Rezultă de-aici perpetuarea instinctelor primare la noi, la românii cântăreţi ? Rezultă. Ca şi în cazul sfidării regulilor de circulaţie prin gramatica limbii române, precum în versuleţele „Dup-atâţia ani de zile,/Cine m-ar mai cunoştea ?”, întreabă cu oarece spaimă altă solistă. Într-adevăr, cine ? Noroc că o moldoveancă, simpatică foc, face ordine readucându-ne voia bună: „Hai, strigaţi, fleacăi din gură,/Nu şâdeţi ca boii-n şură/” Ei, aşa da!

TELEŞTIRI, PE SCURT:

►Ici-colo, pe la câte un post de televiziune, abia-abia mai auzim o ştire-două despre împlinirea a 50 de ani de la moartea marelui George Enescu, în schimb se transmit reportaje ample despre tot felul de anonimi celebri.

-Da, dar ăia sunt străini, mă lămureşte Haralampy!

Schiuz my

►Domnul consilier prezidenţial Andrei Pleşu se retrage de la Cotroceni dând „prilej de vorbe şi de ipoteze”, fiindcă motivaţia sa cum că nu ar face faţă ritmului de activitate, ca anecdotă este superbă. Noul director de publicaţie, Cristian Tudor Popescu spunea, însă, la o nouă emisiune de tip talk show de la Realitatea Tv, că ar fi vorba despre o anume incompatibilitate între preşedinte şi al său consilier. Eu cred că este vorba despre diferenţa dintre două domenii de activitate: filozofie şi marină.

Emisiunea de la Realitatea Tv, intitulată „Cap şi pajură”, avându-i ca protagonişti pe Emil Hurezeanu şi Cristian Tudor Popescu, mi s-a părut excelentă, în orice caz, cu mult peste altele de gen…

►Despre Mutu – nimic în ultima vreme ? Era vorba că în luna mai…

Dumitru Hurubă

Acolo şezum … şi râsem… umor din vremea zăpăciţilor în tranziţie… Actualitatea umorului…

Categorii:CARTEA, UMOR

RÂSUL INDEXAT. Serial de Dumitru Hurubă. Alte cronici TV…


   DUMITRU HURUBĂ

ACOLO ŞEZUM …ŞI RÂSEM…

  

(în faţa televizorului)

-cronici tv publicate în România literară-

 

ÎNTÂI APRILIE,

sonată tv pentru scumpiri, guvern şi cimpoaie

Mă simt obligat, şi moral şi sentimental, să admit că Valentina Fătu, prezentatoarea emisiunii „Dimineţi cu cântec” de la Etno Tv, este, pentru mine, personificarea tonusului: e făinuţă, zglobie, râde de se prăpădeşte când citeşte aiurea scrisorile primite la redacţie, inventează nume de oameni şi de localităţi, se bâlbâie fermecător şi o ia de la capăt cu acelaşi inepuizabil şarm… Speriată de agresiunea lui Cronos, între două propoziţii răspunde la telefon vreunei telespectatoare care dedică toate melodiile emisiunii celui mai scump şi mai stufos arbore genealogic existent în ţară, plus plecaţii pe alte meleaguri, precum şi celui mai scump nepoţel care, înţelegem, a împlinit azi dimineaţă la ora 4 şi-un sfert frumoasa vârstă de un an şi trei luni şi tocmai a leşinat după muzica populară interpretată de solişti adunaţi cu arcanul…

-Mare precocitate pe capul copiilor de azi – vai de mama lor!, exclamă Haralampy.

Adevărul este că, la emisiunea respectivă, şi prezentatorul „Văru’Săndel” e de-o veselie debordantă râzând cu sughiţuri – de ce, oare ? – ceea ce asigură postului respectiv de televiziune un impact reconfortant asupra tuturor românilor care vor putea să întâmpine rânjind batjocuritor către Guvern ziua de 1 aprilie – marea sărbătoare naţională a scumpirilor şi majorărilor de tot felul.

Din acest motiv, abia-abia se va mai observa obiceiul TVR-ist din timpul câte unui spectacol, mai ales de muzică populară, când camerele de filmat ne arată imagini din sală unde vreun spectator se scarpină pe buric, altul se caută febril prin buzunare sau, pur şi simplu, se scobeşte în nas…

-Foarte bine, zice Haralampy, că muream de curiozitate să ştiu ce fac ăia din sală în timp ce pe scenă se produc soliştii, orchestra, Marioara Murărescu…

Chiar aşa, dar nu prea în context cu referatul de specialitate pe care psihologul Coriolan Haralampy trebuie să-l prezinte în faţa unei comisii de specialişti occidentali veniţi să-i înveţe pe români cum să privească la televizor, la ce oră, cât şi în ce stare sufletească…

Ce rezultă ?

Că majoritatea telespectatorilor iubesc muzica populară şi telenovelele, dar nu totdeauna recunosc, din modestie şi din orgoliu, considerându-se ca făcând parte din elita urbană, iar din acest punct de vedere, intelectual vorbind, nu e bine să ştie lumea. Poate fi chiar compromiţător, fiindcă acolo se petrec drame sociale, iar omul simte nevoia să plângă (că n-are bani pentru cheltuielile comune, pentru pâine, haine, rechizite şcolare etc., etc., etc…) şi o face pe furiş, ascuns pe unde poate pentru a nu fi penibil. Mai rar, membrii familiei plâng în grup, cu neruşinare; în această situaţie, de regulă, cina devine un fel de pelerinaj la Mecca: ai casei trec rapid pe lângă masa din bucătărie făcându-şi cruce când îi văd  goliciunea, în timp ce FMI-ul cere strângerea şurubului, iar domnul Tăriceanu strângerea curelei.

-Vezi, bade, consensul ? Iacă-tă-l, mă atenţionează prietenul.

De regulă, cu stomacurile transformate în cimpoaie scoţiene, doar a bunicului scoţând sunete, precum ale taragotului lui Dumitru Fărcaş interpretând Doină şi joc transilvan, ai casei lasă baltă televizorul şi se retrag strategic spre locurile de dormit, unde nu sunt televizoare, nici video, nici arome culinare, ci numai scrâşniri de dinţi pe bază de amintiri şi promisiuni electorale.

Şi tot din cauza marii pauperităţi româneşti, aflăm dintr-un amplu reportaj tv că deputatul Marius Iriza ocupă cu modestie o cameră dintr-un cămin studenţesc, fiindcă nu suportă confortul de la hotel. Doamne, unde s-a ajuns!, aşa că îi zic prietenului Haralampy:

-Mă, bade, tu eşti psiholog… Du-te şi vezi ce e cu domnul Iriza, poate că încă nu e totul pierdut, doar camera pentru studenţi. Da’, la urma urmei, ăia sunt tineri, pot dormi şi în Cişmigiu, Herăstrău, la umbra Mausoleului din Parcul Carol sau, şi mai bine, în Gara de Nord…

Viitoare apariţii editoriale anunţate la televiziuni: Cozmin Guşă: NU ŞTIU CE E ÎN MINTEA LUI TRAIAN BĂSESCU, vol.I şi TRAIAN BĂSESCU ESTE LIPSIT DE ONOARE, vol.II; Călin Popescu Tăriceanu: ROMÂNI, STRÂNGEŢI CUREAUA! Traducere-adaptare liberă după ROMÂNI, STRÂNGEŢI ŞURUBUL, semnat de un colectiv al FMI; Traian Băsescu: N-O SĂ MĂ ÎMPIEDICE NIMENI SĂ FAC ORDINE ÎN ŢARA ASTA! Nici măcar Mugur Ciuvică. În colecţia „Dictatura veselă”; Mugur Ciuvică şi Traian Băsescu, CALOMNIA LA SUD DE DUNĂRE (povestiri SF); debut: Oana Petrovschi, MĂI, MUNTENE, MĂI, VECINE/VINO SĂ TE PRINZI CU MINE!, dedicat antrenorului Octavian Belu (pastişă); CEI TREI CARE AU DERUTAT PD-ul, vol.antologic de Cozmin Guşă, Lavinia Şandru şi Aurelian Pavelescu.

Şi ultima apariţie editorială, anunţată la finele telejurnalelor:

Ardelean anonim: AY, trăzni-m-ar, Noa, aşă ne trebă!  

DUMITRU HURUBĂ

Categorii:CARTEA, UMOR

CRONICI TV, UMORUL CARE VINE, SUNĂ ŞI … FUGE!


DESPRE DUMITRU HURUBĂ ŞI CRONICILE SALE TV!

De mai mulţi ani, cititorii „României literare“ pot întâlni, în pagina penultimă a revistei, rubrica de comentarii TV a prozatorului Dumitru Hurubă: spirituală, acidă, mereu incitantă. Este o fereastră deschisă către spectacolul actualităţii această rubrică, astfel cum ni-l prezintă televiziunile şi cum îl percep personajele mucalite ale lui D. Huruba: el însuşi, prietenul Haralampy, soţia   sa  Coryntina  s. c. l. Nu  este  doar  o „cronică TV” ce scrie săptămânal în „Romania literara” D. Hurubă, ci şi o cronică a vieţii noastre de fiecare zi, prea adesea covârşită de absurd şi de comic involuntar. Acestea şi altele prozatorul le înfăţişează, cu umor şi compasiune umană, în textele sale spumoase, pline de vervă.

Gabriel Dimisianu

 

O selecţie din savuroasele, picantele, oniric-jucăuşele şi, câteodată, întortocheatele tablete publicate săptămânal în România literară. Originalitatea lui Dumitru Hurubă constă în talentul de a fi creat un echivalent de hârtie al bătrânilor cârcotaşi din „muppets”-ii de altădată.

                                                       Mircea Mihăieş

 

Scriitorul Dumitru Hurubă denunţă stilul declamator, emfatic, găunos al vieţii publice româneşti. Ironia sa este inteligentă şi caustică; satirizează impostura, minciuna, incultura, stridenţa, vulgaritatea, balcanismul şi, precum „nenea Iancu”, formele fără  fond.

                                                       GEORGE HOLOBÂCĂ

 

Notă: scriitorul Dumitru Hurubă a fost cenzurat de Revista România Literară deoarece cronicile sale au deranjat sponsorii revistei! Cronicile nu au mai apărut în revistă!

Iată că cenzura nu a murit, iar dacă a murit, trăiască cenzura!

 

Categorii:GÂND

CRONICI TV DIN VREMEA ZĂPĂCIŢILOR DE TRANZIŢIE (fragment) Serial de Dumitru Hurubă


 

DUMITRU HURUBĂ

 

CRONICI TV

 

din rezervaţia zăpăciţilor de tranziţie

TELEŞTIRI de VACANŢĂ

 

  •          Toate televiziunile anunţă scumpirea energiei electrice, în urma înţelegerii dintre Guvern şi FMI. În sfârşit! În sfârşit!, jubilează contribuabilul fericit de-o asemenea armonie… Măsura este potrivită, un picuţ discretă şi cam sofisticată, dar ea va duce la repunerea în drepturi a zootehniei româneşti în urma creşterii viguroase a şeptelului de ovine. Paradoxul corolarului murphyan: seul de oaie va fi folosit tot mai mult la iluminatul cu opaiţe.
  •          În ziua de 22 august a.c., poliţia română şi-a dovedit încă o dată vigilenţa, dacă mai era nevoie, în prinderea unor infractori periculoşi pentru economia naţională şi bunăstarea poporului. Astfel după o urmărire ca în filme, a fost anihilată o reţea, de fapt o familie de tip “vai de Cosa Nostra”, care furase câţiva ştiuleţi de porum într-o căruţă. După focuri de avertisment trase cu armamentul din dotare (preluare de la imagini Tv), căruţaşii gonind cu bolidul tras de-un cal-putere costeliv, s-au lăsat prinşi riscând o pedeapsă de până la 15 ani de închisoare. Cu şederea sabotorilor după gratii, se va evita consecinţa proverbului: “Cine fură azi un bou…”, fiindcă, prin extensie, “Cine fură azi din tarla, mâine din rezervele de stat se va înfrupta…”, iar noi trebuie să rămânem ce-am fost şi mai mult decât atât, adică mămăligari.        
  • Păianjenii care au început să facă victime pe litoralul românesc al Mării Negre, sunt miniroboţi produşi de fabricile irakiene de armament chimic şi au blindajul carapacei executat după o tehnologie utilizată de fosta Uniune Sovietică la tancurile T34. Ei sunt, de fapt, în drum spre Aeroportul Kogălniceanu în căutarea soldaţilor americani…
  • În data de 15 august 2003 (de Sfânta Maria), conducerea PSD a iniţiat un curs de pesederizare intensivă a românilor ortodocşi. Deschiderea festivă a cursului s-a desfăşurat după un manual din vremi comuniste păstrat cu pioşenie de Octav Cozmâncă, şi-a avut loc simultan la Mănăstirile Putna, Nicula şi Argeşului unde lectori au fost domnii Octav Cozmâncă (cum era şi normal), Dan Matei Agathon, Ioan Rus ş.a. Prima lecţie, prin întreruperea liturghiilor, a fost citirea unei ode în metru postdecembrist închinată preşedintelui PSD, Adrian Năstase, în timp ce participanţii au acompaniat ariile celor trei solişti cu fragmente din Corul robilor sub formă de mormăituri ininteligibile. Doar la un moment dat s-a auzit ceva mai clar o voce dizonantă: “Nici aici nu scăpăm de voi, mă ?”
  • Se consideră că Alina Mungiu-Pippidi a fluierat în biserică tocmai când pesediştii se prezentau cu mare cucernicie spre lăcaşurile sfinte pentru a înfăţişa nerod…, pardon, norodului ataşamentul şi credinţa în mărirea, puterea şi eternitatea pesedeului şi ale preşedintelui său, acum şi pururea. Prim-solistă a ansamblului de muzică nouă, CURS, doamna Mungiu a prezentat în premieră absolută după anul 2000, Oratoriul “Scăderea-n sondaj” în mi minor, opus 57*) pentru fluier, creaţie dedicată da capo al co(a)da PSD-ului. Drept urmare, Dan Matei Agathon, Octav Cozmâncă şi încă vreo câţiva, au interpretat în grup Aria calomniei pe o temă de casă de Adrian Năstase – primă audiţie. 
  • Urmează procesul.
  • În virtutea frumoaselor noastre tradiţii, domnul ministru Dan Nica a anunţat la Tv o posibilă majorare a abonamentelor la telefon, cam către 350 de mii de lei per abonat. Sociologii, politologii, istoricii şi etnologii consideră măsura bine venită, fiindcă astfel se va reînnoda oficial un vechi obicei de comunicare, eficient şi ieftin: strigarea peste sat… Pentru intimităţi sau secrete, deocamdată experimental în zona Munţilor Apuseni, se va folosi Tulnicul…
  •  Nu am autorizaţie de traducător şi de-aceea convertesc cum pot câte-o spusă de pe la televiziune. Aşa s-a întâmplat şi zilele trecute, când Domnul ministru de finanţe, semiblajinul Mihai Tănăsescu, anunţa cu adâncă durere cum că nu putem intra în UE dacă preţul unui litru de benzină nu ajunge măcar la un EURO. Bravo, am exclamat, iacă-tă, încă un pas mic pentru Guvern dar uriaş pentru contribuabil!(Scuze, Domnule Neil Armstrong, pentru plagiere şi adaptare…). Dar, neavând de lucru, mă împinge delavrancianul Neghiniţă spre convertiri şoptindu-mi de mi-a zbârnâit membrana timpanului: Mă, Telefilule, dumeatale nu simţi că aici e o chestie hamletiană ? În consecinţă şi fiindcă imaginaţia mea are sclipiri patologico-morbide, l-am şi văzut pe Domnul Ministru ţinând în mână un craniu de contribuabil şi întrebându-l: “Bade, ce zici ? To be, or not to be ? Şi cum craniul a tăcut rânjindu-şi dantura până la balamalele maxilarelor, tot bietul dom’ ministru a răspuns româno-olteneşte: fie ce-o fi – cel puţin aşa am tradus eu, iar preţul benzinei a crescut, iar Guvernul “a văzut că lucrul acesta era bun.”(citat din memorie după Genesa, 1; 10, 12, 17, 21).  Din nefericire, din cauza blestematei confidenţialităţi, Domnul ministru nu ne-a putut spune şi venitul mediu lunar al contribuabilului român…
  •  Corespondenta din Cluj a unei televiziuni centrale, aflată în vervă, zice într-o seară la Jurnal: “Domnul Gheorghe Funar, primarul judeţului Cluj, se află din nou în conflict cu prefectul…”  Ce-am tradus eu ? Că: dacă năbădăiosul Gheorghe Funar este în prezent primar al judeţului Cluj, după alegerile viitoare va fi primarul Transilvaniei şi-apoi al… Ei, Doamne, am glumit!  În această ordine de idei, într-o corespondenţă de după alegeri, e posibil să aflăm că pastorul Laszlo Tökeş a trecut la ortodoxism, s-a înscris în PRM şi se roagă cerului ca maghiarii din Odorheiu Secuiesc, Târgu Secuiesc şi Cristuru Secuiesc să-şi vopsească gardurile în roşu, galben şi albastru… Iar din punct de vedere faunistic, în Transilvania vor creşte doar macul, gălbenelele & păpădia şi albăstrelele…

DUMITRU HURUBĂ

  • *) Adică 57 %  dintre români se opun politicii PSD, faţă de 52 cu vreo lună mai înainte.
Categorii:CARTEA, UMOR

Poezia religioasă românească. Ioan Alexandru – Nunta. Serial de Maria-Daniela Pănăzan

29 iunie 2012 Un comentariu

Maria-Daniela Pănăzan

Poezia religioasă românească. Eseu monografic

Editura „Reîntregirea” – Alba Iulia, 2006.

 

IOAN ALEXANDRU – POET AL LOGOSULUI –

(Fragment)

 

Fără îndoială, venirea în lume a Mirelui Hristos, care şi-a ales Biserica pentru a-i fi Mireasă, este începutul celei mai tulburătoare Nuntiri în care prefacerea apelor în vin nu poate fi altceva decât un simbol al marii Euharistii, o Bucurie nespusă a celor care vieţuiesc în Biserica lui Hristos, care-L însoţesc în lunga cale a nuntirii veşnice.

Fiecare nuntă are conotaţiile unei Răstigniri şi ale unei Învieri prin Iubire. Cel puţin aşa spune unul dintre imnele intitulate Nunta:

„În rana mâinilor în coasta lui

În pulberea picioarelor străpunse

În cel mai sterp pământ al nimănui

Ne-au fost de nuntă creştetele unse”

Nunta este, la Ioan Alexandru, o şansă de mântuire pentru doi oameni care se iubesc. Ei trec, în nuntire, prin moarte, şi-apoi ajung în paradisul sfântului legământ. Nunta este „o imagine a comuniunii dintre Hristos şi Biserică. Înserată în relaţia intimă a Mântuitorului cu Ecclesia, căsătoria apare ca o ramificaţie a acestei uniri. Alianţa dintre soţi este, într-adevăr, o prelungire a comuniunii dintre Hristos şi Biserică (…) Nunta ţine de o realitate spirituală

nevăzută, care se împărtăşeşte celor doi miri într-un aşezământ văzut, conferindu-le puterea de a deveni asemănători unui model sublim, acela al unirii Mântuitorului cu Biserica.”173

Iar aşa cum Biserica-Mireasă călătoreşte pe valurile acestei vieţi cu Hristos-Mirele, tot aşa, la Ioan Alexandru, nunta este o mare călătorie, prin care „se intră în cosmosul real spiritual,

se iese din cosmosul sensibil, se iese din lume. Intrarea în cosmosul spiritual, întoarcerea acasă, descoperirea casei, acasă la, pur şi simplu este găsită o dată cu nunta.

Intrarea în casă, intrarea în cosmos se face prin poartă, această poartă magnifică de stejar, o capodoperă a artei lumii prin exemplarele ei desăvârşite. Deschiderea porţii nu-i spre lume, ci spre casă. Faţa porţii este precuvânt, este pronaos, este degustare din cele ce urmează, iar

ceea ce urmează este viaţa de după nuntă, începutul vieţii eterne.”174.

Taina nunţii este lumină mântuitoare, foc mistuitor:

„Nunta e taină de aceea nu se poate

Să ieşi din ea fără să mori

Suntem uniţi pentru eternitate

Oricât am fi în strai de muritori

Orice taină e-nfricoşătoare

Dar a nunţii e-n puterea lor

Cununile de flăcări fiecare

Împreună-s foc mistuitor

Inelul de pe deget nu-i podoabă

Ci cheia paradisului curând

Pot stele să se stingă mai degrabă

Decât să lunece din legământ”

Multe conotaţii au imnele iubirii alexandrine. Nu poţi să le atingi desăvârşirea zăbovind asupra lor doar cu câteva meditaţii. Şi totuşi mai merită adăugat celor zise faptul că, iubindu-şi Patria şi satul în care s-a născut, Ioan Alexandru a scris adevărate capodopere în

care a îngemănat Iubirea cu Nunta şi Euharistia dar şi cu sfârşitul vieţii.

În Nunţile, poetul foloseşte o comparaţie dezvoltată ce relaţionează nunta cu moartea, amintind parcă de alegoria mioritică. La Alexandru „nunţile la noi în sat/ Sunt la fel ca o îngropăciune/ Acelaşi e colacul spânzurat/ Aceeaşi smirnă sângeră-n tăciune

iar când „Părinţi şi fraţi şi neamuri în pridvor/Descoperiţi lacrimii făclie”, atunci „Şi steagul nunţiiintră-n agonie”. Plecarea din casa părintească simbolizează o plecare „din leagănul în care te-a născut/ Într-o covată să te frămânţi a pâine/ În prohodul care-a început/ te-or duce pruncii-n ţintirime mâine”.

Iubirea îl află pe creatorul de taine poetice în Ţinut românesc. Îmbisericirea satului românesc are semnificaţia unui ţinut rodnic care se înveşmântează cu iubire şi, primind Taina Euharistiei, ajunge să cunoască frumuseţea paradisiacă a celuilalt pământ:

„Că sunt iubit e marea fericire

Nainte de-a fi vrednic să iubesc

Că strigăt din pulbere de mire

De mii de ani de nuntă mă gătesc

Împodobit-am lumea cu-aşteptare

Oriunde o clipă capul mi-l înclin

Rodnicia trece-n sanctuare

Până apa se preface-n vin

Casele în alb sunt văruite

Zi şi noapte-ntruna înveşmânt

Prunci şi stele ţară şi ursite

Cu frumuseţea celuilalt pământ”

172 Idem, p. 98-99

173 Părintele Profesor Ilie Moldovan, Iubirea – Taina Căsătoriei.

Teologia iubirii. În Hristos şi în Biserică, vol I, Alba Iulia, 1996, p. 14

174 Ioan Alexandru, Iubirea de Patrie, vol.I, Editura Dacia, Cluj-

Napoca, 1978, p. 94

Maria Daniela-Pănăzan Lorincszi

Categorii:CARTEA, CREDO

MISIUNEA SACRĂ LA CONSTANTIN FROSIN. Profesor universitar şi scriitor. Serial de Adrian Botez.


PERSONALITĂŢI CONTEMPORANE ALE ADJUDULUI

 


ICONSTANTIN FROSIN, Profesor universitar şi scriitor

 

Profesia de bază a lui Constantin FROSIN, este cea de profesor. A practicat-o timp de 8 ani la un liceu, apoi 9 ani la o Universitate de stat, iar din 2000, la o Universitate particulară: Universitatea <Danubius> din Galaţi.

Vom da cuvântul celor în drept să-l aprecieze, neţinând cont de opiniile neavizate ale celor care ori nu-i înţeleg, ori nu-i apreciază multitudinea de preocupări care se integrează, însă, perfect, cu nobila profesiune de dascăl.

Student fiind, a concurat pentru o bursă de 4 ani la Sorbona, care i-a fost, însă,  refuzată din două motive: nu avea funcţie în cadrul CUASCR Bucureşti şi nu era membru de partid (la 22 ani !). Desigur, bursa a fost obţinută de nepotul unui membru marcant al CC al PCR, dar cum Nomina odiosa

Redăm, în continuare, textul acestei recomandări, care a marcat parcursul intelectual şi cariera universitară a lui C. F. : „ Je soussigné Claude LUMEDILUNA, Lecteur de français à la Faculté des Lettres de Bucarest, atteste que l’étudiant Frosin Constantin de II e année, groupe 610, qui a suivi mon cours spécial de stylistique, me paraît apte à présenter avec de grandes chances de succès, notamment par ses capacités dans l’expression orale, le concours pour l’obtention d’une Bourse d’études en France”.

 

Teza de licenţă i-a fost apreciată cu nota maximă: 10 (zece) şi soldată cu publicarea în faimosul Buletin al Cercurilor Ştiinţifice Studenţeşti din România (1977)  – singura teză de licenţă publicată din anul său de studii… Oricum, deşi era dorit atât de Catedra de Literatură cât şi de cea de Limbă, nu a putut rămâne ca Asistent, deoarece apăruse, în chiar anul absolvirii sale, un nenorocit de Decret 51 (sau 53 ?!), care îi obliga pe absolvenţi, indiferent de valoarea lor, să meargă la post, timp de trei ani de zile.

 

A obţinut titlul de Doctor în Filologie cu o Teză intitulată: <Schimbarea limbii, schimbarea scriiturii ?> coordonată de Preşedintele Academiei Române, prof. univ. dr. Eugen SIMION, care a făcut o excepţie şi, deşi combătuse pe toate fronturile acordarea de distincţii pompoase gen Cum Laudae etc., a consimţit totuşi să-i acorde lui C. F. calificativul Foarte Bine, şi distincţia Magna cum Laudae. Respectiva teză a fost publicată de Editura Eminescu în anul 2000 şi a întrunit sufragiile specialiştilor şi ale presei literare.

Spuneam, însă, că preferăm să dăm cuvântul celor care îl pot aprecia cu adevărat pe Prof. univ. dr. Constantin FROSIN:

 

Iată ce spune, în 2004, dna Françoise WUILMART, Directoarea centrului European de Traducere Literară: «  (…) J’ai en effet pu me rendre compte des compétences de Monsieur Constantin FROSIN en matière de traduction et, plus généralement, en langue et culture française. La revue GRAI dédiée à la Traduction, qu’il a personnellement coordonnée, m’a persuadée de ses dons et de ses talents en la matière, mais aussi du sérieux de ses entreprises et de la qualité de ses performances. » (Probabil că alegerea lui C. F. ca Preşedinte de Onoare al Asociaţiei Traducătorilor Profesionişti, nu a fost o întâmplare…)

 

Rigurosul şi extrem de exigentul critic literar Paul VAN MELLE, Directorul revistei – considerate de referinţă – INEDIT NOUVEAU, îl apreciază astfel pe C. F. :

« M. Constantin FROSIN est sans doute l’un de ceux qui portent le plus haut dans nos pays d’Europe occidentale la culture millénaire de la Roumanie. Ses travaux, aux plans des essais littéraires et plus particulièrement encore de la traduction des grands écrivains roumains, classique et contemporains, sont pour nous une précieuse contribution à la construction de l’Europe nouvelle que nous souhaitons tous.

Il est certain que cet homme de culture, qui n’a pas hésité à se faire ambassadeur de la francophonie en France et en d’autres pays de l’Union Européenne, constitue une chance pour l’avenir de nos nations respectives dans l’esprit d’une Europe multinationale et surtout multiculturelle, qui va représenter bientôt une puissance dont les autres continents devront tenir compte, dans une entente et une amitié que nous souhaitons tous.

L’on comprendra certainement l’atout que peut constituer, pour tous les gens de culture, le travail acharné d’un Constantin FROSIN traduisant aussi bien EMINESCU que CARAGIALE et bien d’autres, et qui peut également, à l’inverse, traduire et faire connaître en Roumanie les cultures de toute la Francophonie. Cet intellectuel exceptionnel pour la culture de nos deux pays, est important pour les chances d’adhésion de la Roumanie à l’Union Européenne. »

 

Dl. Joël CONTE, Preşedinte al Asociaţiei <Rencontres Européennes>, Secretar General al Academiei Francofone, se pronunţă şi el în termeni pozitivi despre activitatea lui C. F. : « Depuis plusieurs années, j’ai l’honneur et le plaisir de côtoyer le Professeur Constantin FROSIN, et j’ai appris à découvrir un être exceptionnel, sachant représenter dignement les Lettres roumaines en Francophonie.

Mon premier contact présageait déjà les futurs liens qui se sont mis en place par la suite. Le Festival-Colloque International de l’Enfant-Poète a eu lieu en avril 1996, dans la ville de Galati, chère à notre éminent Professeur, qui s’est chargé de l’organisation de cette remarquable manifestation culturelle qui a duré trois jours.

Depuis sa production littéraire francophone – d’une richesse fantastique, à son activité poétique et littéraire de plus en plus étendue, il se positionne comme un bâtisseur de cette Europe, à laquelle nous aspirons tous, réunissant des cultures aussi différentes que complémentaires.

La Roumanie a une chance inouïe de disposer de tels talents qui savent se mettre au service des grandes œuvres et des grands desseins.

Dans ce contexte, j’apprécie les rapports entretenus avec le monde culturel roumain, avec le Professeur Constantin FROSIN – un parfait pédagogue et homme de culture, de même qu’un intellectuel accompli»

 

Dicţionarul General al Literaturii Române de la origini până în prezent (operă a Academiei Române), scrie următoarele despre Teza de Doctorat a Profesorului C. F., Schimbarea limbii nu înseamnă schimbarea la faţă (2000): < (…) abordează o problemă extrem de subtilă – apartenenţa sau nonapartenenţa la cultura română a scriitorilor care scriu în altă limbă. Lucrarea discută două aspecte: modul în care un scriitor se situează între limba română şi limba de adopţie (Emil Cioran, Mircea Eliade, Eugen Ionescu sunt autorii în jurul cărora se încearcă demonstraţia) şi în ce măsură şi cum o anumită scriitură este capabilă să conserve simptomele apartenenţei unui scriitor la un anume grup etnic. C. F. pare să adopte teza lui G. Ibrăileanu privind componenţa inalienabilă a specificului naţional. El împărtăşeşte ideea că ceea ce este valabil pentru începuturile literaturii noastre trebuie acceptat şi pentru vârsta ei de azi. Dacă se admite că există o literatură română în limba slavonă, greacă ori latină, ar trebui admisă existenţa unei literaturi române în franceză, engleză, spaniolă, etc. >

 

Despre cartea Profesorului C. F.: La Traduction entre Mythe et Réalité, temutul Paul VAN MELLE scrie: « L’essai est un art difficile, car il oscille toujours entre science et plaidoyer. Un spécialiste de cette ambiguïté, Constantin FROSIN, après une somme de traductions du roumain en français et vice-versa, des dictionnaires spécialisés et des recueils de poèmes, publie cette fois La Traduction entre Mythe et Réalitéun ensemble d’articles, de cours, d’exercices pratiques et même de polémiques plutôt sévères. En particulier (c’est le côté plaidoyer), il s’en prend à d’autres traducteurs, pas moins que Ionesco, par exemple. Par ailleurs, il fait de ce livre une véritable „défense et illustration de la langue française”, dans la fidélité à du Bellay, partant de l’utile rappel que le roumain est une langue latine. Par ailleurs, il intègre deux contributions belges, l’une de Françoise WUILMART, traductrice bien connue, l’autre de votre serviteur.

Il ne cache pas non plus les difficultés et les pièges de l’auto traduction. Tout en considérant que traduire est le meilleur moyen de valorisation des trésors de la spiritualité roumaine et de leur restitution à l’universalité. Ce qui d’ailleurs est valable pour toute langue de la planète ! Enfin, il termine par des morceaux choisis d’auteurs roumains classiques et contemporains.”

 

Trebuie subliniat că Dicţionarul de Argou Francez-Român (editura Nemira, Bucureşti, 1995), primul de acest fel în România, a lui Constantin FROSIN, figurează în Bibliografia obiectului Tehnici de traducere fundamentală a Facultăţii de LMA (Limbi Moderne Aplicate) a Universităţii din Cluj. Iată ce spune despre această lucrare revista NUOVE LETTERE (Neapole): « L’autore, professore din Lingua e letteratura francese all’Università di Galati, ha costruito questo dizionario basandosi sulla sua attività di traduttore dal francese in rumeno di autori classici comme Balzac, Hugo, Zola, Céline, Queneau. Come lui stesso scrive nell’introduzione, è una „modeste tentative de réunir les traits les plus saillants de l’argot français, d’enregimenter celui-ci parmi les connaissances de langue française qu’on peut offrir au lecteur roumain, est loin d’être un tableau exhaustif”. Esso raccoglie anché espressioni che sono pressocché intraducibili in francese e che Constantin FROSIN ha cercato di rendere nella sua lingua, il rumeno, salvandone la freschezza. „ L’argot a cessé d’être un phénomène de langue, pour devenir une langue phénomènale”. Compie un lavoro non solo di traduzione, ma anché di interpretazione e in alcuni casi, di invenzione linguistica in ossequio alla concezione che una lingua si inventa continuamente. E più che un dizionario, il frutto din una riflessione accurata e che non si rivolge solo agli specialisti ma anché a chi ha voglia di conoscere la libertà di una lingua. »

Constantin FROSIN face parte acum din foarte puţinii români care au fost înnobilaţi de Ministerul Educaţiei Naţionale din Franţa, cu titlul de OFIŢER al Ordinului Laurilor Academici, pentru servicii aduse culturii franceze.

Constantin FROSIN a fost, de curând, invitat să facă parte din Consiliul de redacţie al revistei editate de Asociaţia Internaţională l’Europe Plurilingue, alături de nume ilustre, ca: Jaakoo A. AHOKAS, Profesor emerit, Finlanda;  Jens Kr. ANDERSEN, Kobenhavns Universitet, Danemarca; Penelope CALLIABETSOU, Universitatea din Atena, Grecia; Joao CORREA-CARDOZO, Universitatea din Coimbra, Portugalia; Rose-Marie FRANCOIS, Scriitor, Liège, Belgia; Brigitte GABBAI, Universitatea Paris XII, Franţa; Jacob KORNBECK, Traducător la Comisia Europeană, Bruxelles; Santiago MONTOBBIO, Scriitor, Barcelona, Spania; Norberto Luis ROMERO, Scriitor, Madrid, Spania; Gerard M. WILLEMS, Facultet Educatie Nijmegen, Ţările de Jos, Angelo BONAVITA, Ghid-Interpret şi Pictor, Italia. De remarcat că Preşedinta acestei Asociaţii, dna Nadine DORMOY, este Profesor la Sorbona.

Desigur, lucrările lui Constantin FROSIN apar în Bibliografia Bibliotecii Naţionale a Franţei, ca şi lucrările celor pe care i-a tradus în limba franceză.

Text de Adrian Botez

Categorii:ESEU

VATRA VECHE NR. 7/2012. Revistă de literatură de la Nicolae Băciuţ, scriitor. Densitatea poeziei, puterea prozei, realitatea crediţei, eseul care răspunde la întrebări, gândul luminos, arta ca formă de a rezista în cetate!


Vatra veche 7, 2012

SUMAR

Antologie Vatra veche. Tudor Arghezi, De-abia plecasesi/

1Ana Blandiana după Ana Blandiana, de Nicolae Băciuţ/3

Centenar N. Steinhardt. „Citeste orice, numai citeste….”, de Alexa Gavril Bâle/4

Vatra veche dialog cu Marcel Lupse – despre N. Steinhardt, de Călin Emilian Cira/5

Vatra veche dialog cu Matei Visniec, de Cătălina Popa /6

Eseu. Arhitectura, muzică împietrită, de Dumitru Velea/9

Puncte de vedere. Sicane ale limbii; rivalitate dusmănoasă, de Gheorghe Moldoveanu/10

Restituiri. Radu Gyr. Un destin frânt în politică, de Traian Lazăr/11

Ochean întors. Un cuvânt si o realitate, de Micea Dinutz/13

Sonetul vesnic tânăr. Mă-nlănţuie poverile, de Adrian Munteanu/13

Cronica ideilor. Ivan Sergheevici Turgheniev si ubicuitatea lui artistică, de George Petrovai/14

Scandal literar pe Fecbook, de Alexandru Petria/16

Un cărturar despre opera altui cărturar: Theodor Codreanu, Mihail Diaconescu.

Fenomenologia epică a istoriei românesti, de Mihaela Varga/18

Cronica literară. M-am făcut frate cu dracul. Puntea s-a lungit (Eugen Simion), de Rodica Lăzărescu/20

Aurel Pantea, Nimicitorul canoanelor lirice, de Dumitru Hurubă/22

Grădina cu concepte (Rustem Seitabla), de A.I. Brumaru/25

Alte manifeste (Constantin Stana), de A.I.Brumaru/26

Clepsidra memoriei (Livia Fumurescu), de Mircea Vaida Voevod/26

Împătimit în cântec (Ioan Suciu), de Maria Stoica/27

Priontre Silabe (Adrian Erbiceanu), de Constantin P. Popescu/29

Hermeneia (eugen Evu), de Constantin P. Popescu/29

Poezii pastelate (Constanţa Abălasei-Donosă), de Constantin P. Popescu//30

Un matematician bacovian (Aurel M. Buricea), de Florentin Smarandache/31

O pedeapsă peste lumea mea (Rodica Cernea), de Constantin P. Popescu/31

Actualitatea lui O.C. Tăslăuana (Ilie Sandru), de Nicolae Băciuţ/32

Mopete de foc (Petre Curticăpean), de Valentin Marica/32

Îndrăzniţi, eu am biruit lumea (Cornelia Jinga Hetrea), de Ilie Bucur/33

Tăceri lirice (Patricia Lidia), de Petre Rău/34

Mirajul unui sonet pentru seminţe de cântec (George Holobâcă), de Constantin Stancu/35

Inspirând parfumul dimineţii ((Gheorghe Vicol), de Anica Facina/36

Debut. Si îngerii plâng (Ioana Talancă), de Angela Olaru/37

Incandescenţă (Melania Stejerean), de Nicolae Băciuţ/38

Povesti biblice cu tâlc (Cristina Sava), de Dumitru Orosan/38

Poeme de Daniel Tei/39

Starea prozei. O mână spre cer, de Geo Constantinescu/40

Documentele continuităţii. Metamorfoze arhetipale în îmaginarul tradiţional, de Luminiţa Ţăran/43

Convorbiri duhovnicesti cu Î.P.S. Ioan Selejan (de Luminiţa Cornea) 45

Români în lume. Hârăul blestemat, de Cornel Todeasă/46

Cetatea Devei la intersecţia marilor imperii (Victor Suiaga), de Constantin Stancu/47

130 de ani de la nașterea scriitorului Romulus Cioflec: Romulus Cioflec necunoscut!?, de Luminiţa Cornea/49

Vasile Voiculescu, un alt fel de portret, de Fănuţa Gorgan/50

Din Ultimele sonete închipuite ale lui Shakespeare, în traducerea imaginară a lui V. Voiculescu/51

Un model – profesorul de literatură, de Ioan Lascu/52

Starea prozei. Petrecerea, de Anamaria Ionescu/54

Poeme de Răzvan Ducan/55

Oameni si locuri. Orasul giganţilor din Belgia, de Tatiana Scurtu Munteanu/56

Poeme de Victoria Fătu Nalaţiu, Nicoleta Milea, Ion Rosioru/57

Starea prozei. Ingineră de brânză mă fac, de Maria Tirenescu/58

Nostalgii bucurestene, de Gabriela Căluţiu Sonnenberg/59

Starea prozei. Peronul de la linia moartă, de Lucian Dumbravă/60

Foto haiku, de Jules Cohn Botea/61

Gânduri de la marginea lumii, de George Baciu/61

Biblioteca Babel. Karin Boye, traducere de Dorina Brândusa Landen/62

Hans Dama, traducere de Simion Dănilă/63

Luis Raul Calvo, traducere de Flavia Cosma/64

Poem de Geta Younes/65

Starea prozei. Noaptea de la noapte, de Nicolette Orghidan/66

Poeme de Coriolan Păunescu/67

Starea prozei. Vorbe de mult rostite, de Corina Lucia Costea/68

Vatra veche dialog cu Mădălina Tincu, de Liliana Moldovan/69

Starea prozei. Visul lui Gabriel, de Anca Goja/71

Dialoguri neconvenţionale. Menunţ Maximinian – Melania Cuc/72

Poeme de Iulian Dămăcus/73

Vârste si biografii. Titina Nica Ţene, de Mariana Cristescu/74

Codrii si undele, de Suzana Fântânariu/75

Literatură si film. Filmează-mă, de Alexandru Jurcan/75

Lumea Euterpei: Adriana Ausch, de Mariana Cristescu/76

Godard sau cum am descoperit filmul cu adevărat, de Mădălina Pojoga/77

Arte si tehnologii. Galopul care ne taie răsuflarea, de Elena Buică/78

A optsprezecea scrisoare franco-afonă, de Hydra N.T./79

Scrisoare deschisă către noi însine, de Virgil Răzesu/80

Carte. Transnistria Martiră, de Raia Rogac/82

Epigrame de Vasile Larco/84

Curier/85

Măgura artei, de Nicolae Băciuţ/87

Starea prozei. Dintele de aur, de Tania Nicolescu/88

 

Număr ilustrat cu lucrări de la Tabăra de Sculptură de la Măgura (Buzău)

Categorii:REVISTA

GABBATA ŞI MĂSLINII DE FOC!


CÂNTEC NOU

A venit pe pământ, a păşit pe ape,

a plâns fără să se ascundă,

a vorbit privind în ochii oamenilor cu dragoste şi

le-a zis adevărul,

a preschimbat apa în vin şi moartea în viaţă,

a vindecat de boli şi de neiubire,

a învăţat învăţătorii să spună adevărul,

a mâncat cu mâinile sale pâinea săracului, cea de toate zilele, cu gust de eternitate,

a tăcut,

a lăsat pauze între o zi şi alta pentru ca acolo,

între un netimp şi altul să pună misterul sării sau a unui pahar cu apă.

A trăit o săptămână unică pe pământ,

ne-a îndemnat să dăm cezarului ce este a lui,

dar să nu avem datorii către Dumnezeu

aşa cum avem către cămătari sau bancheri,

ori către FMI sau federaţie…

Nu ştiu cum a zărit o văduvă săracă umbrind trezoreria cărturarilor,

aerul era de aur sau poate frunza era de aur,

fructele nu se inventaseră acolo…

–          Privesc la Tatăl şi tot ce face El, fac şi Eu!

–          Doamne,… şi tu plagiezi? Am auzit un glas.

 

Nu am putut întoarce duios capul după cel ce întrebase,

semăna cu o piatră imponderabilă, bănuiesc,

plutea între Gabbata şi măslinii de foc ai lumii…

Constantin Stancu

Categorii:POEMUL

UMOR DE MARŢI: REGULAMENT INTERN PENTRU ANGAJAŢI!

26 iunie 2012 Un comentariu

 
 

CONCEDIUL MEDICAL

(exclusiv pentru angajaţi, nu se aplică deţinuţilor!)

Din acest moment nu mai acceptam concediu medical eliberat de doctor prin care se adevereste ca sunteti bolnav. Daca puteti merge la doctor, inseamna ca puteti veni si la serviciu.

OPERATIILE CHIRURGICALE sunt interzise . Atata vreme cat sunteti angajat la noi, veti avea nevoie de toate organele. Nu veti elimina nimic. Noi v-am angajat intact. In cazul in care eliminati un organ, vom considera acest lucru indisciplina la locul de munca.

ZILE IN FOLOS PERSONAL se vor primi in mod egal, fiecare angajat va primi 104 zile personale pe an. Ele se numesc sambata
si duminica.

ZILE DE CONCEDIU – Toti angajatii vor primi concediul in aceeasi perioada a anului. Zilele de vacanta sunt dupa cum urmeaza: 1 ianuarie si 25 decembrie.

ZILE LIBERE PENTRU INMORMANTARI
Aceasta nu e o scuza sa lipsiti de la serviciu. Oricum nu mai puteti
face nimic pentru prietenii, rudele sau colegii morti. In cazurile rare in care un angajat va fi nevoit sa participe la inmormantari, acestea se vor programa seara tarziu. Suntem bucurosi sa va permitem sa lucrati in pauza de pranz pentru a putea pleca mai devreme, cu conditia sa va terminati insarcinarile pe ziua respectiva.

ABSENTA CAUZATA DE PROPRIUL DECES
Acest incident poate fi acceptat ca scuza . In orice caz, este necesar un preaviz de 2 saptamani precum si pregatirea unui inlocuitor care sa va preia atributiile.

FOLOSIREA TOALETELOR
Mult prea mult timp se petrece la toaleta. In viitor se va merge la
toaleta in ordine alfabetica. Spre exemplu angajatii al caror nume
incepe cu „A” se vor duce de la 8:00 la 8:20, cei cu „B” de
la 8:20 la 8:40, si asa mai departe. Daca nu va puteti deplasa in timpul alocat, veti fi nevoiti sa asteptati pana a doua zi cand sunteti programati. In situatii de maxima urgenta, angajatii pot face schimb de locuri intre ei.
Superviserii ambilor angajati implicati in schimb trebuie sa aprobe
aceasta schimbare in scris.
In plus, acum exista o restrictie de 3 minute de stationare in toalete.
La sfarsitul celor 3 minute se va declansa o alarma, hartia igienica se va retrage automat, usa de la toaleta se va deschide si contravenientul va fi fotografiat. La a doua abatere, fotografia va fi publicata in ziarul intern al companiei la rubrica „Acte de indisciplina”.

PAUZA DE MASA
Persoanele slabe
vor primi 30 de minute pauza de masa, deoarece trebuie sa manace mai mult pentru a arata sanatoase .

Persoanele cu greutate normala vor primi 15 minute pauza de masa, pentru a-si pastra silueta.
Persoanele supraponderale vor primi 5 minute pauza de masa deoarece este suficient pentru a lua o pastila de slabit.
Va multumim pentru loialitatea aratata fata de companie. Suntem aici pentru a asigura o experienta pozitiva angajatilor.

Orice intrebari, comentarii, nelamuriri, plangeri, reclamatii, frustrari, iritari, suparari, insinuari, acuzatii, vor fi adresate in alta parte.

CUM NE IMBRACAM
Este recomnadat sa veniti imbracati la serviciu conform salariului
primit.
Daca purtati pantofi Prada de $350 sau o geanta Gucci de $600 vom presupune ca o duceti bine din punct de vedere financiar, deci nu aveti nevoie de o marire de salariu.
Daca va imbracati saracacios, va trebui sa invatati sa va administrati banii mai bine pentru a va cumpara haine mai frumoase, prin urmare nu aveti nevoie de o marire de salariu.
Daca va imbracati potrivit, sunteti exact acolo unde trebuie si in
consecinta nu aveti nevoie de o marire de salariu.

Va dorim o saptamana placuta.
Conducerea

 

TEXT PROPUS DE EUGEN EVU – CALĂTORII PE INTERNET!

 
 

 

Categorii:UMOR

TIMPUL UNIVRESAL, O SECUNDĂ ÎN PLUS!


Ultimul minut din luna iunie 2012 va avea 61 de secunde, permiţând astfel timpului universal indicat de ceasurile atomice sa compenseze avansul fata de cel realizat de rotaţia Pământului.
In „timpul universal coordonat” (UTC), trecerea intre 30 iunie si 1 iulie se va face nu ca de obicei, la 23.59 de minute si 59 de secunde, ci la 23.59 de minute si 60 de secunde.
Sistemele de înalta precizie, cum ar fi sateliţii sau unele reţele informatice, trebuie sa tina seama de acest „salt de secunda” daca nu vor sa provoace un decalaj potenţial catastrofal,  drept pentru care nu se programează nicio lansare de racheta in astfel de zi, un decalaj chiar si atât de mic putând da peste cap calculele.

Timpul este construit, stabilit si măsurat cu ajutorul ceasurilor atomice care sunt mai stabile decât timpul astronomic.
Rotaţia planetei este supusa multor evenimente, cum ar fi mareele, legate de efectele Lunii, variaţiile vanturilor etc. Astfel, o rotaţie a Pământului in jurul lui însuşi este in august mai scurta cu una la doua milisecunde decât o rotaţie efectuata in februarie.

Categorii:PRESA

DESPRE MISIUNEA SACRĂ LA CONSTANTIN FORSIN. Serial de Adrian Botez


Primim de la Adrian Botez:

MISIUNE SACRĂ ÎMPLINITĂ, „PESTE VEAC”:

traducătorul excepţional

CONSTANTIN FROSIN

Am citit textul articolului dlui IONUŢ CARAGEA (un om de mare puritate spirituală şi Poet cu talent de excepţie!), despre dl prof. univ. dr. CONSTANTIN FROSIN (la Universitatea „Danubius”-Galaţi), traducător excelent, extrem de rafinat şi cu un har rarissim, ca şi unul dintre extrem de puţinii oameni de cultură care mai ştiu ce înseamnă patriotismul. Articolul dlui IONUŢ CARAGEA se  intitulează: „CONSTANTIN FROSIN, SCRIITORUL DE GENIU CARE DERANJEAZĂ ORDINEA VALORICĂ, ÎNTR-O ŢARĂ CARE ÎI DATOREAZĂ RECUNOAŞTEREA ŞI APRECIEREA TOTALĂ”.

Şi se zice, în acest text (publicat pe 17 iunie 2012, în revistele www.clementmedia.ro, www.revistasingur.ro etc.)  : “Prof. univ. dr. Constantin FROSIN, de la Universitatea “Danubius” din Galaţi (…) a primit, în acest an, mai multe distincţii şi o recunoaştere care, după titulatură, îl fac să pară un scriitor venit de pe altă planetă (…). În palmaresul impresionant al acestui extraterestru…” etc. etc.

Evident că dl prof. univ. dr. CONSTANTIN FROSIN, traducându-i, în franceză, pe marii noştri clasici (Eminescu, I.L. Caragiale, Blaga, Ion Barbu, Urmuz, Nichita Stănescu, Marin Sorescu etc. – adevărate pariuri excepţionale, cu imposibilul, câştigate de harnicul şi dăruitul român, CONSTATIN FROSIN!) – traducând din franceză în româneşte: Celine, Emorine, Aslan, Comte etc. – menţinând relaţii, la nivelul cel mai înalt, cu oameni de cultură şi politici, din Franţa şi din cele mai importante ţări francofone (în primul rând, din Belgia valonă!), domnia sa a făcut servicii nepreţuite României şi culturii ei (Românie pe care Vestul nu se înghesuie s-o cunoască, deşi ar merita din plin şi ar putea chiar lua ceva lecţii, de la artiştii români! – iar dl CONSTANTIN FROSIN, prin tenacitatea, harul muncii şi prin autoritatea axiologică a traducerilor sale, obligă Vestul la revizuirea „viziunii” sale cam mioape, asupra valorilor Estului!).

…Toate aceste calităţi, e drept, de excepţie, îl fac să apară drept o personalitate foarte bogată spiritual şi foarte subtil…terestră!!! – dar deloc…”extra…galactică”!

Însă nu-i mai puţin adevărat că, azi, în acest climat de egotism, de pândă reciprocă, de salt la beregată, de impostură şi promovare…”cumetrială” („asigurat” de pseudo-intelectualii, de „neo-culturnicii” şi de „papugiii” şi golanii veleitari, ori chiar trădători de Duh Românesc, din România!), un articol atât de entuziast (şi, în multe locuri, bine aplicat!), excesiv încărcat de superlative –  îi poate face mai curând un deserviciu, beneficiarului său, dl. CONSTATIN FROSIN. Ajunge un „neica nimeni”, un ignorant perfect, de pe forumul uneia dintre revistele unde apare articolul dlui IONUŢ CARAGEA (http://www.agentiadecarte.ro), să facă afirmaţii („bien sûr”, TOTAL agramate!) dublu şi triplu injurioase, de felul: “doi paranoici isterizați. de ce publicați asemenea tâmpenii?

…Tot aşa de adevărat este că n-ai voie, când vrei să faci critică, să nu respecţi proprietatea cuvintelor, şi să arunci, în dreapta şi-n stânga, cu …”genialitatea”! Cuvântul “geniu” înseamnă (nu vrem să preluăm, pe nemestecate, definiţia romantic-schopenhauer-iană!) “spirit” (evident, Spirit Înalt!) – care Spirit Înalt (ivit extrem de rar, în istorie! – …sunt atâtea popoare care NU AU NICIUN GENIU!) are valenţe concentratoare şi recapitulative (etern alertante pentru statutul ontologico-spiritual al poporului-fiinţare istorică), pentru Duhul unui Neam anume – peste care Duh de Neam, GENIUL devine etern protector şi hierofanic-identificator, din punct de vedere umano-divin.

Oricât l-ar stima şi admira cineva (iar subsemnatul, cu luciditate şi măsură, îl admirăm sincer şi-l stimăm, poate, mai mult decât oricine din lume!) pe dl prof. univ. dr. CONSTANTIN FROSIN, nu ar avea absolut nicio acoperire, pentru a folosi cuvântul „geniu”! Este, da, un traducător cu intuiţie deosebită, este excepţional de harnic (mult deasupra oricărei medii!), dar este un poet (şi în româneşte, dar şi în franţuzeşte!) abia… „pasabil”! Mai are şi o „marotă”, cu conotaţii oarecum narcisiste (justificată, dar prea vizibilă!): să fie recunoscut, ÎN FORUM, ZIUA-N AMIAZA MARE, de toţi şi de toate (şi, de aici, o adevărată foame, care se menţine, mereu, la stadiul de „hămeseală”, pentru titluri şi medalii şi ordine şi …toate tinichelele şi zdrăngănelele, fie că-s de provenienţă franceză, fie belgiană, fie neaoş-românească!). Or, ştim bine că, în istoria umanităţii, autenticii artişti (iar un TRADUCĂTOR este …DE DOUĂ ORI ARTIST ! – pentru că „legumeşte” Logos „în două ape”/limbi post-babilonice, tentând, oarecum luciferic, dar, STRICT, prin Magia Verbului! – anularea blestemului divin!) scriau…cu „gâtul liber”, fără să le atârne de el vreo „greutate” inutilă şi futilă… – adică nici cu gândul nu gândeau la recompensă şi recunoştinţă, din partea umanităţii gregare!

S-ar putea răspunde, la afirmaţiile noastre de mai sus: „Păi, dacă le merită, medaliile astea?!” Le-o fi meritând, dar ele nu reprezintă (NICI PE DEPARTE!) condiţia „sine qua non” a scriitorului (Eminescu, Shakespeare, lord Byron – masonul genial…, sau Schiller, Rilke, Trakl, Dostoievski, Tolstoi, Gogol, Cehov…au dispreţuit sau, pur şi simplu, ignorat! – recunoaşterea „de tinichea” a gloatei – …Shakespeare îşi dorea, poate, cel mult, aplauze „la scenă deschisă”…!) , ci a …„omului de lume” – deci, nu ne interesează pe noi, cei aplecaţi peste filele cărţilor, pe care, cu trudă, le scriem, spre a vedea Lumina Lui, iar nu ca să fim mângâiaţi pe creştet de mai ştiu eu ce „om politic” de doi bani grămada (român, francez sau chinez, puţin ne pasă, căci toţi sunt, în linii mari, „de-un soi şi-o potrivă”!).

…”Nu se poate să nu fie un mason, un ciocoi intelectual! – nu se poate să nu aibă, în spate, susţinători, din Oculta Mondială! – …dacă a colecţionat atâtea zdrăngănele! Ştim noi cum e cu Nobel-ul!” – zic, cu venin, dar şi cu oarece fanatism ghipsat, adepţii Teoriei Conspiraţiei Mondiale. Dar, domnilor, azi chiar nu se mai poate decât, NUMAI ŞI NUMAI, cu…”alţii” în spate? Dar dacă are, „în spate”, doar povara sacră a muncii sale fără preget şi a propriului talent nativ, de traducător excepţional?!

Iar domnul prof. univ. dr. CONSTANTIN FROSIN, o personalitate cu cele mai clare valenţe axiologice internaţionale, nu doar că, încă, nu a luat Nobel-ul (şi nici nu-l râvneşte, se pare!), ci este ocultat până şi de…con-judeţenii săi, vrâncenii, dar nu este prea celebru nici măcar în urbea care l-a născut – Adjudul!

…De ce nu acceptaţi explicaţii, e drept, mai puţin spectaculoase… – … dar, măcar mai puţin labirintice! – şi, oricum, mult mai logice?!

Poate că, dincolo de orice conspiraţii mondial/mondialiste, stă sentimentul urgenţei şi necesităţii împlinirii unei misiuni Sacre… – …ori nu se poate aşa de simplu, nu?!

…Noi, însă, îndrăznim să opinăm altfel:

MISIUNEA SACRĂ ÎMPLINITĂ – IATĂ SINGURA MULŢUMIRE DUMNEZEIASCĂ, ÎNCERCATĂ, CU SMERENIA NECESARĂ, PE ACEST PĂMÂNT AL ÎNCERCĂRILOR TRISTE!

…Noi, subsemnatul, ştim, pe pielea noastră, cât de amară este nerecunoaşterea de către semenii asupra cărora reverşi toată puterea luminătoare a Duhului tău…şi, încă şi mai dureroasă este nerecunoştinţa poporului tău  – combinată, de cele mai multe ori, cu răutatea calomnioasă şi puturoasă, cu iz de mlaştină…  – cum atât de nimicitor de exact constata Eminescu, care ESTE ŞI RĂMÂNE unicul Geniu Românesc: „Dar afară de acestea, vor căta vieții tale/Să-i găsească pete multe, răutăți și mici scandale -/Astea toate te apropie de dânșii… Nu lumina/Ce în lume-ai revărsat-o, ci păcatele și vina,/Oboseala, slăbiciunea, toate relele ce sunt/Într-un mod fatal legate de o mână de pământ;/Toate micile mizerii unui suflet chinuit/Mult mai mult îi vor atrage decât tot ce ai gândit”.

…Un intelectual rasat şi un patriot român, autentic, dinamic (la nivelul FAPTEI, iar nu doar …”prin vorbe” – frumoase, dar inutile!) şi desăvârşit, cum este (şi va rămâne!) dl prof. univ. dr. CONSTANTIN FROSIN  – nu poate să nu înţeleagă că trebuie să se sacrifice, precum Hristos, muncind fără gând de răsplată morală, ci pentru revelarea întru Duh şi recunoaşterea, “în veac” (trans-istoric, deci!), a Neamului Ales al Românilor, din care s-a ridicat, ca oştean apărător şi văditor al Duhului de Demiurgie VALAHĂ! Iar nu să “forţeze” clipa, despre care, acelaşi Eminescu spunea (e drept, aparent interogativ, dar,  mai curând, resemnato-constatativ, decât…”rezolvitor”!): “Nu e păcat/Ca să se lepede/Clipa cea repede/Ce ni s-a dat?”

…Fireşte că e păcat…dar dacă, de la Dumnezeu este să “(…)se lepede/Clipa cea repede”…noi, ce să facem? Oftăm şi…trăim, împlinindu-ne, prin muncă, Misiunea terestră, dată de Cel de Sus, fiecăruia dintre noi. Iar dl prof. univ. dr. CONSTATIN FROSIN este unul dintre puţinii muritori care nu lasă, în urma domniei sale, sincope de muncă şi, implicit, de realizări monumentale!

                                                                                         prof. dr. Adrian Botez

***

Categorii:CREDO, CRONICĂ, ESEU

ROBOKID! FILTRU DE PROTECTIE AL COPIILOR PE INTERNET! GRATUIT!

22 iunie 2012 Un comentariu

Categorii:PRESA

REVISTA „BANAT”, DIN LUGOJ. Un semn de la Adriana Weimer… Literatura in PROVINCIE, cuvintele care imblanzesc lumea, poezie, proza, eseu, cartea ca piatra in zid…


BANATUL LUGOJ

Categorii:REVISTA

LUMINILE NORDULUI


Am primit de la Radu Igna:

CĂLĂTORII CU TIBERIU LĂPĂDATONI. Luminile nordului…

Profesorul Lăpădătoni Tiberiu, de la Liceul din Horezu, cunoscut ca un anglist competent, şi-a onorat invitaţiile la diferite activităţi internaţionale, cursuri de specializare, simpozioane, abia după 1989 când i s-a eliberat paşaportul mult cuvenit. Primeşte în 1990, o bursă pentru Cambridge, Anglia, călătoreşte apoi în douăzeci de ţări, face trei masterate şi un doctorat, publică mai multe lucrări, elevii săi primesc premii la olimpiade.

Încă de pe băncile liceului din Haţeg, Tiberiu Lăpădătoni avea toate atributele spirituale să devină poet, domeniu în care s-a afirmat în anii de profesorat la Lupeni*, când poeziile sale au apărut în antologii şi în ziarele din judeţ. Ulterior el s-a afi rmat în eseistică, publicând în jur de 200 de studii de specialitate în diferite reviste din ţară şi străinătate. A scris în limba engleză articole apreciate de specialişti despre Geoffrey Chaucer, ori studii biblice prin care a obţinut în America doctoratul în educaţie.

Valoroase sunt şi lucrările sale de metodica predării limbii engleze printre care studiul „Limbile moderne în şcoală”, „Despre diateza pasivă”, „Propoziţii condiţionale” ş.a. Activitatea sa este prezentată şi în „Dicţionarul presei literare”. Cărţile sale, câteva în curs de publicare, se remarcă prin spiritul lor doct şi eleganţa expunerii („Studii de filologie biblică”, „Permanenţa creştinismului”, „Drum spre culmi”, roman).

Pasionat călător, el a publicat mai multe reportaje din ţările pe care le-a vizitat.

Recent i-a apărut la editura Sitech, Craiova, 2012, volumul „Islanda-note de călătorie”.

Relatările despre Islanda au ca punct de pornire călătoria autorului în această ţară în luna mai 2007 pe post de translator la lansarea unui proiect educaţional „Comenius” realizat de profesoara Miloiu Maria de la Liceul „Constantin Brâncoveanu” din Horezu, în colaborare cu profesori din Italia, Luxemburg, Republica Irlanda, şi Islanda, finanţat de Departamentul de Educaţie şi Proiecte în Învăţământ din cadrul Uniunii Europene.

Proiectul în discuţie a constat din cercetări ale elevilor din clasa a VII-a şi a IX-a şi a implicat activităţi numeroase în cadrul orelor de clasă şi în natură, seminarii cu profesorii, întâlniri numeroase cu elevii şi părinţii acestora, cu reprezentanţii instituţiilor locale şi ai presei, programe de radio şi televiziune.

Obiectivele au urmărit dezvoltarea cunoaşterii şi înţelegerii diversităţii culturale şi lingvistice europene în rândul profesorilor şi elevilor; dobândirea de către elevi de competenţe şi abilităţi personale pentru integrare profesională şi cetăţenie europeană activă; creşterea calităţii şi a dimensiunii europene în formarea personalului didactic. Rezultatele au fost publicate într-o revistă şi traduse de elevi în limba engleză sub îndrumarea profesorului Lăpădătoni. „Am dorit să creăm abilităţi de viaţă în spiritul ecologiei, în rândul elevilor noştri. Să obţinem competenţe lingvistice şi să realizăm o colaborare internaţională cât mai strânsă. Am demarat activităţi ecologice, ateliere, le-am prezentat sistemul educaţional, tradiţiile, folclorul şi arta locală. Elevii pot să socializeze cu alţi copii de vârsta lor din diferite ţări şi să dobândească competenţe lingvistice, având în vedere că proiectul a fost derulat în limba engleză” ( prof, Gr. I Miloiu Maria, Grupul Şcolar „Constantin Brâncoveanu”Horezu). Tot domnia sa spune: „Domnul profesor Lăpădătoni Tiberiu a reprezentat un model în ceea ce priveşte limba engleză fiind un specialist desăvârşit şi un promotor al proiectului pe toată perioada derulării acestuia”. ( p.142-143 ).

Constituită din douăzeci şi patru de capitole, cartea prezintă rând pe rând momentele călătorie spre „ţara focului şi a gheţii”, zborul cu avionul de la Bucureşti la Reykjavik cu escală la Paris şi Londra, sosirea pe aeroportul Kefkavik, date despre Islanda ca ţară insulară, excursii.

Partea introductivă a cărţii cuprinde în rezumat geografia şi istoria Islandei, ţară insulară din Europa de Nord, 103 000 kilometri pătraţi şi o populaţie de 313 000 de locuitori „Islanda, precizează autorul, este un teritoriu cu multe contraste vii, cu gheţari strălucitori şi cu o vastă activitate termală subterană, ceea ce o face să fie una din ele mai active regiuni vulcanice de pe glob. S-a estimat că vulcanii Islandei au erupt o treime din lava scursă din pământ din 1500 încoace… În ciuda izolării sale fi zice, ea a rămas o partea a civilizaţiei europene de-a lungul istoriei sale şi este astăzi o ţară scandinavă modernă” ( p. 9 ).

A fost colonizată în secolul al IX-lea de scandinavi, celţi şi irlandezi.

Există o scriere de referinţă privind primii locuitori ai insulei întitulată Libellus Islandorum”( Cartea islandezilor). Este ţara unde s-a înfiinţat primul parlament din Europa, în 930. A fost sub suzeranitatea Norvegiei şi a Danemarcei. Îşi câştigă independenţa în 1944.

Proiectele didactice „Comenius” din cele cinci ţări participante au fost prezentate în perioada 15-20 martie 2007 la Şcoala din Najardvik, localitatea de mică întindere care trezeşte admiraţia vizitatorilor prin frumuseţea clădirilor şi a peisajului înconjurător.

Aflăm, în capitolul cinci, Njardvikuruskoli, amănunte despre desfăşurarea procesului de învăţământ în această şcoala unde profesorii nu mai pun note în catalog de zece ani. Totul este trecut în computere. Grupurile din cele cinci ţări au participat la ore de curs, au prezentat proiectele în faţa elevilor, au răspuns la întrebările acestora.

Lucrările prezentate de profesorii din Horezu au stârnit un interes deosebit pentru elevii islandezi care „nu mai conteneau cu întrebările”.

Mai multe fotografii au imortalizat momentele din şcoală: autorul în mijlocul elevilor, la tablă cu harta României în faţă, o adevărată lecţie de geografi e, cafeneaua profesorilor, sala de cursuri cu calculatoare, la restaurantul şcolii unde elevii iau masa de prânz, ori în cancelarie vorbind în englezeşte profesorilor din cinci ţări.

Capitole admirabil scrise descriu locurile vizitate de oaspeţi pe diverse rute în partea de sud vest a insulei (Cercul de foc ): luminile nordului, croaziera pe fiorduri, mediul subacvatic islandez, vulcani, lacuri, admirarea balenelor, zona arctică, trasee spre Groenlanda, mituri şi legende, literatura islandeză, populaţie, floră, faună,religie, parlament, armată, însemnele naţionale, infrastructura.

Autorul ţine să precizeze că pentru documentare au fost folosite şi unele materiale turistice informative şi ilustrative. O parte din fotografii au fost făcute de autor cu ajutorul unui aparat foto digital marca Canon.

Încheind călătoriile prin ţară gheţarilor, autorul se retrage în sânul culturii nordice cercetând într-un capitol legendele islandeze, prezintă scriitori importanţi ai ţării, contribuţia acestora la cultura europeană.

Capitolul final revine la aspectele geografi ce şi sociale ale ţării, originea limbii islandeze, caracteristicile regiunilor, oamenii, despre care se spune că sunt cei mai longevivi şi mai sănătoşi fiindcă beneficiază de apa şi aerul cel mai curat, economia naţională, administraţia şi condiţiile sociale, educaţia, condiţiile de viaţă.

Este de remarcat, ca şi în însemnările de călătorie din Anglia şi Franţa, publicate de profesorului Tiberiu Lăpădătoni, călător împătimit, capacitatea acestuia de a transfigura în pagini vii ceea ce a văzut, auzit şi trăit, încât cititorul va beneficia prin lectură de aceeaşi experienţă, o notă esenţială a insului instruit, dornic de cunoaştere.

RADU IGNA

*

Notă: Ziarul local din Petroşani, „Steagul Roşu”, scria în 1974: „În urmă cu un an a luat fiinţă în oraşul Vulcan cercul literar Orfeu. De la înfiinţare, membrii săi au desfăşurat o bogată activitate literară.

Printre cei mai consecvenţi se numără Tiberiu Lăpădătoni, profesor la Liceul din Vulcan, cu poezie, Maria Antoce şi Georghe Holobâcă, profesor la acelaşi liceu ( astăzi membru al U.S.R. n.n.). La ultima întâlnire au citit Tiberiu Lăpădătoni, poezie şi Elena Sevici, poezie…”

Categorii:CRONICĂ
%d blogeri au apreciat: