Arhiva
REVISTA „NOVA PROVINCIA CORVINA”, DIRECTOR SCRIITORUL EUGEN EVU. SERIA NOUĂ NR.2/2010
JURNAL LA PARIS DE SERGIU GĂBUREAC
FOST-AM LA PARIS !
5 zile şi 4 jumătăţi de noapte
File de jurnal parizian paranormal (VIII) Sergiu Găbureac
Muzee, muze şi alte alea (2). Versailles&Trianon
|
|
O zi superbă de mers pe jos. În gară la Versailles, nori grei acopereau cerul, fără a fi frig. Cohortele de turişti se îndreptau într-o direcţie precisă. Nici nu mai trebuie să întrebi unde sunt vestitele construcţii. Cardul ICOM ne salvează şi aici de la o coadă incredibilă. Datorită lui am câştigat o zi la Paris, prin facilitarea accesului direct. Parcurgerea sălilor are loc în pas domol. De la încet la foarte încet. O clipă rămân stupefiat uitându-mă la capodopere ale artei moderne plasate, cică, pentru atragerea copiilor (!?!). Adevărate monstruozităţi, subiect mult dezbătut. Atât de turişti, cât şi de media pariziană. Te faci că nu le vezi şi
totul intră în normalul secolelor trecute, când viaţa pulsa aici.
Chiar prea mult ! Regi, cameriste, cardinali, regine, muşchetari, conţi, viconţi … şi foarte mult parfum. Cu apa era mai greu în acele timpuri. Nu că nu s-ar fi găsit. Doar o alergie, în masă. Existau chiar şi băi. Mici, mici ! Nu ca la Roma !
Ce vrei, lume multă ! Milady, madame de Pompadour, madame de Recamier, dame de Monsoreau şi alte madame … ocupate cu tot felul de intrigi, baluri, iubiri neconsumate … Misterele Parisului … Cu siguranţă, dacă ar trăi, ar fi pline de invidie faţă de maşinaţiunile blondelor curtezane dâmboviţene.
De aceea, poate, parizienii au şi cele mai tari parfumuri. Pe atunci se purtau mirosurile grele. De parfum. Acum din ce în ce mai rafinate, de ai senzaţia că tragi în piept miros de apă chioară. Eco. La preţuri de neimaginat ! Fost-am la Paris şi n-am ajuns la Musée du Parfum [Tel. 33 (0)1 47.42.56; 9, rue Scribe, 75009 Paris] !?!
Avem inspiraţia să mergem la Trianon pe jos. Străbatem liniştitul orăşel Versailles. Biserica, primăria, şcoala, biblioteca publică, magazin filatelic, o florărie superbă, poliţia …
Începutul imensului domeniu al Mariei-Antoneta. Undeva, sus, se zăreşte Micul Trianon. Norii se destramă şi soarele ne mîngâie cu razele sale aurii. Răscolesc primele frunze ruginii şi gândul îmi zboară la Chiţocul de odinioară. La biserica singuratecă de la marginea pădurii
|
|
seculare, cu un tablou şi policandru asemănătoare cu cele văzute cu numai o oră în urmă ! Şi de aceeaşi vârstă !?! Chiţocul era în Europa. Atunci !
Mă trezesc în faţa porţilor din fier forjat. Clădirea, de mici dimensiuni, cu încăperi ca nişte celule. Aici vor fi fost ţinute delegaţiile care trebuiau să semneze celebrul tratat ?! Parcurgem sălile în tăcere, fiind îndrumaţi apoi spre Marele Trianon. Suntem nerăbdători să vedem mult pomenita sală, căreia îi datorăm existenţa zdruncinată de tot soiul de ultimatumuri, cu jertfe imense şi rapturi teritoriale nerecunoscute, oficial, nici în ziua de astăzi. Doar timpul e de partea noastră. E un palat, în toată regula. Trecem din sală în sală, citim poveştile afişate sau ascultate în cască… Brusc, apare ieşirea.
|
|
Mais, où est la salle ? O muzeografă drăguţă ne spune scurt: Ici. Şi arată, cu degetul mare, uşa din spatele ei. Vrem să o vedem. Pas posible ! Era închiriată pentru o recepţie. Emoţii, adrenalină, nervi. Bine, bine, dar noi suntem români ! J’ai cru que vous êtes hongrois ! (sic !). Nu era prea departe de adevăr. Uşa se deschide pentru câteva secunde. Un vifor trece prin noi şi uşa se închide la fel de repede. Zeci de curioşi vroiau să vadă. Să nu le scape ceva. Reuşesc poze ale interiorului, prin laterala dreaptă. Acasă văd că mi-a ieşit un efect fantastic. Paranormal !?
|
|
Mulţi ani mi-am închipuit că parcurile englezeşti sunt pigulite, trase la linie, fiecare copăcel, arbust e plantat după nenumărate măsurători. Nicio floare, fir de iarbă nu creşte fără voie de la grădinar. Aiurea. Aici, la Paris, să vezi parcuri şi grădini. Ordine şi aranjamente ! Florale. Totul parcă e făcut de prietenii mei de la Politehnică. Cu rigla, compasul, teul, şublerul …
Nu sauvage-ul de la Londra, unde seara se strâng zeci de saci cu hârtii …
Acolo e voie să calci iarba ! Chiar e indicat.
Capodoperele contemporane, plastic şi aluminiu eloxat, erau prezente şi în spaţiile deschise de la Versailles. Nu e singurul loc unde kitsch-ul îşi dă mâna cu arta !
Trenuleţul aşteptă, ca un aligator la pândă, să ne ducă prin vastele grădini. Coadă. Cardul nu a are, aici, putere de seducţie. Şi totuşi, şoferul ne ia în … cabina lui. Sunt convins, şi acum, că ne-a mirosit că suntem români. După ce confirm, mă turie tot drumul cu „un ţigan de-al vostru m-a tăiat pe obraz, la metrou, în Paris” şi, apoi trece, fulgerător, la marile probleme din … România. Că din cauza noastră o să sufere toată Europa !… Că suntem aşa, că facem aşa, că nu ne purtăm aşa … Îmi trebuie mult calm să nu-l strâng un peu de gât.
La sfârşit, a fost enchanté că ne-a cunoscut !
|
|
Sunt asemănători cu taximetriştii Micului Paris. Cu o diferenţă. Ai noştri te informează doar despre starea internă. Şi ce-au făcut echipele de fotbal cu certificate de naştere pe la Kremlin, urmărite de blestemul sovromului şi de complexul tătucilor. De care nu au cum scăpa până nu fac schimbarea la faţă. Nu-s internaţionalişti ca Pierre, versaillez get-beget. Era cât pe ce să cred că e român, dacă n-ar fi vorbit atât de repede. Auzi ! Să nu ne primească ăştia în spaţiul Schengen ? Să rămână ei fără ştiri fierbinţi ?
Pas posible !?!
Părăsim masivele construcţii cu imense grădini pline de secole de istorie între pereţi şi pe aleile înconjurătoare. Sub clar de lună sau pe vijelii, când muşchetarii rezolvau probleme dintre cele mai dificile. Un egilet, o batistă …
O bună parte din cărţile şi filmele copilăriei aveau decorul străbătut în zilele şi nopţile petrecute pe aici, pe malurile Senei plină de poduri uimitoare. Unul, Le Pont Neuf, vechi de vreo patru secole, păstrează, încă, urmele potcoavelor bidiviilor purtători de nelinştiţii muşchetari ai lui de Tréville sau de umbrele cardinalului cel rău, care se tot duelau pe aleile du Jardin de Tuilleries sau alte locații.
O luăm, încet-încet spre gară. Adio, Aramis, Porthos, Athos şi d’Artagnan ! La RER, băiete !
Soarele strălucea şi ni se pregătea o altă seară de vis în Marele Paris.
GSM – 2010, sfârşit de toamnă
Voiaj asigurat de două cabinete de avocatură bucureştene,
cu prilejul zilei aniversare. Le mulţumim şi pe această cale.
FLORENTIN SMARANDACHE, PROPUNERE PENTRU PREMIUL NOBEL…
| The “Academia DacoRomȃnă” from Bucharest, Romania, is pleased to nominate the trilingual (Romanian-French-English) vanguard writer Florenitn Smarandache for the 2011 Nobel Prize in Literature.
No trilingual writer has received the Nobel Prize so far.
He has published 75 literary books written in Romanian, French, or English; certain of them were translated into Chinese, Russian, Arabic, Spanish, Portuguese, Serbo-Croatian, etc. You can download many of them from the University of New Mexico’s web site: http://fs.gallup.unm.edu//eBooksLiterature.htm . His books are also to be found in Amazon.com, Amazon Kindle, Google Book Search, Library of Congress (Washington D. C.), and in many libraries around the world. He has a vast opera and wrote in all literary genres: poetry, prose, theater, essays, translations.
He reflects very well today’s globalism as writer since he lived in and visited about 40 countries and wrote his traveling memories and diary in many languages, and he wrote in many styles and on many subjects due to his multicultural background and encyclopedic knowledge in many fields. He is a polyglot.
Prof. univ. dr. Florentin Smarandache fits Albert Nobel’s Will regarding “the greatest benefit on mankind”, since his <paradoxism> literary movement he initiated is now used – through the Dezert-Smarandache Theory of Paradoxist and Plausible Reasoning (abbreviated DSmT) – to medicine, cybernetics, airspace, robotics, logics, philosophy, transdisciplinarity (interconnecting literature with science, paving the way for new developments in literature). Paradoxism is the first literary vanguard in the world which has practical applications in science!
Also, he is a multi-talent and, through his highly and various literary vanguard experiments, he did an outstanding work in an ideal direction, according to Alfred Nobels’ Will, in the benefit of humankind. As a complete writer he wrote and published: poetry, drama, novels, short stories, essays, diaries. But also, linguistic articles, mathematical textbooks and research papers, computer programs, philosophy, and translations (from French, English, Spanish, Portuguese, and Italian, into Romanian), philatelist. He translated himself some of his books from Romanian into French and English.
In humanistic fields, he is the father of “paradoxism” in literature, which is an avant-garde movement based on excessive use of antitheses, oxymorons, contradictions, paradoxes in creations set up by him in 1980’s in Romania as an anti-dictatorial protest. He published five International Anthologies on Paradoxism, where have contributed hundreds of writers from over the world ( http://fs.gallup.unm.edu//a/Paradoxism.htm ).
In the frame of or related to the paradoxism he introduced:
Also, a combination of very short poetry, art, and science he did in the volumes “Lyriphoto(n)s / At Mind’s Infinite Speed” (2009), and “Aph(l)orisms in Unistiches” (2008).
Another literary experiment is his holograph book (entirely handwritten published book!): “oUTER-aRT, Vol. 5”, 2006: http://fs.gallup.unm.edu//Outer-Art5.pdf .
His anti-dictatorial drama „Country of the Animals”, drama with no words!, was performed at the International Festival of Student Theaters, Casablanca (Morocco), September 1-21, 1995, it was staged three times by Thespis Theater (producer Diogene V. Bihoi) and it received The Jury Special Award; it was also staged at Karlsruhe (Germany), September 29, 1995. While a children play written by him „Pacala, Ursul si Balaurul” [Trickster, the Bead, and the Dragon], was staged by the National Dramatic Theater <I.D.Sîrbu>, director: Dumitru Velea, at Petrosani, Romania, in September 1997; (http://fs.gallup.unm.edu//a/theatre.htm).
He also did electronic art (using computer programs), experimental art (outer-art), and pledged for the Unification of Art Theories (http://fs.gallup.unm.edu//a/oUTER-aRT.htm) – he published 10 albums of art. Besides literature and art he is also a well-known scientist who has published over 70 books in mathematics, physics, philosophy, and engineering.
Florentin Smarandache is born on December 10 (1954), just the anniversary of Alfred Nobel and the day of ceremony.
For more information on his activity read a book by I. Soare, called “Paradoxism and postmodernism in Florentin Smarandache’s Creation” at: http://www.gallup.unm.edu/~smarandache/IonSoare2.PDF and Titu Popescu’s “Aesthetics of Paradoxism” at http://www.gallup.unm.edu/~smarandache/Aesthetics.pdf.
He is, among others, a member of the International Writers Association, member of the Romanian Academy of Sciences, and of Modern Language Association (USA).
Florentin Smarandache contributed to over 150 literary journals around the world in different languages (besides about 200 mathematical papers and notes published, and contribution to over 70 scientific journals around the world).
His most notable literary books: – in Romanian: a) theatre: „MetaIstorie” (trilogy), „Întâmplări cu Păcală” (children’s trilogy); b) novel: „NonRoman”; translated by himself as “NonNovel” (2009), c) poetry: “Cântece de Mahala” (gypsy and suburban songs), „Emigrant la Infinit”, „Distihuri Paradoxiste”; – in French, poetry: „Le Sens du Non-Sens”, „Antichambres/Antipoésies/Bizarreries”, „Le Paradoxisme: un Nouveau Mouvement Littéraire”; – in English, poetry: „Dark Snow”, „NonPoetry”, „Exist Împotriva Mea / I Exist Against Myself” (bilingual: Romanian-English) and has equally translated his poems and theatrical trilogies into English.
He also is very active in the Romanian literary exile press. Chronicles on his literary activity have been published in Romania, USA, Canada, France, Belgium, Germany, Italy, Japan, India, England, Israel, Brazil, Moldova, Yugoslavia, Australia, Denmark.
He’s a pioneer in experimenting connections between literature and science, in inventing new literary terms, and influencing many poets from different countries. He also did mathematical and statistical research papers on poetry. His oeuvre is of current interest. He did an outstanding work in poetry and drama; his work is in the benefit of future writers, linguistics, and scientists as well enriching the literary field with new notions introduced by Smarandache not only in poetry, drama, novel (one of his novel is called „NonNovel”!), but in philosophy as well (introducing the term „neutrosophy” – a generalization of Hegel’s dialectic), and of course in science (extension of fuzzy set and logic to neutrosophic set and logic respectively – with application in quantum physics and artificial intelligence); he’s interested in literature created by computers too.
Very prolific in his creation, very original, modern, publishing in different countries, different languages, different journals, etc. where you wouldn’t even expect! [he was called the „most paradoxist writer of the world”]; – variety of his styles: changing the style with every book (over-passing Fernando Pessoa’s); – novelty of his ideas; – laureate of many poetical national and international societies; – large influence on contemporary writers (and mathematicians).
Dr. Smarandache has a rich biography as well. His life is also a poetry (living in political refugee camps in Turkey for two years, then in exile in USA, moving many times, doing all kind of works: from unskilled janitor, construction worker, factory painter, whetstoner, tourist guide, to software engineer, and eventually university professor) with an international teaching experience in many countries: Romania, Morocco, Turkey, USA on four continents, learning and writing in many languages. Then traveling a lot (over 35 countries visited) he wrote his traveling memories (“Frate cu meridianele și paralelele”, Vols. 1-5). His harsh existence made him a permanent fighter in the world. Florentin Smarandache is the most known Romanian writer outside his native country.
His literary and scientific activities are really impressive. Over 3,000 unpublished pages of diary (due to his traveling and living around the world, eager to know and meet people and study various cultures).
At Arizona State University, Hayden Library, in Tempe, Arizona, there is a large special collection called “The Florentin Smarandache Papers” (which has more than 30 linear feet) with books, journals, manuscripts, documents, CDs, DVDs, video tapes by him or about his work.
Another special collection “The Florentin Smarandache Papers” is at The University of Texas at Austin, Archives of American Mathematics (within the Center for American History).
He became very popular around the world since over 3,000,000 people per year from about 110 countries read and download his e-books; many of his books have thousands of hits per month according to the UNM web site’s official electronic statistics.
Yours sincerely,
Dr. Geo Stroe, President of the “Academia DacoRomȃnă”
|
ZILELE EDITURII „eubeea”: „EVADAŢI DIN CLEXANE”, UN ROMAN DE DUMITRU HURUBĂ
„EVADAŢI DIN CLEXANE” DE DUMITRU HURUBĂ, UN ROMAN PREZENTAT LA ZIUA EDITURII EUBEEA
Ziua Editurii Eubeea a fost celebrată în această toamnă în sala de cenaclu a Filialei Timişoara a Uniunii Scriitorilor din România şi a revistei Orizont. Cu această ocazie, au fost lansate cinci volume scrise de autori bănăţeni:
„Respir sub alt cer”, de Nina Ceranu (foto), „Evadaţii din Clexane”, de Dumitru Hurubă, volumul colectiv „3x Oraviţa”, de Igor Isac, Mihai Moldovan şi Doru Ilana, „Un vas fără nume”, de Maria Bologa și „Alba neagra”, de Costel Simedrea. Cornel Ungureanu, Manolita Dragomir Filimonescu, Iacob Roman, Gheorghe Secheşan, Constantin Stancu şi Ion Jurca Rovina au vorbit despre volumele lansate, despre importanţa editurii Eubeea în promovarea scriitorilor din Banat şi despre manifestările literaturii bănăţene, trecute şi prezente, în Timişoara, Caransebeş, Reşiţa, Oraviţa şi nu numai. „Literatura depinde foarte mult de complexul format din reviste, edituri bune şi aşezămintele culturale. Cel mai important rămâne autorul, dar, fără aceste condiţii, el nu poate să îşi dea măsura adevărată”, a spus poetul Iacob Roman, amintind de manifestările culturale care au avut loc în Caransebeş, pe Valea Almăjului sau în „orașul poeților”, Oravița, fără de care, o serie de autori nu s-ar fi remarcat. În acest context a fost prezentat şi ultimul număr al revistei de literatură şi arte Orient Latin, al cărei redactor-şef este Nina Ceranu, managerul Editurii Eubeea.
VALERIU BUTULESCU – CĂLĂTORIE DIN VALEA JIULUI ÎN SERBIA. AFORISMUL CA STARE ŞI ÎNCÂNTARE…
PRIMIM DE LA ŞTEFAN NEMECSEK:
AFORISMUL: O CĂLĂTORIE ALĂTURI DE VALERIU BUTULESCU
Pe 19 noiembrie 2010, cu ocazia manifestărilor prilejuite de „Zilele culturii sârbeşti” la Timişoara, a fost lansat volumul „Din aforistica Serbiei”- prima lucrare antologică de acest gen publicată în limba română, ce include 28 de autori contemporani de aforisme din Serbia.
Sunt prezentaţi cei mai buni aforişti ai momentului: Aleksandar Baljak, Milan Bestic, Branislav Crncevic, Aleksandar Cotric, Ratko Dangubic, Vesna Dencic, Ranko Guzina, Rade Jovanovic, Pavle Kovacevic, Petar Lazic, Iva Mazuranic, Momcilo Mihajlovic, Dejan Milojevic, Dragutin Minic Karlo, Ninus Nestorovic, Jovo Nikolic, Dorde Otasevic, Rasa Papes, Srba Pavlovic, Zoran T. Popovic, Dusan Puaca, Milivoje Radovanovic, Dragan Rajcic, Slobodan Simic, Vitomir Teofi lovic, Milan Todorov, Milovan Vitezovic şi Rastko Zakic.
Traducerea a fost făcută de cunoscutul dramaturg şi autor de aforisme Valeriu Butulescu, în colaborare cu Goran Mrakic.
Cartea este postfaţată de un amplu interviu pe care Lucian Velea îl realizează cu Valeriu Butulescu pe tema mişcării aforistice din Serbia.
La eveniment au participat oficialităţi din România şi Serbia: Miodrag Jaksic – secretar de stat în Ministerul Diasporei, Dragomir Radenkovic – consulul general al Serbiei la Timişoara, Slavomir Gvozdenovic – preşedintele Uniunii Sârbilor din România şi Dusan Popov, deputatul minorităţii sârbe din România. Au luat parte şi au citit din lucrările lor trei din autorii antologaţi: Aleksandar Baljak, Aleksandar Cotric şi Dragutin Minic Karlo.
COLIND DE NICOLAE BĂCIUŢ (FRAGMENT DIN VOLUMUL POEMUL PHOENIX)
PRIMIM:
LERUI HRISTOS
Dacă ceru-i fereastră,
şi fereastra mi-e cer,
ninge-mă, Doamne,
cu lerui ler,
Dacă albu-i lumină,
dacă lumina e ger,
ninge-mă, Doamne,
cu lerui ler.
Dacă eşti rugăciune,
ca să dau, nu să cer,
ninge-mă, Doamne,
cu lerui ler.
Dacă cerul mi-e scară
şi icoana mi-e înger,
ninge-ne, Doamne,
cu lerui ler.
Dacă ceru-i fereastră
unde stele nu pier,
ninge-mă, Doamne,
cu lerui ler.
Dacă cerul coboară,
dacă-naltul e jos,
ninge-mă, Doamne,
cu lerui Hristos!
12 decembrie 2009
Nicolae Băciuţ
POEMELE BĂTRÂNULUI (23) – DE EUGEN DORCESCU
POEMELE BĂTRÂNULUI DE EUGEN DORCESCU –
FRAGMENT DIN VOLUMUL DE VERSURI CU ACELAŞI TITLU
23
Gripa bântuie târgul,
târgul e un incubator de
viruşi,
soarele-i coace lin, îi protejează, le
dă drept hrană
viitoare cadavre,
câinii moţăie prin parcuri,
sfâşiind, la răstimpuri,
un adult, un
copil,
bătrânul a prevăzut
bestializarea aceasta,
a tot vorbit despre cuplul
om – câine,
câinii încep să semene cu
oamenii,
sunt chiar mai cruzi decât
ei, mai energici, mai lideri,
curând îi vom vedea
în birouri,
lătrând condescendent,
chiar zâmbind,
semnând hârtii, trimiţând la
munci, la războaie,
interpretând trecutul, fasonând prezentul,
decizând viitorul,
umplându-ne
de bale destinul.
*
La gripe recorre la ciudad,
la ciudad es una incubadora de
virus,
el sol los cuece quieto, los protege, les
ofrece como alimento
futuros cadáveres,
los perros se amodorran por los
parques,
muerden, de vez en cuando,
a un adulto, a un
niño,
el viejo ha previsto
esta bestialización,
habló en varias ocasiones sobre
la pareja hombre – perro,
los perros comienzan a parecerse
a los hombres, son aún más crueles
que aquellos, más enérgicos, más jefes,
dentro de poco los veremos
en los despachos,
ladrando con condescendencia,
sonriendo todavía,
firmando papeles, enviando a otros a
trabajar, a la guerra,
interpretando el pasado, edificando el presente,
decidiendo el futuro,
llenando de babas
nuestro destino.
JURNAL DE SCRIITOR CU PORTRET PENTRU NEUITARE. IV MARTINOVICI ŞI ISTORIILE TÂRZII ALE IUBIRII, ÎNTRE OBSESIE ŞI REVOLUŢIA INVIZIBILĂ. „În poezia lui Iv. M., din anii 8o, se pot decela astfel de „ profeţii” ale intuiţiei şi desigur accentuate de cultura de tip mitologic, des invocată, „ simptomele „ profetice „ ale ceea ce urma să se întâmple.” (EUGEN EVU)
PRIMIM DE LA EUGEN EVU, SCRIITOR:
Amintiri urâte sau ..nefrumoase…(II)
Întocmai cum sângele irigă creierul, gândirea fantezită şi imaginativă este un decantor al psihicului nostru, iar aceasta este şi vindecător, înviorător, catharsic. Am cunoscut scriitori care au înţeles asta la timp, dar şi mulţi care au „ funcţionat” în sensul patologic al acestei evoluţii prin destructurare maladivă, prin complicitate cu propriile suferinţe psihice…Desigur, gândind …bacovian, ( marele poet simbolist a fost ftizic) – se poate spune că astfel de creatori – în poezie, dar foarte asemănător, în artele plastice, aşa zis nonfigurative, spihedelice..) …ei „ aud materia plângând”…
Însă rezonanţa cu materia în decompunere şi entropie acutizată de „ spirit”, biochimia şi efectele ei „ anorgasmice” – dacă acceptaţi termenul…,a fost un decantor al unei boli, deci nu al evoluţiei, ci al involuţiei; poezia de acest tip este delirantă, se explorează spaţii onirice, zonele abisale ale subconştientului ( in extenso unul colectiv, Freud fiind zeul lor…) – aşadar ei au trenat în simpotele inflamate ale fiinţei …Medicina, psihiatria de tip materialist- dialectic de la Socola,..dar şi de la Zam, Gătaia, etc.- îi numeşte maniaci obsesivi ( megalomani, erotomani, mesianici) etc – adică oameni bolnavi psihic, paranoici şi chiar schizofrenici. Paranoia poate fi contracarată prin acel catharis, dar schizofrenia şi demenţa senilă descompun personalitatea, iar scrierea unor astfel de maniaci doar întârzie descompunerea …Obsesia este una provenind din frustrări, unele chiar din trauma „ biblică” a naşterii, nu odată prin transmitere genomică…
( Aceasta am observat-o, în mulţii ani de activitate culturală şi animator de cenaclu, reviste, etc) – chiar la aşa zişii „ copii precoce”, foarte talentaţi, care ne surprind prin ceea ce numim genialitate….( Există conceptul de genialoidism, aşadar o formă coruptă a manifestării genialităţii… Deobicei copiii astfel supradotaţi, în arte, eşuează în demenţa pretimpuriu instalată şi dacă mediul este neprielnic ( familia, şcoala, societatea)- creaţiilr „ precoce” rămân simple exotisme, iar boala devine rebelă şi „ gena misterioasă” decade, apare chiar nebunia. ( Unul dintre multele cazuri a fost Elena Farago) . Între cei de acest tip, în întreaga literatură, sunt mulţi care au sfârşit prin suicid, sau internări psihiatrice, sau criminalitate. Psihologii din vechime şi până azi, asociază impulsul creator ( virtual) – cu unul distructiv, sau auto- distructiv…). Uneori, identificarea unui IDEAL – sau unei idolatrii..- pentru astfel de creatori, duce la alte simptome, inclusiv în filozofia lor, în politica unora, de tip eroic, eliberator, barzi ai unei puteri, nimic nou în istorie.
*
Erotomaniacul este deopotrivă magaloman, exaltând imageria exotică, şocantă, delirul verbios, efecte ce pot fi înţelese, la „ rece”, ale halucinaţiei: fie provocate de accesorii ( alcool, tutun în exces, narcotice, droguri) – fie pur- şi simplu prin auto- inducere a unor „ factori” ce aparţin fenomenului psihic manifest, „ spiritului care se agită” în om.
În poezia lui Iv. M., din anii 8o, se pot decela astfel de „ profeţii” ale intuiţiei şi desigur accentuate de cultura de tip mitologic, des invocată, „ simptomele „ profetice „ ale ceea ce urma să se întâmple. Poetul s-a internat formal la sanatoriul de boli nervoase din Zam – cu diagnosticul „ erotomanie şi megalomanie”, iar după şase luni de internare, a fost pensionat prin Uniunea Scriitorilor…
Trei căsătorii, alte detalii biografice pe care nu le voi „ desconspira”, din fireasc[ă atitudine post/ mortemică,.. autorul între timp decedând într-o stare deplorabilă la „ izolare” într-o secţie a spitalului Hd.- ca să nu mai vorbim de dramatica implicare în aşa zisa revoluţie din 1989
piatra sa de încercare – Sisifică ! – l-au împuns în zona tulbure a demenţei rebele, de tip agresiv, a mortificării, etc. Iată eşantioane din poezia sa din anii 1981, în acea anchetă despre condiţia scriitorului din Provincie ( Almanahul revistei Tribuna) – în literatura acelei perioade cvasi- totalitare; autocenzura perfidei perioade nu funcţionează aici, textul este o sinistră „ foaie de auto- observaţie clinică” a unui poet cult, printre altele traducător al lui Pierre Reverdy, sau Tagore ( prin intermediara cu Ileana Hogea, etc) .
„ Meduze uriaşe se tîrăsc printre arbori
Polipi cu tentacule abia demineralizate
Păsări bezmetice îşi rup aripile şi sternul
De crengi carbonizate într-un val de cenuşă
Înnecăcioasă – omul cu părul de iod şi sulf
Trece prăbuşit în propria-i cădere de
Narcis descărnat…”
( Obsesia principală este cras- viscerală, coşmarescă, aşa cum am remarcat şi la A.E. Baconsky, în „ Cadavre în vid” .., sau la Valeriu Bîrgău ( Apocalipsa lui Valeriu, sau ultimul volum înainte de moarte) – halucinant „ reportaj al morţii” , radiografiat în spital…) asta ca să mă refer doar la cazuri relevante în acest sens) . Dacă în citatul de mai sus, autorul descrie un univers psihic paranoidic, terifiant, al descompunerii structurii psihice şi carnale- mai jos avem o mostră de auto- observaţie mecanică, dicteu, a unei alte obsesii, cea erotomaniacă :
„ femei însingurate vorbesc cu încheietura mormintelor
( teribil vers prin frumuseţea lui delirantă, subl n)
„ ca nişte absenţe disperate le vezi cîntînd pe alei…
Limbi de foc asediază insul (…)
Plânge solemn un zeu „ …
Iubito, iată paradisul meu „..
( Infanta poetă de doar 12 ani, Olga Ştefan, avea să preia imaginea „ mormântului dintre picioare”, în percepţie desigur feminină, probabil doar prin simptomatologia imaginii, sau cum zice psihologista –poetă italiancă Maria Teresa Liuzzo, „ autopsia imaginii” ) …
Identificarea cu Justiţiarul, cu socialul în care „ zeul” se simte „ asediat”, a fost premoniţială pentru „ piatra de încercare” cum spuneam, a acestui ploieştean stabilit în anii stalinismului exaltat, la Hunedoara…Luptele pseudo- cenacliere, specifice „ muncitorismului” şi apoi ceauşismului ( Iv. M. a fost inclus în monstruosul volum Omagiu, ceea ce apoi l-a afectat în surdină, am numit implicarea sa în lovitura din 1989 şi de după, adică îl mocirla politicii „ emanate”, dsa ajungând „ preşedinte de onoare al revoluţionarilor din Hunedoara”, răsplătit penibil cu unele drepturi) . Notez că în „ era de aur”,…a publicat două romane de tip policer ( recte milicer), la editura Militară, ceea ce era foarte profitabil pe atunci, prin tiraje, aş cum şi alţi scriitori din zonă au înţeles şi făcut : Gligor Haşa, Valeriu Bîrgău, Neculai Chirica – la ed. Eminescu) … Ce anume mai „ psihanaliza” defulatoriu o astfel de poezie psihedelistă, pseudo- cahtarsică ?
„ spaimă şi lucire iubita mea…”
…Ceara marmorei lavă înghite statuile prin aer
Apar catalige
Cu aripi de păsări mandibule dinţate
Pasc nervii luminii( superb vers, subl. n!)
La Iv. M. imageria şi bestiarul iau proporţii apocaliptice :
„ Ne exilăm în vacarm aşteptăm
Trîmbiţa să sune pe buza îngerului
Spaimă şi lucire iubirea
Care să mă salveze din lazaretul secolului meu” ..
Aşadar subînţelegem psihanalitic…, aluzia la leproşii lui Graham Greeen, din romanul en vogue atunci, „ Un caz de automutilare” ..
În fine, identificabil ca profetic sieşi, este şi următorul citat :
„ lumînări prelungi lucrează la piedestalul
Statuii mele, sub buza ( iarăşi obsesia… erogenică a buzelor, n)
de abis a absenţei” …
L-am cunoscut pe acest talentat poet- ca şi romancier de miliceruri „ eroice”, – şi am înţeles oarecum de deoparte, chinul unei astfel de creaţii, refulatorii- defulatorii. Că în final…nu i s-a înălţat statuie pentru „ merite revoluţionare”, rămâne în seama …edililor şi a „ adevărurilor revoluţiei” din nenorocitul veac ce a marcat şi astfel, tragedia, în fond, existenţială, altfel faţă de, pare example, a unui bard de tipul Adrian Păunescu…Prietenia dlui Iv. M cu prima soţie a lui A.P. , Constanţa Buzea, cum şi cu a şefului ei de la România Literară, „ concitadinul lui IV.M – dl N. Manolescu, sunt pentru retrospectiva „ istoriei literare” eventual mai cinstite,..relevante pentru cine vrea adevărul…Despre viaţa dar şi moartea scriitorului…implicat… Nu e de neglijat că Iv. M. frecventa asiduu mitografia şi mistagogia Orientului Îndepărtat, temele kamasturei vedice, precum şi miturile Eladei ( Nausicca, Euridice, etc de un de au rezultat de fapt cel puţin două plachete impregnate cultural de reţinut) … Nu pot uita nici efemera apropiere a sa, în perioada haţegană,- cu extraordinarul poet Ionel Amăriuţei, pe care l-a încurajat o vreme, în revistele efemere, dar şi în „ Observator” –ul din Muenchen,unde era editor şi red şef nepotul dsale din exil, Radu Bărbulescu ( după „ revoluţie”…În fine, Iv M. avea să-i repudieze şi chiar să-l acuze de …meritocraţie pe distinsul poet devean, autor a cel puţin patru cărţi de poezie esenţiale..
Reductiv, trag amara concluzie a „ destinului asumat” astfel, citându-l pe Manolescu, care îmi răspundea apelului meu de a mi se face, în fine, dreptate privitor la hărţuielile securităţii din acei ani,…” Deh, domnule Evu, ce-şi face omul cu mâna lui”.. Maestrul face aluzie la o scrisoare – memoria de protest trimisă lui Ceauşescu, gest care mi-a atras o anchetă cu acuze penale ( Dosarele CNSAS) …Pentru acest gest de „ neutralitate” justiţiară, pentru mine, dl N.M. s-a descalificat iremediabil, aşa cum avea să –şi „ înalţe pe soclu statuia” Istoriei Literaturii nu demult editată , de opulentă şi discriminatorie atitudine …morală…
Colateral, ne vine în minte cetăţeanul ( turmentat de „ istorie”) al lui Caragiale, Candiano Popescu, cu a sa „ Republică de la Ploieşti”…
Cititorii, care – cum, să-i ierte, dar eu nu am voie să uit.
Eugen Evu
Memoria se impregnează în nisipul de clespidră al vieţii noastre.. Memoria uneori este o hidră,
sau o Meduza Gorgona…
Eugen EVU
POEM PENTRU DOUĂ TRUPURI ŞI VIOARĂ
INSTRUCTIUNI PENTRU FOLOSIREA TRUPULUI
Acesta este trupul, foloseşte-l cu încredere câteva eternităţi,
e pregătit să reziste o generaţie,
35 de ani e mai mult decât veşnicia;
nu-l împrumuta femeilor, îl vor dărui vrăbiilor bucată cu bucată;
trupul rezistă ploilor, la unele cutremure,
se lasă manipulat cu tandreţe,
e disponibil comisionarului, moderatorului, a purtătorului de cuvânt;
ca un burete în cada de baie în mijlocul iubirii;
ca o ramură de brad sub ninsoare;
fereşte-ţi trupul de cuvinte carnivore,
de cei nenăscuţi, de cei dispăruţi,
de găurile negre din univers, de scorbura copacilor;
pregăteşte-l pentru înviere,
pregăteşte smirna, aloea, vinul, giulgiul,
ai răbdare trei zile,
ai răbdare cu măsurătoarea unei singure zile,
ai răbdare cu Paradisul,
citeşte poesii din Bacovia in iulie,
în trei zile trupul va fi altul,
etern ca semnul pe cer,
ca animalul numit cal in mijlocul ierbii sacre,
bucată de mătase pură,
sărutând rouă-n văzduh,
porumbeii, lumina, mesajul…
Constantin Stancu
PRACTIC: APOSTILAREA SI SUPRALEGALIZAREA ACTELOR NOTARIALE
APOSTILAREA SI SUPRALEGALIZAREA ACTELOR NOTARIALE
Uniunea Nationala a Notarilor Publici din Romania a dat publicitatii la 24 noiembrie 2010, un anunt potrivit caruia incepand cu data de 26 noiembrie 2010, Camerele Notarilor Publici vor avea in competenta procedura apostilarii actelor notariale (prevazute la art. 1 alin. 2 lit. c) din Conventia cu privire la suprimarea cerintei supralegalizarii actelor oficiale straine adoptata la Haga la 5 octombrie 1961) precum si supralegalizarea; in vederea solutionarii cererilor de apostilare sau supralegalizare a actelor notariale, Camerele Notarilor Publici iși vor stabili programul de lucru cu publicul.
Cei interesati urmeaza sa se adreseze, cu o cerere, Camerei Notarilor Publici in raza careia se afla/afla sediul biroului unde functioneaza/ functiona notarul care a intocmit actul sau dupa caz, isi avea sediul Notariatul de stat care a emis actul.
In situatia in care actul notarial care urmeaza a fi apostilat sau supralegalizat a fost intocmit la un birou notarial:
– de pe raza judetelor Alba, Hunedoara si Sibiu, competenta este Camera Notarilor Publici Alba cu sediul in Str. Avram Iancu nr. 14, Alba –Iulia, tel:0258-806221, tel: 0258-806221, 0258-810401, email: cnpalbaiulia@cnpalbaiulia.ro;
– de pe raza judetelor Bacau si Neamt, competenta este Camera Notarilor Publici Bacau cu sediul in Str. Vasile Alecsandri nr. 64, Bacau, tel: 0234-515795, e-mail: camera.notarilor.publici.bacau@gmail.com;
– de pe raza judetelor Brasov si Covasna, competenta este Camera Notarilor Publici Brasov cu sediul in Str. Toma Ionescu nr. 2A, Brasov, tel:0268-474517, tel:0268-474517, 0268-474518,0268-415592, e-mail:cnpbv@bts.ro;
– de pe raza Municipiului Bucuresti sau in judetele Calarasi, Ialomita, Ilfov, Giurgiu si Teleorman, competenta este Camera Notarilor Publici Bucuresti, cu sediul in Str .Icoanei nr. 21, Bucuresti, tel: 021-2113336, 021-2123651, e-mail:cnpb@cnpb.ro;
– de pe raza judetelor Cluj, Maramures, Bistrita –Nasaud si Salaj, competenta este Camera Notarilor Publici Cluj, cu sediul in Str. Ioan Budai Deleanu nr. 172, tel: 0264-414814, 0264-403324, e-mail:cnp_cluj@yahoo.com;
– de pe raza judetelor Constanta si Tulcea, competenta este Camera Notarilor Publici Constanta, cu sediul in Str. Traian nr. 35, Constanta, tel:0241-654070, tel:0241-654070, e-mail:cameranotarilorct@clicknet.ro;
– de pe raza judetelor Dolj, Gorj, Mehedinti si Olt, competenta este Camera Notarilor Publici Craiova, cu sediul in Str. Bucovat nr. 8, Craiova, tel:0251-412157, tel:0251-412157, 0351-420109, e-mail:cnpcraiova@yahoo.com;
– de pe raza judetelor Braila, Galati si Vrancea, competenta este Camera Notarilor Publici Galati, cu sediul in Str. George Cosbuc nr. 1, Tiglina II, Galati, tel:0236-470205, tel:0236-470205, e-mail:cnpgalati@yahoo.com;
– de pe raza judetelor Iasi si Vaslui, competenta este Camera Notarilor Publici Iasi cu sediul in Str. Mr. Popescu Eremia nr. 13, Iasi, tel: 0232-231746, e-mail:cnpiasi@mail.dntis.ro;
– de pe raza judetelor Bihor si Satu Mare, competenta este Camera Notarilor Publici Oradea cu sediul in Str. Lamaitei nr. 3, Oradea, tel: 0259-419444, e-mail:cam.not.pub@rdslink.ro;
– de pe raza judetelor Arges si Valcea, competenta este Camera Notarilor Publici Pitesti cu sediul in Strada Banat nr. 5, Pitesti, tel:0248-213193, tel:0248-213193, e-mail: camera_notarilor_pitesti@yahoo.com;
– de pe raza judetelor Buzau, Dambovita si Prahova, competenta este Camera Notarilor Publici Ploiesti, cu sediul in Strada Anton Pann nr. 3, Ploiesti, tel:0244-541298, tel:0244-541298, e-mail:camera_notarilor_pl@yahoo.com;
– de pe raza judetelor Botosani si Suceava, competenta este Camera Notarilor Publici Suceava cu sediul in Str. Prof. Leca Morariu nr. 2, Suceava, tel:0230-523293, tel:0230-523293, 0230-531438, e-mail:office@cnpsv.ro;
– de pe raza judetelor Harghita si Mures, competenta este Camera Notarilor Publici Targu-Mures cu sediul in Strada Retezatului nr. 3, ap. 1A, Targu-Mures, tel:0265-250050, tel:0265-250050, e-mail: cnp.mures@yahoo.com;
– de pe raza judetelor Arad, Caras Severin si Timis, competenta este Camera Notarilor Publici Timisoara cu sediul in Str. Constantin Brancoveanu nr. 44, Timisoara , e-mail:cnptimisoara@gmail.com.
La fel se va proceda si in cazul in care actul notarial a fost instrumentat de Notariatul de Stat.
LOGOS STRĂPUNS…
PRIMIM DE LA EUGEN EVU:
Secretul
Moartea e o stare de fapt
Moartea nu este ci doar nu se ştie.
Pe ea nu se ştie
Prin aceea că nu conştientizează.
Dacă ar fi să fie
Jumătatea ar fi vindecabilă.
Iată, eu pot să ştiu.
Debarcarea
Brusc, la întoarcerea mea,
( împlineam prima vârstă)
Fruntea îmi era genunchi pereche
Tâmplele- perechi ale vasului
capul meu amforă a zeiţei
Pe care o căutam în zadar
în femeie.
(Oarecum eram altul
aşa cum
Wermeer pândea goliciunea
Culegătoarei de scoici
ca regele David
pe Beetsheeba… )
Ai mei între timp muriseră
se bucurau că mă văd
iar eu îmi număram fericit
cei trei copii născuţi, nu făcuţi.
La marginea acelei cetăţi
care peste timp va mai fi.
prăbuşitele porţi
Răbdătoare morminte.
Casele bătrâne
Îşi uitaseră ziditorii.
Se îmbrăţişau pe ei
sufocându-mă cu prea- iubirea lor.
Am regăsit gustul sărat al cuvintelor
al foamei, fricii şi orgasmului.
şi am plâns să nu mă mai nasc
dar ursitoarea mă înlănţuia
mă înghiţea cu picioarele.
Între timp n-am murit.
Cei demult primeau alte chipuri
cei viitori le reprimeau, aurii.
Ecou al frunţii mele săltate
de umbra ta uriaşă!
sunt mai viu decât ieri
Logos străpuns
Extaz de A Fi
gust din fruct şi mă dărui.
EUGEN EVU
PORTRET DE ACTOR: FISCUTEANU.
PRIMIM DE LA NICOLAE BĂCIUŢ
MOARTEA DOMNULUI FISCUTEANU
După „Moartea domnului Lăzărescu”, actorul Ion Fiscuteanu a renăscut. A prins din nou gustul succesului în cinematografie. După cele douăzeci de filme în care a jucat,
între care, “Fructe de pădure”, 1983, “Acordaţi circumstanţe atenuante”, 1984, “Glisando”, 1985, “Emisie continuă”, 1985, „Din prea multă dragoste”, 1985, “Iacob”, 1988, “Undeva în
est”, 1991, “Balanţa”, 1992, “Turnul din Pisa”, 1992, “Timpul liber” (1993), „Cel mai iubit dintre pământeni”, 1993, „Asfalt Tango”, 1995, „Prea târziu”, 1996, “Mariana”, 1998,
“Zapping”, (2000), “Turnul din Pisa”, 2002, “Ajutoare umanitare” (2002), “Sindromul Timişoara – Manipularea”, 2004, şi după succesul cu “Moartea domnului Lăzărescu”,
2005, Ion Fiscuteanu privea foarte departe, sperând ca regizorii care l-au ignorat atâta vreme să se spele de păcate şi să-l distribuie în noi filme, nu orice filme, pentru că, spunea Ion
Fiscuteanu, „după «domnul Lăzărescu » nu mai pot juca orice”.
După succesul cu acest film, Ion Fiscuteanu îmi declara într-un interviu, că „În primul rând, nu mai poate urma un alt domn Lăzărescu. Poate urma ceva după o perioadă pe care nu pot să o stabilesc, în care să mă pot apropia de un scenariu cel puţin egal ca valoare, mă refer şi la scriitură, dar şi la regizorul care şi-ar asuma acest scenariu. În teatru mai pot să hotărăsc singur şi să joc ceea ce aş vrea. În film, depinde de cel care se gândeşte la mine, cum a fost Cristi Puiu, care a spus că doar cu mine vrea să facă acest rol. Când se va ivi un regizor cu o
ofertă care să mă facă să pot cel puţin să-l egalez pe «domnul Lăzărescu», atunci voi accepta.
Din păcate, mult prea repede, a fost distribuit de Cel de Sus în ultimul său rol, cel din „Marea Trecere”.
Ion Fiscuteanu a plecat cu un scut sentiment al frustrării, pentru că după cele peste şaizeci de roluri jucate pe scena Teatrului Naţional din Târgu-Mureş, această instituţie i-a închis uşile în nas. M-a sunat disperat, întrebându-mă ce-i de făcut pentru a putea juca până în ultima clipă teatru, singura lui raţiune de a fi. Nu suporta gândul să fie scos din teatru, să fie „pensionat” definitiv, să nu mai poată juca pe scenă, atâta vreme cât mai are suflu, cât mai poate să dea ce are mai bun în el pentru teatru. Ion Fiscuteanu pune punct, pe neaşteptate, la 8 decembrie 2007, unei cariere strălucite, nu la multă vreme după ce împlinise 70 de ani. Dincolo de bolile fizice, Ion Fiscuteanu a murit de teatru. Aceasta era boala sa. Nu putea să-şi conceapă
viaţa în afara scenei, a ecranului, a scrisului.
Născut la 19 noiembrie 1937, la Sânmihaiu de Câmpie, Bistriţa-Năsăud, a slujit Thalia de mai bine de patru decenii, după absolvirea, în 1962, a Institutului de Artă Teatrală şi
Cinematografică din Bucureşti, având ca mentori pe Dina Cocea şi Jani Cojar. Şase ani, Ion Fiscuteanu a jucat pe scena Teatrului de Stat din Piatra Neamţ, iar din 1968, a fost actor al
Teatrului Naţional din Târgu-Mureş, pe care l-a slujit cu talentul său, cu devotament. Fidelitatea faţă de acest teatru i-a permis să creeze aici zeci de roluri memorabile. A făcut-o cu eleganţă şi pasiune, cu modestie.
A fost Ghiţă Pristanda, Nae Girimea, Dragomir, Jupân Dumitrache şi Efimiţa – în travesti, în spectacole cu piesele caragialene, dar a jucat şi în piese de Eugen Ionesco, D.R.Popescu, Romulus Guga, Tudor Popescu, Aurel Baranga, Shakespeare, Eugene O’Neil, Arthur Miller, Cehov, Dario Fo ş.a.
A visat să joace rolul Hamletului shakesperian, dar şansa nu i-a surâs în acest sens.
A lucrat în film cu mari regizori, ca Mircea Danieliuc, Alexandru Tatos, Lucian Pintilie, Nae Caranfil, Nicolae Mărgineanu care au ştiut să valorifice calităţile şi disponibilităţile lui Ion Fiscuteanu, reuşind să creeze roluri memorabile.
Nu ştiu dacă, aşa cum afirma un critic de film, Ion Fiscuteanu „în rolul domnului Lăzărescu, face rolul vieţii lui”, dar cred că a învăţat să moară prin acest rol, cu care a încheiat
triumfal, o carieră, un destin.
Deşi nu a fost un răsfăţat al criticii de teatru şi film, lui Ion Fiscuteanu i-au fost acordate distincţii importante, între care, în 2003, la propunerea ministrului Culturii şi Cultelor, lui
Ion Fiscuteanu i-a fost conferit, de către preşedintele României, “pentru îndelungata şi prestigioasa activitate pusă în slujba teatrului şi cinematografiei româneşti”, Ordinul Naţional
„Serviciul Credincios” în grad de Cavaler, iar în 2005, Instituţia prefectului – judeţul Mureş, i-a acordat “Fibula de la Suseni”, cea mai importantă distincţie care se acordă personalităţilor
vieţii publice mureşene.
Spirit artistic polivalent, Ion Fiscuteanu nu a fost doar actor, ci şi scriitor, (primul actor mureşean care s-a încumetat să-şi încerce forţele şi în literatură!) el fiind autorul a două
volume, unul de proză, “Strugurii de furat îs mai buni”, nuvele, Editura Tipomur, 2002, şi unul de poezie, „Prigoană în gânduri”, Editura Tipomur, 2003. L-am descoperit în „Livada
cu vişini”, de Cehov, unde juca în rolul lui Lopahin. Am avut însă privilegiul de a-i fi apropiat nu doar în teatru, ci mi-a încredinţat şi onoarea de a-i edita cărţile. Din interpret de
personaje, el a devenit creator de personaje, în linie tradiţionalistă, personaje aspre din stirpea celor create de Slavici şi Rebreanu, dar şi creator de universuri lirice, de mare profunzime şi sensibilitate.
Pentru mine, Ion Fiscuteanu n-a murit. Nici nu s-a dus „să moară puţin”, cum ar spune un mare dramaturg.
Ţin pentru el deschis „sertarul cu aplauze”.
NICOLAE BĂCIUŢ
29 decembrie 2007
costyabc - hatzegworld 