Archive

Posts Tagged ‘POEM’

Istoria Limbii Române, de Florentin Smarandache

3 Septembrie 2013 Lasă un comentariu

ISTORIA LIMBII ROMÂNE

S-au descoperit în pământ cioburi mari de cuvinte
de pe vremea traco-getilor.
(Aceste cuvinte care, pentru a încălzi,
le spargem
şi facem cu ele focul lângă tâmplă.)

Ele incintă stelele, plantele, animalele,
plâng roua şi zâmbesc mugurii.

Ele tac liniştea, cânta mierla
şi rasare iarba
şi bat briza dinspre partea de răsărit
a inimii.

Florentin Smarandache

Categorii:literature Etichete:

Poezia de duminica…


EPISTOLA LUI PAVEL
2 Cor. 6 : 7-10
Cine sunt şi aş putea să fiu ?
Doar El o ştie prea bine,
Sunt omul sau poate un fiu
A Celui ce era, ce este, ce vine …
Şi parcă am fost chemat pe nume,
Şi parcă m – a strigat Cineva,
Şi parcă m-a rupt de lume,
Lumina-i adîncă şi fulgul de nea …
Ca un necunoscut şi totuşi cunoscut,
Ca un înşelător care spune, iată, adevărul,
Din Cuvântul Cuvânt crescut
Trecând prin vremuri, precum gerul …
Ca unul care moare, trăind,
Ca unul care trece venind,
Ca unul întristat, veşnic râzând,
Ca unul viu, purtat de gând …
Mereu sărac, avănd de toate,
Pe bogaţii lumii îmbogăţind,
Dar de Isus având parte,
Întinerind când vremea e-n colind …
Un om ce nu are mai nimic
Şi totuşi stăpânind toate, totul,
Şi timpul, veacul şi un pic,
Trecând de moarte, depăşind potopul …
Acesta sunt, eu n-am ştiut,
Dar Isus o ştie prea bine
Căci m-a iubit şi m-a durut
Cel ce era, ce este, ce vine …

Categorii:literature Etichete:,

Libertate prin cuvânt… Adrian Botez şi ziua a opta…


Primim de la Adrian Botez:

FĂT-FRUMOSUL CRUCII

brazi cruciaţi mărşăluind în soare
au tăbărât prelucile din munţi
iar cruci de vulturi mântuiesc izvoare
şi ne aprind luceferii pe frunţi

cerul deschide porţi împărăteşti
din jar de cetini se smeresc altare
dinspre înalte nunţi de păsări ne vin veşti
clopot măririi-i vuieşte tot mai tare

…se isc-apoi amurgul de lumină
când se trezesc în pajişti şi pe coastă
toţi inorogii Maicii făr’ de vină

venit-a vremea de slăvire-albastră:
delir de flori şi raze de poveste
când Făt-Frumos spre Dumnezeu porneşte…
***

Adrian Botez

Categorii:literature Etichete:

Mitologia lui Ioan Iancu Vale


Din mitologia mea

CALUL

de Ion Iancu Vale

statuie a zvâcnetului
calul reazemă bolta în nări
şi copita stemă a libertăţii lui
sudează nervos cerul de pământ
nobilă dăltuire de curaj
doar fluturele roşu îl inimii
bate temător
în pupila uleioasă şi dilatată
trădându-i ancestrala
teamă de zăbală

NĂUCA VARĂ, CÂINE TURBAT

de Ion Iancu Vale

a venit vara în câmpie
fecioarele sechestrează soarele
în anafoarele ochilor
minciunile lor vestimentare
fac flăcăii să calce în străchini
când vântul mai scapă
din câte-o crâşmă
ce închide peste program
cireşii îşi muşcă buzele de ciudă
sângerând în palmele copiilor
fluieră craterele noaptea pe lună
iar în crânguri boncăluiesc cerbi
cu coarne de mătase
a venit vara în câmpie
muşcată în cer parcă
de un câine turbat
căci aleargă desculţă pe mirişte
şi o înjură bărbaţii de grijanie
furioşi că femeile întârzie pe la porţi
se simte peste tot miros de puşcă
încărcată cu iarbă
de dragoste şi sminteală
iar poetul mai stinge o ţigară
în cutia de conserve

Categorii:literature Etichete:

POEMELE BĂTRÂNULUI, FRAGMENT DIN VOLUMUL SCRIITORULUI EUGEN DORCESCU

19 Noiembrie 2010 Lasă un comentariu

PRIMIM DE LA SCRIITORUL EUGEN DORCESCU:

Bătrânului

i s-a făcut atât de lehamite

de ziua

ploioasă, de

înfăţişarea oraşului,

de piaţa duhnitoare,

de semenii murdari, săraci,

zbârliţi, disperaţi,

i s-a făcut atât de

lehamite de sine însuşi, de

propria-i viaţă,

încât, întors acasă,

şi-a şters, cu

un gest decis, decisiv,

şi-a şters, de pe

pânza goală a zilei,

statura, umbra

şi urmele –

atât înapoi, cât şi

înainte.

*

 

Tanto le asquea

al viejo

el día

lluvioso, el

aspecto de la ciudad,

el mercado hediondo,

los semejantes sucios, pobres,

erizados, desesperados,

tanto se asquea de sí mismo,

de su propia vida,

que, una vez en casa,

ha borrado, con

un gesto decidido, decisivo,

ha borrado, sobre

la tela vacía del día,

su estatura, su sombra

y sus huellas –

tanto hacia atrás

como hacia adelante.

Categorii:literature Etichete:

UN POEM DE CONSTANTIN STANCU


LEGĂMÂNTUL

LUI M. SHAPIRO

Acesta e legământul, animale de jertfă pe iarba verde,

în tine animalul neacceptat le priveşte uimit,

vânează felina, pune-i capcane,
alearg – o pe zăpada rece,
în urma vor apare flăcări albastre
şi nu le vei vedea …

Pe iarba crudă –
animale de jertfă,
cuţitul, focul, piatra de jertfă sunt pregătite,
lacrimi atârnă-n vârful arborilor
şi cerul senin …

Categorii:literature Etichete:

SIMPLU, IARBA …


CONSTANTIN STANCU

LA RĂDĂCINA IERBII

Nevăzut în plină lumină,
prezenţă fără umbră,
sunet pur în vremuri de tăcere,

nimic nu începe cu EL,
dar totul se sfârşeşte cu EL,

nimic nu se termină cu EL,
dar totul începe cu EL,

mâna sa mută clipele-n veac,
mâna sa pune un ceas la rădăcina ierbii,
dacă fugi din zi,
rămâi în veşnicie,

cuvintele cad asemeni imperiilor într-o epistolă,

e un rod în toate,
faptele îşI arată sămânţa,
sămânţă uşoară, purtată de vânt

mai la nord de minune …

Categorii:literature Etichete:
%d blogeri au apreciat asta: