Arhiva

Archive for ianuarie 2010

REVISTA CONTRAATAC – ULTIMUL NUMĂR, EDITATĂ DE COLEGIUL TEHNIC „GHEORGHE BALŞ” – ADJUD


Categorii:literature Etichete:

O NOUĂ CARTE DE ADRIAN BOTEZ


Categorii:literature Etichete:

LA PRISLOP …


Categorii:literature Etichete:

POEME ELASTICE …


POEMUL PISICII

Stăteam la fereastra ce da spre ziua de mâine,
scriam poemul acesta,
iar pisica noastră cea flămândă se apropia,
atingea fiecare vers ca pe o vrabie speriata –
întindea lăbuţele cu ghiare
spre ghiarele poemului,
era un poem oglinda despre pisica…

Atât a spus :
“ acesta este poemul pisici “,
de atunci ea nu mai vorbeşte,
a pierdut darul cuvântului,
doar toarce fericita,
aşteaptă ca prin sticla ferestrei
să intre -n casa alt poem…

PISICA POEMULUI

Pisica stătea la fereastră,
lingea peisajul de iarna,
întindea lăbuţa după
ghemul nervos al străzii,
agăţa cu gheara firul subţire albastru
şi pulovărul oraşului începu sa se destrame…

Poate-n ochii pisicii oraşul e un şoarece,
sau un ghem a cărui fire se pot încalci,
fereastra o desparte de spital, de primărie, de catedrala,
de ceilalţi şoareci
care fug din calea noastră
şi se ascund în gaura neagra
sub porţile albe ale iernii…

c STANCU

Categorii:literature Etichete:

PARADOXISM ŞI ALTE CULORI


O PRIVIRE „ CRITICĂ „ ASUPRA PARADOXISMULUI

Paradoxismul s-a impus şi se impune în continuare ca un fenomen necesar al lumii, cu atât mai mult a lumii de astăzi când posibilităţile cunoaşterii au luat-o razna şi când nu ne mai pasă că există limite, dar chiar lipsa de limite este o limitare, paradoxal. Fenomenul este prezent în ştiinţă, în artă, în publicitate, în economie, în cucerirea spaţiului din afara planetei, e necesar ca mod de a trăi cumva pe o planetă care se sufocă sub talpa mică a unei fiinţe vii- omul …
Mişcarea este legată de numele lui Florentin Smarandache, un român plecat de aici pentru că acolo, în lumea largă să fie mai român şi să poată striga liber că este universal, punând bazele unui mod de a vedea lumea puţin diferit de cel occidental, puţin diferit de cel oriental, asiatic sau african, diferit de cel al focilor de polul nord şi chiar de cel al coloniilor de furnici care stăpânesc nevăzute teritorii.
Paradoxismul este prezent şi nu putem face abstracţie.
Dincolo de biografia lui Smarandache este un adevăr filozofic care se străduieşte să fie o persoană, mai mult decât o noţiune filosofică, un adevăr revelat, iar autorul poate nu realizează totdeauna esenţa paradoxală a paradoxismului, deşi face trimitere.
Fiind legat de ştiinţele exacte vectorul Smarandache a recunoscut că el nu a inventat nimic, doar a descoperit fenomenul şi la pus într-un limbaj artistic sau matematic pentru a fi cunoscut. Aspectul este unul meritoriu şi nu este duce atingere personalităţii lui Florentin, ci adaugă merite.
Acest fenomen însă este ceva mult mai profund şi dacă privim în Scriptură, adică dintr-un alt punct de vedere ştiinţific pentru că Biblia este ştiinţa desăvârşită, nu putem să nu observă că paradoxismul este un mod de a lucra a lui Dumnezeu cu lumea, cu omul, cu tot ceea ce este creat de El, astfel că s-a impus prin revelaţie, printr-o stare aparte, de curăţie a fiinţei.
Este paradoxal să realizezi că Mântuitorul, Fiul lui Dumnezeu, ESTE ( pentru că, paradoxal, acest este timpul care se poate folosi când ne referim la eternitate ), când te străduieşti să te apropii de El, atât jertfa desăvârşită, adică Mielul care ia păcatul lumii, cât şi Marele Preot, dar şi Proorocul care a spus deschis oamenilor despre acest lucru. La nivelul gândirii omeneşti este greu să accepţi acest lucru, aparent contradictoriu şi ieşit din normala normalitate, dar tocmai această lucrare divină ne-a scos din eroare şi ne-a dat şansa să scăpăm de teroarea imposibilului, pentru că învierea pare a fi imposibilă, dar efectele în lume dovedesc exact contrariul.
Tehnica literară paradosită a fost utilizată de psalmişti, de autorii literaturii de înţelepciune aşa cum apar cărţile în Biblie, respectiv: Iov, Psalmii, Proverbe, Eclesiastul …şi nu mai …
Câteva exemple sunt revelatorii:
„ Cerurile spun slava lui Dumnezeu, / şi întinderea lor vesteşte lucrarea mâinilor Lui. / O zi istoriseşte alteia acest lucru, o noapte dă de ştire alteia despre el. / Şi aceasta fără vorbe, fără cuvinte, al căror sunet să fie auzit: / dar răsunetul lor străbate tot pământul, / şi glasul lor merge până la marginile lumii.” – Psalmul 19: 1-4

„ Fiindcă pe pământ nu este nici un om fără prihană care să facă binele fără să păcătuiască „ – Eclesiastul 7: 20.
Toate aceste au fost scrise cu mult înainte, cu peste trei mii de ani faţă de epoca modernă, cum ne place să o numim perioada în care trăim şi cum au numit-o şi alte generaţii înaintea noastră perioada lor la fel.
Paradoxal este că orice legământ încheiat de Dumnezeu cu omul sau cu un popor s-a respectat deşi în ansamblu toate par a fi contradictorii.
Apoi paradoxal este şi faptul că în lume există peste 19.000 de manuscrise ale Noului Testament, scrise în diferite limbi folosite de om, răspândite pe o zonă întinsă din Europa, Asia, Africa, Orient, dar ele sunt asemănătoare în proporţie de 99, 5 % de parcă Cineva Nevăzut s-a îngrijit ca fiecare Cuvânt scris acolo să ajungă intact până la noi.
Dar meritul lui Florentin Smarandache este că a descoperit o armă formidabilă împotriva totalitarismului, a pus în valoare lucruri aparent fără valoare, uitate, sau inexistente, a folosit elemente aparent neartistice pentru a face artă, a scris piese de teatru deschise ca o carte, paradoxismul său e folosit în cercetarea spaţiului cosmic, fiind universal indiferent de locul unde se aplică, a folosit limbajul matematic pentru a formula fenomenul, dar şi limbajul utilizat de alte ştiinţe.
Acesta este şi modul de a lucra a lui Dumnezeu: alege oamenii de jos ai lumii, pentru a birui pe cei puternici, cheamă lucrurile care nu sunt de parcă ar fi, pune la baza lumii dragostea cu o structură matematică parcă, condiţionată de modelul său divin, o dragoste simplă şi puternică, îi face pe cei orbi să vadă cu ochii minţii ceea ce oamenii normali nu mai pot vedea, schimbă lumea într-o clipită, în fracţiuni de timp pe care noi nu le percepem, dar care menţin viaţa, face dintr-un fricos un mare apostol, creează cel mai important Templu, trupul uman, deşi oamenii vor un altul, ne atrage atenţia că toate lucrurile sunt permise, dar totodată nu toate zidesc şi nu toate ne sunt de folos, limitarea dând astfel sens infinitului… Exemplele pot continua.
Ceea ce vreau să atrag atenţia este că Dumnezeu se foloseşte de cine vrea El pentru a pune în lumină lucrarea Sa, la fel s-a folosit şi de Florentin Smarandache, un român plecat de aici pentru a fi mai aproape de România, dar şi de cer.
Apostolul Pavel a scris sub puterea divină că nu cel ce vrea sau se străduieşte este acceptat de Dumnezeu, ci este acceptat cel ce îi este plăcut lui Dumnezeu ( Romani 9: 15 –16 ), dovedindu-se de multe ori că slujitori ai lui Dumnezeu sunt cei plăcuţi, acesta fiind elementul care atrage atenţia asupra alegerii.
Cred că a venit timpul ca acest concept „ neoutrosofic” al paradoxismului să fie utilizat şi de teologi în ramura specifică lor de lucru – apologetica. Orice curs de apologetică va trebui să facă apel la paradoxism ca argument ştiinţific de a aborda lumea din perspectivă creştină.
Din acest punct de vedere Florentin Smarandache are merite care trebuie remarcate şi care nu pot fi puse sub preş occidental sau de oriunde altundeva.
Petre Ţuţea afirma:
„ Originali, vorba lui Heidegger, nu sunt decât idioţii. Altminteri doar Dumnezeu e original, iar Aristotel nu e original, că nu face decât să descrie opera lui Dumnezeu. Dar Aristotel, nu încape îndoială, e un geniu, pentru că descrie genial opera lui Dumnezeu. „ ( 322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea, Ed. Humanitas, Bucureşti, 2004, pagina 88.
Marele înţelept român avea dreptate şi definiţia sa este una valabilă, citatul fiind prea clar pentru a suporta comentarii.
Florentin Smarandache afirmă: „
Poezia salvează raţionamentul, însă prin metafizică, precum o vorbă de duh care convinge mai mult decât o demonstraţie plată, înlocuind-o uneori. Poezia oferă posibilităţi la imposibil. „ – „ Mărturisirea de credinţă literară „ , Editura Carpathia Press- 2006, pagina 104
Apoi:
„ Pământul era pustiu şi gol, peste faţa pământului de ape era întuneric, şi Duhul lui Dumnezeu se mişca pe deasupra apelor. „ Biblia – Geneza 1: 2.
Pradoxal, curentul acesta justifică miracolul, miracol care este o excepţie, o deviere de la legile normale ale existenţei, dar prin faptul că depinde total de Dumnezeu, confirmă creaţia şi normalul care există în continuare şi în sfera căruia s-a permis această excepţie.

Constantin Stancu

Categorii:literature Etichete:

POEZIA DE DUMINICA


LA RĂDĂCINA IERBII

Nevăzut în plină lumină,
prezenţă fără umbră,
sunet pur în vremuri de tăcere,

nimic nu începe cu EL,
dar totul se sfârşeşte cu EL,

nimic nu se termină cu EL,
dar totul începe cu EL,

mâna sa mută clipele-n veac,
mâna sa pune un ceas la rădăcina ierbii,
dacă fugi din zi,
rămâi în veşnicie,

cuvintele cad asemeni imperiilor într-o epistolă,

e un rod în toate,
faptele îşI arată sămânţa,
sămânţă uşoară, purtată de vânt

mai la nord de minune …

Categorii:literature Etichete:

LEGĂTURI – RUGĂCIUNE, SCLUPTURĂ DE CONSTANTIN BRÂNCUŞI


Categorii:literature Etichete:

LA VÂLCELELE BUNE: POETUL EUGEN EVU SI UN CÂINE IN CĂUTAREA STĂPÂNULUI, TOAMNA ÎN CARE DUMNEZEU A CREAT LUMEA CU LUMINĂ


Categorii:literature Etichete:

VALORI CREŞTINE: DREPTATEA, FRAGMENT DIN CARTEA LUI ADRIAN BOTEZ


TÂNĂRUL EDUCAT ŞI DUMNEZEU
Când tânărul va simţi boarea divină în sala de clasă, se va lăsa modelat de către “delegatul” lui Dumnezeu, până când el însuşi va afirma că NUMAI viaţa întru armonie cu oamenii , cu Legea, cu Dumnezeu este viaţă reală. Aşa cum bine zicea Pytagora, tânărul nu trebuie înşelatprin intruziunea, pe canalul dintre substanţa divină şi sufletul tânărului, a intereselor meschine ale educatorului/legislatorului. Confiscarea(grosolană şi brutală) a căii dinspre Dumnezeu spre sufletul tânărului va duce la grave tulburări spirituale , ale actualei şi viitoarei societăţi umane, care va fi lipsită de harul transfigurării, singurul factor care poate revela teleologia cosmică şi socială.
Cine-l va înţelege pe Dumnezeu, pătrunzând în “mintea” lui Dumnezeu, în intenţiile Sale sublime – acela va fi subiectul ideal pentru educaţie. Cine nu, va reprezenta un rebut educaţional şi, consecutiv, un potenţial pericol de destabilizare socială, prin faptul că el însuşi nu e stabilizat spiritual – şi, deci, se constituie în focarul epidemiei non-armoniei – epidemia anomică. Epidemie care , deja, “cutremură pământul sub picioarele noastre”, cum spune un gânditor – el înţelegând prin aceasta că, în curând, Dumnezeu nici nu va mai ţine cont de alegerea noastră, şi se va revela în toată măreţia lui legislativă. Dar pentru că noi nu suntem pregătiţi să ne supunem Legii şi Legislatorului Suprem – vom fi înspăimântaţi de moarte, în loc să-i aducem slavă şi să ne transfigurăm de bucuria supremei revelaţii.
Deci, de reţinut: Dreptul nu e doar o ştiinţă – ci o cale potenţială de a-l întâlni pe Dumnezeu. O cale pe care poate fi iniţiat mult mai uşor omul tânăr – dacă conştiinţa responsabilităţii duble(faţă de Dumnezeu şi faţă de chipul său oglindit – omul) ar fi trezită în educatorii momentului I şi momentului II pedagogic. Cu o condiţie: legile să nu uite de Lege.

Categorii:literature Etichete:

POEZIA DE DUMINICA


ECCLESIASTUL PE VERSURI DE EUGEN DORCESCU
– FRAGMENT –

În zilele nimicniciei mele
Văzut-am multe. Iată, un om drept
Punând, de tânăr, mâinile pe piept,
În timp ce altul, înrăit în rele,
Mânjit de fapte crude si misele,
Rămâne-n urma celui înţelept.
Nu fi-nţelept si drept peste măsură !
Vrei să dispari ? Dar nici nelegiuit
Si fără minte până la sfârsit.
De ce să mori, când Domnul se îndură
Să-ţi lase încă vreme de trăit ?
De una să te ţii. Si de cealaltă
Să nu te rupi. Căci cel care Îl teme
Pe Dumnezeu, în orice loc sau vreme,
Va izbândi, prin voia-I preaînaltă.
Înţelepciunea-i dă celui ce-o are
Puteri sporite si adăugate.
Nici zece luptători într-o cetate
Nu vor răzbi cu el să se măsoare.
Asa-i în veac făptura omenească :
Pe tot pământul n-o să afli una
Care să facă bine-ntotdeauna.
Si nici un drept să nu păcătuiască.
Tocmai de-aceea, nu lua aminte
La orice vorbă. N-o lua în seamă.
Ca nu cumva, în norul de cuvinte,
S-auzi pe sluga ta cum te blesteamă.
Căci mult prea bine inima ta stie
De câte ori tu însuţi, cel ce-ascultă,
Ai fost sedus de josnica insultă
Si-ai defăimat pe alţii, la furie.

Categorii:literature Etichete:

Practic: RAPORTAREA CONTABILA LA SFARSIT DE AN


RAPORTAREA CONTABILĂ LA 31.12.2009

Ministerul Finantelor Publice(MFP) a emis recent Ordinul nr. 79/2010 pentru aprobarea Sistemului de raportare anuala la 31 decembrie 2009, prin care se reglementeaza continutul de informatii cuprinse in raportarea contabila anuala, care se depune la unitatile teritoriale ale Agentiei Nationale de Administrare Fiscala.

Legea contabilitatii prevede la art. 28 faptul ca societatile comerciale, societatile/companiile nationale, regiile autonome, institutele nationale de cercetare-dezvoltare, societatile cooperatiste si celelalte persoane juridice au obligatia sa intocmeasca situatii financiare anuale, inclusiv in situatia fuziunii, divizarii sau incetarii activitatii acestora, in conditiile legii.

Persoanele juridice care organizeaza contabilitatea in partida dubla trebuie sa publice, potrivit prevederilor legale, situatiile financiare anuale. Fac obiectul publicarii situatiile financiare anuale, raportul administratorilor si raportul de audit sau raportul comisiei de cenzori, dupa caz. Aceste prevederi se aplica si sucursalelor inregistrate in Romania care apartin unor persoane juridice cu sediul in strainatate, precum si societatilor-mama care intocmesc situatii financiare anuale consolidate.

Raportarile anuale la 31 decembrie 2009 sunt semnate de persoanele in drept, cuprinzand: numele si prenumele persoanei care le-a intocmit, inscrise in clar, calitatea acesteia (directorul economic, contabilul-sef sau alta persoana imputernicita sa indeplineasca aceasta functie, potrivit legii, persoanaautorizata potrivit legii, membra a Corpului Expertilor Contabili si Contabililor Autorizati din Romania) si numarul de inregistrare in organismul profesional, daca este cazul.

Prin alta persoana imputernicita sa indeplineasca aceasta functie se intelege orice persoana angajata, potrivit legii, care indeplineste conditiile prevazute de Legea contabilitatii nr.82/1991.

Societatile comerciale vor completa formularele de raportare anuala, folosind planul de conturi aplicabil fiecarei categorii, conform reglementarilor contabile in vigoare.

Formularele care sunt cuprinse in raportarile anuale la 31 decembrie 2009, cu exceptia formularului „Date informative” (cod 30) si a formularului „Situatia activelor imobilizate” (cod 40), sunt cele prevazute de reglementarile contabile aplicabile fiecarei categorii de entitati, fiind parte componenta a situatiilor financiare anuale intocmite potrivit acelor reglementari contabile.

Structura formularelor si datele raportate in „Bilant” si ,,Contul de profit si pierdere” care sunt cuprinse in raportarea anuala intocmita la 31 decembrie 2009 de catre entitatile care fac obiectul prezentului ordin, cu exceptia societatilor comerciale si a sucursalelor care au optat pentru un exercitiu financiar diferit de anul calendaristic, sunt aceleasi cu cele din situatiile financiare anuale.

Pentru societatile comerciale si sucursalele care au optat pentru un exercitiu financiar diferit de anul calendaristic,formularele „Bilant” si ,,Contul de profit si pierdere” cuprinse in raportarea anuala la 2009 sunt intocmite pe baza balantei de verificare a conturilor sintetice la data de 31 decembrie 2009, structura acestor formulare fiind aceeasi cu cea din situatiile financiare anuale.

Raspunderea pentru aplicarea corespunzatoare a acestor prevederi revine administratorului sau altei persoane care are obligatia gestionarii entitatilor.

Ordinul intra in vigoare incepand cu raportarea anuala la 31 decembrie 2009.

Termenele pentru intocmirea situatiilor financiare anuale sunt urmatoarele:
a) pentru societatile comerciale, societatile/companiile nationale, regiile autonome, institutele nationale de cercetare-dezvoltare, 150 de zile de la incheierea exercitiului financiar;
b) pentru celelalte persoane prevazute la art. 1 din Legea Contabiliatii, 120 de zile de la incheierea exercitiului financiar.

Termenele pentru depunerea situatiilor financiare anuale la unitatile teritoriale ale ANAF sunt:
-150 de zile de la incheierea exercitiului financiar, pentru persoanele prevazute mai sus la litera a), cu exceptia societatilor comerciale;
-120 de zile de la incheierea exercitiului financiar, pentru persoanele prevazute mai sus la litera b).

Categorii:literature Etichete:

MILIARDARI SARACI …MADE FANE GHEORGIU …

28 ianuarie 2010 Un comentariu

PAMFLET CU MILIARDARI DE SĂRACI

Am într-ascultat, – dacă pot spuner, deoarece mai nou ba ascultăm dar n u auzim, ba auzim, dar nu ascultăm,- un intermezzo între miliardarii români Dinu Patriciu şi Ion Ţiriac, provocaţi, mediatic zicând, de longevivul mediator Mihai Tatulici, cândva la „mişcarea SLASTistă”- scânteistă a lui Ion Cristoiu, din c are a vlăstărit una din direcţiile postmodernismului optzecist…
Stingher în felul său, dl Patriciu nu a prea apucat a zice câte ceva, că Tatulici l-a întrerupt cu un tonus foarte vivace, cam activistic reminiscent utecist, comentând cu exces teoretizant depsre tipologii şi alte alea, iar Patriciu, care îmi e simpatic prin aceea că a creat o Fundaţie cu ţintă culturală, în mod reuşit, benefici foarte pentru amărâta noastră democraţie sălbatică;
apoi i-a venit rândul dlui Ţiriac. Simpatic şi dlui, ne-a spus că nemţii sunt aşa, iar americanii altfel, pe câtă vreme noi românii” n-am avut niciodată nimic, am avut un regat acolo, dar suntem săraci lipiţi şi cam aşa va fi, deoarece ….
Ţiriac a mai spus că sunt două ramuri : oameni cu bani şi oameni de afaceri. Că a avut noroc în regimul ceauşist, deoarece pleca unde voia în lume, cu tenisul .Ştiam. Era dinamo la cârma Cârmaciului, iar dacă sportivii aduceau faimă şi valută, sau mai dădeau scârbiţi cu pixul ce şi cum şi cu cine au stat de vorbă dincolo, mai aducând câte ceva şi pentru cine trebuia ( securitate, partid, club) – era ok tovarăţi. Cândva, Nadia Comăneci mi-a povestit câte ceva, ca şi conjudeţeanul Drăgan Munteanu, pe când era membru solist al unui ansamblu al Ministerului de Interne. Ţiriac a fost un big- antrenor şi mai ales un investitor psihologic, opera sa principală fiind Ilie Năstase. „Noi, românii, nu suntem nici nemţi, nici americani”, aşadar nu vom avea cam nimic, niciodată, sărmani şi pârliţi prin stigmă. Dsa, miliardarul, are, desigur, deoarece a stat la nemţi şi a dobândit, apoi a investit şi acum e nomber one. Puterea banului e cu un cap peste cea politică. De aceea, politicianismul actual – scăpat de pe lanţ- se suprapune cu banul. Puterea o dă banul, ceea ce subzice şi valoarea ?
Ţiriac, cu mustaţă pe oală şi şarm voivodal, nu va risca tocmai în ţara lui să fie nici neamţ, nici american, dar nici …român. Ceva îl adună însă cu politicienii, anume pasiunea pentru vânat. O circumstanţă atenuantă ar fi că preferă mistreţii, poate şi urşii carpatini, care, vai, s-au dedulcit la gunoaie. Dar mistreţii fostelor domenii regale, sau ale codrilor cu ecouri de corn bizantin, nu stârnesc mil.a nimănui, mai cu seamă că pradă holdele şi pârloagele sau,. Cum am văzut la pădureni, ară mormintele în căutarea dulcilor rădăcini.
Dl Ţiriac este un bussinesman, nu un bişniţar, cum manelismul exotic de anţărţ, definea pe măruntul speculant cu sacoşă de la talcioc…Cu toată criza asta care netezeşte istoria mai barbar decât eroziuna mormintele, un fior – transcedental- de consolare tot te cuprinde : avem măcar, noi, românii sărăntoci şi fraieri, câteva sute de miliardari, voila ! Slavă naţiunii care i-a produs! Dorin Tudoran scria undeva după 1989 :
Mă tem că, în decembrie 1989, românii au ieşit din casă revoltaţi, au ajuns în stradă revoluţionari şi au intrat în istorie fraieri”. În germană, fraier înseamnă „v logodnic”, drept zice Ţiriac, noi nu suntem nemţi.
( Colaterla: ar fi de căutat in DEX-ul nou termeni ca mancurtizarea, ciocoismul, parvetinismul, criptocomunismul, ş.a.) La bcnul ăla tele-evocat, cu „ capra vecinului”, ar fi de indexat celălalt, tot cu capra, în care doi români (?) mulgeau alternativ capra, unul o zi, celălalt altă zi…Intr-o seară, fratele de insulă vine fără capră. Intrebat, răspunde simplu şi de moment sătul : care capră ?
Dragă Dorin Turodran, biensejour în America, îşi mulţumesc pentru excelentul referat ce mi l-ai făcut la „ Cartea Românească” prin anii 1986, la romanul meu ( tot ( de sertar : „ Roşu putred”…Ţin ca pe o comoară câteva cărţi ale tale de când erai în ţară, ca şi recenta „ Kaikistocraţia”, pe care ai edita-o peste Prut. Aici îs tot EI pe cai şi geaba ne amărâm scriind căţri, vorbidn vorbe…Nu fraier sunt românii, ci aş zice fraieriţi, ceea ce schimbă problemul. Chestiunea e că nu toţi merită jalea, dar aşa e în lume: toţi plătesc pentru doar unii, asta e dinamica ( dinamovistică) a istoriei pe acilea! D-aia, cu mici diferenţe pe ici, pe colo, prin părţile esenţiale, cu dixit Caragiale, românii nu îs nici nemţi, nici americani, iar miliardarii „ noştri” sunt altcineva decât „ ai lor”. Păcatele mele, că m-a contiminat teoretismul tatulician, ptiu ! Ţiriac l-a creat pe Năstase fiind un genial psiholog: a exploatat în el, comportamental, şmecherismul şi noncoformismului versus rigiditatea şi ţănţoşeala din arena de tenis; iar Năstase a ajuns şi el un miliardar, ceva mai mic, ceva mai „ mâncător de money”, cum zicea în emisiune. Îşi trăieşte traiul. Ciudat este că atât Maestrul, cât şi Ucenicul d’antan, au candidat la prezidenţiale. Dar s-au dezmeticit iute: au înţeles că cine a avut bani şi în ceauşism, via platnicii fanaţi la idoli, ( asta face şi Becali et alţii), avea să îi pună pe cuiburi sub cloştele fraierimii române, ( în paradigma găinii de balcon… pauşalică) abia după 1989 vor avea şi mai mulţi, căcălău, şi ca atare ei sunt mai tari decât politicienii, deşi parcă aici se coace ceva….
Tatulici teoretizează, analizează, face show-uri, reeting, succes, valutează adică, şi chiar dacă uneori e penibil de tot, cum starea ţăranilor duopă inundaţii, ori cu stana cu sutană de la Tanacu, ori rotonde cu orgă de lumini şi dialoguri electorale, dl Tatulici are şcoală. Academia politică ziaristică Ştefan Gheorghiu a clădit ( sic), oameni de nădejde, care, uite, stau la taifas cu ditamai miliardarii şi liderii ţării, are acel ceva care răzbate, care e un instinct special, ceva greu de definit ….Cultură de almanah şi flăcărist păunescian, ( cu tătucul Niculae Stoian), dintre cei trei, culmea, gândul mi-a rămas nu al fericiţii miliardari, ci la chelia lui care imită chelia lui Coandă. Şi îmi zic uimit: domne, chiar şi cheliile se imită, cum altădată perucile, avantajul fiind că ele nu mai fac păduchi, dar pureci uite că fac !

Eugen Evu

Categorii:literature

COMOARA INGROPATA DE EUGEN EVU


D-ale lui Ivan botezătorul
sau despre comoara îngropată nu de tot ?

globalization cu ighemonikon

Cvasifrecvenţa toponimelor şi onomasticii de orginie slavică, în mare parte din teritoriul ţării noastre, este arhi cunoscut în cercetarea lingvistică. Rolul bisericii ortodoxe, încă din sec. 6-7, este deasemeni cunoscut ca principală instituţie. Kernback demonstrează indubitabil cum creştinarea poporului român a fost dublă: prima prin temporara ocupaţie romană, ( şi indiferent cât anume din teriotoriul Daciei Felix a fost ocupată, principalul argument al Latinităţii limbii pe care o numim Materne ( ci nu…paterne), este unul axiomatic: dincoace de ce a rezultat Istoria, aproximativ 30 de milioane de numiţi români, din România actuală şi de peste tot în lume, vorbesc, scriu, comunică( prin ) limba română, o limbă neo- latină !
Am stârnit o „ stupefacţie” în revista prietenă ( minus patibularul Al Muşina!) Vatra din Tg Mureş, când am consemnat – ca şi în Provincia Corvina, bizareria – un hiatus al duplicităţi dintre „ cum scrii” şi „ cum gândeşti- vorbeşti !)- vis—a vis de prezenţa iconeriei şi inscripţiilor chirilice sau greceşti, pe pereţii lăcaţşelor de cult ortodoxe. Citiţi Istoria bisercii române , de I. Ploscariu, ori numeroasele mărturii ale unor Iorga, V. Kernback, şi ajunge.
A doua creştinare a continuat istoric, secular, şi ea vine pe filiera slavofilă, oricât de nuanţat am privi, şi desigur, fără resentimente oarbe, sau de natură şovină!
Scrierea în caractere slavo- greceşti, parietală şi în ceasloave, cărţi de practică ortodoxă, îl obligă pe român să o privească pe aceasta aşa cum priveşte icoanele, însă el gândeşte şi scrie româneşte, neo- latin. Este cumva un Hiatus psihic care aminteşte de povestea acelor secole când preoţii ortodoxizaţi din România, erau ameninţaţi de stăpânire că „ li se taie limba”…. Ploscariu descrie cum această măsură drăcească ( sic, n), îl oprima psihic pe român, prin chiar preoţimea sa. Termenul din popor este ( şi azi) „ boscorodire”; aceasta era impresia auditivă la slujbele ţinute de popi, care deseori nici nu înţelegeau ce anume citesc şi psalmodiază…
Principalul factro care a implementat sistematic prin veac – ortodoxia- este al acelei biserici şi din acele vremi, straniu fenomen ce continuă şi azi, resuscitat din arealul politicizant, din considerente oricum străine Credinţei creştine, deşi o exacerbează curat- …fundamentalist, cum vedem mai ales după 1989…Războiul dintre biserici, în eşuata problemă a ecumenismului, a inflamat un întreg popor şi pe acest teren nu e de mirare că s-au reactivat şi direcţii idem- creştine, neoprotestante, sau chiar aşa-zis sectante. Saducheismul „ clasic” al „ bosco-rodirii” ( bolborosirii canonice pravoslavnice sau bogomilo- chirilice…) – a fost la vârf sub stalinism, determinând prin duplicitarismul unor capi ai bisericii ortodoxe- cunoscut istoric – un colaboraţionism extra- creştin, în esenţă, al populaţiei şi păstărilor ei majoritari, de tip activistic- dacă nu securistic.
Nu sunt rusofob, dar nici filorus nu pot fi, nuanţat sau frontal. Ceea ce e în religie, e şi în istorie. Poate că un resentiment îmi e de drept, deoarece fiind născut la 1944, am fost în generaţiile cărora li se reda cu sila limba rusă, în vreme ce limba latină- mamă a fost eliminată. Boscorodirea …rodea în sărmana cunoaştere autohtonă, invadată de o cultură şi civilizaţie ( sic), deloc vibrantă la sufletul românesc, al originii- daco-latine.
Formidabilul monument unic în lume– biserica din satul Densuş, Haţeg, este construită din pietre – unele scrise latineşte !- pe fundamentul unui lăcaş de cult roman, nu departe de Ulpia Traiana Sarmizegetusa Regia.
Un „ sincretism” vizibil şi în numeroase cimitire- progadii, bunăoară Ostrov, Zeicani, Clopotiva, Strei Sângeorgiu, Strei ….
Revenind la subiect, am scris undeva că pentru sufletul meu de copil, în anii 55, rusa predată de dascălii „ tovarăşi”„ strămutaţi” diabolic de Stalin şi în Hunedoara care devenise un Cap de Pod al Sovieticilor,- vezi stilul Gării cu steaua kremlineză pe vârf şi stupefiantele fresce din interior, efectuate pe banii sindicatelor de aici, de către pictori ruşi şi din „ republica sovietică Maldova”(!) , Restaurantul Corvinul, parte din cartierul O.M. – leit cu stilul arhitectonic din …Siberia , sau Casa de cultură ( zidită la 1957), etc (!) – ca şi laminoarele rusului- evreu Blooming, precum şi legătura industrială a metalurgiei hunedorene cu Krivoi Rog-ul ucrainean … acea limbă rusă cu sila, a fost un viol psihic! Memoria agresată iremediabil conţine halucinate pasaje de „ învăţătură” leninistă, de savanţi şi genii sovietice, de stihuri ale „ stihariilor „ staliniste. Aşa cum azi engleza sau franceza sunt considerate în învăţământul românesc ca limbi surori, aşa au forţat ruşii stalinişti atunci sovietizarea noastră!
Jdanovism, paukerism, şolohovism, cartea rusă, ARLUS, filmele, teatrul, şi- bineînţeles…biserica ortodoxă. Imperialismul are aceleaşi mijloace, cu variabile în istoria care e mereu opresivă funcţie de ocupant: în cazul pan-slavismului îndurat de români, ocuăpaţia a fost o vreme directă ( până în 1965), apoi a reluat strategia seculară: prin substituire, prin disimulare, prin agenturile de toate tipurile, văzute sau nevăzute.
Tătucul, aşa era adorat Stalin: am parcurs recent o arhivă a ziarului al „ organului” popular- stalinist „ Uzina noastră” şi m-a cutremurat. Ceea ce se petrecea în Hunedoara era un act terorist de mari proporţii- indus de Moscova via Chişinău- Suceava- Valea Jiului, iar fantomaticul „ tren al foamei” aducea valuri- valuri de refugiaţi moldoveni care s-au asimilat aici, la rându-le traumatizaţi de „ istorie” , prin „ fratele de la Răsărit”. Sau cum scria prietenul Cezar Ivănescu, „ de „ Tatăl meu, Rusia”…
Peiorativ zicând, sintagma ivănesciană conţine un paradox al …paternităţii unui …feminin, „ mama Rusia”, mama şi tata „ boboarelor” ocupate cu pretenţie de „ eliberator”.
Sigur că bisericile greco- catolice din întreaga Transilvanie, majoritare cândva, au suportat opresiile şi distrugerea, ajutate de „ factorii” numişi de unii „ cozi de topor”.
De citit studiile unor lingvişti ca I.I.Russu, Iordan Chimet ş.a. care relevă aceste probleme la palierul semanticii şi dexurilor ce s-au succedat, funcţie de „ istoria reglabilă” a limbii române. E un fenomen real, istoric, în sensul impunităţilor ce le aduce ea, funcţie de …învingătorul efemer, dar cu efecte devastatoare, de fapt dez- naţionalizante pe termen lung.
În arealul hunedorean, bunăoară Valea Mureşului, sau Ţinutul pădurenilor, tpoposul însuşi al munţilor este unul ruso- ucraineano- rutean. Rutenii din Ucraina şi Bucovina răpită, sunt a doua populaţie după ucrainieni, vezi Wikipedia. Vicisitudinile acelei istorii au lovit crunt şi în mare parte din Basarabia, dar şi Molodva „ de dincoace”. Vezi accentul vorbirii ROMÂNEŞTI ( neo- latine), ale moldovenilor de azi, dar şi cultul numeroşilor sfinţi şi moaşte originari …din fostele soviete. „ Dulcea limbă moldovinească” are acea muzicalitate inconfundabilă a rusei, în folclor, până la …Marina Voica…Ce va să zică poetul basaranean Mateevici, cum „ limba noastră-i o comoară, în adâncuri, în adâncuri ÎNGROPATĂ”?
Aşadar în adâncurile ancestrale ale memoriei românilor.
Fără echivoc: Poiana Ruscăi ( Poliana …), rusălcile eposului sincretizate ortodoxesc în rusaliile, vecernii, slove, ceasloave, pravili, Sărbători ca nedeia ( nedelia- duminica), cernauţi şi Cerna, stih şi catastih, şi copleşitor altele, sunt slavonise, sunt alogene, sunt implanturi seculare.
Ce să mai vorbim despre „ uitatul „ Imperiu asănesc, de Ioniţă şi altele!
Fondul lexical este un depozit uriaş, aidoma unei delte aluvionar, o „ melasă” cum dureros definea un Robert Ştauffer civilizaţia de la Dunăre. Acest „ rogvaiv” desigur poate –şi este- exotic, holistic privind, suntem într-un Sistem semantic de care pot beneficia creatorii culturii scrise. Adaos al maghiarismelor, turcismelor, germanismelor, grecismelor, evreismelor, ţigănsimelor ş.c.l. sau ale dihotomicelor neolatineşti- latinisme ( decăzute secular din prioritatea originară de BUTUC al viei altoite cândva de latini pe sol dacic! ) franţuzisme, englezisme. Ce eclectism într-un stat ce se proclamă unitar! „ Patria mea este limba română”, prelua Nihita Stănescu de la un scriitor francez. Patria ne este cea a g’ndului şi scrisului, într-adevăr. Minoritarii rămaşi din imperii, cum băltuţele după retragerea marilor ape, o ştiu şi aşa fiinţează şi stagnează conservator, în condiţia unei „ unităţi” vitale pentru ele. Apropos istorie, balanţele oscilează, analiştii prezumă soporul unor populaţii minoritare, versus diminuarea drastică a celei majoritare. Conceptul de globalizare este de fapt în România restrânsă, unul operant de secole, dacă nu de aproape două milenii! Altcumva, bunăoară, Elveţia şi de o vreme Germania, Franţa, etc – adică naţiunile cert MULTICULTURALE.
În pădurea limbii române s-au aclimatizat slavicii, bulgarii, iar în anumite zone ….fanariotismul cel şi mai …eclectic. Globalization cu ighemonikon…
Numele românesc neo- latin al lui Dumnde(d)zău, vine de la Domine Deus, Domnul ( suprem) al zeilor. Nicidecum de la bograprostismul Boje…Dai boje…Poate bejenia ?
Aici şezum şi geaba ne plângem…Krakadilul, simbolul umoristic al slavilor, are fălci. O fosilă care răzbate ( a răzbi, de la războire,.. slavonism),- pe seama vietăţilor vulnerabile ca adaptare” …
Între limbajele iconice parietale şi „ templul interior al Fiinţei româneşti”, persistă ceva ce iscă în subcortical duplicitatea, sau „ una zici şi scrii, alta eşti şi gândeşti, visezi şi mori.

Un pasaggio: legiunea Gemina a ocupantului- civilizator roman, bunăoară, era de componenţă israelită ! O locuţiune latină spune: „ Ubi patria, ibi bene”…Oare milioanele de români emigranţi în cumpenele istoriei – de fapt barbară ca spirit şi în comportament,- în alte spaţii, nu sub această amară deviză funcţionează

Viu mă doare limba mea română! Pe internet fara diacritice…
Ave moritori, cântecul poetului român vă salută !
Eugen EVU, Densuş, Haţeg, 2009

Categorii:literature Etichete:

PRACTIC: CREANTELE OPERATORILOR ECONOMICI IN VREMURI DE CRIZA


SOMATIA DE PLATA IN COMERCIAL  – O PROCEDURA URGENTA LA INDEMANA CREDITORILOR

Ordonanta de urgenta  nr. 119/2007 are in vedere creantele certe, lichide si exigibile, cu exceptia creantele inscrise la masa credala in cadrul unei proceduri de insolventa si contractele incheiate intre comercianti si consumatori.

Actul normativ se aplica doar raporturilor intre comercianti, precum si intre acestia si autoritatile publice.

Ordonanta stabileste conditii mai stricte, favorabile creditorului, in materia curgerii dobanzii, in cazul contractelor incheiate intre comercianti si o autoritate contractanta (este stabilita data de la care curge dobanda, sunt interzise clauzele contractuale prin care se stabilesc termene diferite de la care incepe sa curga dobanda; este stipulat faptul ca dobanda se cuvine creditorului, fara punere in intarziere, orice clauza contrara fiind lovita de nulitate).

Astfel, in cazul dobanzii aplicabile obligatiilor de plata rezultate din contractele comerciale se aplica urmatoarele prevederi:

Creanta constand in plata pretului produce dobanzi dupa cum urmeaza:
– in cazul contractelor incheiate intre comercianti, potrivit art. 43 din Codul comercial;
– in cazul contractelor incheiate intre comercianti si o autoritate contractanta, fara a fi necesara punerea in intarziere a debitorului:
– daca in contract a fost fixat un termen de plata, din ziua urmatoare acestui termen;
– daca data sau termenul de plata nu este fixat in contract:
– dupa 30 de zile de la data primirii de catre debitor a facturii sau a oricarei alte asemenea solicitari de plata;
– daca data primirii facturii sau a unei solicitari echivalente de plata este incerta, dupa 30 de zile de la receptia marfurilor sau prestarea serviciilor;
– daca solicitarea de plata a fost comunicata inainte de a primi marfurile sau serviciile, la expirarea unui termen de 30 de zile de la primirea marfurilor sau prestarea serviciilor;
– daca legea sau contractul stabileste o procedura de acceptare sau de verificare, permitand certificarea conformitatii marfurilor si serviciilor, iar debitorul a primit factura sau solicitarea de plata la data verificarii sau anterior acestei date, la expirarea unui termen de 30 de zile de la aceasta data.
De asemenea, creditorul poate sa pretinda daune interese suplimentare pentru toate cheltuielile facute pentru recuperarea sumelor ca urmare a neexecutarii la timp a obligatiilor de catre debitor.

Partile sunt libere sa stabileasca rata dobanzii pentru intarzierea in plata pretului. In cazul in care rata dobanzii nu este stabilita prin contract, se va aplica rata dobanzii de referinta stabilita de Banca Nationala a Romaniei. Rata de referinta in vigoare in prima zi calendaristica a semestrului se aplica in urmatoarele sase luni.

Proba admisibila va fi doar proba cu inscrisuri, declaratiile si explicatiile partilor date judecatorului. Nedepunerea intampinarii va avea ca efect decaderea din dreptul de a mai depune probe si de a invoca exceptii, in afara celor de ordine publica. De asemenea, nedepunerea intampinarii va conduce la decaderea din dreptul de a contesta creanta si va putea fi calificata de instanta ca recunoastere a pretentiilor creditorului.
In cazul in care, urmare a verificarii cererii pe baza inscrisurilor depuse, a declaratiilor partilor, precum si a celorlalte probe administrate, constata ca cererea este intemeiata, instanta emite o ordonanta de plata, in care se precizeaza suma si termenul de plata. Termenul de plata nu va fi mai mic de 10 zile si nici nu va depasi 30 de zile de la data comunicarii ordonantei.

Judecatorul nu va putea stabili alt termen de plata, decat daca partile se inteleg in acest sens.
Impotriva ordonantei de plata, debitorul poate formula cerere in anulare. Cererea in anulare nu suspenda executarea. Suspendarea va putea fi, insa, incuviintata, la cererea debitorului, numai cu dare de cautiune, al carei cuantum va fi fixat de instanta.
Daca instanta investita admite cererea in anulare, aceasta va anula ordonanta, pronuntand o hotarare irevocabila.  

Hotararea prin care a fost respinsa cererea in anulare este irevocabila.

Hotararea prin care se constata intelegerea asupra platii intervenita intre parti sau ordonanta de plata devenita irevocabila constituie titlu executoriu, fara sa fie investita cu formula executorie.

Contestatia la executare nu va putea purta decat asupra unor neregularitati privind procedura de executare.

Procedura judiciara nu poate depasi 90 de zile de la data introducerii cererii.

Procedura este si mai putin costisitoare, dat fiind ca cererea pentru emiterea ordonantei de plata se timbreaza cu o taxa de timbru judiciar fixa de 39 lei si timbru judiciar de 0,3 lei, in prezent.

Categorii:literature Etichete:

PRACTIC: MICROINTREPRINDERILE – IMPOZIT PE PROFIT


MICROINTREPRINDERILE IN ANUL 2010 – IMPOZIT PE PROFIT

Ministerul Finanţeloor Publice a dat publicităţii un comunicat referitor la impozitarea activităţii microîntreprinderilor în anul 2010: ”În conformitate cu prevederile art. 107 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, sistemul de impozitare pentru microîntreprinderi, a avut o aplicabilitate limitată în timp, respectiv pâna la data de 31 decembrie 2009, prin modul de reglementare a cotelor de impozitare numai pentru anii 2007-2009.
Astfel, pe cale de consecintă, începând cu 1 ianuarie 2010, prevederile Titlului IV ˝Impozit pe veniturile microîntreprinderilor˝, normele metodologice de aplicare corespunzătoare, precum şi alte prevederi incidente acestui sistem, nu mai produc efecte juridice.
Prin urmare, începând cu data de 1 ianuarie 2010, microîntreprinderile care pâna la data de 31 decembrie 2009 au aplicat prevederile Titlului IV din Codul fiscal, vor intra în categoria contribuabililor plătitori de impozit pe profit, potrivit Titlului II ˝Impozitul pe profit˝ din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.”

Categorii:literature Etichete:
%d blogeri au apreciat: