Arhiva

Archive for octombrie 2010

„VÂNZĂTORUL DE IMAGINI” O CARTE DE Dorina Brânduşa Landén, CU O PREZENTARE DE IOAN EVU, EDITURA „CĂLĂUZA” v.b. Deva – 2010.

31 octombrie 2010 Lasă un comentariu

CĂLĂTORIA HALUCINANTĂ PRIN NIMICURILE ZILEI

Într-o vreme în care totul se cumpără sau se vinde, o vreme a târguielilor şi a negocierilor, Dorina Brânduşa Landén  ne propune o carte interesantă: „VÂNZĂTORUL DE IMAGINI”, un volum de versuri în care îşi dăruieşte imaginile care îi cutremură viaţa şi îi mobilează singurătatea. Volumul a apărut la Editura „CĂLĂUZA” v.b, Deva – 2010, cu o scurtă prezentare făcută de poetul Ioan Evu, prezentare ce pune în evidenţă valorile poeziei scrise de autoare.

„Deşi cu pronunţat caracter autobiografic, versurile nu se constituie în file de jurnal intim, poeta reuşind să evite cu ingeniozitate capcana romanţiozităţilor edulcorate şi, totodată, orice umbră de elan declarativ. Le opune acestora o surprinzătoare profunzime introspectivă …”  – acestea fiind notele lui Ioan Evu care a văzut dimensiunile versului şi ale construcţiei lirice.

Volumul se sprijină pe resursele zilnice puse de viaţă la dispoziţia celui care scrie poezie, după ce a trăit-o într-o dimensiune proprie, cu regretele inevitabile, cu bucuriile care dau putere, cu singurătatea care marchează cântecul şoptit, ori disperarea că nimic nou sub soare nu mai este posibil, cu toate că, lucidă fiind, poeta îşi rezervă partea de speranţă.

Sunt două stări ale volumului: POVARA CONSTANTĂ sau emoţii cu destinaţie precisă şi POVARA VARIABILĂ sau în inima mea murea o lume aproape perfectă.   

Dorina Brânduşa Landén  se străduieşte să ţină în echilibru ceea ce dă consistenţă vieţii cu ceea ce este alunecos în viaţă, două planuri în care glisează existenţa, uneori dureroasă, alteori alunecoasă.

Povara constantă pune în lumină stare de neputinţă a păsării pregătite să zboare, imaginea lichidă a identităţii, simetria singurătăţii, substanţa vieţii care se cerne peste oraş, imaginea zilnică a oraşului văzut printr-o fereastră udă de ploaie, posibilitatea zborului, un instinct pierdut al omului, împietrirea peisajului, omul care se mişcă odată cu aerul, o culpă nevăzută dar persistentă, până la urmă o caligrafie delicată a emoţiilor ce ating sufletul femeii care aşteaptă miracolul, îl vede, este acolo, dar nu o pătrunde …

„Zborul/această posibilitate/pe lângă care am trecut/cu mult înainte de a înţelege/că voi muri singură/cu globurile ochilor/foarte albe.”Zbor.  Exemplul acesta relevă şansa pierdută, plutirea, imponderabilitatea care ne eliberează de greutăţile zilei, evadarea posibilă, sentimentul care apasă fiinţa prinsă între fălcile evenimentelor zilnice, necesare, de neevitat, dar care aduc umbra în gândurile femeii care speră.

Povara variabilă pune accentul pe maratonul viaţii, pe momentul în care vine clipa adevărului fără niciun preambul, apoi umilinţa cărnii, cu însemnele unei iubiri năprasnice, cu problemele financiare zilnice, cu aventurile discrete, cu momentele trăite în singurătate şi liberate, stări care, brusc, se contrazic şi libertatea pare a nu avea sens, cu beţia mentală, cu pasărea galbenă a singurătăţii, cu distanţa dintre ea şi el, chiar trup lângă trup, o singurătate care vine dinspre moarte, materie fragilă între somn şi vis, cu povara constantă a zilelor, aripi prefăcute în pietre, concluzionând: „… precum/ştirile din evul mediu/vânzătorul de imagini/soseşte transfigurat.”

Poeta nu cade în jocul versului elaborat, care să impresioneze, care să te învăluie prin elemente nesfârşite, prin explicaţii, prin motive, prin circumstanţele care să justifice metafora ori existenţa, ea urmăreşte versul simplu, adânc, definiţia clipei, emoţia clară, netradusă prin cuvinte potrivite. Acceptă starea contemporană în care individul trăieşte în acidul zilnic din care se hrăneşte şi, totodată,  se revoltă prin scris, la limita dintre eliberarea spirituală şi certitudinea realităţii.

„Să duci cu tine în somn/povara constantă a zilelor/întotdeauna aceeaşi/întotdeauna la limita nopţii/este tristeţe iremediabilă/o viscozitate în aer încetinind respiraţia/până la dezagregarea totală a simţurilor”- Povara zilelor.  În poemele scrise de Dorina Brânduşa Landén este prea multă tristeţe, ar fi argumente pentru o ieşire spre stările cântecului, această ceaţă de apăsare, povara care nu este luată de cel de lângă tine, o marchează, uneori o agresează, simbolul e acolo: biciul.(scriitura biciului, în poemul „Vânzătorul de imagini)

Întrebarea fundamentală se pune în finalul volumului, lucidă, autoarea acceptă realitatea, nu evită povara: „Până când/prelungită dincolo de substanţă/durerea zilnică a poetului/lângă sarea cuvintelor/până când /dragostea biciului/pentru carne/începe să semene/cu arenele părăsite/”

Această singurătate şi povara zilnică fac din poezia autoarei o poezie a sincerităţii, acoperită de viaţa în sine ca viaţă, fără experimentele din poezia modernă, afectată de schema cuvintelor încrucişate şi a formei fără substanţă. Dorina Brânduşa Landén  are curajul să ia viaţa în piept, de aceea cuvintele sunt aride, zgura a fost eliminată, o poezie în starea pură a singurătăţii în faţa imaginilor de pe taraba zilnică. În spatele cortinei lirice este viaţa poetei care trece prin peisaj cu demnitatea celei care îşi oferă singurătatea şi mierea trupului, de aici profunzimea ideii, a sentimentului. Autoarea depune efortul de a nu se trăda şi în parte, reuşeşte. Este o victorie a celei care rezistă să nu-şi piardă identitatea, o conservă prin poezie, prin luciditate.

„revărsând tinereţea ca pe un pahar prea plin/am trecut de cealaltă jumătate a vieţii/iată-mă/despuiat de orice amintiri/fugind de propria mea frică/zi de zi văd/tristeţea care tulbură somnul/ …- Permanenţă.

Din această perspectivă sufletul se zbate, caută energia de a întreba unde este forţa de a accepta realitatea la întoarcerea dintr-o călătorie halucinantă, o călătorie făcută împotriva voinţei, ceva între vis şi realitate, iar acum vine timpul tuturor lucrurilor posibile, cu o metodă rafinată şi speranţa care rămâne cumva în planul doi, dar care presează prin prezenţa ei din acel plan, e povara nevăzută, dar stringentă, a individului …  

Constantin Stancu

Octombrie, 2010.

Categorii:CARTEA

REVISTA „DISCOBOLUL” PENTRU IULIE – SEPTEMBRIE 2010, O REVISTĂ DE CULTURĂ, REDACTOR ŞEF AUREL PANTEA. APARE SUB EGIDA UNIUNII SCRIITORILOR, FILIALA ALBA – HUNEDOARA.

30 octombrie 2010 Lasă un comentariu

Categorii:REVISTA

Revista „Orient Latin”, o revistă de literatură şi arte, Timişoara, nr. 2-3 (64-65)/2010, serie nouă. Redactor şef: Ilie Chelariu; Director: Nina Ceranu. Din cuprins: Toamna Patriarhilor – Ion Arieşanu, Ion Jurca Rovina, Ion Marin Almăjan; Remember: Mircea Micu.

30 octombrie 2010 2 comentarii

Categorii:REVISTA

„RESPIR SUB ALT CER”, O CARTE DE NINA CERANU LA EDITURA „eubeea”, TIMIŞOARA – 2009, cu o prefaţă de Cornel Ungureanu. Pe scurt, despre agonie şi moarte, poem şi roman la limita dintre lumi. Lector: Eugen Dorcescu. Cartea a apărut sub egida Fundaţiei Cluturale „Orient Latin”, Timişoara

30 octombrie 2010 Lasă un comentariu

Categorii:CARTEA

O SCURTĂ ISTORIE A LITERATURII HUNEDORENE ÎN SCRIERILE LUI EUGEN EVU, UN AN DE SINGURĂTATE, ÎNTÂLNIRILE SALE CU SCRIITORII, DESPĂRŢIRILE, IEŞIREA DIN SISTEM ŞI AUTORIZAŢIA PENTRU MAŞINA DE SCRIS ÎNTR-O VREME CÂND SCRISUL ERA O ARMĂ ŞI UN MOD DE A TRĂI PENTRU IDEE. O INVITAŢIE PENTRU LECTURĂ ŞI PENTRU CUNOAŞTEREA OAMENILOR DE LÂNGĂ NOI…

28 octombrie 2010 Lasă un comentariu

 PENTRU VIZUALIZARE, DAŢI CLICK PE TITLUL DE MAI JOS!

coppy retro unevliterar

Categorii:literature

EVACUAREA DIN LOCUINTA, NOILE DISPOZITII

28 octombrie 2010 Un comentariu

EVACUAREA DIN LOCUINŢĂ

Legea nr. 202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor a fost publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, Nr. 714/2010.

Evacuarea din locuinta

  • Nu se pot efectua evacuari din imobilele cu destinatie de locuinta de la data de 1 decembrie si pana la data de 1 martie a anului urmator, decat daca creditorul face dovada ca, in sensul dispozitiilor legislatiei locative, el si familia sa nu au la dispozitie o locuinta corespunzatoare ori ca debitorul si familia sa au o alta locuinta corespunzatoare in care s-ar putea muta de indata.
  • Aceste dispozitii nu se aplica in cazul evacuarii persoanelor care ocupa abuziv, pe cai de fapt, fara niciun titlu, o locuinta, si nici celor care au fost evacuati pentru ca pun in pericol relatiile de convietuire sau tulbura in mod grav linistea publica.
Categorii:PRACTIC

GÂNDUL DE FIECARE ZI – „Starea de conflict permanent dintre Bine şi Rău ( benefic sau malefic), este traumatizantă, scade rezistenţa noastră, psihică şi fizică, duce la alienare…Cel care scrie poezie, mai ales, ştie prea bine asta, însă de la un moment dat, în mod deloc ciudat…, acţionează, continuă, ca şi cum nu Eul decide, ci Supraeul îl conduce…, iar aceasta numi Sinele, care e al Fiinţei …”

26 octombrie 2010 Lasă un comentariu

PRIMIM DE LA EUGEN EVU:            

 

  Despre noi înşine (IV)

        Ceea ce arde ca gând, consumă mai mult decât arderile bio-chimice, gândurile sunt „ energofage”, însă cu cât le epuizezi explorând, cu atât ele se repliază cumva înnoitor, regenerator…Aceasta subînţelegem şi din conceptul de „ asompţiune”, a triumfa din pierderile tale…, sau din axioma „ omul este suma eşecurilor sale” : nu ceea ce a ars şi a rezultat cenuşă, scrum, ci aceea ce a rămas ca „ lumină”, ca valoare durabilă, cunoaştere, operă, etc.   Sau cum marile arderi minerale au rezultat cristale, pietre preţioase, transparente… Ceea ce arde este Spirit: s-a spus „ Spiritul este cel ce se agită în om”. 

*

    Deci omul adamic a fost iniţial creat să trăiască de 10 ori mai mult decât noi….(Adam a trăit, conform Facerii, 950 de ani, aproape un mileniu.) Un alt program genomic. Pedeaspa divină( a Geneticianului)- după devierea de la acest program genetic, a fost reducerea drastică a duratei vieţii

iar noua condiţie este a unui alt tip uman: omul autonom, căruia i se dă „ liberul arbitru”… Asta înseamnă că omul este cel ce decide asupra existenţei sale, desigur, parţial; nu este ROB ( robot !), ci este răspunzător direct de el însuşi; cum ? Optând singur – prin conştiinţă, pentru Bine sau Rău.

   Ce este răul, ce este binele ? Răul este ceea ce dăunează altuia, sau naturii- mediului, etc, însă îţi face ţie bine, prin abuz, aşadar considerabil logic a fi imoral….Când actul de a face răul cu vrere ( conştient) este grav prin efecte, aparţine aceasta psihopatiei, iresponsabilităţii, unei boli psihice, unei suferinţe, aşadar se cere a decela aceasta. Când omul face bine, în primul rând o face conştient că se protejează şi pe sine, dar poate face acest bine şi altuia, altruist, ceea ce în „ sfinţeşte”, îl face sfânt, drept, erou, etc.

        Biblia afirmă că „ Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul şi asemănarea Lui”…Ce înseamnă „ chip” ? Verbul „ a închipui” este „ a reprezenta”, a da imagine unui lucru, unei idei…Omul este unica fiinţă care are forţa de a abstractiza, de a imagina virtual, de a proiecta şi „ închipui” întru a realiza ( face real,a aduce în real, ca palpabil ceva)…Deci când zicem „ cipul”, înţelegem „ fel de a fi”, sau „ arătare”,

    Pe când zicând „ şi asemănare”, ne referim la aspectul umanoid ( ?!) al lui Dumnezeu, Geneticianul? Revenind la liberul arbitru: a da în seama omului- operei vii, deicizia de „ a fi sau a nu mai fi”, este un act de generozitate, sau de pedepsire, cu scopul de a nu îşi asuma Creatorul tendinţa omului de a se auto-distruge ? A face bine este a avea o conduită morală şi un stil de vieţuire, care să nu te îmbolnăvească şi nici altora să nu le dăuneze…

      Dar cum Voltaire spunea, „ omul este o trestie gânditoare”..În sensul că în faţa forţelor naturii ( şi a interiorităţii sale subconştiente…), rezistă numai prin „ colaborarea” cu vântul, urgiile, clima..

Unii ar numi asta duplicitate… Însă oare pasărea nu „ colaborează” cu vântul, pentru a se înălţa?

Şi toate cele vii…nu asta fac, în biotopurile lor?

*

    Înţelegem că psihicul funcţionează aşa: prin autocontrolul voinţei ( grecii zic Thelema); ca să rămân  În „ programul” conştienţei mele, apelez la rugăciune, mai clar s, la „ autoprogramare „ ;  Eul caută relaţia prin conştient, cu subconştientul, iar pentru aceasta, Eul se adresează  Supraeului, pe care îl  apelează cu adresativul „ Tatăl Ceresc”, „ Doamne”, sau „ Isuse”, la creştini, alţii fiecare după dumnezeul lor. Rugăciunea este altfel spus, reîncărcare de energie pozitivă, lucrare mentală focalizată pentru a accede la Bine, pentru a elimina riscul de Rău…

Dumnezeu este starea de supraconştiinţă, iar în noi se poate manifesta doar ca scânteiere, ca licărire, autoziidit în limite…

     Starea de conflict permanent dintre Bine şi Rău ( benefic sau malefic), este traumatizantă, scade rezistenţa noastră, psihică şi fizică, duce la alienare…Cel care scrie poezie, mai ales, ştie prea bine asta, însă de la un moment dat, în mod deloc ciudat…, acţionează, continuă, ca şi cum nu Eul decide, ci Supraeul îl conduce…, iar aceasta numi Sinele, care e al Fiinţei …

*

 Suntem terrieni, dar ştim dintotdeauna că suntem de fap colonişti, extratereştri, avem o provenienţă stelară. Suntem temponauţi: planeta este o navă intergalactică; zburăm cu peste 14oo km pe oră şi nici măcar nu sesizîm ca atare asta, ci doar în ideea Efectul Doppler; mişcarea o atribuim Cerului ( astrelor), zicem „ răsare soarele”, „ apare luna”, apune soarele”, etc- dar de fapt NOI, planeta este la rândul ei în interiorul acestui Sistem ( solar, planetar, galactic…).

*

 Suntem în toate timpurile, în măsura cunoaşterii retrospective , introspective şi previzibile, probalilistice, viitorul fiind deductuibil funcţie de legile cosmice, ale circularităţii- reversibilităţii- ciclurilor cosmice; de unde a şti este şi a deduce în viitorul imediat sau îndepărtat, cea e posibil să se repete: Spaţiul- Timp este circular.

„ Sacredoţii barbarilor”, de care vorbea Umberto Eco, sunt azi marii iniţiaţi moderni, geniile, ei sunt inclusiv Profeţii, aşa cum e bunăoară un Aldrin Toffler, viitorologii. Cunoaşterea lor este revelatorie în sensul raţionalităţii, dar ea aparţine Unicei Inteligenţe din materie şi…nonmaterie. Poetul tragic român George Bacovia „ auzea materia plângând”…L-am parafrazat: „aud materia râzând”, în cheie antinomică şi atât.

*

 Mă rog şi formularea ar fi mai proprie astfeL „ Facă-se voia Ta, pe cât îngîdui, permiţi, conformă dorinţei noastre”..

ci subiecivitatea afectelor mele este partdin chiar Fiinţa mea, scânteiere din Fiinţa Lumii. Un patos mare cere o exprimare exagerând simţurile, impresiile, percepţiile- sufletul este puiul ( Fiul, Sophia) – Spiritului…

*

 Cred că greşim atribuind absolutul divinităţii, absolutismul este doar erezia noastră, de jos în sus…Este aceasta o reminiscenţă a ”rebeliunii” angelice? A …reptilianului probabil dominator în mileniile saurienilor, când vreo fiinţă inteligentă

– numită Şarpele cel vechi şi viclean”, demonizată dogmatic ( dogmatrinic…),- se va fi fost amestecat în „ facere” şi „ desfacerea” operei eternităţii…, a Geneticienilor pare-se concurenţi, şi a căror „ genă” stă sau izbucneşte din „latenţa”

Fiinţei Însăşi, în umanitate? Deci reptilianul a fost contracarat de Cienva (…) demiurgic, prin alungare, decelare de specie, în favoarea mamiferului- om, însă oare nu Tot ce Este şi Devine (…), în cosmos (…), este atribuit unei divilităţi creatoare supreme, şi oare atunci acei „ îngeri căzuţi”, civilizatori, relebi, nu sunt tot creaţia Aceluia ( Acelora ?)

În definitivul temporar…accesibil nouă…de mii de ani ştim şi nu ştim aceleaşi esenţiale lucruri:  de unde venim, cu care scop, încotro mergem…Iar ca să rămân limpede, o clipă, contemplu acest fluture ce se zbate amăgit de feromoni, în mireasma şi culoarea uneo flori…şi însăilez un vers, o meditaţie, încerc să surâd Neştiinţei care mă întunecă…

                       ” Iar timpul creşte-n urma mea/ Mă-ntunec” ( Eminescu).

Text de Eugen Evu

Categorii:GÂND

NOI REGULI PENTRU PARTICIPANŢII LA LICITAŢIILE PUBLICE

26 octombrie 2010 Lasă un comentariu

PARTICIPAREA LA LICITAŢII, NOI REGULI!

 

In Monitorul Oficial al Romaniei,  partea I, nr. 701 din data de 20 octombrie 2010, a fost publicat Ordinul presedintelui Autoritatii Nationale pentru Reglementarea si Monitorizarea Achizitiilor Publice nr. 314/2010 privind punerea in aplicare a certificatului de participare la licitatii cu oferta independenta.

Licitatia reprezinta orice procedura de atribuire a unui contract de achizitie publica, conform Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 34/2006, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 337/2006, cu modificarile si completarile ulterioare.

Potrivit Ordinului, fiecare ofertant/candidat la orice forma de licitatie, va prezenta o declaratie pe propria raspundere prin care se certifica faptul ca participarea la respectiva procedura este facuta in concordanta cu regulile de concurenta, respectiv declaratia “Certificat de participare la licitatie cu oferta independenta” se intocmeste conform modelului prevazut in anexa la Ordin.

Prin Certificat, fiecare ofertant/candidat va fi obligat sa declare:

  • a citit si a inteles continutul certificatului;
  • consimte descalificarea de la procedura de achizitie publica in conditiile in care cele declarate se dovedesc a fi neadevarate si/sau incomplete in orice privinta;
  • fiecare semnatura prezenta pe document reprezinta persoana desemnata sa inainteze oferta de participare, inclusiv in privinta termenilor continuti de oferta;
  • in sensul certificatului, prin concurent se intelege oricare persoana fizica sau juridica, alta decat ofertantul in numele caruia formuleaza prezentul certificat, care oferteaza in cadrul aceleiasi proceduri de achizitie publica sau ar putea oferta, intrunind conditiile de participare;
  • oferta prezentata a fost conceputa si formulata in mod independent fata de oricare concurent, fara a exista consultari, comunicari, intelegeri sau aranjamente cu acestia;
  • oferta prezentata nu contine elemente care deriva din intelegeri intre concurenti in ceea ce priveste preturile/tarifele, metodele/formulele de calcul al acestora, intentia de a oferta sau nu la respectiva procedura sau intentia de a include in respectiva oferta elemente care, prin natura lor, nu au legatura cu obiectul respectivei proceduri;
  • oferta prezentata nu contine elemente care deriva din intelegeri intre concurenti in ceea ce priveste calitatea, cantitatea, specificatii particulare ale produselor sau serviciilor oferite;
  • detaliile prezentate in oferta nu au fost comunicate, direct sau indirect, niciunui concurent inainte de momentul oficial al deschiderii publice, anuntata de contractor.
Categorii:PRACTIC

FURTUL INTELECTUAL, O DEPRINDERE LA MODĂ!

25 octombrie 2010 Lasă un comentariu

 

SOLOMON MARCUS, ACADEMICIAN, DESPRE FURTUL INTELECTUAL LA ROMÂNI

  • Romanii au o mentalitate care vine din atribuirea unui rol prea mare a ideii aproape fixe ca ceea ce se intampla nu depinde aproape deloc de noi, ci de altcineva
  • Proprietatea intelectuala nu este inteleasa si nici nu este respectata; nu se face educatia notiunii de proprietate intelectuala
  • De exemplu, un copil afla de la varsta de 3 ani cum sa distinga faptul ca „aceasta minge e a mea”, pe cand „cealalta minge este a lui”, iar asta invata repede; dar cum sa distinga un lucru facut de el, de un lucru facut de altul, nu invata aproape niciodata
  • De pilda, urmariti revistele scolare! Stiti ca foarte multe scoli au o revista a lor pe care o scot o data sau de doua ori pe an. O sa vedeti ca in aceste reviste, elevii nu au fost invatati in ce situatie isi pot pune numele lor sub un text si in ce situatie nu pot face acest lucru; de exemplu, multi copii cred ca – daca scriu cu mana lor o poezie de Cosbuc – prin asta, poezia a devenit a lor
  • Nu li se explica exact, iar educatia asta nu se face nici la gimnaziu, nici la liceu si nici mai tarziu
  • Uitati-va la lucrarile de gradul I ale profesorilor, nici acolo nu se face o distinctie clara intre partea luata din alte surse si partea lor, la care si-au adus contributie
  • Deci, la toate nivelurile, aceasta educatie este neglijata
  • In materie de idei, se fura mult; de multe ori, furtul intelectual este neconstietizat
  • Dar s-a organizat prima competitie de detectare a autorului unui furt intelectual cu ajutorul calculatorului, iar aceasta competitie a fost castigata de un matematician roman
  • Internetul te ajuta mai mult ca orice altceva de a-i detecta pe autorii furturilor intelectuale
  • Multe carente lingvistice ascund carente logice
  • De exemplu, in ultimele zile suntem invadati de mesaje care se refera la stimulente si am cautat sa vad ce sunt ele, dar mi-am dat seama ca este vorba, de fapt, de recompense
  • Cand eu vorbesc de stimulente, am in vedere sa ii maresc cuiva posibilitatea de a face ceva mai mult decat pana atunci, deci se refera la ceea ce se va intampla de aici inainte
  • Ori, din ceea ce se relatase, se vedea clar ca era vorba de recompense pentru prestatii deja realizate
  • Mi-am dat seama ca aceasta ascundea o confuzie semantica.

 

(PRELUAT DE LA „HOTNEWS”, PREA IMPORTANT PENTRU A NU SE TRANSMITE MAI DEPARTE.)

Categorii:PRESA

SEMNĂTURA ELECTRONICĂ ŞI DECLARAŢIILE FISCALE

25 octombrie 2010 Lasă un comentariu

SEMNĂTURA ELECTRONICĂ LA DECLARAŢIILE FISCALE

 

In Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 704 din data de 21 octombrie  2010 a fost publicat Ordinul presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala nr. 2568/2010 pentru modificarea si completarea Ordinului presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala nr. 2.520/2010 privind depunerea declaratiilor fiscale prin mijloace electronice de transmitere la distanta de catre contribuabilii mari si mijlocii.

Modificarile si completarile se refera la urmatoarele aspecte:

  • Potrivit Ordinului nr. 2520/2010, semnarea declaratiilor fiscale in vederea transmiterii prin mijloace electronice se realizeaza prin utilizarea certificatului calificat emis de un furnizor de servicii de certificare, acreditat in conditiile Legii nr. 455/2001 privind semnatura electronica.
  • Cu privire la titularul unui certificat calificat, se precizeaza in mod expres ca acesta poate fi desemnat/imputernicit pentru semnarea declaratiilor fiscale de catre mai multi contribuabili.
  • Documentele care vor insoti cererea pentru utilizarea unui certificat calificat, prevazuta de Ordinul ministrului economiei si finantelor  nr. 858/2008, sunt urmatoarele:
    – documentul de identitate al titularului certificatului calificat, in original si in copie;
    – documentul, in original si in copie, care atesta calitatea titularului certificatului calificat de reprezentant legal al contribuabilului;
    – documentul de imputernicire, autentificat de notarul public, din care rezulta dreptul titularului certificatului calificat de a semna declaratiile fiscale pentru contribuabil. Acest document se depune in situatia in care titularul certificatului calificat nu are calitatea de reprezentant legal al contribuabilului reprezentat.
  • Documentele se depun de titularul certificatului calificat, pentru fiecare contribuabil reprezentat, la oricare unitate fiscala teritoriala din subordinea Agentiei Nationale de Administrare Fiscala.
Categorii:PRACTIC

TEHNICA EVADĂRII DIN CLEXANE LA DUMITRU HURUBĂ, UN ROMAN DESPRE VIAŢA CONTEMPORANĂ. Scriitorul se apleacă asupra personajelor cu umor, cu ironie dar şi cu înţelegere, intră în viaţa acestora simplu, privind, înregistrând, comentând, notând evenimente mici pentru un destin mare, răscolindu-le destinul, migrând atât pe orizontală, cât şi pe verticală în intimitatea lor gri. ROMANUL VA FI PREZENTAT VINERI 29 OCTOMBRIE LA TIMIŞOARA DE AUTOR SUB UMBRELA EDITURII „eubeea”

23 octombrie 2010 Lasă un comentariu

EVADAŢI DIN CLEXANE

Dumitru Hurubă revine cu romanul „EVADAŢI DIN CLEXANE” publicat de Editura „eubeea” – Timişoara, 2010, în regia autorului, consilier editorial Nina Ceranu şi lector Ilie Chelariu, dovedind că duce o bătălie cu sine, cu eroarea zilnică, cu lumea în care trăieşte. E o bătălie spirituală care se rezolvă prin ieşirea din sistem şi prin acceptarea relaţiilor simple dintre oameni, bazate pe afecţiune, pe iubire, în sensul profund al termenului. Deşi umorist ca profil, scriitorul agreează temele sociale importante ale vremii, este interesat de viaţa individului mediu care doreşte cumva să scape de presiunea spirituală permanentă pe care o exercită incultura, mediu, relaţiile sociale, orizontul îngust, vorba fără adevăr, formalismul.

Scriitorul se apleacă asupra personajelor cu umor, cu ironie dar şi cu înţelegere, intră în viaţa acestora simplu, privind, înregistrând, comentând, notând evenimente mici pentru un destin mare, răscolindu-le destinul, migrând atât pe orizontală, cât şi pe verticală în intimitatea lor gri.

„Bondarul dădea semne de epuizare. Bâzâia tot mai rar şi mai încet, de parcă ar fi ajuns la concluzia că, într-adevăr, jelania sa este inutilă cum inutilă fusese suita zvâcnirilor sale de revoltă, pentru că inevitabilul sfârşit se afla acolo, atât de aproape încât…

–  Ei, nu!, se revoltă Mihai Rusu brusc. Uite, o să mă opun legilor naturii şi salvez insecta…

Se ridică din pat, dădu fotoliile şi măsuţa cu televizorul la o parte şi trese de şifonier. Abia reuşi să-l mişte câţiva centimetri producând un zgomot ireal. Scrâşnitura ascuţită ieşi prin uşă şi se împrăştie ca un ecou în liniştea întregului palier.”   

Mihai Rusu este unul dintre personajele cărţii, un angajat aflat în delegaţie în oraş, stă la hotel şi un banal bondar, prins în plasa de păianjen, îi afectează, sparge liniştea zilei şi provoacă în sufletul lui o dramă. Se întreabă dacă este o fiinţă normală, dacă nu are nevoie de asistenţă medicală psihiatrică şi chiar era momentul de a apela la doctoriţa Ioana Cojan din localitate, specialist cunoscut şi meritoriu, o persoană care putea să-l elibereze de presiunea exercitată, aproape invizibil, de lume asupra sa.

Ioana Cojan e un alt personaj afectat momentan de evenimentele din viaţa sa, de dispariţia lui Victor – soţul, arhitectul oraşului, dispariţie misterioasă, dispariţia unui om obişnuit în aparenţă, care nu poate fi atins de evenimente imprevizibile pentru că el duce o viaţă previzibilă, riguroasă, supusă regulilor de construcţie a clădirilor şi a vieţii implicit. Şi totuşi, la un moment dat, doctoriţa pare a avea nevoie de ajutor chiar în domeniul pe care, aparent, îl stăpâneşte: psihiatria … E o problemă de suflet …

Imaginea bondarului în plasa de păianjen e metafora pentru personaje, pentru cititor, pentru autor, chiar, toţi par prinşi în plasa invizibilă a relaţiilor sociale din care nu pot evada, perioada descrisă în roman pare un banală, apropiată cititorului, ceva între comunism, tranziţie spre altceva, nedefinit pentru personaje, cu interferenţe nebănuite, cu trimiteri, cu reveniri, nostalgie şi succes într-o nouă realitate imediată, necunoscută, dar bănuită, aproximată, necesară şi divizantă…

Un personaj, aparent fără rost în economia acţiunii, Pantelimon Şoriciu, face legătura între lumi, între oameni şi situaţii. E funcţionarul de la Spaţiul Locativ, oficialul fără putere imediată, dar cu putere distrugătoare, acea putere disimulată, este reprezentantul, aparent nevinovat, al statului care face justiţia socială…El verifică apartamentele cetăţenilor dintr-un motiv tehnic şi legal, aparent bun, dacă spaţiul acestora este conform normelor de locuit, este conform legii, dacă cetăţenii nu beneficiază de spaţiu excedentar, util altor cetăţeni… Motivul e bun pentru a pătrunde în intimitatea acestora, pentru a vedea, e ochiul şi urechea statului, adică a celor de la putere…Numele personajului semnifică destinul şi rolul lui în sistemul social, ceva între realitate şi poreclă, ceva între funcţie şi personalitatea deviantă… Ca o slăbiciune a scrierii, faptele însă nu sunt precizate în timp, nu ştii exact dacă se întâmplă în comunism sau în perioada de tranziţie, e ceva în netimp şi asta deschide posibilitatea cititorului de a percepe că viaţa îi poate fi invadată de persoane, fapte, reguli, incultură …

Dumitru Hurubă reuşeşte să dozeze exact acţiunea acestui personaj cheie, să dea măsura timpului în care trăim, personajul care invadează viaţa altor cetăţeni de la bloc, să vadă dincolo de ziduri, aparenţe, convenienţe …El vede boala socială, indivizii nu mai au puterea de crea o lume nouă, sunt apăsaţi de existenţa zilnică, de lipsa iubirii, de motive false, de manipulare, de boli inventate sau reale, de păcat…

Valeria Lictaru e personajul de la hotel, camerista care vede spaţiul public, cu slăbiciunile oamenilor, cu rostul lor, cu nervii de fiecare zi…Dar nu pricepe ce se întâmplă, execută exact atribuţiile, tânjeşte după dragoste, scapă de ochiul vigilent al şefului, evadează din realitatea imediată prin iluzie, telenovela simplă, prin speranţa iluzorie …Numele reflectă situaţia: o femeie tânără, fără soţ, frumoasă, cu perspective, dar eşuată într-un post anost din care viaţa îi este blocată în superficial şi eroare, în bârfa adusă la rang de normă socială pe palierul hotelului în care activează …

Dispariţia lui Victor Cojan este rezolvată de scriitor într-o manieră spectaculoasă, cu motivaţii moderne şi reale, dar periculos de adevărate, într-o mişcare abilă a poliţiei care activează în spaţiul public între hilar şi rigoare, între superficialitate şi hotărâre, un amestec ciudat social în care personajele sunt prinse pentru a avea motivaţia evadării din Clexane…

Titlul romanului este ales cu inspiraţie de Dumitru Hurubă, titlul are o marjă de marketing importantă, dar cititorul atras de spectacolul unui roman aparent de acţiune va descoperi o atentă analiză a societăţii necoapte, va afla ceva între civilizaţie şi tranziţie, ceva între dictatură şi falsa libertate…De fapt personajele nu sunt conştiente de această libertate, dar doresc să evadeze instinctiv.

Dumitru Hurubă reuşeşte, prin stilul său corect şi special, atins de umor şi de realism, să oferte soluţia evadării, cel puţin pentru Ioana Cojan şi pentru Mihai Rusu. Evadarea este necesară.

Acţiunea romanului se petrece simultan în prezent, în trecut, în viitor, personajele trăiesc evenimentele imediate, îşi aduc aminte de situaţii trecute şi speră, fals, în altceva, astfel  autorul reuşeşte să le dea viaţă, să le ofere certitudine şi să creioneze vremurile aşa cum sunt, cu principii sociale specifice, cu reguli acceptate de majoritatea celor care trăiesc, cu tabu-uri, cu fraze clasice venite din automatisme bine întipărite în memoria lor.

Pentru a da sens evadării din realitatea imediată, Dumitru Hurubă apelează la motivul muzical ce însoţeşte acţiunea, amintirea se poate schimba în perspectivă personală, în ieşirea din anonimat …E ca într-un film de acţiune în care motivul muzical însoţeşte evadarea…

„ – Sufletul… Sufletul… Pentru cei mai mulţi oameni el este o entitate, un fel de alt eu evadând, ori de câte ori vrea, din încorsetarea raţiunii. Aş zice că, între aceste două componente ale fiecărui individ, există un  război permanent. Asta nu am citit, ci am trăit pe propria piele, cum se spune, adică am trăit o experienţă interesantă după moartea soţului meu.” Sunt consideraţiile doctoriţei Ioana Cojan, o concluzie care se impune…

Moartea şi iubirea, cele două teme fundamentale ale istoriei omului pe pământ, permit evadarea, presiunea evenimentelor extreme aduc viaţă, speranţă reală, lumină. E şocul şi ocazia ieşirii din superficial…    

Dumitru Hurubă a reluat soluţii aparent simple pentru o lume complicată, situaţia la limită, ameninţarea singurătăţii pentru individ, refugiu în muncă şi pasiune acestuia, dau dinamică acţiunii romanului „Evadaţi din Clexane”.

Cartea se citeşte cu interes, scriitorul deschide noi perspective personajelor din roman, evadarea este ieşirea acestora din plasa de păianjen în care au căzut fără să ştie, este soluţia…adevărata revoluţie, la nivel personal. Încolo, nimic despre politică, despre revoltă, despre activism social, doar „Adagio” de Albinoni şi fără „Capricio”-ul italian a lui Ceaikovski …

E aici un strop din viaţa autorului pus în roman, ceea ce dă culoare neprevăzută motivelor de evadare …

Constantin Stancu

August, 2010

Categorii:literature

„VISUL FAMILIEI” – AUTOR VIOREL IUGA, O CARTE DESPRE FAMILIE ÎN VIZIUNEA CREŞTINĂ, O DEFINIŢIE PORNIND DE LA TEXTELE BIBLICE, PREGĂTIREA PENTRU VIAŢA DE FAMILIE, ALEGERILE PENTRU O VIAŢĂ CURATĂ DE FAMILIE, PROBLEMELE SPECIALE DIN VIAŢA FAMILIEI CU UN SCURT CAPITOL DESTINAT SFĂTUITORILOR SPIRITUALI PRIVIND VIAŢA FAMILIEI, VIZIUNEA LUI DUMNEZEU DESPRE FAMILIE. CĂSĂTORIA CA O CETATE ASEDIATĂ, CEI DINĂUNTRU VOR SĂ IASĂ, CEI DINAFARĂ VOR SĂ INTRE

22 octombrie 2010 Lasă un comentariu

Categorii:CARTEA

EMINESCU- „MUNTELE FĂRĂ POTECI”, O CARTE DE GLIGOR HAŞA, EDIŢIA A II-A, REVIZUITĂ ŞI ADĂUGITĂ, DEVA – 2009, EMINESCU SPIRITUL TUTELAR AL ROMÂNILOR DE PRETUTINDENI, O CARTE DESPRE VALORILE OPEREI LUI MIHAI EMINESCU, PERSONALITATEA ŞI GENIUL SCRIITORULUI, POETUL ŞI ISTORIA NAŢIONALĂ, NAŢIONAL ŞI UNIVERSAL, IDEEA DE DUMNEZEU ÎN OPERA LUI EMINESCU, STAREA POEZIEI DE DOR ŞI JALE, MOARTEA CA DOR ÎN CREAŢIA EMINESCIANĂ, VERSURI SUBLIME…CU O PREFAŢĂ SEMNATĂ DELIA ALIC

22 octombrie 2010 Lasă un comentariu

Categorii:CARTEA

ÎNVĂŢĂMÂNTUL CONFESIONAL PRIMAR DIN VALEA JIULUI ÎN PERIOADA 1848-1918, O CARTE SCRISĂ DE DRAGOŞ ŞTEFAN VELICA, SPRE UN ÎNVĂŢĂMÂNT MODERN ROMÂNESC, ÎNCEPUTURILE, ŞCOLILE CONFESIONALE, REŢEAU LOR, CONSTRUIREA ŞI DOTAREA LOR, FREGVENŢA ŞI EXAMENELE ŞCOLARE, PROCESUL DE ÎNVĂŢĂMÂNT, PREGĂTIREA ÎNVĂŢĂTORILOR, CU ANEXE DESPRE ACCESUL LA CUNOAŞTERE

22 octombrie 2010 Lasă un comentariu

Categorii:CARTEA

CLUBUL SPORTIV „ROBEN” HAŢEG, O ECHIPĂ DE JUNIORI, COPIII ÎNVAŢĂ JOCUL DE ECHIPĂ, REGULILE FAIR-PLAY ŞI BUCURIA PRIMELOR VICTORII SAU ÎNFRÂNGERI. LECŢIA LUPTEI PENTRU VICTORIE!

22 octombrie 2010 Lasă un comentariu

 

JUCATORI

PORTARI:
1.Barboni Daniel->1996
12.Itul Razvan->1996
FUNDASI:
18.Itul Denis->1998
2.Alb Claudiu->1996
5.Feleaga Ionut->1996
4.Ionutiu Claudiu->1996
20.Mihet Alexandru->1996
7.Jurmoni Alexandru->1996
MIJLOCASI:
10.Banu Adrian->1997
8.Lupulesc Vlad->1996
16.Munteanu Craciunesc->1996
6.Magurean Alexandru->1996
11.Oparlesc Andrei->1996
14.Tat Robert->1998
13.Oneasa Razvan->1996
17.Dobre Andreas->1998
ATACANTI:
9.Lasconi Darius->1997
15.Buzducea Robert->1997
 
FOTO: ASPECTE DINTR-UN MECI DIN CAMPIONATUL JUDEŢEAN DE JUNIORI GRUPA C, ÎN ROŞU-ALBASTRU ECHIPA CS „ROBEN „
 
Categorii:PRESA
%d blogeri au apreciat: