Arhiva

Archive for Iunie 2012

PAMFLET DE VARĂ… La noi…


 

ÎN SPAŢIUL MIORITIC

 

La noi sunt ape curgătoare,

Coline, munţi de aur supţi,

Câmpii, păduri, vezi si izvoare

Si marea… clasă de corupţi!

 

VASILE LARCO

 

SURSA: VATRA VECHE NR. 7/2012.

Categorii:GÂND

Râsul indexat. NATURĂ VIE CU PRIM-MINISTRU. Serial de Dumitru Hurubă


NATURĂ VIE CU PRIM-MINISTRU

Privim cu Haralampy la un reportaj tv unde se încontrează vânjos foştii guvernanţi cu actualii, pe tema inundaţiilor catastrofale, ciondăneală din care noi, telespectatorii, consideraţi în continuare naivi, iar pe alocuri chiar idioţi, trebuie să pricepem că acolo, sus, nimeni nu a mâncat usturoi, deoarece straturile pentru leguma în cauză trebuiau făcute tocmai pe coama digurilor, iar acestea neexistând…

Emoţionat şi fire de poet, prietenul recită imediat un poem creat pe loc, amintindu-mi de prolificitatea lui Adrian Păunescu:

Diguri n-au existat!

Au existat numai nişte contracte

fără licitaţie

către Aquaproiect,

şi nişte acuzaţii…

Fiindcă banii pentru diguri  au fost furaţi…

Diguri n-au existat,

Dar au fost inventate,

fiindcă trebuiau sparte…

-Fain, zic, în timp ce Dana Războiu abia se abţine să nu izbucnească în râs (de ce, oare ?), numai că… Apropo: tu ai auzit de unul Marin Sorescu şi de cuvântul „plagiat” ?

Suntem gata să dezlănţuim o gâlceavă de toată făineţea, Haralampy simţindu-se profund jignit de o asemenea întrebare. Noroc că pe micul ecran apare o imagine, cam neclară, dar care ne absoarbe atenţia… Cine sau ce să fie, Doamne ? Privim şi…

-A, e Berlusconi, zice Haralampy hotărât.

-Poate-ai vrut să spui Chirac, îl contrez eu imediat.

Adevărul e că imaginea aduce binişor cu ambii…

Dar, prim-plan: o, e Preşedintele nostru, domnul Traian Băsescu, fără şuviţa-moţ! Uraaaa! Dar parcă nu mai e el: pentru prima dată după o lună de zile de carceră, reuşeşte să evadeze din „celula de criză” de la Cotroceni şi spune ziariştilor că „răpiţii din Irak sunt în viaţă”, că pentru domnia sa ei nu sunt ziarişti (în istorie s-a mai întâmplat ca oarecine să li se adreseze chiar cu „băi, animalule!”…), ci „cetăţeni români care trebuie protejaţi”. În sfârşit, faină treabă! Dar cine s-ar fi gândit că lipsa de comunicare de până acum a domnului preşedinte era blocată de o biată şuviţă de păr ? Drept că a fluturat cam rebelă prin ţinuturile UE, dar nici chiar aşa… Să fi fost din cauza „siberianului… zefir” Washington – Londra – Bucureşti, fără escală la Paris şi Bon ? Mare minune!  

Bon am zis ? Pfui, ce asociaţie de idei mi s-a implementat! Fin’că fix acum se transmite o ştire, cu imagini aferente, despre un hotel pentru câini, în Bavaria, hotel de 5 stele, cu săli unde orice cuţu poate beneficia de terapie având şi posibilitatea să practice diverse sporturi. Cum ar fi ? Mă voi interesa. Acum, într-un reportaj tv transmis de pe funesta mare bănăţeană, domnul Prim-ministru Tăriceanu le zice cu asprime nu tocmai părintească unor sinistraţi în ochii cărora abia mai pâlpâie o luminiţă de speranţă:

-Ce vreţi să facem ? Să ridicăm un hotel acum ?

Se vede pe faţa domniei sale că e iritat, şi are dreptate: păi, ce, bănăţenii sunt ciobăneşti germani să li se construiască hoteluri ? Asta e culmea! Cu ce bani, din moment ce numai pentru Barul de la Palatul Parlamentului s-au cheltuit 47 de miliarde de lei ? Hî ? 

Panoramare: apă tulbure şi ameninţătoare cât vezi cu ochii. Şi un câine înotând – viaţă de câine de-al nost’…

-Schimbă-l pe Etno Tv, îmi zice Haralampy, să mai auzim o muzică faină…

Dar şi acolo e jale mare: „Odată, pe înserat,/Ilie era beat,/Iar frumoasa lui Marie/Era cu Ionel la vie…”

-Infidela!, sare Haralampy cu gura. Uite cum distruge alcoolul celula de bază a societăţii, fi-r-ar a naibii de viaţă!…

Din fericire, chiar şi din punct de vedere medical, un text de folclor contemporan-autentic, poate rezolva chiar şi câte-un handicap, cum ar fi cazul unei soliste, altfel optimistă: „Joacă bine, măi, Marine,/Nu mă face de ruşine,/Că eu, dac-aş fi şi surdă,/Picioarele tot m-ascultă.” Rezultă de-aici perpetuarea instinctelor primare la noi, la românii cântăreţi ? Rezultă. Ca şi în cazul sfidării regulilor de circulaţie prin gramatica limbii române, precum în versuleţele „Dup-atâţia ani de zile,/Cine m-ar mai cunoştea ?”, întreabă cu oarece spaimă altă solistă. Într-adevăr, cine ? Noroc că o moldoveancă, simpatică foc, face ordine readucându-ne voia bună: „Hai, strigaţi, fleacăi din gură,/Nu şâdeţi ca boii-n şură/” Ei, aşa da!

TELEŞTIRI, PE SCURT:

►Ici-colo, pe la câte un post de televiziune, abia-abia mai auzim o ştire-două despre împlinirea a 50 de ani de la moartea marelui George Enescu, în schimb se transmit reportaje ample despre tot felul de anonimi celebri.

-Da, dar ăia sunt străini, mă lămureşte Haralampy!

Schiuz my

►Domnul consilier prezidenţial Andrei Pleşu se retrage de la Cotroceni dând „prilej de vorbe şi de ipoteze”, fiindcă motivaţia sa cum că nu ar face faţă ritmului de activitate, ca anecdotă este superbă. Noul director de publicaţie, Cristian Tudor Popescu spunea, însă, la o nouă emisiune de tip talk show de la Realitatea Tv, că ar fi vorba despre o anume incompatibilitate între preşedinte şi al său consilier. Eu cred că este vorba despre diferenţa dintre două domenii de activitate: filozofie şi marină.

Emisiunea de la Realitatea Tv, intitulată „Cap şi pajură”, avându-i ca protagonişti pe Emil Hurezeanu şi Cristian Tudor Popescu, mi s-a părut excelentă, în orice caz, cu mult peste altele de gen…

►Despre Mutu – nimic în ultima vreme ? Era vorba că în luna mai…

Dumitru Hurubă

Acolo şezum … şi râsem… umor din vremea zăpăciţilor în tranziţie… Actualitatea umorului…

Categorii:CARTEA, UMOR

RÂSUL INDEXAT. Serial de Dumitru Hurubă. Alte cronici TV…


   DUMITRU HURUBĂ

ACOLO ŞEZUM …ŞI RÂSEM…

  

(în faţa televizorului)

-cronici tv publicate în România literară-

 

ÎNTÂI APRILIE,

sonată tv pentru scumpiri, guvern şi cimpoaie

Mă simt obligat, şi moral şi sentimental, să admit că Valentina Fătu, prezentatoarea emisiunii „Dimineţi cu cântec” de la Etno Tv, este, pentru mine, personificarea tonusului: e făinuţă, zglobie, râde de se prăpădeşte când citeşte aiurea scrisorile primite la redacţie, inventează nume de oameni şi de localităţi, se bâlbâie fermecător şi o ia de la capăt cu acelaşi inepuizabil şarm… Speriată de agresiunea lui Cronos, între două propoziţii răspunde la telefon vreunei telespectatoare care dedică toate melodiile emisiunii celui mai scump şi mai stufos arbore genealogic existent în ţară, plus plecaţii pe alte meleaguri, precum şi celui mai scump nepoţel care, înţelegem, a împlinit azi dimineaţă la ora 4 şi-un sfert frumoasa vârstă de un an şi trei luni şi tocmai a leşinat după muzica populară interpretată de solişti adunaţi cu arcanul…

-Mare precocitate pe capul copiilor de azi – vai de mama lor!, exclamă Haralampy.

Adevărul este că, la emisiunea respectivă, şi prezentatorul „Văru’Săndel” e de-o veselie debordantă râzând cu sughiţuri – de ce, oare ? – ceea ce asigură postului respectiv de televiziune un impact reconfortant asupra tuturor românilor care vor putea să întâmpine rânjind batjocuritor către Guvern ziua de 1 aprilie – marea sărbătoare naţională a scumpirilor şi majorărilor de tot felul.

Din acest motiv, abia-abia se va mai observa obiceiul TVR-ist din timpul câte unui spectacol, mai ales de muzică populară, când camerele de filmat ne arată imagini din sală unde vreun spectator se scarpină pe buric, altul se caută febril prin buzunare sau, pur şi simplu, se scobeşte în nas…

-Foarte bine, zice Haralampy, că muream de curiozitate să ştiu ce fac ăia din sală în timp ce pe scenă se produc soliştii, orchestra, Marioara Murărescu…

Chiar aşa, dar nu prea în context cu referatul de specialitate pe care psihologul Coriolan Haralampy trebuie să-l prezinte în faţa unei comisii de specialişti occidentali veniţi să-i înveţe pe români cum să privească la televizor, la ce oră, cât şi în ce stare sufletească…

Ce rezultă ?

Că majoritatea telespectatorilor iubesc muzica populară şi telenovelele, dar nu totdeauna recunosc, din modestie şi din orgoliu, considerându-se ca făcând parte din elita urbană, iar din acest punct de vedere, intelectual vorbind, nu e bine să ştie lumea. Poate fi chiar compromiţător, fiindcă acolo se petrec drame sociale, iar omul simte nevoia să plângă (că n-are bani pentru cheltuielile comune, pentru pâine, haine, rechizite şcolare etc., etc., etc…) şi o face pe furiş, ascuns pe unde poate pentru a nu fi penibil. Mai rar, membrii familiei plâng în grup, cu neruşinare; în această situaţie, de regulă, cina devine un fel de pelerinaj la Mecca: ai casei trec rapid pe lângă masa din bucătărie făcându-şi cruce când îi văd  goliciunea, în timp ce FMI-ul cere strângerea şurubului, iar domnul Tăriceanu strângerea curelei.

-Vezi, bade, consensul ? Iacă-tă-l, mă atenţionează prietenul.

De regulă, cu stomacurile transformate în cimpoaie scoţiene, doar a bunicului scoţând sunete, precum ale taragotului lui Dumitru Fărcaş interpretând Doină şi joc transilvan, ai casei lasă baltă televizorul şi se retrag strategic spre locurile de dormit, unde nu sunt televizoare, nici video, nici arome culinare, ci numai scrâşniri de dinţi pe bază de amintiri şi promisiuni electorale.

Şi tot din cauza marii pauperităţi româneşti, aflăm dintr-un amplu reportaj tv că deputatul Marius Iriza ocupă cu modestie o cameră dintr-un cămin studenţesc, fiindcă nu suportă confortul de la hotel. Doamne, unde s-a ajuns!, aşa că îi zic prietenului Haralampy:

-Mă, bade, tu eşti psiholog… Du-te şi vezi ce e cu domnul Iriza, poate că încă nu e totul pierdut, doar camera pentru studenţi. Da’, la urma urmei, ăia sunt tineri, pot dormi şi în Cişmigiu, Herăstrău, la umbra Mausoleului din Parcul Carol sau, şi mai bine, în Gara de Nord…

Viitoare apariţii editoriale anunţate la televiziuni: Cozmin Guşă: NU ŞTIU CE E ÎN MINTEA LUI TRAIAN BĂSESCU, vol.I şi TRAIAN BĂSESCU ESTE LIPSIT DE ONOARE, vol.II; Călin Popescu Tăriceanu: ROMÂNI, STRÂNGEŢI CUREAUA! Traducere-adaptare liberă după ROMÂNI, STRÂNGEŢI ŞURUBUL, semnat de un colectiv al FMI; Traian Băsescu: N-O SĂ MĂ ÎMPIEDICE NIMENI SĂ FAC ORDINE ÎN ŢARA ASTA! Nici măcar Mugur Ciuvică. În colecţia „Dictatura veselă”; Mugur Ciuvică şi Traian Băsescu, CALOMNIA LA SUD DE DUNĂRE (povestiri SF); debut: Oana Petrovschi, MĂI, MUNTENE, MĂI, VECINE/VINO SĂ TE PRINZI CU MINE!, dedicat antrenorului Octavian Belu (pastişă); CEI TREI CARE AU DERUTAT PD-ul, vol.antologic de Cozmin Guşă, Lavinia Şandru şi Aurelian Pavelescu.

Şi ultima apariţie editorială, anunţată la finele telejurnalelor:

Ardelean anonim: AY, trăzni-m-ar, Noa, aşă ne trebă!  

DUMITRU HURUBĂ

Categorii:CARTEA, UMOR

CRONICI TV, UMORUL CARE VINE, SUNĂ ŞI … FUGE!


DESPRE DUMITRU HURUBĂ ŞI CRONICILE SALE TV!

De mai mulţi ani, cititorii „României literare“ pot întâlni, în pagina penultimă a revistei, rubrica de comentarii TV a prozatorului Dumitru Hurubă: spirituală, acidă, mereu incitantă. Este o fereastră deschisă către spectacolul actualităţii această rubrică, astfel cum ni-l prezintă televiziunile şi cum îl percep personajele mucalite ale lui D. Huruba: el însuşi, prietenul Haralampy, soţia   sa  Coryntina  s. c. l. Nu  este  doar  o „cronică TV” ce scrie săptămânal în „Romania literara” D. Hurubă, ci şi o cronică a vieţii noastre de fiecare zi, prea adesea covârşită de absurd şi de comic involuntar. Acestea şi altele prozatorul le înfăţişează, cu umor şi compasiune umană, în textele sale spumoase, pline de vervă.

Gabriel Dimisianu

 

O selecţie din savuroasele, picantele, oniric-jucăuşele şi, câteodată, întortocheatele tablete publicate săptămânal în România literară. Originalitatea lui Dumitru Hurubă constă în talentul de a fi creat un echivalent de hârtie al bătrânilor cârcotaşi din „muppets”-ii de altădată.

                                                       Mircea Mihăieş

 

Scriitorul Dumitru Hurubă denunţă stilul declamator, emfatic, găunos al vieţii publice româneşti. Ironia sa este inteligentă şi caustică; satirizează impostura, minciuna, incultura, stridenţa, vulgaritatea, balcanismul şi, precum „nenea Iancu”, formele fără  fond.

                                                       GEORGE HOLOBÂCĂ

 

Notă: scriitorul Dumitru Hurubă a fost cenzurat de Revista România Literară deoarece cronicile sale au deranjat sponsorii revistei! Cronicile nu au mai apărut în revistă!

Iată că cenzura nu a murit, iar dacă a murit, trăiască cenzura!

 

Categorii:GÂND

CRONICI TV DIN VREMEA ZĂPĂCIŢILOR DE TRANZIŢIE (fragment) Serial de Dumitru Hurubă


 

DUMITRU HURUBĂ

 

CRONICI TV

 

din rezervaţia zăpăciţilor de tranziţie

TELEŞTIRI de VACANŢĂ

 

  •          Toate televiziunile anunţă scumpirea energiei electrice, în urma înţelegerii dintre Guvern şi FMI. În sfârşit! În sfârşit!, jubilează contribuabilul fericit de-o asemenea armonie… Măsura este potrivită, un picuţ discretă şi cam sofisticată, dar ea va duce la repunerea în drepturi a zootehniei româneşti în urma creşterii viguroase a şeptelului de ovine. Paradoxul corolarului murphyan: seul de oaie va fi folosit tot mai mult la iluminatul cu opaiţe.
  •          În ziua de 22 august a.c., poliţia română şi-a dovedit încă o dată vigilenţa, dacă mai era nevoie, în prinderea unor infractori periculoşi pentru economia naţională şi bunăstarea poporului. Astfel după o urmărire ca în filme, a fost anihilată o reţea, de fapt o familie de tip “vai de Cosa Nostra”, care furase câţiva ştiuleţi de porum într-o căruţă. După focuri de avertisment trase cu armamentul din dotare (preluare de la imagini Tv), căruţaşii gonind cu bolidul tras de-un cal-putere costeliv, s-au lăsat prinşi riscând o pedeapsă de până la 15 ani de închisoare. Cu şederea sabotorilor după gratii, se va evita consecinţa proverbului: “Cine fură azi un bou…”, fiindcă, prin extensie, “Cine fură azi din tarla, mâine din rezervele de stat se va înfrupta…”, iar noi trebuie să rămânem ce-am fost şi mai mult decât atât, adică mămăligari.        
  • Păianjenii care au început să facă victime pe litoralul românesc al Mării Negre, sunt miniroboţi produşi de fabricile irakiene de armament chimic şi au blindajul carapacei executat după o tehnologie utilizată de fosta Uniune Sovietică la tancurile T34. Ei sunt, de fapt, în drum spre Aeroportul Kogălniceanu în căutarea soldaţilor americani…
  • În data de 15 august 2003 (de Sfânta Maria), conducerea PSD a iniţiat un curs de pesederizare intensivă a românilor ortodocşi. Deschiderea festivă a cursului s-a desfăşurat după un manual din vremi comuniste păstrat cu pioşenie de Octav Cozmâncă, şi-a avut loc simultan la Mănăstirile Putna, Nicula şi Argeşului unde lectori au fost domnii Octav Cozmâncă (cum era şi normal), Dan Matei Agathon, Ioan Rus ş.a. Prima lecţie, prin întreruperea liturghiilor, a fost citirea unei ode în metru postdecembrist închinată preşedintelui PSD, Adrian Năstase, în timp ce participanţii au acompaniat ariile celor trei solişti cu fragmente din Corul robilor sub formă de mormăituri ininteligibile. Doar la un moment dat s-a auzit ceva mai clar o voce dizonantă: “Nici aici nu scăpăm de voi, mă ?”
  • Se consideră că Alina Mungiu-Pippidi a fluierat în biserică tocmai când pesediştii se prezentau cu mare cucernicie spre lăcaşurile sfinte pentru a înfăţişa nerod…, pardon, norodului ataşamentul şi credinţa în mărirea, puterea şi eternitatea pesedeului şi ale preşedintelui său, acum şi pururea. Prim-solistă a ansamblului de muzică nouă, CURS, doamna Mungiu a prezentat în premieră absolută după anul 2000, Oratoriul “Scăderea-n sondaj” în mi minor, opus 57*) pentru fluier, creaţie dedicată da capo al co(a)da PSD-ului. Drept urmare, Dan Matei Agathon, Octav Cozmâncă şi încă vreo câţiva, au interpretat în grup Aria calomniei pe o temă de casă de Adrian Năstase – primă audiţie. 
  • Urmează procesul.
  • În virtutea frumoaselor noastre tradiţii, domnul ministru Dan Nica a anunţat la Tv o posibilă majorare a abonamentelor la telefon, cam către 350 de mii de lei per abonat. Sociologii, politologii, istoricii şi etnologii consideră măsura bine venită, fiindcă astfel se va reînnoda oficial un vechi obicei de comunicare, eficient şi ieftin: strigarea peste sat… Pentru intimităţi sau secrete, deocamdată experimental în zona Munţilor Apuseni, se va folosi Tulnicul…
  •  Nu am autorizaţie de traducător şi de-aceea convertesc cum pot câte-o spusă de pe la televiziune. Aşa s-a întâmplat şi zilele trecute, când Domnul ministru de finanţe, semiblajinul Mihai Tănăsescu, anunţa cu adâncă durere cum că nu putem intra în UE dacă preţul unui litru de benzină nu ajunge măcar la un EURO. Bravo, am exclamat, iacă-tă, încă un pas mic pentru Guvern dar uriaş pentru contribuabil!(Scuze, Domnule Neil Armstrong, pentru plagiere şi adaptare…). Dar, neavând de lucru, mă împinge delavrancianul Neghiniţă spre convertiri şoptindu-mi de mi-a zbârnâit membrana timpanului: Mă, Telefilule, dumeatale nu simţi că aici e o chestie hamletiană ? În consecinţă şi fiindcă imaginaţia mea are sclipiri patologico-morbide, l-am şi văzut pe Domnul Ministru ţinând în mână un craniu de contribuabil şi întrebându-l: “Bade, ce zici ? To be, or not to be ? Şi cum craniul a tăcut rânjindu-şi dantura până la balamalele maxilarelor, tot bietul dom’ ministru a răspuns româno-olteneşte: fie ce-o fi – cel puţin aşa am tradus eu, iar preţul benzinei a crescut, iar Guvernul “a văzut că lucrul acesta era bun.”(citat din memorie după Genesa, 1; 10, 12, 17, 21).  Din nefericire, din cauza blestematei confidenţialităţi, Domnul ministru nu ne-a putut spune şi venitul mediu lunar al contribuabilului român…
  •  Corespondenta din Cluj a unei televiziuni centrale, aflată în vervă, zice într-o seară la Jurnal: “Domnul Gheorghe Funar, primarul judeţului Cluj, se află din nou în conflict cu prefectul…”  Ce-am tradus eu ? Că: dacă năbădăiosul Gheorghe Funar este în prezent primar al judeţului Cluj, după alegerile viitoare va fi primarul Transilvaniei şi-apoi al… Ei, Doamne, am glumit!  În această ordine de idei, într-o corespondenţă de după alegeri, e posibil să aflăm că pastorul Laszlo Tökeş a trecut la ortodoxism, s-a înscris în PRM şi se roagă cerului ca maghiarii din Odorheiu Secuiesc, Târgu Secuiesc şi Cristuru Secuiesc să-şi vopsească gardurile în roşu, galben şi albastru… Iar din punct de vedere faunistic, în Transilvania vor creşte doar macul, gălbenelele & păpădia şi albăstrelele…

DUMITRU HURUBĂ

  • *) Adică 57 %  dintre români se opun politicii PSD, faţă de 52 cu vreo lună mai înainte.
Categorii:CARTEA, UMOR

Poezia religioasă românească. Ioan Alexandru – Nunta. Serial de Maria-Daniela Pănăzan

29 Iunie 2012 1 comentariu

Maria-Daniela Pănăzan

Poezia religioasă românească. Eseu monografic

Editura „Reîntregirea” – Alba Iulia, 2006.

 

IOAN ALEXANDRU – POET AL LOGOSULUI –

(Fragment)

 

Fără îndoială, venirea în lume a Mirelui Hristos, care şi-a ales Biserica pentru a-i fi Mireasă, este începutul celei mai tulburătoare Nuntiri în care prefacerea apelor în vin nu poate fi altceva decât un simbol al marii Euharistii, o Bucurie nespusă a celor care vieţuiesc în Biserica lui Hristos, care-L însoţesc în lunga cale a nuntirii veşnice.

Fiecare nuntă are conotaţiile unei Răstigniri şi ale unei Învieri prin Iubire. Cel puţin aşa spune unul dintre imnele intitulate Nunta:

„În rana mâinilor în coasta lui

În pulberea picioarelor străpunse

În cel mai sterp pământ al nimănui

Ne-au fost de nuntă creştetele unse”

Nunta este, la Ioan Alexandru, o şansă de mântuire pentru doi oameni care se iubesc. Ei trec, în nuntire, prin moarte, şi-apoi ajung în paradisul sfântului legământ. Nunta este „o imagine a comuniunii dintre Hristos şi Biserică. Înserată în relaţia intimă a Mântuitorului cu Ecclesia, căsătoria apare ca o ramificaţie a acestei uniri. Alianţa dintre soţi este, într-adevăr, o prelungire a comuniunii dintre Hristos şi Biserică (…) Nunta ţine de o realitate spirituală

nevăzută, care se împărtăşeşte celor doi miri într-un aşezământ văzut, conferindu-le puterea de a deveni asemănători unui model sublim, acela al unirii Mântuitorului cu Biserica.”173

Iar aşa cum Biserica-Mireasă călătoreşte pe valurile acestei vieţi cu Hristos-Mirele, tot aşa, la Ioan Alexandru, nunta este o mare călătorie, prin care „se intră în cosmosul real spiritual,

se iese din cosmosul sensibil, se iese din lume. Intrarea în cosmosul spiritual, întoarcerea acasă, descoperirea casei, acasă la, pur şi simplu este găsită o dată cu nunta.

Intrarea în casă, intrarea în cosmos se face prin poartă, această poartă magnifică de stejar, o capodoperă a artei lumii prin exemplarele ei desăvârşite. Deschiderea porţii nu-i spre lume, ci spre casă. Faţa porţii este precuvânt, este pronaos, este degustare din cele ce urmează, iar

ceea ce urmează este viaţa de după nuntă, începutul vieţii eterne.”174.

Taina nunţii este lumină mântuitoare, foc mistuitor:

„Nunta e taină de aceea nu se poate

Să ieşi din ea fără să mori

Suntem uniţi pentru eternitate

Oricât am fi în strai de muritori

Orice taină e-nfricoşătoare

Dar a nunţii e-n puterea lor

Cununile de flăcări fiecare

Împreună-s foc mistuitor

Inelul de pe deget nu-i podoabă

Ci cheia paradisului curând

Pot stele să se stingă mai degrabă

Decât să lunece din legământ”

Multe conotaţii au imnele iubirii alexandrine. Nu poţi să le atingi desăvârşirea zăbovind asupra lor doar cu câteva meditaţii. Şi totuşi mai merită adăugat celor zise faptul că, iubindu-şi Patria şi satul în care s-a născut, Ioan Alexandru a scris adevărate capodopere în

care a îngemănat Iubirea cu Nunta şi Euharistia dar şi cu sfârşitul vieţii.

În Nunţile, poetul foloseşte o comparaţie dezvoltată ce relaţionează nunta cu moartea, amintind parcă de alegoria mioritică. La Alexandru „nunţile la noi în sat/ Sunt la fel ca o îngropăciune/ Acelaşi e colacul spânzurat/ Aceeaşi smirnă sângeră-n tăciune

iar când „Părinţi şi fraţi şi neamuri în pridvor/Descoperiţi lacrimii făclie”, atunci „Şi steagul nunţiiintră-n agonie”. Plecarea din casa părintească simbolizează o plecare „din leagănul în care te-a născut/ Într-o covată să te frămânţi a pâine/ În prohodul care-a început/ te-or duce pruncii-n ţintirime mâine”.

Iubirea îl află pe creatorul de taine poetice în Ţinut românesc. Îmbisericirea satului românesc are semnificaţia unui ţinut rodnic care se înveşmântează cu iubire şi, primind Taina Euharistiei, ajunge să cunoască frumuseţea paradisiacă a celuilalt pământ:

„Că sunt iubit e marea fericire

Nainte de-a fi vrednic să iubesc

Că strigăt din pulbere de mire

De mii de ani de nuntă mă gătesc

Împodobit-am lumea cu-aşteptare

Oriunde o clipă capul mi-l înclin

Rodnicia trece-n sanctuare

Până apa se preface-n vin

Casele în alb sunt văruite

Zi şi noapte-ntruna înveşmânt

Prunci şi stele ţară şi ursite

Cu frumuseţea celuilalt pământ”

172 Idem, p. 98-99

173 Părintele Profesor Ilie Moldovan, Iubirea – Taina Căsătoriei.

Teologia iubirii. În Hristos şi în Biserică, vol I, Alba Iulia, 1996, p. 14

174 Ioan Alexandru, Iubirea de Patrie, vol.I, Editura Dacia, Cluj-

Napoca, 1978, p. 94

Maria Daniela-Pănăzan Lorincszi

Categorii:CARTEA, CREDO

MISIUNEA SACRĂ LA CONSTANTIN FROSIN. Profesor universitar şi scriitor. Serial de Adrian Botez.


PERSONALITĂŢI CONTEMPORANE ALE ADJUDULUI

 


ICONSTANTIN FROSIN, Profesor universitar şi scriitor

 

Profesia de bază a lui Constantin FROSIN, este cea de profesor. A practicat-o timp de 8 ani la un liceu, apoi 9 ani la o Universitate de stat, iar din 2000, la o Universitate particulară: Universitatea <Danubius> din Galaţi.

Vom da cuvântul celor în drept să-l aprecieze, neţinând cont de opiniile neavizate ale celor care ori nu-i înţeleg, ori nu-i apreciază multitudinea de preocupări care se integrează, însă, perfect, cu nobila profesiune de dascăl.

Student fiind, a concurat pentru o bursă de 4 ani la Sorbona, care i-a fost, însă,  refuzată din două motive: nu avea funcţie în cadrul CUASCR Bucureşti şi nu era membru de partid (la 22 ani !). Desigur, bursa a fost obţinută de nepotul unui membru marcant al CC al PCR, dar cum Nomina odiosa

Redăm, în continuare, textul acestei recomandări, care a marcat parcursul intelectual şi cariera universitară a lui C. F. : „ Je soussigné Claude LUMEDILUNA, Lecteur de français à la Faculté des Lettres de Bucarest, atteste que l’étudiant Frosin Constantin de II e année, groupe 610, qui a suivi mon cours spécial de stylistique, me paraît apte à présenter avec de grandes chances de succès, notamment par ses capacités dans l’expression orale, le concours pour l’obtention d’une Bourse d’études en France”.

 

Teza de licenţă i-a fost apreciată cu nota maximă: 10 (zece) şi soldată cu publicarea în faimosul Buletin al Cercurilor Ştiinţifice Studenţeşti din România (1977)  – singura teză de licenţă publicată din anul său de studii… Oricum, deşi era dorit atât de Catedra de Literatură cât şi de cea de Limbă, nu a putut rămâne ca Asistent, deoarece apăruse, în chiar anul absolvirii sale, un nenorocit de Decret 51 (sau 53 ?!), care îi obliga pe absolvenţi, indiferent de valoarea lor, să meargă la post, timp de trei ani de zile.

 

A obţinut titlul de Doctor în Filologie cu o Teză intitulată: <Schimbarea limbii, schimbarea scriiturii ?> coordonată de Preşedintele Academiei Române, prof. univ. dr. Eugen SIMION, care a făcut o excepţie şi, deşi combătuse pe toate fronturile acordarea de distincţii pompoase gen Cum Laudae etc., a consimţit totuşi să-i acorde lui C. F. calificativul Foarte Bine, şi distincţia Magna cum Laudae. Respectiva teză a fost publicată de Editura Eminescu în anul 2000 şi a întrunit sufragiile specialiştilor şi ale presei literare.

Spuneam, însă, că preferăm să dăm cuvântul celor care îl pot aprecia cu adevărat pe Prof. univ. dr. Constantin FROSIN:

 

Iată ce spune, în 2004, dna Françoise WUILMART, Directoarea centrului European de Traducere Literară: «  (…) J’ai en effet pu me rendre compte des compétences de Monsieur Constantin FROSIN en matière de traduction et, plus généralement, en langue et culture française. La revue GRAI dédiée à la Traduction, qu’il a personnellement coordonnée, m’a persuadée de ses dons et de ses talents en la matière, mais aussi du sérieux de ses entreprises et de la qualité de ses performances. » (Probabil că alegerea lui C. F. ca Preşedinte de Onoare al Asociaţiei Traducătorilor Profesionişti, nu a fost o întâmplare…)

 

Rigurosul şi extrem de exigentul critic literar Paul VAN MELLE, Directorul revistei – considerate de referinţă – INEDIT NOUVEAU, îl apreciază astfel pe C. F. :

« M. Constantin FROSIN est sans doute l’un de ceux qui portent le plus haut dans nos pays d’Europe occidentale la culture millénaire de la Roumanie. Ses travaux, aux plans des essais littéraires et plus particulièrement encore de la traduction des grands écrivains roumains, classique et contemporains, sont pour nous une précieuse contribution à la construction de l’Europe nouvelle que nous souhaitons tous.

Il est certain que cet homme de culture, qui n’a pas hésité à se faire ambassadeur de la francophonie en France et en d’autres pays de l’Union Européenne, constitue une chance pour l’avenir de nos nations respectives dans l’esprit d’une Europe multinationale et surtout multiculturelle, qui va représenter bientôt une puissance dont les autres continents devront tenir compte, dans une entente et une amitié que nous souhaitons tous.

L’on comprendra certainement l’atout que peut constituer, pour tous les gens de culture, le travail acharné d’un Constantin FROSIN traduisant aussi bien EMINESCU que CARAGIALE et bien d’autres, et qui peut également, à l’inverse, traduire et faire connaître en Roumanie les cultures de toute la Francophonie. Cet intellectuel exceptionnel pour la culture de nos deux pays, est important pour les chances d’adhésion de la Roumanie à l’Union Européenne. »

 

Dl. Joël CONTE, Preşedinte al Asociaţiei <Rencontres Européennes>, Secretar General al Academiei Francofone, se pronunţă şi el în termeni pozitivi despre activitatea lui C. F. : « Depuis plusieurs années, j’ai l’honneur et le plaisir de côtoyer le Professeur Constantin FROSIN, et j’ai appris à découvrir un être exceptionnel, sachant représenter dignement les Lettres roumaines en Francophonie.

Mon premier contact présageait déjà les futurs liens qui se sont mis en place par la suite. Le Festival-Colloque International de l’Enfant-Poète a eu lieu en avril 1996, dans la ville de Galati, chère à notre éminent Professeur, qui s’est chargé de l’organisation de cette remarquable manifestation culturelle qui a duré trois jours.

Depuis sa production littéraire francophone – d’une richesse fantastique, à son activité poétique et littéraire de plus en plus étendue, il se positionne comme un bâtisseur de cette Europe, à laquelle nous aspirons tous, réunissant des cultures aussi différentes que complémentaires.

La Roumanie a une chance inouïe de disposer de tels talents qui savent se mettre au service des grandes œuvres et des grands desseins.

Dans ce contexte, j’apprécie les rapports entretenus avec le monde culturel roumain, avec le Professeur Constantin FROSIN – un parfait pédagogue et homme de culture, de même qu’un intellectuel accompli»

 

Dicţionarul General al Literaturii Române de la origini până în prezent (operă a Academiei Române), scrie următoarele despre Teza de Doctorat a Profesorului C. F., Schimbarea limbii nu înseamnă schimbarea la faţă (2000): < (…) abordează o problemă extrem de subtilă – apartenenţa sau nonapartenenţa la cultura română a scriitorilor care scriu în altă limbă. Lucrarea discută două aspecte: modul în care un scriitor se situează între limba română şi limba de adopţie (Emil Cioran, Mircea Eliade, Eugen Ionescu sunt autorii în jurul cărora se încearcă demonstraţia) şi în ce măsură şi cum o anumită scriitură este capabilă să conserve simptomele apartenenţei unui scriitor la un anume grup etnic. C. F. pare să adopte teza lui G. Ibrăileanu privind componenţa inalienabilă a specificului naţional. El împărtăşeşte ideea că ceea ce este valabil pentru începuturile literaturii noastre trebuie acceptat şi pentru vârsta ei de azi. Dacă se admite că există o literatură română în limba slavonă, greacă ori latină, ar trebui admisă existenţa unei literaturi române în franceză, engleză, spaniolă, etc. >

 

Despre cartea Profesorului C. F.: La Traduction entre Mythe et Réalité, temutul Paul VAN MELLE scrie: « L’essai est un art difficile, car il oscille toujours entre science et plaidoyer. Un spécialiste de cette ambiguïté, Constantin FROSIN, après une somme de traductions du roumain en français et vice-versa, des dictionnaires spécialisés et des recueils de poèmes, publie cette fois La Traduction entre Mythe et Réalitéun ensemble d’articles, de cours, d’exercices pratiques et même de polémiques plutôt sévères. En particulier (c’est le côté plaidoyer), il s’en prend à d’autres traducteurs, pas moins que Ionesco, par exemple. Par ailleurs, il fait de ce livre une véritable „défense et illustration de la langue française”, dans la fidélité à du Bellay, partant de l’utile rappel que le roumain est une langue latine. Par ailleurs, il intègre deux contributions belges, l’une de Françoise WUILMART, traductrice bien connue, l’autre de votre serviteur.

Il ne cache pas non plus les difficultés et les pièges de l’auto traduction. Tout en considérant que traduire est le meilleur moyen de valorisation des trésors de la spiritualité roumaine et de leur restitution à l’universalité. Ce qui d’ailleurs est valable pour toute langue de la planète ! Enfin, il termine par des morceaux choisis d’auteurs roumains classiques et contemporains.”

 

Trebuie subliniat că Dicţionarul de Argou Francez-Român (editura Nemira, Bucureşti, 1995), primul de acest fel în România, a lui Constantin FROSIN, figurează în Bibliografia obiectului Tehnici de traducere fundamentală a Facultăţii de LMA (Limbi Moderne Aplicate) a Universităţii din Cluj. Iată ce spune despre această lucrare revista NUOVE LETTERE (Neapole): « L’autore, professore din Lingua e letteratura francese all’Università di Galati, ha costruito questo dizionario basandosi sulla sua attività di traduttore dal francese in rumeno di autori classici comme Balzac, Hugo, Zola, Céline, Queneau. Come lui stesso scrive nell’introduzione, è una „modeste tentative de réunir les traits les plus saillants de l’argot français, d’enregimenter celui-ci parmi les connaissances de langue française qu’on peut offrir au lecteur roumain, est loin d’être un tableau exhaustif”. Esso raccoglie anché espressioni che sono pressocché intraducibili in francese e che Constantin FROSIN ha cercato di rendere nella sua lingua, il rumeno, salvandone la freschezza. „ L’argot a cessé d’être un phénomène de langue, pour devenir une langue phénomènale”. Compie un lavoro non solo di traduzione, ma anché di interpretazione e in alcuni casi, di invenzione linguistica in ossequio alla concezione che una lingua si inventa continuamente. E più che un dizionario, il frutto din una riflessione accurata e che non si rivolge solo agli specialisti ma anché a chi ha voglia di conoscere la libertà di una lingua. »

Constantin FROSIN face parte acum din foarte puţinii români care au fost înnobilaţi de Ministerul Educaţiei Naţionale din Franţa, cu titlul de OFIŢER al Ordinului Laurilor Academici, pentru servicii aduse culturii franceze.

Constantin FROSIN a fost, de curând, invitat să facă parte din Consiliul de redacţie al revistei editate de Asociaţia Internaţională l’Europe Plurilingue, alături de nume ilustre, ca: Jaakoo A. AHOKAS, Profesor emerit, Finlanda;  Jens Kr. ANDERSEN, Kobenhavns Universitet, Danemarca; Penelope CALLIABETSOU, Universitatea din Atena, Grecia; Joao CORREA-CARDOZO, Universitatea din Coimbra, Portugalia; Rose-Marie FRANCOIS, Scriitor, Liège, Belgia; Brigitte GABBAI, Universitatea Paris XII, Franţa; Jacob KORNBECK, Traducător la Comisia Europeană, Bruxelles; Santiago MONTOBBIO, Scriitor, Barcelona, Spania; Norberto Luis ROMERO, Scriitor, Madrid, Spania; Gerard M. WILLEMS, Facultet Educatie Nijmegen, Ţările de Jos, Angelo BONAVITA, Ghid-Interpret şi Pictor, Italia. De remarcat că Preşedinta acestei Asociaţii, dna Nadine DORMOY, este Profesor la Sorbona.

Desigur, lucrările lui Constantin FROSIN apar în Bibliografia Bibliotecii Naţionale a Franţei, ca şi lucrările celor pe care i-a tradus în limba franceză.

Text de Adrian Botez

Categorii:ESEU
%d blogeri au apreciat asta: