Arhiva
Paulina Popa şi cărţile de iubire…
– LANSARE DE CARTE: PAULINA POPA
– 04 martie 2013…-
– Biblioteca Judeţeană „Ovid Densusianu” Hunedoara-Deva organizează în ziua de 4 martie 2013, ora 1400, în incinta Deva Mall, etajul patru, Salle d’Or, o întâlnire cu poeta, eseista şi editoarea Paulina Popa care, cu acest prilej, îşi lansează noul volum de versuri intitulat Iubire, volum apărut la Editura EMIA în anul 2012.
– Prezență constantă, de peste 30 de ani, în viața culturală hunedoreană, Paulina POPA este un nume de referință în literatura română, un om de cultură complet care a contribuit cu întregul său talent şi cu toată energia la îmbogățirea spirituală a județului Hunedoara. Dăruită cu talent poetic, Paulina Popa debutează cu versuri în anul 1970, în revista Crişana, precum şi în revista Zbor alb a Liceului Pedagogic din Beiuş, unde era elevă. Ulterior, ca soţie de preot, i s-a îngrădit posibilitatea de a publica, aşa încât doar după 1989 a putut să debuteze editorial, debut care se produce în anul 1990 cu volumul de versuri pentru copii Ruga Mântuitorului. Prezenţa în viaţa literară a Paulinei Popa a continuat cu numeroase volume de versuri apărute la edituri de prestigiu precum Ion Creangă, Helicon, Ametist.
– În anul 1996 a fondat la Deva Editura EMIA şi a început să desfăşoare o bogată activitate editorială, fiind publicate cărţi semnate de autori prestigioşi precum Radu Ciobanu, Gheorghe Schwartz, Passionaria Stoicescu, Constantin Cubleşan, Vasile Andru. De asemenea, au fost publicate numeroase cărți de spiritualitate creştină, traduceri din literatura universală, cărți pentru copii precum şi o foarte bogată paletă de cărți scrise de profesori hunedoreni în sprijinul elevilor. În anul 1999, Paulina Popa fondează la Deva revista de literatură Semne care a găzduit, de-a lungul anilor, texte literare, pagini de critică, dezbateri şi traduceri sub semnătura unor prestigioşi scriitori.
– Un an mai târziu, în 2000, fondează Asociația Culturală „Emia” şi pune bazele Festivalului Internațional de Poezie „Emia” a cărui primă ediție s-a desfăşurat sub auspiciile Anului Internațional Eminescu.
– În acelaşi an, devine membră a Uniunii Scriitorilor din România. În anul 2001, revista Semne a fost distinsă la Iaşi cu premiul revistei Convorbiri literare, iar Paulina Popa a făcut parte din juriul Concursului Național de Poezie de la Ipoteşti, Porni Luceafărul.
– În anul 2002, Paulina Popa a primit Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Arad. În anul 2005 înființează la Deva Editura PAULA, editură care îşi propune să publice îndeosebi literatură română, autori contemporani si tineri debutanți. Participă, alături de Cezar Ivănescu şi Linda Maria Baros, la un Festival de Poezie în Iordania, vizitează locurile sfinte, ceea ce o inspiră în creația poetică ulterioară.
– Despre creația literară a Paulinei Popa au scris: Radu Ciobanu, Victor Isac, Eugen Evu, Ioan Evu, Dumitru Hurubă, Gligor Haşa, Aurelian Sârbu, Petrică Birău, precum şi scriitorii George Vulturescu, Octavian Soviany, Romul Munteanu, Liviu Ioan Stoiciu, Gheorghe Grigurcu, Adrian Dinu Rachieru, Victor Sterom, Mariana Filimon, Constantin Cubleşan, Al. Cistelecan, Victoria Milescu etc.
– Cu prilejul lansării, poeţii prezenţi la această întâlnire colocvială vor citi versuri din creaţia lor, întregind atmosfera lirică a evenimentului cultural dedicat poetei Paulina Popa.
Director-manager Ioan Sebastian Bara
Text transmis de Ştefan Nemecsek
Casa iluziilor…
Casa cea veche
Se dedică scriitorilor fără casă…
Primesc mesaje din când în când,
a fost o casă, o vom părăsi,
pe treptele ei sunt urme de paşi, picături de sânge,
cuvinte cu aripi rupte,
umbra gemenilor care ne chemau în camerele secrete…
Unele lucruri nu le înţeleg, altele sunt din alt veac,
între paginile cărţii uitarea,
o frunză neştiută, durută,
incapabilă să cadă în obsesia verde…
Nu vă pară rău după casă,
doar după lacrimile care au udat treptele de la intrare,
după fluturii morţi căzuţi pe cimentul rece,
după zilele în care nu aţi locuit-o!
Se va face o sală de jocuri, una de modă, una de internet-cafe,
ori de alte aplicaţii,
dar noi vom rămâne cu amintirea ei,
o casă şi misterele întipărite în pereţi,
era şi timpul,
piatra din capul unghiului se făcuse imponderabilă,
dispăruse de mult şi nimic nu mai lega pereţii, ai, pereţii…
Se vor prăbuşii ecouri ca ferestre, ca tencuieli, ca insomnii…
Treptele se vor năpârli, străinii o vor locui şi noi nu vom fi acolo…
Constantin Stancu
Eugen Evu şi cărţile sale zburătoare… Deva Mall, 14 martie 2013…
Biblioteca judeţeană “ Ovid Densusianu”
Mărţişoare lirice la Deva la Sala de Aur, et. III, MALL
Invitaţie
Joi, 14 martie 2013, ora 16.00, Salle d’Or, et. 3, Mall – Deva, va avea loc lansarea cărţilor poetului hunedorean, titular al U.S.R. Eugen Evu.
Titlurile: 1. Amintiri care vor veni/ Memories to come, poeme,- volum bilingv, english version Muguraş Maria Petrescu, edit. Singur. 2. Poeme medicinale, ed. Dacia XXi. 3 . Poeme interminabile, edit. Singur 4. Ordinea ascunsă sau pleroma, eseuri, aforisme, edit.. Rafet. 5. Ludice preludice, poeme, edit. Limes. 6. Penultimul romantic, editura Minerva. 7 Poeme interminabile, ed. Rafet .8. Motoare de căutare- critică literară, scriitori români şi străini, edit. Rafet .9. LiMesiaNice, poeme editura Limes.
Amfitrioni manager, Ioan Sebastian Bara, Muguraş Maria Petrescu ( translator) şi prof. univ. pr. Theodor Damian, New York, USA,The Romanian Institute of Orthodox Theology an Spirituality.
Denisa Mirena Pişcu: „Sunt încă tânără”…
Marţi, 5 februarie 2013, de la ora 18.30, la Librăria Bastilia (Piaţa Romană, Bucureşti), a avut loc lansarea volumului de poezie „Sunt încă tânără” al Denisei Mirena Pişcu, apărut în colecţia Drog a editurii Tracus Arte. Denisa Mirena Pișcu (Duran) lucrează în cadrul Institutului Cultural Român.
Denisa Mirena Pişcu s-a născut la 22 august 1980 la Rădăuți, jud. Suceava. A absolvit Facultatea de Litere din Bucureşti şi a urmat masterul „Teoria şi Practica Imaginii” la Centrul de Excelenţă în Studiul Imaginii (finalizat cu o teză în limba engleză despre sound poetry). A debutat editorial cu volumul Pufos şi mecanic, la editura Vinea (2003) şi a primit premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Brașov.
„În forme rituale atât de subtile încât se confundă cu gesturile cele mai obişnuite ale existenţei cotidiene, Sunt încă tânără ne prezintă, cu o tulburător de tandră fineţe, triplul mister feminin al relaţiei erotice, al relaţiei cu viaţa pe cale de a se naşte din propria fiinţă şi al relaţiei cu cei dragi din lumea de dincolo.” (Caius Dobrescu)
Sursa: ICR.ro
Semnal: Heinrich Heine în traducea lui Ioan Evu şi Theresia Haas, revista Ramuri…
În revista „Ramuri” nr. 10/2012 poetul Ioan Evu în armonie cu Theresia Haas au tradus şi publicat mai multe poeme de Heinrich Heine, precum: Suflet şi trup, Către Lazăr (ciclu), Linguşeala.
Traducerea probează forţa poetului german, dar şi talentul şi seriozitatea traducatorilor.
Ioan Evu s-a îndreptat cu faţa spre marea poezie, dăruindu-ne, alturi de Theresia Haas, poeme exemplare dintr-o istorie literară de execepţie.
REVISTA VATRA VECHE NR. 3/2013. Redactor-şef: Nicolae Băciuţ. Revenirea poeziei, o frescă de primăvară cu Nichita Stănescu… Poezia ca un premiu!
A mai plecat un învins… Fragment de povestire de Ioan Barb
PENTRU ÎNVINŞI NU ESTE LOC ÎNTRE ÎNGERI
A mai plecat un învins. Aseară şi-a încheiat
toate socotelile cu viaţa, a deschis larg uşile şi
ferestrele implorând întunericul să-l acopere.
Acesta a intrat, l-a învăluit cu aripile-i de mătase,
au dansat ultimul dans şi, spre dimineaţă, au
plecat împreună.
L-au găsit în seara zilei de Sfântul Ioan,
după Bobotează, plutind ţeapăn pe apa rece ca
gheaţa, în fântâna din colţul casei. Era singura
casă de pe stradă, care avea fântâna lângă
temelie, chiar lângă zid, şi celor care se minunau
de acest lucru li se răspundea că numai aşa s-a
putut salva fântâna la modificarea casei
bătrâneşti, altfel ar fi trebuit astupată.
Îl căutaseră peste tot. Mai întâi prin casă, apoi
în beci, prin grădină, pe malul Streiului, care
curge la vreo cincizeci de metri depărtare de
casă, dar omul dispăruse pur şi simplu fără urmă.
Îi găsiseră doar hainele frumos aşezate pe
scaunul de sub fereastra deschisă chiar
deasupra fântânii de lângă temelia casei.
După o vreme cineva avusese inspiraţia să se
uite în fântână… A scos un ţipăt. Ceilalţi s-au
adunat repede şi au privit peste stoborul de
piatră. Din ochiul de apă bărbatul se uita la ei cu
privirile îngheţate.
Ioan Barb
Fragment din povestirea inserată în cartea Oraşul Scufundat, Editura Cenaclul de la Păltiniş, Sibiu, 2013.
ORAŞUL SCUFUNDAT, PROZĂ DE IOAN BARB, POVESTIRI PE MALUL STREIULUI, CU LUMEA PE UMERI…Editura Cenaclul de la Păltiniş, Sibiu-2012… Cuvintele iau foc, poezia la mari adâncimi…
IN MEMORIAM MIRCEA DINUTZ…
IN MEMORIAM
MIRCEA DINUTZ
(24 sept. 1948 – 19 februarie 2013)
La 19 februarie a.c., s-a stins din viaţă scriitorul, publicistul şi criticul literar Mircea Dinutz, membru al Uniunii Scriitorilor din România.
Născut la Bacău la 24 septembrie 1948, Mircea Dinutz a urmat Facultatea de Filologie de la Institutul Pedagogic (1967-1970) şi Facultatea de Limba şi Literatura Română (secţia latină) din Bucureşti (1971-1975). După absolvire, a lucrat în câteva oraşe din ţară, din 1984 stabilindu-se în Focşani. Împlinirea menirii de dascăl a cunoscut-o, ca profesor titular, la Colegiul Naţional „Al. I. Cuza” şi la Colegiul Naţional „Unirea”, activitatea didactică fiindu-i încununată cu Ordinul „Meritul pentru Învăţământ în grad de Ofiţer, pentru abnegaţia şi devotamentul puse în slujba învăţământului românesc” (2004).
A publicat peste 500 de articole de critică literară, cronică de întâmpinare, eseuri, recenzii, articole de opinie, pamflete în numeroase reviste din întreaga ţară („Caiete critice”, „Convorbiri literare”, „Viaţa Românească”, „Ateneu”, „Acolada”, „Vitraliu”, „Literatorul”, „Bucovina literară”, „Vatra veche”, „Plumb”, „Spaţii culturale”, „Ex Ponto”, „Argeş” ş.a.). Din 2008, a fost redactorul-şef al revistei focşănene „Pro Saeculum”.
A semnat prefeţe şi postfeţe, a alcătuit patru ediţii critice, a elaborat, în colaborare, monografiile „Virgil Huzum” şi „Ioan Larion Postolache”, precum şi lucrarea „Textul literar. Orizonturi de lectură”. A publicat volumele: „Marin Preda – Patosul interogaţiei” (1997), „Popasuri critice” (2001), „Florin Muscalu” (2007), „Tablete de duminică” (2008), „Ioan Dumitru Denciu” (2009). „Scriitori vrânceni de ieri şi de azi” (2011), „D’ale democraţiei” (2012) şi „Anamneze necesare” (2012).
Dumnezeu să-l odihnească în pace!
prof.. dr. RODICA LĂZĂRESCU, critic şi istoric literar, scriitor
Text propus de Adrian Botez
Contractul de muncă, formalităţi…
DESPRE CONTRACTUL DE MUNCĂ
Codul muncii:
„1) Contractul individual de muncă se încheie în baza consimţământului părţilor, în formă scrisă, în limba română. Obligaţia de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Forma scrisă este obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului.
(2) Anterior începerii activităţii, contractul individual de muncă se înregistrează în registrul general de evidenţă a salariaţilor, care se transmite inspectoratului teritorial de muncă.
(3) Angajatorul este obligat ca, anterior începerii activităţii, să înmâneze salariatului un exemplar din contractul individual de muncă.
(4) munca prestată în temeiul unui contract individual de muncă constituie vechime în muncă”.
In cazul în care angajatorul nu respectă această obligaţie, de a încheia contract de muncă în formă scrisă, fapta lui constituie:
– contravenţie (art. 260 alin. 1 lit. e din Codul muncii) sau
– infracţiune (art. 264 alin. 3).
– Şi angajatul, la rândul său, săvârşeşte contravenţia prevăzută şi sancţionată de art. 260 alin. 1 lit. f din Codul muncii.
Angajatorul mai are două importante obligaţii, anterior începerii activităţii de către acel salariat, în afara obligaţiei de mai sus:
– să înregistreze contractul în registrul general de evidenţă al salariaţilor, care se transmite la inspectoratul teritorial de muncă;
– să înmâneze un exemplar de pe acest document salariatului respectiv.
Rezultă că munca salariată în condiţiile inexistenţei unui contract individual de muncă nu este corectă: angajatul nu are calitatea de salariat şi nici beneficiarul acesteia pe cea de angajator.
Activitatea desfăşurată astfel, fără contract scris, nu constituie vechime în muncă
Amenda, cum se aplică avertismentul!
- Cu privire la cererea celui amendat privind înlocuirea sanctiunii amenzii cu avertisment, de reţinut că potrivit art. 7 al. 3 din O.G. nr. 2/2001 instanta poate înlocui sanctiunea amenzii cu sanctiunea avertismentului, chiar daca actul normativ de stabilire si sanctionare a contraventiei nu prevede aceasta sanctiune, însa aceasta masura poate fi dispusa numai daca anumite circumstante de ordin personal sau real demonstreaza ca fapta concreta este de gravitate redusa.
Despre locuinţele construite din fondurile statului, vânzarea lor, obligaţiile societăţilor comerciale…
Prin Decizia nr. 3/2013, ÎCCJ a decis:
“În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, republicată, stabileşte că aceste prevederi instituie o obligaţie legală pentru societăţile comerciale cu capital integral privat, devenite proprietare prin privatizare, de a vinde locuinţele construite din fondurile statului sau ale unităţilor economice ori bugetare de stat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 85/1992, cu excepţiile prevăzute de lege.”
Legământul, mai presus de orice…
PAULINA POPA
FRAGMENT DIN VOLUMUL IUBIRE, EDITURA EMIA – DEVA, 2012
LEGĂMÂNTUL ÎN FAŢA LUI IISUS
este mai presus de orice/
este IUBIREA!
ecourile lui trec peste oameni
nu aşa se petrec lucrurile
într-o lume care piere/ piere…
(„Saddam Hussein a fost condamnat la
moarte/
sentinţa rămâne executorie începând de
mâine….”)
jurnale…
crime…
teroarea unei lumi care piere/
piere…
dar Iubirea…
unde este Iubirea?
câteodată rătăcesc prin ghetourile ei
şi pare că nu eu sunt ceea care se fereşte
atunci când cineva mă aşteaptă
cu un giulgiu din piele de bou
legământul în faţa lui Iisus
este mai presus de orice!
dar corbul cu penele negre
pe care îl purtăm în noi?
dar ciocul lui de oţel/
dar aripile ce lovesc/
lovesc?
adu-ţi aminte de zilele liniştite/
de cuvintele pe care le înşirai
pe fire de iarbă asemenea fragilor/
de Biserica Domnului/
acolo unde ai învăţat
să legi în cămaşa de cobalt
corbul cu penele negre
adu-ţi aminte
de Legământul în faţa lui Iisus/
acum/
când lumea îşi schimbă veşmintele
iubire
adu-ţi aminte de dragostea
care te urca pe frânghie până sus/
ca de acolo să poţi privi luna
cea strălucitoare
şi păsările cărnii
care treceau cândva
din frunză în frunză
Text primit de la Paulina Popa
Cartea Iubire plus ghilotina sinelui…la Paulina Popa
Eugen Evu
Despre cartea Iubire, de Paulina Popa
Venind în poezie “ cu mâinile în flăcări” şi neatinsă de “ ghilotina sinelui”, Paulina
Popa îşi străbate – inversînd timpul propriei durate, în amonte, itinerariul la modul iniţiatic şi, deopotrivă, cathartic. Poemul ei este continuu, întrerupt de titluri, conectat ad literam, ingenios ca o broderie curge canonică, de la carte la carte, iar titlurile sunt doar praguri care saltă ca nişte diguri – sau praguri de cascade,- în sus, acolo unde sunt cuiburile cereşti ale revelaţiei….
Simpla ordonare a textelor devine divinaţie şi o nouă cântare a cântărilor pejorativ zicând. Arta poetei devence este incantaţie şi vrajă semantică, dezimerdătoare şi dedicată psalmic Iubirii.
De oriunde preiei lectura, ca parte, se restaurează osmotic întregul. Construcţia este una aproape simfonică, ritmând oratoric un discurs ce pare a sui dintr-un abis de oglinzi. Reproşul oximoronic din “Îngerul electric” s-a estompat, o acalmie de iezer înfiorat de briza serii, clatină uşure metaforele- lotuşi…
Însăşi starea ce ni se comunică cere la rândul ei comentariul liricizant, acesta venint din patosul irepresibil şi dornic a se dărui prin feminitatea cvasi- maternală care o animă. Negreşit, avem între noi una dintre vocile cele mai autentice ale Poeziei, într-o prozaică lume, a unei poezii ce iese levitând din condiţia ingrată a Cenuşăresei.
Harul este cultivat prin cultură, fără a optura substanţa pură, de rezistenţă, rezonantă, a mesajului fierbinte, limpede şi cuceritor. În această etapă a arderii, poetesa pare a fi atins autocunoaşterea celei mai legice sentinţe oraculare : “ Cunoaşte-te pe tine însuţi”.
Aşadar Sinea.
Text de Eugen Evu
Cerşetor de veşnicii…
Primim de la Adrian Botez
TÂRZII
eu n-am ştiut preţui – tânăr fiind
tămâia de izmă – greierii sobei
văzduhu-n vâltori de stele-asfinţind
gureşe-izvoare – seminţe-ale vorbei
nici munţi covârşiţi de păduri aiurind:
acum abia văd cum poţi fi – nefiind!
…dar ce-ajută cuta de inimă-n plus
când – bătrân – pui cruce la tot ce-i de pus?
sufletul meu – liberat de scaieţi
va trece cu mult un hotar de nămeţi
duhul meu – torţă-n oglinzi de fântâni
suie-nviat la tron pogorât din lumini
…din tot ce tânăr vise nu-şi hrăni
bătrân sterp duh cerşeşte-a veşnicì…!
***
Adrian Botez
costyabc - hatzegworld 