Arhiva

Archive for iulie 2013

Gardieni şi îngeri la Ovidiu Vasilescu. Memoria ruptă

31 iulie 2013 2 comentarii

Fantomele roşii
Vine o vreme în care memoria nu mai rezistă în faţa ferestrelor închise, izbucneşte în cuvinte, gesturi, peisaje, ţipăt. Istoria românilor a cunoscut momente dramatice, rupturi, reveniri, durere, iluminare prin suferinţă.
În cartea sa Constelaţia fantomelor roşii[1], Ovidiu Vasilescu reia bună parte din perioada grea a suferinţei dusă de români în temniţele comuniste, fantome ale istoriei, umbre în viaţa în anii 50 – 60 undeva în România aflată sub teroare spirituală. Deţinuţii politici din vremurile de început ale comunismului în România au avut o viaţa plină de durere, la limita suportabilităţii, vecini cu moartea şi cu Dumnezeu, pe de altă parte.
Sistemul comunist a fost bazat pe politica eliminării opoziţiei, opozanţilor şi potrivnicilor, strivirea sufletelor, pe dispariţia unor generaţii, dictatura a distrus viaţa civilă, a distrus sistemul democratic bazat pe participarea democratică a partidelor la ritualul puterii.
Cartea este o carte de morii, cuvintele curg dure, limpezi, nu este iertat nimic din acea perioadă a detenţiei, oamenii deveniseră pretexte pentru o disciplină imposibilă, am spune era ritualul bestiei, ca să îl parafrazăm pe Cornel Nistea, un mare prozator român.
Scriitor consacrat, dar cu o expunere mai redusă, dar nu din vină proprie, ci din cauza sistemului cultural actual, Ovidiu Vasilescu începe povestirea sa sub semnul abruptului şi o sfârşeşte sub aripa îngerului. El rememorează toate procedurile de exterminare posibile practicate în acea vreme în închisorile comuniste, adevărate sisteme de măcinat libertatea, fiinţele şi timpul în sine ca timp.
Totul începea cu ancheta, treapta imposibilului, apoi cu judecata fără de procedură democratică, cu sentinţa care reteza vieţile, continua cu un voiaj în absurd, începe iniţierea în starea de rezistenţă la limita suportabilităţii, o iniţiere stranie în care, uneori, un simplu om dărâma un sistem de pază. Totul pare ieşit din preexistenţă, marca unui destin implacabil.
Detenţiunea este analizată treptat din perspectivă diversă, ritual al suferinţei, de la detenţiunea solitară la detenţiunea colectivă, mecanismele istoriei, văzute din interiorul monstrului, funcţionau încontinuu, frângeau vieţi. Brusc, ironia destinului: Jilava, stabiliment de lux, izolatorul, totul reluat până la obsesie, până la magnetul morţii servit zilnic prin cuvinte, ciorba grea, fără gust, bătăi, bătăi, trupul deţinutului ca un crin frânt de ger.
Ovidiu Vasilescu priveşte timpul acela, viaţa aceea cu o încordare extremă, doreşte să  restituie istoria românilor, doreşte să strige, dar are răbdarea de a explica modul de exterminare punct cu punct într-un mod realist care face din cuvinte carne sângerândă.
Sunt explicate modalităţile în care procedau gardienii, specialişti în distrugere, omul e creaţia lui Dumnezeu, dar în prezenţa torţionarilor omul devenea fantomă, om de ceaţă şi sânge. Fantezia gardienilor în a inventa aparate de tortură, în a iniţia suferinţa la limita posibilului mintal pare abundentă şi preluată din absurd, totul a fost studiat de aparatul de opresiune, tortura devenise ştiinţă, apoi artă, cu tot cinismul posibil…
Cartea descrie căderea unor generaţii în România, sunt pomeniţi oameni importanţi ai culturii, apoi oameni politici, slujitori ai bisericilor de tot felul, personalităţi care nu îşi găseau locul în sistemul acela social. Era o politică absurdă pentru mecanismele absurdului. Istoria ieşise din logica ei marcată de ani şi intrase în logica labirintului. Tinereţea autorului nu a contat, sfinţenia slujitorilor bisericii nici atât, cultura scriitorilor nu era luată în seamă.
În acea perioadă comunicare în închisoare era o problemă, se inventau şi se reinventau de către fantome, cu o energie divină, modalităţi de comunicare: semnale morse, atingeri, semne, tălmăcirea viselor, etc… Pentru Ovidiu Vasilescu salvarea a venit din rugăciune şi poezie. Timpului exterior îi era opus un timp interior. Autorul rezista rugându-se, memorând şi recitând în gând poezii, gândind formele rezistenţei, încurajând, emiţând semnale în necunoscutul spiritual al închisorii. A privit: unii au rezistat, alţii au trecut dincolo, după cortina istoriei. Au fost reprezentanţii partidelor istorice, feţe bisericeşti, profesori universitari, ţărani simpli, legionari, avocaţi, miniştri, scriitori, oameni cu personalitate, oameni cu idei, oameni care puteau lăsa o amprentă în cultura română.
Ovidiu Vasilescu o mărturiseşte, a fost un militant în ciuda experienţei clasice din închisori, nu s-a lăsat strivit.
Iată ce reţine scriitorul:
Nicu Steinhardt găsea înţelegere pentru toate faptele semenilor săi şi cu un discernământ cuantic, cu egală sinceritate le măsura pe fiecare cu justeţe.
Marea diferenţă dintre noi consta în faptul că el era pe calea sfinţeniei, pe când eu eram militantul combativ, căruia nu-i lipseau sentimentele de îngăduinţă şi compasiune, dar eram asprit cumva de spectrul înfrângerii”.
Observaţia este justă, defineşte tragedia umană. De fapt autorul e atent la experimentul România din acei ani, povestirea de un realism până la lacrimi de sânge, redă strategia anihilării prin detenţiunea solitară, apoi metoda disoluţiei condamnaţilor prin detenţiunea colectivă, sunt prezentate definiţii, teme, sentinţe. Este privită mizeria morală a torţionarilor cu o privire de diamant, dar şi mizeria morală sub apăsarea mizeriei fizice a celor din interiorul celulelor. Sunt prezentate tipologii umane diverse, afectate de viciul istoriei incorecte. Scrisul curge firesc, apoi apare rememorarea cumva dinspre viitor spre trecut, observaţia lucidă, ideea. Aceste fulgere dau cărţii o linie aproape oficială, de analiză ştiinţifică, de acuzare, de proces spiritual, dar şi de conservarea memoriei pentru generaţiile de români care vor urma.
Din interiorul închisorilor, autorul observa că marile puteri au acceptat în mod tacit metodele puterii de la Bucureşti pentru eliminarea adversarilor, că au fost cumva complice prin tăcere, cei din detenţie au sperat zadarnic cel puţin o reparaţie morală, o rejudecare dreaptă, dar nu a fost posibil, logica păcii cu orice preţ, a legăturilor diplomatice vicioase au transformat speranţa în cenuşă. Veştile despre revolta din Ungaria din anii 1956 au fost disimulate sub manipularea tristeţii, a nădejdii iluzorii. Zvonul care a ars o vreme în celule s-a dus ca o iluzie de toamnă, sub brumele uitării… Zidul ideologic a acoperit peisajul european…
Autorul trage, indirect, o concluzie: dacă cei de la putere ridică în posturi de răspundere indivizi fără pregătire, inculţi, tineri, fără experienţa vieţii, ridicaţi din mizeria zilnică în posturi de autoritate, ei vor face restul, nu vor privi înapoi, e mecanismul prin care generaţiile sunt arse sub durere, suferinţă şi inconştienţă, iar reuşita puterii e aproape certă, irevocabilă… E procedura prin care se poate face orice în istorie… indiferent de sistem…
„Numai în mişcare reuşeai să gândeşti dincolo de perimetrul acela absurd. Acel du-te-vino, în spaţii chiar foarte restrânse, te scotea din perimetrul concentraţionar, din lumea aceea bolnavă şi fantastică, sub care se năruiau zilnic oameni şi conştiinţe, care altădată păreau de nezdruncinat”. – iată regula, mişcarea, mişcarea sufletului, a trupului, mişcarea ca formă de protest, mişcarea ca peisaj al energiei…
De reţinut că închisoarea a permis unora accesul la cunoaştere, cei prinşi în celule, mai ales în cele comune, beneficiau de lecţiile predate de mari personalităţi, au ajuns să înveţe limbi străine, trebuiau să reziste timpului care, brusc, sa concentrat. Din acest punct de vedere marile personalităţi au rezistat furiei roşii, au rezistat ispitelor, au rezistat propriei persoane, slabă, fragilă, afectată de răutate, frig, ură, boală…
Ovidiu Vasilescu s-a plasat pe poziţia clasică a credinţei, apelând la învăţătura ortodoxă, sau catolică, a privit tradiţia ca pe ceva necesar, ca o legătură cu cei dinafară şi cei dinăuntru. Interesante experienţele cu preoţi catolici, cu modul de organizare a cultului şi atenţia acordată persoanelor care au rezistat tentaţiei de a colabora într-un fel cu ofiţerii, cu securiştii care activau frenetic în lagăre sau închisori.
Pe această grilă a credinţei autorul a avut tăria să rămână până la urmă ceea ce şi-a dorit, cu toate consecinţele, poate şi încurajat de faptul că a fost singur, tânăr şi imprudent uneori, de un curaj pe care îl dă disperarea, disperarea care venea din faptul că soluţiile adevărate au dispărut, iar marile puteri au… uitat de cei din închisori…
Ca intensitatea revoltei şi a iertării doar Sabina Wurmbrand în cărţile sale (Nobleţea suferinţei)  a mai pus în lumină suferinţa ca mod de eliberare din perimetrul concentraţionar, povestea ei a cutremurat cititorii, iar Ovidiu Vasilescu confirmă absurdul istorie prin această carte şi existenţa a ceea am putea zice: scara cerului…
Apoi au venit anii 70 când lumea liberă avea să audă de la Richard Wurmbrand realitatea în direct din România, Congresul USA a fost locul unde s-a explicat suferinţa, iar de acolo, lucrurile au început cumva ia o altă direcţie…
Rămâne regretul că generaţiile tinere de acum nu prezintă interes pentru experienţa acelor ani şi a acelei perioade, simţul a fost deviat spre libertinaj, libertatea adevărată e, totuşi, pentru conştiinţele înalte, violenţa s-a mutat în stradă, pe stadioane, în familii…
Uitarea ca o formă de rupere a memoriei…
Constantin Stancu

[1] Ovidiu Vasilescu, Constelaţia fantomelor roşii, Editura „Călăuza” v.b. – Deva, 2009

Categorii:CREDO, GÂND, literature

Ştiri de la AFCN


Bucuresti, 29 iulie 2013. Muzeul Casa Muresenilor Brasov alaturi de partenerii Muzeul National al Carpatilor Rasariteni Sfântu Gheorghe, Muzeul Tarii Fagarasului Valer Literat, Muzeul de Istorie Sighisoara si Muzeul Municipal Medias au demarat, saptamana trecuta, proiectul SM@RT-EXPO, finantat de Administratia Fondului Cultural National.Scopul proiectului cultural consta în realizarea unor noi instrumente si metode de valorificare a patrimoniului cultural national prin intermediul tehnologiei informatiei si care sunt adresate tinerei generatii. In cadrul proiectului cultural au fost realizate 12 expozitii tematice virtuale, cu referire la propriul patrimoniu, de catre specialistii muzeelor partenere. De asemenea, aceste expozitii sunt prezente in cadrul muzeelor partenere prin intermediul unui punct de informare multimedia. La acestea se adauga completari la expozitia permanenta in imagini si texte care vor putea fi accesate de catre vizitatori prin intermediul telefoanelor inteligente de tip smartphone prin plasarea de Quick Respond Codes (QR Code-uri) in cadrul expozitiilor de baza din muzeele implicate in proiect. Astfel, vizitatorii vor accesa mult mai rapid informatiile asociate pieselor expuse, vor descoperi patrimoniul cu propriul smartphone. Tot ce au de facut in aceasta privinta vizitatorii este sa fie posesorii unui telefon de ultima generatie de tip smartphone si sa apropie acesta de codul de pe eticheta exponatului pentru a scana informatiile respective. Accesul la internet este asigurat wireless de catre muzeele partenere in proiect.

Bucuresti, 29 iulie 2013. Fundatia pentru Pluralism, in parteneriat cu Muzeul Judetean de Arta Prahova Ion Ionescu-Quintus, a organizat, pe 27 iulie, un recital cameral ce a avut loc la Muzeul de Arta, eveniment al proiectului de educatie culturala Tineri muzicieni in dialog. Proiectul este finantat de Administratia Fondului Cultural National, se deruleaza in perioada mai-octombrie 2013 si isi propune sa raspunda nevoilor culturale ale membrilor comunitatilor locale de a fi in contact cu valorile culturale romanesti si universale. Proiectul promoveaza tineri muzicieni cu varsta cuprinsa intre 14 si 28 de ani aflati la inceputul carierei (inclusiv debutul artistic) si lecturile publice in spatii culturale non-formale, sustinute de lideri marcanti ai comunitatilor vizate prin proiect. Recitalul cameral din 27 iulie 2013 a fost sustinut de tineri muzicieni din Ploiesti (Cristina Ionescu si Alexandru Mihai), Timisoara (Darius Tereu) si Bucuresti (Valentina Gheorghiu, Iulia Ghinda si Ion- Alexandru Malaimare), iar lectori invitati au fost Mircea Ionescu-Quintus, Calin Hoinarescu si Lucian Sabados, personalitati publice marcante la nivel regional si national.

Bucuresti, 29 iulie 2013. Institutul Cultural Roman de la Berlin gazduieste, la sfarsitul acestei saptamani, pe 2 august, de la ora 19.30, concertul de muzica clasica sustinut de Jacques Thibault Trio si vernisajul expozitiei de fotografie Muzica radacinilor – Arhetipuri din arta traditionala romaneasca si influente in arta contemporana Evenimentul face parte dintr-un proiect mai amplu intitulat Music of the Roots, care se desfasoara in Berlin si Bucuresti si care are drept scop descoperirea si popularizarea patrimoniului imaterial si material asa cum e reflectat in muzica si in artele vizuale. Music of the Roots este un proiect cultural finantat de Administratia Fondului Cultural National. Potrivit coordonatoarei proiectului Music of the Roots, Carmen Revencu, in centrul atentiei se afla motive auditive care au migrat din muzica traditionala, folclorica, in muzica clasica dupa cum si arhetipuri vizuale care apar in mod repetitiv atat in arta mestesugareasca traditionala cat si in cea moderna, contemporana. Concertul de muzica clasica contine piese cu influente folclorice din repertoriul national si international, apartinand compozitorilor George Enescu, Ciprian Porumbescu, Franz Schubert si Ludovic Feldman.

Bucuresti, 29 iulie 2013. Fundatia Gabriela Tudor a anuntat castigatorii burselor pentru anul 2013 in management cultural. Bursele Gabriela Tudor 2013 sunt o initiativa United Experts/Fundatia Gabriela Tudor si realizate in cadrul programului ZonaD – Formare profesionala, proiect cultural finantat de Administratia Fondului Cultural National. In cadrul celor doua burse oferite de Fundatia Gabriela Tudor intr-un format nou, castigatorii Ioana Calen si Jean-Lorin Sterian vor primi fiecare un sprijin financiar in valoare de 1.500 de Euro pentru implementarea proiectelor proprii si pentru organizarea unor vizite profesionale in strainatate precum si consultanta gratuita si sprijin in implementarea proiectelor la care lucreaza. Bursa Gabriela Tudor a fost lansata in 2009 si este acordata anual unui tanar manager cultural, fiind dedicata memoriei Gabrielei Tudor, unul din cei mai importanti manageri culturali vizionari pe care i-a avut Romania.

 

Sursa: AFCN

Categorii:literature Etichete:

Ioan Barb între kerosen şi îngeri, un nou volum de versuri: Meditând închis în ochiul ciclopului, Editura Brumar, 2013

29 iulie 2013 Un comentariu

Lui Ioan Barb i-a apărut o noua carte de poezie intitulata Meditând închis in ochiul ciclopului, Editura Brumar – 2013, colecția poeți romani contemporani`, editor Robert Serban. Nota critica de pe coperta IV este semnata de criticul literar Alexandru Cistelecan. Cartea va fi lansata cu ocazia Salonului de Carte Deva, care se va desfășura in perioada 10-13 octombrie la Deva, manifestare culturala patronata de Biblioteca Județeana Hunedoara.

„Ioan Barb e un poet care s-a hărnicit brusc: câte doua volume in 2010 si 2011, după ce primul i-a ieșit hat in 1998, nu-i semn de sărăcie in sertar si-n inspirație. Din contra. Ar putea fi, însa, semn de artizanat, de formula care se reproduce. Iar formula lui Ioan Barb se si reproduce, firește; dar nu ca producție de atelier, ci doar ca metamorfoza inventiva a unei unităţi lirice in care se topesc ironia si tandrețea, tăietura brutala cu atingerea gingașa si o nonșalanta provocatoare cu nostalgiile iluminării. Ioan Barb pornește mai de fiecare data de la acel memento al realului impus ca prag de Camil Petrescu si se lasă dus apoi de un trend parabolic al imaginarului. Pe liniile mai active ale acestuia ajunge ba la o poezie cu priza directa la concretul cotidian (sau anamnetic), ba la o poezie ce se pierde in ritualuri de iluminare, ba mai adesea – la o ţesătura de stări păzite de ironie sa nu dea in confesiuni sentimentale. E un imaginar cu tupeu, uneori cinic, alteori simpatic, pe care Ioan Barb îl încurajează la îndrăzneli împinse până-n marginea suprarealismului (dar nu mai încolo). Tocmai acest tupeu al inventivității îl ferește de repetivitate” (Al. Cistelecan).

 

 

 

Ciclopul coperta

Sursa: Ioan Barb

Categorii:literature

Atenţie biciclişti! Vi se pregăteşte ceva! Din 8 august 2013 mersul pe bicicletă nu mai este liber!


 BICICLETA

Din 8 august 2013 vor intra în vigoare noile prevederi legislative ale Codului Rutier. Noile reguli prevăd interdicţii şi obligaţii atât pentru biciclişti, cât şi pentru conducătorii de mopede, schimbări privind examenul pentru permisul auto, unde proba teoretică va fi valabilă doar timp de un an de la absolvire.
 Bicicliştii vor avea de respectat câteva reguli noi de circulaţie. Vor fi obligaţi să meargă într-un singur rând pe banda de circulaţie, nu au voie să folosească trecerile de pietoni şi nu au voie să înveţe mersul pe bicicletă pe drumuri intens circulate, vor fi obligaţi să aibă asupra lor actul de identitate. Legea: „Pe timpul circulaţiei pe drumurile publice, conducătorii de biciclete sunt obligaţi să aibă asupra lor actul de identitate.”

 

Categorii:literature

Eugen Dorcescu, 111 poezii… Semnal…


 

EUGEN DORCESCU, 111 POEZII

Antologie de autor

Ed. Calmeo, 2013

Adresa:

http://es.calameo.com/books/002550990e35cc4b4ebe8

ebook

Sursa: Eugen Dorcescu

Categorii:literature

LIGYA DIACONESCU şi antologia scriitorilor români din lume… Câteva cuvinte de la Adrian Botez


 

 

O ANTOLOGIE, CÂT O BINECUVÂNTARE DE NEAM:Antologia scriitorilor români contemporani din întreaga lume / “Anthologie der rumanischen gegenwartsautoren aus der ganzen welt”, Starpress 2013 – ctitorită de

LIGYA DIACONESCU

După apariţiile, unanim salutate, de către mediile culturale, din România, Canada şi de pretutindeni unde există români (cărturari şi patrioţi): “Antologia scriitorilor români contemporani din întreaga lume”, STARPRESS,  2011 – ediţie bilingvă, română-engleză, 2011, “Antologia scriitorilor români contemporani din întreaga lume”, STARPRESS 2012, ediţie bilingvă, română-franceză, 2012 – iată că, în 2013, a apărut şi “Antologia scriitorilor români contemporani din întreaga lume”, Starpress 2013 – “Anthologie der rumanischen gegenwartsautoren aus der ganzen welt”, Starpress 2013[1]. Toate trei, puse în operă de acelaşi om, de aceeaşi neobosită scriitoare, eseistă, jurnalistă etc. – Ligya DIACONESCU (printre multe alte merite, este ctitor, proprietar şi director general al revistei româno-canadiano-americaneSTARPRESS RÂMNICU VÂLCEA”). Care elaborează, în Canada, ceea ce febra visului proiectiv îi şopteşte, în România – Românie pe care n-a uitat-o o clipă şi pe care o revede, de câte ori vrea să-şi reîmprospăteze inspiraţia şi imaginaţia!

Având în vedere energia incredibilă a acestui “mişcător de cultură” român, doamna Ligya DIACONESCU (care anunţă, deja, apariţia altor două antologii bilingve: româno-italiană şi româno-spaniolă!) – considerăm că este cazul, de acum, să cunoaştem principalele merite ale domniei sale, aşa cum i-au fost sistematizate de o bună cunoscătoare a personalităţii “diaconesciene” – este vorba de o preţioasă colaboratoare a domniei sale – doamna Marry SMITH/CANADA:

Ligya DIACONESCU – Rm.Vâlcea / ROMÂNIA & CANADA

Jurnalist, poet, scriitor, publicist, economist, maestru Reiki

         – Este născută  în 14 iulie 1960, la Bicaz, Neamţ. Deşi plecată des din România, îi place să spună că este româncă şi locuieşte, când nu se află peste ocean, într-unul dintre cele mai frumoase oraşe ale lumii, plin de cultură, dintr-o zonă  preponderent turistică, zona Vâlcii.

ESTE

          – director general al S.C. Starpress SRL Râmnicu Vâlcea şi al Asociaţiei Internaţionale de Cultură şi Turism, STARPRESS.

-Proprietar al revistei internaţionale, româno-canado-americane „STARPRESS”-  http://www.valcea-turism.ro (cu redacţii în România, Canada, USA, Israel, Italia şi corespondenţi în întreaga lume).

          – proprietar al Centrului de Informare şi Promovare a Turismului Românesc „Starpress”.

          – membru al Clubului de Presă Transatlantic.

           – membru fondator al „Association des mass-médias et journalistes d’expression roumaine sans frontière”- 24 sept.2011/ Toronto-Canada.

  A FOST :

           – proprietar (1996-2004 al publicaţiilor „Speranţa” şi al ziarului „Sportul Vâlcean” şi

 copropietar al cotidianului „Ora”din Craiova .

              – in perioada 1995- 2004 – preşedinte al Fundaţiei „Kamala” .

              – director şi producator al Festivalului Naţional „Miss Regina Turismului Românesc” ( ediţiile 2002 / Calimăneşti şi 2003 / Baile Govora ) organizat în colaborare cu T.V. România Internaţional, Radio România Internaţional şi Ministerul Turismului.

              – director general al Radio Metronom – Râmnicu Vâlcea (1994 – 2000).

              – producător a numeroase emisiuni pentru televiziune, la T.V. Etalon si T.V. Vâlcea 1 (2000- 2006).

               – coproducător la T.V. România Internaţional şi Radio România Internaţional (2002- 2011).                                                                                                                

                – producător  al Concursului Internaţional de Poezie Pentru Românii din Întreaga Lume, „STARPRESS 2010”- ediţia a Il-a

                    – Producător al Concursului Internaţional de Poezie şi Proză, Pentru Românii din Întreaga Lume, „STARPRESS “ 2012 (organizat de Revista Internaţională „Starpress”, al cărei proprietar şi director general este, în parteneriat cu Radio România Internaţional şi în colaborare cu mass-media din ţară şi diaspora).

         –ESTE terapeut şi maestru REIKI din anul 2010, alinând trupurile şi sufletele prietenilor din ţară  şi din străinatate ( luand durerea …cu mâna), cum îi place să  spună buna sa prietenă din Toronto, Elena Buică, care a simţit efectul tămaduitor al tratamentului direct  şi de la distanţă.

 

SCRIITOR: 

               Cărţi publicate:

“Sărutul iubirii” – volum de versuri ; -„Jurnalismul – între adevăr şi  minciună; „Prinţişorul Roboţel”- poveşti ,  “Drum”- versuri; Amintiri – Poeme într-un singur vers (editie bilingvă, română-engleză).

            – ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI CONTEMPORANI DIN ÎNTREAGA LUME, STARPRESS 2011, ediţie –  bilingvă – româna – engleză, reuşind să reunească 

        scriitori români talentaţi din intreaga lume, colaboratori ai revistei internaţionale STARPRESS www.valcea-turism.ro.

-Primul volum al Antologiei a fost primit cu mult drag şi interes de românii din intreaga lume , avand loc lansări de carte în California / USA , Nurnberg / Germania, Madrid / Spania , Londra / Anglia, Paris/ Franţa ,Montreal / Canada, Olăneşti, Rm.Vâlcea, Govora – Băi, Călimăneşti, Mangalia, Mamaia, Constanţa, Bistriţa, Iaşi – România.

 

       -ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI CONTEMPORANI DIN INTREAGA LUME

STARPRESS 2012, volum bilingv – româna – franceză care, ca si primul s-a bucurat de un real succes.

-ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI CONTEMPORANI DIN

INTREAGA LUME ” STARPRESS 2013, bilingvă, română – germană.

 – Românii sunt deştepti, elevaţi şi talentaţi, bilingvă, română-engleză, 2013.

 

Cărţi în curs de apariţie : „ Cristaloterapia – Pietrele care vindecă ”, “Reiki, calea adevărului prin lumină „, „Viorela” – poveşti pentru copii, “

” Poezii pentru copii :”- ABC-ul… Abecedarului “, “Poezia numerelor „, „Zilele Săptămanii”; proză “ Să facem haz de necaz!”.

 

-Incepând din 2011, pune bazele înfiinţării  în Toronto / Canada, împreuna cu bunul său prieten şi colaborator, Eugene Rovenţa, (preşedintele Asociatiei Profesorilor Universitari din Canada – de origine română) prima bibliotecă de carte românească şi un centru de Informare şi Promovare a Turismului Românesc.

– Cu ocazia lansării  ANTOLOGIEI SCRIITORILOR ROMANI CONTEMPORANI DIN INTREAGA LUME,  STARPRESS 2012, la Rm.Vâlcea, Ligya Dioaconescu a primi, din partea Asociaţiei Profesorilor Universitari din Canada, ACRUPO, titlul şi diploma de membru de onoare al Asociaţiei. înmanată de preşedintele ACRUPO, profesorul universitar Eugene Rovenţa din Toronto .

A obţinut numeroase premii şi diplome naţionale şi internaţionale, inclusiv diploma de excelenţă în domeniul cultural (2011) oferită de  Liga Scriitorilor din România, prin preşedintele acesteia, scriitorul Alexandru Florin Ţene.   In 2012 a obţinut Premiul Ligii Scriitorilor 2011, pentru ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMANI CONTEMPORANI DIN INTREAGA LUME ” STARPRESS 2011.

 ZIARISTproprietar şi director general al Revistei Internaţionale STARPRESS / romano-canado-americane, cu, corespondenţi în întreaga lume. Colaborator a numeroase ziare şi reviste din ţara şi strainatate, din care amintim: Gandacul de Colorado / USA, Phoenixmission – USA,,Agero-Stuttgart / Germania, Aşii Romani / Germania, Candela / Canada, RomanianVip / Australia, Saltmin / USA etc.

–     Incepand din luna mai 2011, la invitaţia CLUBULUI DE PRESA TRANSATLANTIC, Ligya Diaconescu şi Revista STARPRESS fac parte din acesta, acceptând, cu multă plăcere, propunerea  făcută de Clubul de Presă Transatlantic.

–     Este  membru fondator al AMJRF- Asociatiei Mondiale a Jurnaliştilor Români de pretutindeni –”Association des mass-médias et journalistes d’expression roumaine sans frontière”, înfiinţată la 25 septembrie 2011, la Toronto / Canada.

–      Ligya Diaconescu este partener prin revista STARPRESS www.valcea-turism.ro – pe care o conduce, în proiectul internaţional ” FEM21 PROJECT About the project FEM21 The project FEM21-Women’s Voices and Ways of Perceiving Them in Europe via Culture, Traditions, Diversity and Friendship is a EU Grudtvig project organized by ARIADNA-Romanian Women Journalist Association, Connexion Roumanie Association France and Romanca Society, Great Britain, during 2011-2013,  funded by Grundtvig programme”.

 

                                                                              biografie de Marry SMITH / CANADA

 

…“Antologia scriitorilor români contemporani din întreaga lume”/ “Anthologie der rumanischen gegenwartsautoren aus der ganzen welt”, Starpress 2013 – reuneşte, în paginile ei, scriitori români ale căror nume le vedem destul de rar în diacţionarele de scriitori, apărute în România. Noi socotim să distinsa doamnă Ligya  DIACONESCU nu este doar scriitoare, jurnalistă, filantrop de elită etc. – ci, în primul rând, este un om de cultură şi un gânditor, care reflectează, cu realism, luciditate  şi maturitate, asupra stării de lucruri din România ultimilor zeci de ani. O ţară frumoasă şi cu oameni deştepţi şi talentaţi – dar şi cu mult prea multe cabale şi “cumetrii culturale/literare”. De aceea, şi-a propus să depăşească limitele (extrem de relative şi volatile!) ale “celebrităţii” – şi s-a apucat să selecteze, pentru antologiile domniei sale, voci  scriitoriceşti şi talente autentice, pe care consideră că este bine (pentru axiologia culturii româneşti!), să le susţină, să le stimuleze şi promoveze. Nu suntem siguri, fireşte, că absolut toţi/ toate persoanele, supuse/supuşi selecţiei axiologice a domniei sale, sunt, a priori, genii scriitoriceşti, sau viitori ARHEI ai culturii valahe. Ceea ce este, însă, mai mult decât evident – este faptul că doamna LIGYA DIACONESCU a salvat, de la un anonimat nedrept şi dureros, şi a dăruit Duhului valah (“ale Tale dintre ale Tale”!) multe nume şi multe mostre de autentică scriitură inspirată, în limbă româneasco-valahă. Că a reuşit, cu fiecare antologie, să demonstreze dezastrul criticii româneşti contemporane, starea extrem de sensibilă (“critică”!), în care criticii, care-şi zic “de profesie” (mai cu seamă, dintre cei bucureşteni!) au adus literatura românească: foarte aproape de haos axiologic şi  faliment artistic, încurajând impostura şi “cumetriile literare/culturale” (a se vedea scandalul  ICR/Patapievici, departe de a fi limpezit!), de cea mai joasă speţă, de cel mai grosier mahalagism! Lipsa unui mediu cultural-critic a creat, în România, confuzii extrem de grave, privind diferenţa între valoarea autentică şi promovarea trâmbiţată, a “neamurilor” şi a protejaţilor, în cadrul USR. Şi chiar o gravă stare de corupţie (să zicem deocamdată, doar…morală! – …cu toţii ştim, însă, că nu se opreşte coprupţia la nivelul moral! –  dar acest nivel este, după opinia noastră, cel mai explozivo-catastrofal!). Antologiile (pline de prospeţime şi vigoare!) ale doamnei Ligya DIACONESCU – pun în evidenţă, prin contrast, culoarea nesănătoasă a chipurilor culturii româneşti şi lipsa de igienă moral-spirirituală, din mediul scriitoricesc oficial, din România zilelor noastre.

…De exemplu, să promovezi pornografia (a se vedea cazul dlui Mircea Cărtărescu, sau cel al dlui Mihail Gălăţanu!), în dauna geniului şi a Arheului Naţional VALAH  Aminul/Eminescu…!

“Antologia scriitorilor români contemporani din întreaga lume” / “Anthologie der rumanischen gegenwartsautoren aus der ganzen welt”  conţine (în cele 350 de pagini ale ei) 36 de nume de poeţi (cu “mostre” poetice, de obicei, convingătoare!) şi 20 de nume de prozatori români (cu “mostrele” de proză aferente – unii prozatori, precum sfinţia sa, preotul DUMITRU ICHIM, din Ontario, Kitchener/CANADA, fiind prezenţi la ambele secţiuni – POEZIE şi PROZĂ), dintre graniţele României şi din Diaspora.

Antologia beneficiază de trei prefaţatori: Elena BUICĂ  (Toronto/CANADA – iată cât de elegant exprimată, dar, în acelaşi timp, cât de pertinentă opinie dezvoltă domnia sa, în legătură cu antologia de faţă: “E un act de curaj şi pentru efortul de a depăşi ierarhiile elaborate pe criterii mai vechi, căci autoarea are o viziune personală, desigur, perfectibilă, dar care îi aparţine şi după care se ghidează”), Gabriela CĂLUŢOIU SONNENBERG (Benissa/SPANIA – ale cărei afirmaţii vin, cumva, în continuarea opiniei distinsei doamne Elena BUICĂ, aducând viziunea asupra beneficiilor apariţiei unei astfel de antologii, până la consecinţele finale: “Promovarea, mediatizarea şi distribuţia Antologiilor, peste tot în lume, e, de fapt, etapa cea mai laborioasă a ambiţioasei întreprinderi”), Adrian BOTEZ (Adjud/ROMÂNIA).

…Antologia doamnei LIGYA DIACONESCU îi face cunoscuţi lumii germano-gotice pe 55 dintre cei mai luminaţi creatori, întru Logos-ul valaho-getic – Logos zburătăcit (prin vorbitorii săi), de viforul vremilor, în toate colţurile bătrânei Terre, până la „capătul lumii”: unii îşi au (deja) casa şi Duhul liniştite chiar lângă vatra gotico-germană (Adalbert Gyuris, Viorel Băetu, Mihaela Claudia Pop, Michael Cutui etc.) – alţii, cu spor (nu-n van!) mâna-şi „lunecă pe Liră” ceva mai depărtişor… – înşirându-şi rănile Diasporei din Spania (Gabi Sonnenberg) şi Anglia (Ionela Flood, John Gardner…), până în U.S.A. (Florentin Smarandache, Virgil Ciucă, Stelian Platon), Canada (Elena Buică, Iacob Cazacu-Istrate…), Australia (Mihaela Cristescu)…

…Sunt prezente, fireşte, în această luptă pentru afirmarea Logos-ului Valah, şi multe nume cunoscute, ale unor creatori consacraţi (rămaşi în bătaia văpăilor Vetrei Strămoşeşti!) din România, dar şi din ultragiata Moldovă de peste Prut: Doina Postolache, Tatiana Dabija („Rep. Moldova”), Victor Burde (Alba Iulia), Victoriţa Duţu, Emil Lungeanu şi Ştefan Lucian Mureşanu (Bucureşti), Mizgan Gheorghe (Bistriţa Năsăud), Laurian Lodoabă şi Liliana Ardelean (Timişoara), Dora Alina Romanescu (Mangalia) etc. etc.

Poezie şi proză, stih rânduit pe verticală şi stih evadat (nărăvaş!) pe orizontală. Talent fulgurant şi Furtună de Vise. Realism şi Crivăţ Reactiv, faţă de o lume excesiv de proteică şi împotriva tendinţelor acestei lumi de a se „vărsa” plămada alchimică (precum un Ucenic Vrăjito, răpit şi sortit pierzaniei, de vârtejul propriilor patimi – depăşit uluitor fiind de Stihii Malefice!), peste marginile trasate de divinitate – spre jalnică şi prepuielnică autosuprimare…

O literatură valahă care, dacă va fi cunoscută (şi Duhul limbii germane-surori ne poate mult ajutora!), va sta mărturie, lumii întregi („multului rotund”, cum zice Coşbuc!), că soluţiile ontologiei umano-divine, de pe Terra, prin Magia Verbului – stau în Nordul Valah. Sau, măcar, ŞI în Nordul Valah – Ultima Thule fiind, de fapt, Calea spre Hiperboreea Traco-Dacică.

 

…N-am dori să naştem, Doamne fereşte, zâzanii, prin citările selective ale frânturilor de poeme ori de scrieri în proză, cernute prin subiectivitatea noastră (inerentă!) – dar nici nu se face să prezinţi o carte, fără…ceea ce conţine cartea, măcar ca “întărâtare”/chemare/îndemn la lectură. Şi la admiraţie a orfismului valah, “de oriunde ar fi el iscat şi venit”! Aşa că, asumându-ne, conştient, inconvenientele selecţiei, vom scoate în evidenţă câteva texte.

Primele texte care ne-au “sărit în ochi” sunt, în mod paradoxal, tocmai cele ale…”părintelui PARADOXISMULUI mondial”: dl prof. univ. dr., de la Universitatea din New Mexico – FLORENTIN SMARANDACHE (prezent la secţiunea de Proză). Şi “săritul în ochi” nu este chiar întâmplător: pentru noi, extrem de ciudat este ca acela ce-l combate pe Albert Einstein, prin mijloace matematice şi fizice genialoide, să gândească şi scrie maxime/aforisme (cu conţinut paradoxal, “bien sür”!), de o atât de nobilă sensibilitate: “Nu doar să cunoşti lumea, ci să poţi s-o şi schimbi”, “Să renaşti din înfrângere, ca un vulture ridicat din mocirlă”, “Beau zborul unei paseri”, “Iarba arde sub privirile roşii ale macilor” , “Aura mea se strică-n plâns”etc.

 

…Nu la fel de surprinzătoare, dar la fel de plăcute sunt re-citirile de versuri lirico-epico-parabolice, ale preotului DUMITRU ICHIM (Ontario, Kitchener/CANADA): “Atât de singur era Iov,/uitat de toţi, sub un salcâm,/dar într-o seară/păianjenul, prietenul de sus, /pe-un fir de borangic,/ se coborî ca de pe-un alt tărâm…” (cf. Iov cel nou îşi a rămas bun).

 

…Vigoare şi sensibilitate lirică, nuntite în stihurile doamnei IONELA FLOOD (Londra/ANGLIA): “Mă doare orgoliul/mai pe la tâmple,/uşurel (…) Mi-e dor /de-o aşteptare clară/Pe care doar străbunii o mai ştiu/Prin veacuri roase/De erori banale” (cf. Aşteptare).

 

…Sorescianism, original adaptat şi puţin cinic, în viersuirile domnului LAURIAN LODOABĂ (Lugoj/ROMÂNIA): “din piciorul de lemn /al bunicului/ am cioplit fluiere…” (cf. Lemn de fluier).

 

…Aproape de aceeaşi linie, dar mai “nervos” laconic-esenţială – doamna MARIANA ZAVATI GARDNER, Londra/ANGLIA): “Prezent din ce-a fost/Viitor din ce este/În oraşul cu omizi/se stropesc chimicale” (cf. Oraşul cu vise).

 

…”Idem” avântat, din banal în simbol – VIOREL BAETU/MICHAEL CUŢUI, Aschaffenburg/GERMANIA: “Nu i-a fost uşor, nu i-a fost deloc uşor,/La televizor totul pare simplu…” (cf. Jocuri cu soarta).

 

…Tribun rebel, poet vaticinar (şi păgân… – dar bun meşteşugar într-ale stihului!) – este domnul VIRGIL CIUCĂ, New York/SUA: “Popor român, urmaş de daci,/Trezeşte-te din amorţire,/Nu mai cerşi la sfinţi şi vraci,/Aspiră la reîntregire (…) Ţine visul unirii treaz,/Recheamă-ţi oastea de la vatră” (cf. Apel pentru reîntregire).

 

…La fel de vehement, de înflăcărat de gândul Patriei şi Neam – dar profund religios şi intens liric, raportat la… “predecesorul” său (între paginile antologiei), Virgil CIUCĂ…– domnul IACOB CAZACU-ISTRATI, Toronto/CANADA: “Doamne, ştii tu cine domneşte azi în lume?/Trădarea, Doamne, n-ar mai avea nume!/Trădarea de fraţi, de cântece, de grai şi ram/Şi cea mai mârşavă trădare – de ţară şi neam” (cf. Doamne, ştii tu?!).

 

…Un Poet vizionar, profund orfic şi cu vizualizări diafano-serafice – EUGEN AXINTE, Braşov/ROMÂNIA: “Te uită! –  Rostirea cenuşii s-alege/în somn  plutesc heralzii nuferi//e timpul să dăm ascultare/tăcerii ce zace pe lespedea sură” (cf. Sub punţile veghei).

 

…Lirism modern “aşternut” (pe pagină) şi imagini tradiţionalist-“gândiriste”, la domnul VICTOR BURDE, Alba Iulia/ROMÂNIA: “Azi oapte, Te-am vizitat Doamne,/fără să te anunţ!/M-au furat visul şi clipa de rugăciune/(…)Port încă în mine Icoana Cerului,/aidoma unui izvor viu” ( cf. Icoana cerului).

 

…Întrucâtva, la fel de mistico-hieratic, dar mai heraldică, în expresie – doamna MIHAELA CLAUDIA CONDRAT, Tubingen/GERMANIA: “două trupuri/în lumina apusului/vom porni/scuturându-ne de povara/plictiselii/uniţi/de epifanica lumină/de legămintele noastre/şoptite”… (cf. Logodna).

 

…Postmodernism şi neomodernism, la ADALBERT GYURIS, Augsburg/GERMANIA: “Tu eşti încă în trecutul meu,/Poate te gândeşti şi tu la mine./Doar noaptea în visele mele/Ajung uneori la tine” (cf. Uneori…).

…Ne oprim aici “exemplarizarea”/exemplificarea/tipologizarea scriitorilor antologaţi! – cu scuzele de rigoare, faţă de cei ne-amintiţi, aici, fireşte. Dar (ne-)amintirea (selectivă) dintr-o recenzie este condiţia sine qua non a existenţei respectivei recenzii…!

Dacă doar atâtea ar fi tipurile de Poezie, dezvoltate de Duhul Valah (dar antologia de faţă conţine mult mai multe comori şi “amprente” scriitoriceşti!) – şi încă am fi campionii mondiali ai ORFISMULUI POETIC!

Da, cu mici excepţii, selecţia acestui “mecena” feminin (care este doamna LIGYA DIACONESCU) s-a dovedit, prin  antologia de faţă, o  cvasi-continuă revelare/epifanie de alese, de celeste roade, de stele orfice! Ele/roadele poetice/stelele poetice, strânse de această sibilinică şi minunată făptură, cu care Dumnezeu a binecuvântat Plaiul şi Duhul Românesc (distinsa doamnă LIGYA DIACONESCU) – vor sta mărturie, la Tronul Dumnezeiesc, că Neamul Valahilor (ca şi mulţi, inexplicabil, mistic de mulţi! –  dintre valahi!) “este născut Poet”!

Dumnezeu să binecuvânteze şi urmarea/urmările, întru această operă de antologare, operă profund revelatorie de Duh ORFIC Românesc/Valah!

 

                                                                                     prof. dr. Adrian Botez

 


[1]-Ligya Diaconescu, Antologia scriitorilor români contemporani din întreaga lume”, Starpress 2013 – “Anthologie der rumanischen gegenwartsautoren aus der ganzen welt”, Starpress 2013, Editura Fortuna, 2013.

Categorii:literature

Călător prin lumile interzise…


Bicicla moving

Categorii:GÂND, literature

Codul manuscriselor arse


 

Codul secret

 

 

Există o cale, o singură cale, aşa cum este prezentată în Scriptură, dar această cale pentru români pare de multe ori o taină, acolo unde vremurile au trecut ca semn de cercetare. Iisus este acelaşi mereu acelaşi, iar românii, creştini prin naştere şi prin har au bucuria de privi spre un „Bizanţ paralel”, aşa cum este descris de profesorul Artur Silvestri în cartea sa Arhetipul „călugărilor sciţi”, o scriere în formă de eseuri, adâncă prin trecut şi dureros de actuală în imediata apropiere a lumii ca lume, apărută la Editura „Carpathia Press”- 2005.

Autorul se simte atras în jocul istoriei de-a viaţa şi de-a moartea la români, impulsionat de profunda înţelepciune a lui Dumitru Stăniloaie: dincolo de limbile diferite ale oamenilor ESTE lucrarea Duhului Sfânt, care ne face universali prin universalitatea lui Iisus, prin limbajul spiritual care arde.

Ne oprim din goana noastră spre altceva şi descoperim în eseurile acestea că rădăcinile noastre sunt prea adânci, cad în pământul vremurilor şi ne ţin cu toată puterea.

Veşnicia sufletului la români vine de departe, din stratul Cucuteni, din arealul plin de energii subterane care ne marchează şi astăzi.

Dacă am putea privi sufletul nostru în mişcare pe ceramica veche de Cucuteni poate am fi mai buni. Profesorul Artur Silvestri defineşte acest fenomen de strălucire şi de schimbare la faţă „spaţiul fenomenului horal” de parcă cei din vechime, adică la 3500 î Hr., intuiau, sau poate că ştiau, că mişcarea este semnul creaţiei.

Timpul misterios a lui Zalmoxis a pregătit vremurile, oamenii şi pământul pentru un creştinism posibil, efectele se văd peste ev, ca o mireasmă a unei flori care pare a nu mai fi, dar fiind prin impuls creator.

Secretul se vede în timp, Eminescu – „lujerul de crin de o uimitoare puritate”.

Dincolo de toate parcă românii nu au un loc în pământul ţării pentru care au picurat puţină veşnicie.

Autorul vede în Brâncuşi, la Paris, un călugăr scit, venit în Europa ca să o cutremure prin lecţia dăltuirii mineralului cu lumina.

Pentru a înţelege valul de spiritualitate care a atins şi atinge România este nevoie de „MARELE COD”, sau legenda cărţilor arse.

„Sfânta Scriptură” în limba română, duhul şi adevărul care nu se vede, dar care mişcă vremurile, oamenii, puterile pământene şi Cele de Sus, care schimbă totul într-o secundă nevăzută, dar vie precum seva transparentă: „Noul Testament de la Bălgrad”;”Biblia de la Bucureşti”; „Psaltirea lui Dosoftei”; „Cazania lui Varlaam”, etc., energii care au declanşat şi declanşează lucrarea minunată a lui Dumnezeu cu românii.

Din perspectiva acestui COD unic, de natură divină, putem înţelege cu adevărat:

·         este aici un spaţiu necontaminat, pe care marile puteri nu-l pot controla prin decrete;

·         fractura timpului dă naştere la rupturi, dar care provoacă reveniri ce nu pot fi controlate;

·         există ceva misterios care dă viaţă, care face rânduială în vreme;

·         apar personalităţi care, prin viaţa lor, marchează Europa, ţintind spre universal;

·         creştinismul în aceste locuri este un exemplu de viaţă pur şi simplu, dincolo de înţelegerea noastră şi a vecinilor de pretutindeni;

·         rezistenţa la modele străine, inclusiv la catolicism, cu toate eforturile acestuia, ca semn a refuzului intermediarului dintre Dumnezeu şi om;

·         stilul voievodal la români este unul al demnităţii, a vieţii trăite, al exemplului de rezistenţă la chemarea străină;

·         imnul ca mod de a lăuda pe Dumnezeu dincolo de vremuri, pentru o eternitate care cutremură prin discreţie şi smerenie;

·         tiparul spiritual pe aceste pământuri este unul profund creştin, plin de energii, marcat în veac de Constantin Brâncoveanu, ca părinte a unei familii concrete şi trăitoare prin lucrări care dăinuie şi care devin altceva pornind de la simplitatea ţăranului român ca matrice, ca sigiliu;

·         piatra este la români lalea, zambilă, bujor, este o piatră cu viaţă;

·         dacă spiritul românesc este mai greu primit altundeva, românul are capacitatea de a înţelege şi de prelua valorile acolo unde ele vin de la Dumnezeu, este un fel de compatibilitate cu divinul, este semnul că marele COD acţionează în istorie;

·         limbile străine fundamentale ale umanităţii – greaca, latina, ebraica – sunt asimilate în forme şi esenţe de către români, ca efort şi capacitate de adaptare, de rezistenţă la cuceritori;

·         folclorul este mereu descoperit şi redescoperit, este un râu din care rădăcinile primesc viaţă;

·         toleranţa la români este semnul bunătăţii şi blândeţii Mântuitorului primit în inimi;

·         efortul depus de tineri intelectuali prin vremuri, arde sufletele şi inimile, se consumă cu o energie care cutremură, mesianică, parcă ar fi mereu aceeaşi tineri care vin prin vremuri să mărturisească ;

·         există peste oameni şi peste structuri sociale vremelnice o Românie ideală care ne atrage şi ne dă viaţă, un model provocat de marele COD divin care ne cutremură când îl privim de dincolo de viaţă şi de moarte;

·         există un univers de simboluri care ne schimbă mereu la faţă prin noutatea veşniciei.

 

Eseurile adunate de profesorul Artur Silvestri în carte sunt dovada unui efort care copleşeşte, o cercetare care arde, o revenire care cheamă, o actualizare a unor teme care cutremură prin arhetip, apoi prin tipar divin. Materialul bibliografic este copleşitor, devii mai român după ce ai citit astfel de scriere cu vârful inimii, parcă mitul Europa s-a topit, spulberat de un călăreţ misterios ce străbate pământuri.

Poate că ai putea plânge după ce ai citit, poate te vrei altceva după ce ai înţeles că în vechime episcopul Niceta de Remesiana este autorul unui imn de laudă adus lui Dumnezeu, un imn venit de niciunde parcă, dar atât de cunoscut şi de intim. Cea ce dăinuie este lauda adusă Creatorului, cu vorba, cu fapta, cu trupul, cu sângele, cu apa, cu plânsul…

Şi Dumnezeu răspunde în felul său, doar cei disponibili înţeleg cu adevărat…

Artur Silvestri are o legătură strânsă cu eseurile, cu aceste scrieri, în mod permanent, le tratează ca pe fiinţe vii, în timp şi în netimp, parcă vrea să scrie mereu peste ceea ce a scris, e o carne a textului care doare.

Impactul informaţiei, textele vechi citite şi studiate, dar mai ales spiritul care le atinge dincolo de cuvintele scrise provoacă în fiinţa autorului o stare specială care se transmite cititorului, este aici un miracol, un curcubeu care leagă malurile, care leagă fiinţele fără limitarea inerentă timpului, sau locului, sau fiinţei…

Citind textele te acoperi de dorul de a fi român, dar totodată de a fi universal prin har, prin impuls divin. Înţelegi că fiecare dintre noi trebuie să-şi asume responsabilitatea de a fi etern prin cuvintele risipite de cei de dinaintea ta prin istorie…

Scrierile acestea ne cheamă la tristeţe creatoare, la revelaţie cu întreaga fiinţă, poţi fi slujitor sau principe, poţi sta pe iarba, sau poţi să-ţi pui capul pe butucul vremii, cu mirosul sângelui în nări, cu puterea de a încerca învierea în dulce cuvânt românesc…

Dincolo de scrierile rămase ca dovadă a timpului trăit de români aşa cum a fost lăsat de Dumnezeu pentru oamenii din aceste locuri, a existat şi un fond de manuscrise care au consemnat pre limba noastră Cuvântul, manuscrise care s-au topit prin vreme. Dimitrie Cantemir, aşa cum arată autorul eseurilor, profesorul Artur Silvestri, a lansat ipoteza manuscriselor arse, din motivaţii care depăşesc puterea de înţelegere, dar se pare aşa a îngăduit Dumnezeu . Privind însă la modul absolut spiritual, Dumnezeu este un foc arzător, iar botezul în Hristos este unul cu Duhul şi Foc. Arderea manuscriselor din motive de religie şi nu de credinţă propriu-zis, ca efect al aplicării limbii slavone într-un spaţiu latin şi ca refuz a misionarismului eronat catolic, relevă un aspect interesant al lucrării Creatorului cu oamenii. Apostolul Pavel a fost ales ca „vas” de lucru pentru Evanghelie. Hristos Iisus ESTE expresia întrupării Cuvântului, ca Fiu de Dumnezeu. După Iisus mulţi alţii SUNT „vase” de lucru pentru Dumnezeu. Ceea ce se poate observa este că Evanghelia se scrie în fiinţa umană, este un transfer de scriere de pe tăblii de piatră, de pe papirus, de pe lut, în inima omului – direct.

Din acest punct de vedere românii pot considera că sunt purtători de CUVÂNT, sunt purtătorii CODULUI, a semnificaţiei adevărate. Ca purtători, au harul de a MĂRTURISI…

Chiar autorul cărţii, plecând de la ipoteza manuscriselor arse, a trăit experienţa aceasta tristă în anul 1989, cu ultimul eseu, o experienţă vie, transformatoare, ca o schimbare la faţă. Poate că fără experienţa aceasta Artur Silvestri ar fi trăit altfel starea de mărturisire…

 

Lângă Dumnezeu trebuie să rămânem şi când nu-L înţelegem…

 

 

 

Constantin Stancu

Categorii:CRONICĂ, ESEU

Adrian Botez şi munţii, avocaţii lui Dumnezeu


 

CÂND TELEFOANELE SUNĂ ÎN GOL…

Cu volumul de versuri La prohodul bradului[1], Adrian Botez pare să nu-i mai pese de mode, doctrine, generaţii literare, stiluri. El se afundă în magma poemelor sale, sunt locuri tari de cuvinte din pământ, sunt patrii în care se poate locui. Hărmălaia din lume este departe, poemul pulsează pentru că în poezie el cheamă şi leagă mituri, credinţe, povestiri vechi, simboluri veşnice, dureri în care lucrează lumina, saltul mortal al bradului în hăul din munte.

Se adună în acest volum poeme moderne, clasice, poezia populară care ţâşneşte din nai, undeva în muntele miracolelor, bocete, revelaţii care nu s-au mai spus, erori necesare care schimbă sensurile, rugăciunea.

Peste toate planează Iisus, el acoperă punctele cardinale, geografiile de ocazie, acoperă neruşinarea unei lumi în cădere.

Adrian Botez se luptă pentru fiecare poem, îl scrie uşor ca literat, îl edifică tot mai greu ca om, se sperie de ceea ce scrie, apoi îşi revine şi reinventează lumea.

Până la urmă bradul ar putea fi chiar poetul, ar putea fi anonimul care s-a retras în cuvinte, cel care locuieşte în lacrima lumii. Poetul ţine aproape de tradiţiile româneşti, de marile teme ale ţăranului român din vremuri bune.

Cartea reflectă neliniştea poetului în faţa revelaţiei, este structurată pe mai multe paliere, e complex modelată:

I.                 LA PROHODUL BRADULUI

II.              VIAŢA ŞI MATRIOŞA

III.           SILABE-N SUBLIM

IV.           MLAŞTINA

V.              PRIMĂVARA RATAŢILOR

Teme aparent disparate, legate de vântul din munte care leagănă poemele din fiecare parte, le uneşte prin mişcare şi disciplinare. Cultura vastă a poetului îi permite o astfel de structură, toate se adună, nu se risipesc.

Volumul este dedicat soţiei, legăturii veşnice. Primul poem este dedicat mamei, legăturii cu cerul. Legături pe orizontală şi legături pe verticală.

Valul neliniştii se materializează literar cu multă pasiune: nori vor ieşi din piatră, rădăcini de ape, ninge lumina întunericului, laptele negru al privirii, poteca de stele, năvălesc florile în cântec…

Primul poem defineşte poziţia poetului în pântecul sonor al vremii:

pustiu – cu ochii înceţoşaţi de lacrimi

privesc la bradul înălţat din munte

cui îi vei îndemna plecata frunte

să se împlânte – iar – în ceruri?

…..

 

vin vremi pitice – ne-apărăm sub Cruce

n-avem urmaşi împătimiţi de jaruri:

cu noi – sub glie-un ev întreg se duce

…amurg grăbit – nu tu-mi aduci amaruri:

rămâne însă – veghetor în munte

atât de singur – bradul cel din frunte…!

Singurătatea bradului e singurătatea celui care stă de veghe.

Argumentele poeziei lui Adrian Botez sunt vădit creştine şi luminoase.

Poemele sale se fixează pe lucruri certe: nunta, prohodul, taina, bradul, doina, munţii, rugăciunea, anotimpul cel veşnic, lumina, noaptea ca stare, călăreţi prin istorie, doina, cântecul cucului, frunza în cădere, crama cerului, colind cu flori negre, Ţara Ana, balada tristeţilor, paradisul, causa causorum, legământul, Dumnezeu ca prezenţă, energie necreată…

Sunt poeme care rămân, matrice pentru ceea ce este poezia, argument împotriva bâlbâielilor din literatura pe autostradă:

Oamenii vin când îi cheamă Dumnezeu – nu

când se cheamă unii pe alţii

 

e prea mare gălăgie inutilă în lume

de parcă toate maimuţele şi-au aflat o

religie

 

astupaţi găurile prostiei – pentru Dumnezeu! –

ca să se audă Glasul lui – singurul

utilizabil şi garantat câştigător  (Glasuri inutile).

Prezenţa lui Dumnezeu este atât de copleşitoare pentru poet încât lumea se recompune după vechi legăminte, dar totul este puternic ancorat în eternitate: „munţii – avocaţii lui Dumnezeu// când îi văd – de departe – încep să simt în nări explozia/cerului” (Munţii – avocaţii lui Dumnezeu).

Cititorul simte tot mai mult tristeţea poetului, Creatorul nu mai are legături cu propria creaţie, e un hău în lume, bradul stă să cadă în golul acela nedefinit…

Titlurile poeziilor sunt semnificative, titlurile ciclurilor subliniază temele, e un joc în lume în care lumile se ascund unele în altele, mlaştina din suflete e o realitate zilnică, a venit vremea celor căzuţi, rataţii, păcătoşii (în limba ebraică veche, limba Vechiului Testament, păcat era tradus prin ratarea ţintei). Judecata…

Ultimul poem pune accentul pe un nou legământ între om şi Dumnezeu, unul necesar, unul care se impune, este în logica celui care speră:

„Hristoase-al unirii – Hristoase-al iubirii/ nu pot să trădez lucrarea de îngeri/ nu vreau a te face din nou ca să sângeri// în inimă-împiedic prigoana-amintirii/ … seninul din ceruri îl chem pe pământ:/ cu toate voi face un nou legământ!”(Noul legământ necesar).

Balada călăreţilor singuratici marchează planul luptei continue în istorie pe care bărbaţii patriei au dus-o cu vrăşmaşul, o luptă fără pauze, una dârză, luptătorii rezistă până la oase, dincolo de carne, rezistă: „le putrezeau picioarele-n cizme – şi ei/ călăreau// au ajuns să fie schelete de oameni – călărind pe schelete de cai – şi ei // tot călăreau”.

Până şi Moartea a ajuns să călărească pe lângă aceşti bărbaţi şi nu i-a recunoscut…

În poemul dedicat lui Gheorghe Zamfir la 31 decembrie 2012, Ţara Ana, autorul cântă cu tristeţe istoria românilor, cea sacrificată dă nume zidirii, o zidire afectată de vrăjmaşii lumii: „i-au smuls carpaţii şi-au târât-o/ sleită în amurg de babiloane/ nevertebrată sclavă şi-au dorit-o/  s-aplaude tonţii iadul din betoane”.

Poemele şi-au pierdut grafia obişnuită, punctele, virgulele, semnele obişnuite au ars, ele nu au limite, sunt oprite din curgere de tristeţe, de speranţă, de credinţă…

Adrian Botez este un poet atipic pentru acest moment al istoriei literare, dar este exponenţial pentru literatura română eternă, cultura sa, dragostea pentru ceea ce este românesc, deschiderea spre marile teme care frământă omenirea, pasiunea pentru frumos şi adevăr legate, toate contribuie la ceea ce poate fi un poet: glasul care repetă Glasul…

El dă sfat poetului de astăzi: „publică-te – expune-te – arată-te/ cât mai puţin/ din ce în ce mai puţin – dacă vrei să contezi ca/ Poet…”

Oamenilor trebuie să le fie dor de Poet, nu să-l hulească, Poetul are ceva de aur în priviri, ceva veşnic în zicere, el vede, e văzătorul în vremuri tulburi, la schimbarea generaţiilor…

La telefon este poemul care dă contur temelor omului contemporan, mereu caută, sună la telefonul său pe cineva, nimeni nu-i răspunde, toţi sunt plecaţi de acasă, lipsesc din istorie, pe planetă toate telefoanele sună în gol, sunt formate toate numerele de telefon posibile, poetul formează ultimul număr de telefon, se caută pe sine, cu teamă, e o tăcere plină de semnificaţii, ultima chemare e cea mai grea, ore pustii, îngropate sunt ore pustii… Un poem ca un semn pentru cei care vin… Din această cauză este nevoie, imperioasă nevoie, de un nou legământ al omului cu cerul… Relaţiile dintre oameni sunt rupte, s-a frânt linia albastră dintre inimi…

Unele poeme au ceva definitiv: „esenţa întunericului este/ lumina: când// le-a poruncit Dumnezeu să iasă din/ fructul întunericului – sâmburii erau// constelaţii şi/ suflete arzânde – vâlvătăi exasperate de/ crezuri”.

Pentru Adrian Botez au fost odată poeţii-soldaţi-de cetate apărători şi-i vine să plângă de ciudă… Dar Dumnezeu e prezent cu umili fluturi pe umeri

Unele poeme sunt arborescente, discursul curge, sufletul artistului ţipă în lume, cuvintele scapă de sub control, probabil sunt stări importante pentru omul-scrib, există tristeţe, durere, revoltă, boală… Adrian Botez nu pare preocupat să le finiseze, starea i se pare mai importantă, mesajul este potenţat prin versuri, e un fapt de viaţă, nu unul literar, dar exprimat prin mijloace literare, note-jurnal spiritual…

Volumul are în anexă o fişă biografică, este prezentat autorul, scurtă istorie a omului în căutarea sensului, lămuritoare pentru cititor… Poemele sunt răspunsul… Bradul, semnul între filele de netimp ale istoriei noastre… „cu fruntea sus – căci sunt aristocrat/ nu permit nimănui şantaje ori terori/ … trebuie – de eşti prinţ – să ştii râzând să mori! (Sonet princiar)”.

Constantin Stancu

Iulie, 2013


[1] Adrian Botez, La prohodul bradului, versuri, Editura Rafet – Râmnicu-Sărat, 2013.

bradul

Categorii:ESEU, POEMUL

Revista Vatra Veche nr. 8/2013. Redactor-şef: Nicolae Băciuţ


Vatra veche 8, 2013, BT- click aici pentru vizualizare

Antologie Vatra veche. Alexandru Philippide, Vox in deserto/3
Vatra veche dialog cu Adrian Marino, de Aurel Dragnea/3
Eminescu şi biserica, de Stelian Gomboş/4
Eminescu, evocare cinematografică… /de Răzvan Ducan/5
Poeme de Daniel Drăgan/7
Caragiale şi Alexandrina Burelly, de Mihai Ştirbu/8
Albatros şi redescoperirea poeziei, de Marin Iancu/10
Discursul religios în opera lui N. Steinhardt, de Claudia Vaşloban/11
Vera Călin, deconstrucţia feminităţii, de Alexandra Veronica Vescan/13
Despre fenomenologia narativă a spiritului românesc (Mihail Diaconescu), de Monica Duşan/15
Vatra veche dialog cu Ion Brad, de Ilie Rad/17
Vicente Aleixandre, de Geo Constantinescu/19
Amurgul iubirii, de Aurel Codoban/22
Conjugarea verdelui. O piesă de teatru uitată (Nicolae Iorga), de Valentin Marica/23
Poeme de Viorel Chirilă/24
Cronica literară. „Craterul Platon” şi puntea către „Substanţe interzise (Liviu Ioan Stoiciu), de Tudor Cicu/25
Ligia Ungureanu între viaţă şi cuvânt, de Ion Ciocanu/26
Însfinţitul lemn al crucii (Mircea Dorin Istrate), de Răzvan Ducan/27
Poezia interogaţiei şi a însingurării (Emilia Popescu Rusu), de Eugen Axinte/28
Cuvânt însoţitor (Elena Stana), de A. I Brumaru/29
Indris în româneşte, de Liliana Spătaru/30
O cronică a întâlnirilor cu moartea (Gligor Haşa), de Ladislau Daradici/31
Când trecutul devine prezent (Victor Ştir), de Menuţ Maximinian/32
Cronici regăsite (Nicolae Bârna), de Ionel Popa/33
Realismul incredibil al existenţelor de sub pod ( Zoltan Terner), de Mihai Batog-Bujeniţă/35
Mirări de înger (Mihaela Aionesei), de Calistrat Costin/36
Un secol din viaţa profesorului Albu Matei, de Menuţ Maximinian/37
Lacrima dintre gene (Denisa Toma), de Livia Fumurescu/38
Ţara mea (Iulian Dămăcuş), de Augustin Tătar/40
Festivalul “Ana Blandiana”. Îngeri de cuvinte, de Silvia Nicole Pencu/41
Poeme de Melania Cuc/42
Documentele continuităţii. Convorbiri duhovniceşti cu Î.P.S. Ioan Selejan, de Luminiţa Cornea/43
În chilia părintelui Teofil, de Adalbert Gyuris/44
Să nu iscodim judecăţile lui Dumnezeu, de Nicolae Gheorghe Şincan/45
Despre ceea ce n-am văzut, dar am trăit (Maria Borzan), de Nicolae Băciuţ/45
Cantemireştii, de Lavinia Popescu, Bogdan Ciobanu/46
Starea prozei. Bunica Vetuţa, de Maria Tirenescu/47
La masa tăcerii, poem de Gabriela Mocănaşu/47
Poeme de Emilia Popescu Rusu/48
Starea Prozei. Parabola vulturului…,de Lucia Olaru Nenati/49
Poeme de Adrian Botez/52
Oameni pe care i-am cunoscut. Teodor Mazilu, de Veronica Lerner/53
Poeme de Val Mănescu/54
Ancheta „Vatra veche”. Casa Memorială „Panait Istrati”, Brăila, de Luminiţa Cornea/55
Visele doamnei Pachet, de Anni Lorei Mainka/56
Poeme de Mihaela Malea Stroe/57
Starea prozei. Borderline, de Luca Cipolla/58
Poeme de Ion Pachia-Tatomirescu/59
Jurnal. Vietnam, de Alexander Bibac/60
Biblioteca Babel. Patricia Tenorio, de Flavia Cosma/61
Biblioteca Babel. Reinaldo Arenas, de Alice Valeria Micu/62
Biblioteca Babel. August Strindberg, de Dorina Brânduşa Landén/63
Mozaic. Si Mohand, Chinua Achebe, Agostinho Neto, de George Anca/64
Biblioteca Babel. William Congreve, de Mihaela Mudure/65
Poeme de Claudia Voiculescu/67
Călătorie cu Zeppelinul spre America, de Elena Bran (Ediţie îngrijită de M. N. Rusu)/68
Vatra veche dialog cu Lidia Kulikovski, de Raia Rogac/69
O mare de fântâni, poem de Marian Barbu/71
Portrete. Dimitri Poptămaş, de Claudia Şatravca/72
Poeme de Ioan Vasiu/73
Asterisc. Şcondrul, de Liviu Chifane/74
Catrene de Vasile Larco/75
Colţul lui Ştef/75
Curier/76
Vatra veche la Araci, de Luminiţa Cornea/79
Scrisoare deschisă, de Mihaela Aionesei/79
Arhiva. Petiţiile lui I. L. Caragiale, de Carmen Sima/80
Literatură şi film. Fidelitate cu orice preţ, de Alexandru Jurcan/81
Reportaj. C.F.R. sau călătoire…, de Iulian Dămăcuş/81
Vatra veche dialog cu Ioana Pioara, de Daniel Tache/82
Feţele satului (Ioan Măritc), de Viorel Savin/85
Galerii. Gabriela Moga Lazăr la Paris. Dialog cu Simina Lazăr, de Ana-MariaSîrghi/86
Legendina, artistă de legendă, de George Stanca/87
Lecţiile verii, de Corina Lucia Costea/88

Ilustraţia numărului: Legendina di Paolo

Categorii:literature Etichete:

Libertate prin cuvânt… Adrian Botez şi ziua a opta…


Primim de la Adrian Botez:

FĂT-FRUMOSUL CRUCII

brazi cruciaţi mărşăluind în soare
au tăbărât prelucile din munţi
iar cruci de vulturi mântuiesc izvoare
şi ne aprind luceferii pe frunţi

cerul deschide porţi împărăteşti
din jar de cetini se smeresc altare
dinspre înalte nunţi de păsări ne vin veşti
clopot măririi-i vuieşte tot mai tare

…se isc-apoi amurgul de lumină
când se trezesc în pajişti şi pe coastă
toţi inorogii Maicii făr’ de vină

venit-a vremea de slăvire-albastră:
delir de flori şi raze de poveste
când Făt-Frumos spre Dumnezeu porneşte…
***

Adrian Botez

Categorii:literature Etichete:

Dreptul la informare în cadrul cercetărilor penale, reglementări europene, proceduri, acte… Libertatea are un preţ!


 

Reglementari europene referitoare  la dreptul de informare in cadrul procedurilor penale.

Directiva 2012/13/UE

 

 

Actul conturează drepturile prevăzute în Cartă, in special articolele 6, 47 si 48 din aceasta, prin întemeierea pe articolele 5 si 6 din CEDO, astfel cum au fost interpretate de Curtea Europeana a Drepturilor Omului.

Conform articolului 5 alineatul (2) din Convenție, orice persoana arestata trebuie sa fie informata in termenul cel mai scurt si intr-o limba pe care o înțelege, asupra motivelor arestării sale si asupra oricărei acuzații aduse împotriva sa, garanție ce se alătura dispoziţiilor din această directiva.

Persoanele suspectate sau acuzate, arestate sau reținute, trebuie sa fie informeze cu promptitudine, de către autoritățile competente, cu privire la drepturile sale, așa cum se aplica ele conform dreptului intern, care sunt esențiale pentru garantarea caracterului echitabil al procedurilor, verbal sau in scris, astfel cum se prevede in prezenta directiva.

Informaţiile  trebuie sa cuprinde cel puțin urmatoarele drepturi procedurale, astfel cum se aplica in dreptul intern, pentru a asigura posibilitatea exercitării efective a drepturilor respective:
(a) dreptul de a fi asistat de un avocat;
(b) orice drept la consiliere juridica gratuita si condi
țiile pentru obținerea unei astfel de consilieri;
(c) dreptul de a fi informat cu privire la acuzare, in conformitate cu articolul 6;
(d) dreptul la interpretare si traducere;
(e) dreptul de a păstra tăcerea.
Informa
țiile pot fi furnizate oral sau in scris, intr-un limbaj simplu si accesibil, ținând seama de orice nevoie speciala a persoanelor suspectate vulnerabile sau acuzate vulnerabile.

Nota va cuprinde:
(a) dreptul de acces la materialele cauzei;
(b) dreptul de a informa autorită
țile consulare si o persoana;
(c) dreptul de acces la asistenta medicala de urgenta; si
(d) numărul maxim de ore sau de zile pentru care persoana suspectata sau acuzata poate fi privata de libertate înainte de a se ajunge in fata unei autorităţi judiciare.

Categorii:literature, PRACTIC

Amenda, coană mare, vine la uşă, sună şi ia banii!


 

 

În M.O. 450/23.07.2013, a fost publicată Decizia ÎCCJ nr. 10 din 10 iunie 2013 (Decizia 10/2013) privind examinarea recursului  în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie privind interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. (1), art. 25 alin. (2) şi art. 31 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, cu referire la caracterul alternativ sau subsidiar al celor două modalităţi de comunicare a procesului-verbal de constatare şi sancţionare contravenţională şi a înştiinţării de plată.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a decis:

Admite recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi, în consecinţă:

În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. (1), art. 25 alin. (2) şi art. 31 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare, stabileşte că:

Modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenţie şi a înştiinţării de plată, prin afişare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poştă, cu aviz de primire.

Cerinţa comunicării procesului-verbal de contravenţie şi a înştiinţării de plată este îndeplinită şi în situaţia refuzului expres al primirii corespondenţei, consemnat în procesul-verbal încheiat de funcţionarul poştal.”

Sursa: ICCJ

Categorii:PRACTIC

Hunedoara, 20 iulie 2013 – Elogiu furtunii, lansare de carte Ioan Evu, fotografii in furtuna!


Fotografii puse la dispozitie de Ioan Evu, scriitor, Hunedoara

 

Categorii:literature, PRESA

Un poet în furtună… Ioan Evu şi poezia în cetate…


IOAN EVU - ELOGIU FURTUNII COPERTA

 

 

Elogiu furtunii
La 20 iulie 2013
 
 
 
Moto:
Dumnezeu iese din versul abia început şi stinge lumina.
Ioan Evu, din volumul Elogiu furtunii…
 
În data de 20 iulie 2013, poetul Ioan Evu a lansat la Hunedoara, la Galeriile de artă, ora 17,00, volumul de versuri Elogiu furtunii apărută la Editura Tipo Moldova – Iaşi, 2012.
Volumul este o adevărată antologie, sunt incluse cele mai importante poeme scrise de acest poet important din judeţul Hunedoara, emblematic pentru localitatea sa. Este volum biografie lirică, istorie personală şi nu numai…
Despre carte şi despre poetul şi omul Ioan Evu a vorbit Dumitru Hurubă, care, umorist de profesie,  ne-a ameninţat că va închide uşile Galeriei de artă şi va citi textul său de 22 de pagini, dar cu zâmbetul de buze a ţinut să reamintească faptul că până în prezent nu a reuşit să se certe cu acest poet, sport atât de practicat de scriitori în ultima vreme, dar se va strădui, aşa că i-a făcut un portret pe măsură, cu argumente pentru critica de salon, adormită între paharele melancoliei de fiecare zi.
 
Câteva cuvinte ca semn a lăsat şi Constantin Stancu, el punând accent pe poezia de dragoste şi poezia angajată scrisă de Ioan Evu, recitând câteva poeme memorabile din cartea prezentată. A ţinut să sublinieze generozitatea acestui poet care la rându-i a scris despre cărţile altor poeţi, încurajându-i şi punând în lumină temele care macină literatura contemporană.
 
Ioan Barb, din Călan, prezent şi el la manifestare, a subliniat talentul celui sărbătorit, pentrucă la Hunedoara a fost o sărbătoare a poeziei.
 
Ioan Evu a cântat din cântecele sale, a recitat şi, în final, a dat autografe celor prezenţi.
 
Hunedoara a fost mai bogată cu câteva poeme şi a redescoperit un poet de bunăvoie…
 
Cine este Ioan Evu?
 
IOAN EVU – născut la 19 Februarie, 1953 în comuna Peştişul Mare, jud. Hunedoara. Poet, prozator, cronicar literar, tălmăcitor din lirica germană, cantautor, solist vocal, chitarist şi lider al grupului muzical Canon din Hunedoara. Redactor al revistei literare „Provincia Corvina” şi „Ardealul literar”. A publicat poezie, proză şi cronică literară în majoritatea revistelor de cultură din ţară şi în câteva reviste din străinătate.
Membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Sibiu.
Deţinător al mai multor premii literare, dintre care: Premiul I al Concursul naţional de Poezie – Tabăra literară Păuşa (1970), Premiul revistei Luceafărul – Festivalul naţional de poezie „Nicolae Labiş”(1976), Premiul revistei Tribuna – Festivalul naţional de poezie „Nicolae Labiş”(1977), Premiul revistei Transilvania – Festivalul naţional de poezie „Lucian Blaga”(1981), Premiul Festivalului naţional de poezie „Lucian Blaga”(1982), Premiul revistei Familia – Festivalul naţional de proză scurtă „Marin Preda”(1982), Premiul Uniunii Scriitorilor (Filiala Sibiu) pentru volumul „Însoţitorul umbrei” (2004)
Cărţi publicate: Fereastră de apă, editura Facla, 1982
Fără armură, editura Albatros,
1984 Somnul în munte, editura Facla, 1986
Poet de bunăvoie, editura Eminescu, 1996
Cetatea moartă, editura Helicon, 1998
Însoţitorul umbrei, editura Axa, 2003
Cenuşă vorbitoare, editura Călăuza, 2006
Amintirile unui pitic din vremea când era mai mic, editura Călăuza,
2007 Drei Dichter aus Rumänien / Trei poeţi din România (Ioan Evu, Gheorghe Mocuţa, Sorin Roşca), editura Radu Bărbulescu, München, 1999
Biografia durerii poeme de Thomas Bernhard tălmăcite de Ioan Evu şi Theresia Haas, editura Călăuza, 2009
 
Ioan Evu nu mai are nimic de ascuns. Poesia sa, cântecul său, au ajuns la maturitate. Unii copaci dau rod toamna. Unii copaci dau rod vara, alţii primăvara; copacul numit destin a dat rod în cântec pentru Ioan Evu.
Poetul are puţine lucruri, ca avere. Alături de sine sunt: cărţile, ghitara, maşina de scris, inspiraţia sa, undiţa şi, mai ales, o mare iubire. Regretul suprem al poetului este că nu şi-a împlinit iubirea.
De fapt poeţii sunt blestemaţi să nu-şi ducă la bun sfârşit energia divină care înseamnă iubire. Pentru poet principiul de a-ţi iubi aproapele este unul fundamental. Ioan Evu mai are răbdare, mai are destin pentru asta. Sunt sigur că la bătrâneţe, ajuns aproape înţelept, poetul îşi va împlini dorul de iubire.
Ioan Evu a publicat de tânăr.
A fost pătruns de suflul eminescian.
Îi stătea bine cu privirea visătoare, cu ghitara înmugurind, cu speranţa de iubire, sărutat de premiile vremii.
Acum Ioan are răbdare. Are răbdarea de a se întâmpla atâtea în viaţa sa: un război undeva, superficialitatea politicienilor altundeva, trădarea prietenilor, uitarea iubitelor, neglijenţa primăriei, blestemul altor poeţi care nu înţeleg ceea ce este de înţeles. În timpul acesta Ioan merge la pescuit şi se-ntâlneşte cu cerul şi apa, cu focul şi cu pământul, cu cercul şi cu piatra. Natura, cu magnetismul ei, face lumină în viaţa poetului şi asta e bine, numai aproape de natură se mai poate încărca de eternitate.
Poesia lui Ioan Evu uneşte metafora şi expresia modernă cu stilul clasic, cu ritmul şi rima eternă a poesiei eterne, este o împlinire deplină. Ca la nimeni altcineva cântecul şi simbolul se împerechează în versurile poetului. De aceea cititorul va găsi în paginile cărţilor sale câteva poeme peste care nu se poate trece, sunt poeme definitive, asigurate de etern şi divin, pentru care s-a plătit atât albastru încât nu va încăpea în destin.
Memoria poetului este o memorie de aur. Aproape că îşi urăşte această memorie care devine pe zi ce trece o dulce povară. Dar memoria sa redă speranţă, iubire, dor, durere, tristeţe, blestem.  
Cântecele sale sunt demne de fredonat. Sunt pline de suflet şi nu fac parte din moda zilei. Cântecul său izvorăşte din ghitară ca lava din pământ. Totul este natural, nimic nu se cheamă a fi comercial.
Când Ioan cântă : „Dă-te jos din turnuri, frate…” simţi că se va întâmpla ceva cu sufletul tău. E o chemare, e o invocaţie adresată ascultătorului, de parcă ne-am afla cu toţii într-un templu. Suntem imploraţi să ne amintim că lumea asta este un templu şi nu un stadion în care urlă nebunii, cerşind pâine şi circ.
Ajuns la maturitate, poetul a renunţat la compromisuri. Nici măcar în viaţa sa privată nu mai face compromisuri, trăieşte în plină iubire pentru semeni. Nimeni nu-i poate lua această iubire, nici măcar cei care îi refuză iubirea. Este încrâncenat în dorul său de frumos, de bine. Ioan Evu a descoperit câţiva poeţi adevăraţi pe care nici revistă nu i-ar fi băgat în seamă, pe care criticii îi ignoră, şi-i ignoră pentru sunt poeţi adevăraţi.
Nu de mult Ioan Evu a scris la o revistă însemnată despre un poet tânăr dăruit poesiei, iar revista a refuzat colaborarea pentru că Evu a „îndrăznit” să scrie despre necunoscuţi. Dar Ioan va scrie despre poeţii adevăraţi pentru că el nu mai vrea să facă acele compromisuri care rod cultura română în chiar esenţa ei. Îi stă bine lui Ioan cu această ambiţie, cu această hotărâre…
Poemele sociale ale lui Evu izvorăsc direct din „Doina” lui Eminescu. Sunt poeme care ard, sunt torţe vii, sunt aruncătoare de flăcări dintr-un război ce nu va izbucni poate niciodată. Poetul „simte” mişcarea socială cu durere, cu spaimă, dar şi cu speranţă. El nu se dă bătut, acolo unde unii mari poeţi au eşuat în politica, în putere, în minciună, Ioan Evu nu va eşua pentru că el este îmbrăţişat de eternitate…
„Mulţumescu-ţi pentru cântec,/ pentru graiul de pământ./ Cel purtat de cer în pântec/ să renască din cuvânt…/” Aceste versuri definesc pe scurt un adevărat testament.
Evu este pregătit de plecare. El este gata să meargă acolo unde se întâmplă ceva important, el simte chemarea pământului. „În noaptea asta voi pleca/ spre nicăieri spre undeva/ nu mai fi tristă doamna mea/ ai grijă să nu uit ceva…// Costumul alb cravata gri/ caietul mov cu elegii/ din vremea când eram copii/ cu cerul prins în colivii…”
Cândva un mare poet, pe numele său Tadeus Rozewicz, a scris un poem special pentru Ioan Evu: „Îmi plac femeile bătrâne/ femeile urâte/ femeile rele// sunt sarea pământului//… femeile bătrâne sunt nemuritoare// … femeile bătrâne sunt indestructibile/ zâmbesc cu indulgenţă//… când mor/ din ochi le curg/ lacrimi/ care se împreună/ cu zâmbetele de pe buzele/ fetei tinere”. Acest poem  
al poetului polonez este o profeţie şi pentru Ioan; simbolul acesta este revelator, iubirea se-mplineşte doar în plină maturitate, în plină ninsoare…
În inima lui Ioan se naşte imediat cavalerul bătrân pregătit pentru tinere iubiri. Ioan este pescarul, pescarul de oameni, care face din cântecul său piatra pe care veacul acesta va clădi iar poesia…
Bine ai venit pescarule!… Râul e în faţa ta, furtuna te aşteaptă, furtuna va fi îmblânzită…
Despre creaţia sa şi-au exprimat opiniile: Ioan Adam, Paul Aretzu, Ion Arieşanu, Marian Barbu, Radu Bărbulescu, Valeriu Bârgău, Carmen Blaga, Miron Blaga, Adrian Botez, Constanţa Buzea, Marin Chelu, Neculai Chirica, Mircea Ciobanu, Radu Ciobanu, Alexandru Condeescu, Ştefan Augustin Doinaş, Horia Gârbea, Ion Gheorghe, Silviu Guga, Dumitru Hurubă, Ion Itu, Iv Martinovici, Ion Mircea, Florea Miu, Gheorghe Mocuţa, Mircea Moţ, Romul Munteanu, Gabriela Negreanu, Tudor Opriş, Edgar Papu, Adrian Păunescu, Mariana Pândaru, Petru Poantă, Maria Diana Popescu, George Puşcariu, Ion Roşioru, Atila Socaciu, Constantin Sorescu, Constantin Stancu, Mircea Stepan, Ion Stratan, Constantin Ştefuriuc, Laurenţiu Ulici, Dumitru Velea ş.a.
 
 
 
 
STEA ÎNLĂCRIMATĂ, de Ioan Evu
 
S-adorm în munţi şi să mă pască mieii
ca pe o iarbă crudă în april.
cu boturi moi să rupă blând din mine
până-mi ajung la trupul de copil.
 
Să-mi înflorească aerul pe gură
vocalele pe care le-am uitat
şi eu eliberat de sub armură,
să fiu pământul bun pentru arat.
 
 
Când vor porni ţăranii să îl are
şi vor înfige fieru-n carnea mea
din pieptul meu vor răbufni izvoare
să oglindească-nlăcrimata stea…
 
 
Doină de reformă, de Ioan Evu
 
 
 
puneți taxă pe izvoare
pe zăpezi pe cer pe tril
dijmuiți cât se mai poate
traiul omului umil
 
 
contabilizați căldura
şi procentele de frig
indexați adâncitura
găurilor din covrig
 
tragețivă limuzine
şi piscine vile angro
daține talk show pe pâine
şi noi generații Pro
 
teletexte telecabluri
de popor teleghidat
ca întro telenovelă
cu finalul emanat
 
stima țării şi mândria
domni tovarăşi senatori
a ajuns iar România
neam de telespectatori
 
 
dar ce dulce e minciuna
când te uiți şi chiar câştigi
dă în clocot adevărul
nul atinge că te frigi
 
 
un tăciune şiun cărbune
taci poet provincial
că sa reformat chestura
şi‐ți duc versul la canal
 
 
şi ce artă mai e asta
să gândeşti când toți muncesc
pune lacătul pe doină
că vin şi te hingheresc
 
 
foaie neagră de huilă
şi de cer cocsificat
ceara mamii ei de viață
trai disponibilizat
 
 
bat la uşă portăreii
cu chitanțieren mâini
vin ca să impoziteze
cumpăna de la fântâni
 
 
şi au pus contor pe drumuri
vămuind mersul pe jos
că sa subțiat ciolanul
de reformă pân` la os
şi iar verde frunză moartă
 
 
din mileniul viitor
munții noştri aur poartă
pâinea este tot a lor
las` să vină achingiii
 
grecoteii din fanar
cu fistic şi acadele
întro țară de bazar
cu chebab şi cu hotdroguri
cu halva şi baclava
 
 
 
noapte bună Românie
orişiunde teai afla!
Constantin Stancu, reporter la Hunedoara
20 iulie 2013, seara târziu
Categorii:literature, POEMUL, PRESA
%d blogeri au apreciat: