Archive

Archive for Martie 2016

Te-au luat de guler crinii?


DEGEABA-I PRIMĂVARĂ – CÂND SOARELE APUNE

 

degeaba-i primăvară – când soarele apune

degeaba auroră – pentru-orbii din născare

aş vrea să tac cu noaptea – dar singur vers se spune

pentru o altă lume – de dincolo de zare…

 

ciocănitori bat toaca – sticleţii cântă arii

e moarte – e şi viaţă – nu din motive vàrii:

ai terminat zidirea? – te-au luat de guler crinii

să le înalţi o rugă – de să-nspăimânte spinii!

 

nu-i vreun hotar în ceruri – nici haturi întru ştire

şi după-nmormântare – ard flori de fericire

din ţintirim şi-amaruri se iscă Tânăr Mire

 

aiuritor se-amestec’ – în poala Parcei – fire…

…trompeţii din edenuri au adormit pe goarne…

cine-i tocmit la masa-mi? – în cupa-mi iar să toarne!

***

 

ALTARUL DIN PĂDURE

 

altarul din pădurea de lumină

unde sărbătoresc iar muguri verzi

îşi cheamă cerbi la ruga bizantină

şi sui spre slavă până când te pierzi…

 

orice copac e sacerdot şi mire:

doar îngeri cântă viersul de iubire

arhangheli gravi – pe stânca de uimire

binecuvântă cer pământ şi fire

 

cununi de flori fulgeră zarzări iarăşi

cireşi sălbatici înroşesc frăţìi

lor li se prind în horă brazi tovarăşi

 

altarul este-un rai de simetrii

… Craiul Hristos binecuvântă visul

din cari se isc şi firile şi scrisul…

***

Adrian Botez

 

Botez 007

Categorii:GÂND, POEMUL

Nichita Stănescu, texte cu vârful inimii. Supliment Vatra veche nr. 3/2016. Nicolae Băciuţ şi poezia care rezistă prin poezie


Pages from Vatra veche, supliment Nichita, 2016-2_Page_1Pages from Vatra veche, supliment Nichita, 2016-2_Page_2Vatra veche, supliment Nichita, 2016, click pentru lecturi

Sursa: Nicolae Băciuţ

Vremuri înțelepte sau nebune… Eugen Dorcescu despre Ecclesiastul


Prin vremuri înțelepte sau nebune,

Din veac în veac, Ecclesiastul spune :

Deșertăciune-i tot. Deșertăciune.

Nu știm ce-am fost, ce suntem, ce-o să fim.

Nimicnicie. Havel Havalim.

  1. Ecclesiastul nu doar pentru sine

A fost un înțelept. El a-nvățat

Norodul. A cules, a cercetat

Si pilde a-ntocmit pentru mulțime.

  1. Cuvintele-i sunt fagure de miere,

Savoare si-adevăr întocmai scris.

Acela care-n cuget și le-a-nscris

A dobândit știință și putere.

  1. Căci vorbele-nțelepților sunt bolduri,

Sunt cuie, care-adună mai cu spor,

Într-un întreg sentențe și imbolduri

Venite de la unicul Păstor.

  1. Si peste toate-acestea, fiul meu,

Scrisul de cărți e fără de sfârșit.

Și multa-nvățătură prea din greu

Secătuiește trupul vlăguit.

  1. Ci iată care-i ultimul cuvânt

Din tot ce-ai ascultat si auzit :

Pe Dumnezeu să-L temi necontenit

Si să-I păzești poruncile oricând.

Acesta este lucrul cuvenit

Oricărui om de humă pe pământ.

  1. Iah Elohim din veșnicii ascuns e,

Dar are sub privire toate cele,

De la noianul mării, pân’ la stele.

Si judeca-va lucrurile-ascunse –

Pe toate : Fie bune, fie rele.

 

 

 

 

 

 

 

Eugen Dorcescu

 

Fragment din Ecclesiastul în versuri, Timișoara: Editura Marineasa, 1997

 

Eugen Dorcescu tânăr

Categorii:CARTEA, CREDO, GÂND, POEMUL

Lalele, o simfonie… Arh. Ion Constantinescu și frumusețea lumii! Din Canada în România și mai departe!


Lalele

Categorii:GÂND, REVISTA

Revista Ardealul literar nr. 3-4/2015. Literatura timpului și pasiune


coperta ardealul 3,4 2015_1

REVISTA ARDEALUL LITERAR 3-4, 2015, click pentru lecturi!

Categorii:REVISTA

CORIDORUL CULTURAL, PE DOUĂ CONTINENTE-CĂLĂTORIE LA ISTANBUL


CORIDORUL CULTURAL

Radu Igna, un împătimit al Ţării Haţegului, iese din peisaj şi călătoreşte la Istanbul, o călătorie de doar două zile, un coridor cultural organizat de Fundaţia Tuna şi Uniunea Ziariştilor Profesionişti din România, un schimb de idei, de gânduri, obiceiuri. Domnul Ahmet Ecirli, director al fundaţiei, a fost în această perioadă un adevărat ghid spiritual pentru întregul grup de români, interpret şi gazdă, având răbdare cu scriitorii, jurnalişti şi editorii în căutarea miracolelor din Istanbul.

Din acest coridor cultural scriitorul haţegan reţine Note de călătorie[i], adică scrieri despre o altă lume, un oraş pe două continente, Istanbul, ieşirea din ritmul cotidian.

Deşi un aparent conservator, romancierul acceptă jocul şi îşi deschide sufletul pentru o aventură inedită. Nu cade în capcana facilului, din contră, călătoria îl provoacă, redescoperă oameni noi, peisaje, istorii, îşi reaminteşte de suferinţa românilor, de pasiunea lor pentru creştinism, este uimit de programul spiritual al turcilor. O altă lume, alte posibilităţi.

Voia bună şi bucuria sunt rupte de o întâmplare neprevăzută, scriitorul se pierde de grupul din care a făcut parte, este un simplu cetăţean în buzunar cu 100 de euro şi o carte despre viaţa culturală a Haţegului, o geantă pe umăr, câtva lucruri simple care capătă valoare de reper. Dar scriitorul în vârstă îşi găseşte prieten tânăr care îl readuce în coridorul cultural, un taximetrist care vorbea limba engleză şi conducea abil pe autostradă.

De fapt, Radu Igna l-a însoţit pe Ştefan Nemecsek, ziarist, filozof şi scriitor din Valea Jiului, alături de câteva persoane, într-un demers de viaţă, adică acele legături prin cultură pentru că jurnalistul urma să-şi prezinte cărţile despre istoria literaturii hunedorene şi despre istoria jurnalismului hunedorean la Istanbul, o punte între ziariştii din România şi cei din Turcia.

Radu Igna acceptă jocul ziariştilor, dar călătoria devine şi o călătorie iniţiatică, o călătorie în inima proprie, de fapt fiecare loc din Turcia îi reaminteşte de istoria românilor şi de un posibil viitor marcat de cultură. Trimiterile sunt evidente, pertinente şi educative, dascălul se lasă în voia expunerii, profitând de mijloacele puse la dispoziţie de scriitor, pentru că Radu Igna a fost şi un eminent dascăl ce s-a convertit în tagma scribilor de aleasă valoare.

Cartea poartă un titlu sugestiv: Istambul un oraş pe două continente. Firul povestirii este acelaşi, pendularea în două lumi, pendularea între viaţa de acum, prezentul anului 2010 şi viaţa de dinaintea anului 1989 în România, pendularea între civilizaţii, călătoria între un continent şi alt continent, legate de istoria comună amestecată, contradictorie, acidă sau blândă, dar amestecată până la albastru.

Cartea are un motto promiţător de marele scriitor Orhan Pamuk, un citat din cartea Viaţa cea nouă: „Ai ajuns cât ai putut de departe, călătorule, dar m-am gândit că ai putea merge şi mai departe…”

Cartea sfârşeşte cu un citat din Sema Kaygusuz din textul Istambul, o mişcare de rotaţie, un  text apărut în revista „Lettre Internationale” – vara, 2010.

„Istanbul este un  oraş plămădit nu din împrejurări comode, ci din privaţiuni şi greutăţi.” – citează autorul.

Radu Igna descoperă că noua viaţă din Istanbul este marcată de viziunea unui important filozof turc: M. Fethullah Gulen, omul care a depus toată energia pentru a trezi o nouă generaţie de intelectuali la viaţă, bazaţi pe valori spirituale esenţiale, pe valori universale. Mişcarea Gulen  a pornit din Turcia s-a răspândit prin şcoli, asociaţii culturale, ştiinţifice, sedimentată în licee particulare, apoi în viaţa de fiecare zi. Un om cu idei înalte atrage un val nou, valul care poate lega Turcia de Occident, dovedind că înţelepciunea poate apropia oameni, sisteme, poate declanşa idealuri.

Călătoria aduce în lumină Colegiul Serhat, Burc Koleji, hotelul, Istanbulul ca prezenţă, personaj, destinaţie şi pricină de mirare, Sema Hospital, o excursie pe Bosfor, Sfânta Sofia, Moscheea Albastră, adică: istorie, peisaj, oameni, speranţe, o viaţă pe două continente, moarte şi dragoste, marea ca motiv de legătură între civilizaţii…

Sfânta Sofia: biserică, moschee, muzeu, e ca o piaţă rotundă înconjurată de ziduri mari, o cupolă imensă, o minune arhitecturală, creştini, sultani, ctitori, pictură cu scene din Biblie… istoria ca suferinţă, lecţia supremă pentru a învăţa eternitatea…

Un capitol interesant este dedicat cinei tradiţionale acasă la un prieten: Ibrahim Ayan, cântec, veselie, mâncăruri bune, momente care devin apropiate prin căldura sufletească a românilor şi turcilor, prilej de creaţie ad-hoc, semnificaţie şi netimp.

Iată ce reţine Radu Igna în Sultanahmet: „Pe aici îşi făcea probabil plimbarea de seară prinţul Dimitrie Cantemir (1673-1723), fiu de domnitor moldovean, trimis de copil ca ostatic. A stat 17 ani. Numit domn al Moldovei în 1710, s-a orientat spre Rusia. În capitala acestei ţări a terminat, în 1716, „Istoria creşterii şi descreşterii Imperiului Otoman” (în limba latină Incrementa arque decremmenta aulae othomanicae), lucrare de referinţă ce a stârnit interesul savanţilor din Europa.„

Gândul scriitorul zboară spre istoria noastră, e un arc frânt care se reface prin timp, dând sens celor două continente.

În altă parte, autorul reţine cealaltă faţă a istoriei: „Am citit, prin cronica lui Evliya Celebi, despre incursiunea turcilor, la care a fost participant direct, în Ţara Haţegului, 1662, deci la câţiva ani de la vizita sa la Spitalul din Edirne. Secvenţe din acel text au fost publicate în revista „Sargeţia” a Muzeului din Deva, cu un comentariu semnat de Aurel Decei. Cumplite incursiuni. Era în timpul domniei principelui Gheorghe Rakoczi al II-lea, când turcii au pustiit, în repetate rânduri, judeţul Hunedoara.”

Radu Igna face trimitere la Istoria turco-bizantină de Lucas, cel care a lăsat un mesaj pertinent despre evenimentele din Istanbul cu referire la Sfânta Sofia. Despre Orhan Pamuk autorul reţine că este un geniu şi citează cărţile sale Viaţa cea nouă sau Mă numesc Roşu. Scriitorul din Turcia este laureat al premiului Nobel, deşi personalitate de prim rang a culturii universale este controversat în Turcia ca peste tot în lume, acolo unde există un semn, oamenii par contrariaţi. Oricum cărţile acestui scriitor sunt traduse şi în limba română, literatura universală fiind în mişcare, îşi caută poduri care să facă legătura…

Notele de călătorie sunt scrise de Radu Igna în ritm alert, fraza curge natural, îndeamnă la lectură, gândurile se leagă în valuri sub impulsul noului şi a foamei după altceva, povestirea este fulgerată de povestiri vechi sau noi, scriitorul redă obiectiv lumea prezentă din perspectiva călătorului prin două civilizaţii, a celui care trece din istorii în istorii, liniştit de culoarea intensă a culturii, pe acest coridor cultural

„Ne îmbarcăm pe un vapor ce abia s-a întors din croazieră. Proprietarul se numeşte Hasan. Este o ambarcaţiune confortabilă potrivită pentru o excursie de două trei ore într-o zi însorită, călduroasă ca acesta.”

Da, Istanbulul este singurul oraş din lume ce stă pe două continente…cultura este pod…

Constantin Stancu

Februarie, 2011.


[i] Radu Igna, Istanbul, un oraş pe două continente, Editura „David Press Print” – Timişoara, 2011.

Categorii:CARTEA

Sfinxul s-a sinucis


CÂT FRIG POATE SĂ FIE ÎNTR-O NOAPTE DE MARTIE

 

cât frig poate să fie într-o    

noapte de martie – câte

blesteme-i sufocă pe

copiii unei omeniri abia

ieşite de sub apele

începutului

 

încerci să opreşti cu

gândul limbile clopotelor – măturând cu

vaierele lor oceane de

stele: din clopotniţa lumii auzi hohotul

disperat al

clopotarului

 

de nicăieri spre nicăieri nu se mai aprind

focuri: e-o linişte – bolnavă de toate

morţile care-au uitat să

bântuie mii de alte deşerturi

lunare – după ce s-au năruit

piramidele

 

sfinxul – copleşit de inutilitatea

singurătăţii – s-a

sinucis

 

la colţul străzii – spart de

ultimul strigăt de moarte – cu

milenii în urmă – felinarul în

noapte – orb – vrea – fără niciun

succes de scenă – să ia locul

sfinxului

 

strigoii şi-au cusut

buzunarele – nu cumva să li se scurgă – pe

trotuarele prefăcute-n sângeroase

mlaştini – compătimirea – dar nici neagră

făina – pe dârele căreia s-ar putea

întoarce – spre-a reface

statuia de bronz a unei lumi

amintite

 

sufletul meu stă agăţat de-un cârlig (ca-ntr-o

măcelărie – din care n-a mai rămas decât duhoarea

sângelui pe jos) – deasupra neantului

***

 

Adrian Botez

 

flori rosii

Categorii:POEMUL
%d blogeri au apreciat asta: