Archive

Archive for Octombrie 2013

Biblioteca, dinozaurii şi Ţara Haţegului

30 Octombrie 2013 Lasă un comentariu

 

Biblionet şi dinozauri

 

 

 

Biblioteca Judeţeană „Ovid Densusianu” Hunedoara-Deva îşi extinde reţeaua de centre Biblionet, centre de care vor beneficia tot mai mulţi utilizatori de toate vârstele. În data de 28 octombrie a fost inaugurat un nou centru în incinta Casei Dinozaurilor Pitici din satul Sînpetru, comuna Sântămăria-Orlea.

Centrul Biblionet va funcţiona în incinta Casei Dinozaurilor Pitici şi va pune la dispoziţia celor interesaţi toate facilităţile reprezentate de accesul gratuit la internet, la calculatoare moderne şi informaţii competente, bine documentate, despre dinozauri, despre felul în care se prezenta mediul natural al Ţării Haţegului cu milioane de ani în urmă. Centrul Biblionet de la Sînpetru este dotat cu patru calculatoare, o imprimantă, un scanner, un videoproiector, un ecran de proiecţie plus soft-ul aferent, toate în valoare de 6944,83 USD.

Biblioteca Judeţeană este fidelă principiului „biblioteca este pretutindeni” şi se îndreaptă cu servicii moderne de bibliotecă acolo unde se detectează necesitatea de a accesa astfel de servicii. Deschiderea acestui nou centru Biblionet într-un spaţiu care nu aparţine Bibliotecii este tocmai aplicarea principiului mai-sus enunţat. Casa Dinozaurilor Pitici de la Sînpetru este o locaţie propice pentru organizarea unui centru Biblionet tocmai pentru complementaritatea informaţiilor şi pentru numărul mare de utilizatori care le vor accesa. Succesul de care s-a bucurat fiecare centru Biblionet inaugurat până în momentul de faţă, afluxul mare de utilizatori care au beneficiat de servicii de internet ne-au determinat să continuăm amenajarea unor astfel de centre şi în locaţii de mare atracţie, cum este Casa Dinozaurilor Pitici de la Sînpetru.

 

 

 

Manager Ioan Sebastian Bara

 

Text propus de Stefan Nemecsek

Categorii:PRESA

Romulus Guga, nebunul şi floarea… Supliment Vatra Veche nr. 10/2013, Redactor-şef: Nicolae Băciuţ… Memoria ca un anotimp…

28 Octombrie 2013 Lasă un comentariu

Guga

Antologie Vatra veche. Gravură, de Romulus Guga/1

Romulus Guga – 30. Viaţa postmortem, de Nicolae Băciuţ/3

Vatra veche dialog cu Romulus Guga, de Nicolae Băciuţ/3

Melancolie, poem de Romulus Guga/5

Romulus Guga – filă de dicţionar, de Nicolae Băciuţ/8

Cine a fost Romulus Guga?, de Voica Foişoreanu-Guga/9

Poeme de Romulus Guga/ 13

Ultima vară cu Romulus Guga. Jurnal, de Nicolae Băciuţ/14

Amintiri despre Romulus Guga (CD de Margareta Puşcaş), de N.B./14

Scrisoare întredeschisă după trei decenii…, de Cristian Stamatoiu/15

Instituţia Romulus Guga, de Mariana Cristescu/16

Romulus Guga sfidând timpul, de Maria Cogălniceanu/17

Printre stele, poem de Romulus Guga/17

Romulus Guga, întru dragă aducere aminte, de Dumitru Hurubă/18

Cum să cobori în teacă fără luptă?, de Valentin Marica/19

Romulus Guga, scriitorul, de Cornel Moraru/20

Irreparabile tempus!, de Mariana Cristescu/21

Poeme de Romulus Guga/21

Aşa cum mi-l amintesc, de Ecaterina Ţarălungă/22

Nici cer în preajmă şi mai mult decât toamnă, de Mioara Kozak/22

Legendă, de Lazăr Lădariu/23

Lacrimă pe obrazul acestei planete albastre, de Lazăr Lădariu/23

Evocare Romulus Guga, de Vasile T. Suciu/24

Cu şi fără Romulus Guga, de Voica Foişoreanu-Guga/25

Poeme de Octavia Nuţiu şi Răzvan Ducan/26

Gânduri…. gânduri, de Iulius Moldovan/26

Romulus Guga, Nebunul şi floarea, fragmente de roman/27

Posteritatea lui Romulus Guga, de Nicolae Băciuţ/30

Receptarea operei lui Romulus Guga, de N.B./31

Opinii critice/32

Lecturi noi. Romulus Guga sau vocaţia totalităţii, de Loredana

Pop/33

A fost odată, ca niciodată… Librăria „Romulus Guga/34

Lecturi noi. Lectură în „cheie tematică” a dramaturgiei lui

Romulus Guga, de Cristina Rotaru/35

Amurgul burghez. Dialog cu regizorul Dan Alecsandrescu/37

Întâlniri cu Romulus Guga, de Adriana Popescu/39

Singura cale e să spui ce crezi, de Dinu Săraru/40

De la farsa fantastică, la reportajul dramatic, de Doina Modola/41

Dialog cu Ion Fiscuteanu despre „Noaptea cabotinilor”, de

Loredana Pop/42

Evul Mediu întâmplător, de Constantin Măciucă/43

Romulus Guga, Evul Mediu întâmplător, opinii critice/44

O parabolă a resurecţiei Umanului, de Constantin Măciucă /46

Romulus Guga pe scenă/49

Interviu cu Theodor Mănescu, de Nicolae Băciuţ/50

Romulus Guga, Amurgul burghez, opinii critice/51

În dezbatere, condiţia umană/52

Amurgul burghez, distribuţia/54

Caietul program/55

Amurgul burghez în tonalităţi aparente…, de Silviu Milăşan/56

Teatrul din proză, de Nicolae Băciuţ/57

Revista Vatra, de Nicolae Băciuţ/58

Oaspeţi la revista „Vatra”/62

Galeria de Artă „Vatra”/62

Cenaclul Literar „Romulus Guga”/63

Festivalul-Concurs Naţional de Creaţie „Romulus Guga”/64

De ce nu avem o Casă Memorială „Romulus Guga”?/67

Şcoala Gimnazială „Romulus Guga”/68

Manifestări „Romulus Guga” – 30/68

Romulus Guga, prieten al Mediaşului, de George L. Nimigeanu/69

Document… „In Memoriam”/70

Restituiri, de Nicolae Băciuţ/71

Nebunul şi floarea (final), de Romulus Guga/72

Categorii:REVISTA

Sintagme Literare nr. 2/2013. Redactor-şef: Geo Galetaru. Literatura ca argument pentru o lume echilibrată, în căutarea frumosului…

28 Octombrie 2013 Lasă un comentariu

Sintagme Literare, mai 2013- click aici

 

 

 

Sintagme0001

Categorii:literature

Tichete de creşă, tichete de masă, din noiembrie 2013

28 Octombrie 2013 Lasă un comentariu

 


·       Din luna noiembrie, valoarea sumei lunare care se acorda sub forma de tichete de cresa este de 430 lei. – In Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 657 din data de 25 octombrie 2013 a fost publicat Ordinul ministrului muncii, familiei, protectiei sociale si persoanelor varstnice nr. 2210/2013 privind stabilirea valorii sumei lunare indexate care se acorda sub forma de tichete de cresa pentru semestrul II al anului 2013.

 

·       Din luna noiembrie, valoarea nominala a unui tichet de masa este de 9,35 lei. – In Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 657 din data de 25 octombrie 2013 a fost publicat Ordinul ministrului muncii, familiei, protectiei sociale si persoanelor varstnice nr. 2209/2013 privind stabilirea valorii nominale indexate a unui tichet de masa pentru semestrul II al anului 2013.

 

 

Categorii:PRACTIC

TVA – Dobânzi de întârziere datorate de stat pentru întârzierea restituirii TVA!

28 Octombrie 2013 Lasă un comentariu

 

  • După data aderarii României la Uniunea Europeana, contribuabilii romani dispun de un instrument juridic – jurisprudenta si instantele europene  – in cazul in care drepturile lor sunt incalcate de catre autoritatile fiscale nationale, conform actului de aderare.
  • De exemplu prin Hotararea pronuntata in data de 24 octombrie 2013 in cauza C-431/12 Curtea Europeana de Justitie a raspuns intrebarii preliminare transmise de Inalta Curte de Casatie si Justitie din România la solicitarea Rafinariei Steaua Romana SA, acceptând argumentele aduse de catre avocatii D&B David si Baias si aratand ca „atunci cand rambursarea in favoarea persoanei impozabile a excedentului de TVA intervine dupa trecerea unui termen rezonabil, principiul neutralitatii sistemului fiscal al TVA ului impune ca pierderile financiare astfel generate, in detrimentul persoanei impozabile, prin indisponibilizarea sumelor de bani in cauza sa fie compensate prin plata unor dobanzi de intarziere.
Categorii:PRACTIC

Dumitru Hurubă ne propune un birou perfect: PET (Plan-Exploatare-Transport)!

25 Octombrie 2013 Lasă un comentariu

 

biroul lui Mitica

Biroul duşilor de-acasă

 

 

Un titlu care te face să zâmbeşti: Biroul duşilor de-acasă, un roman pentru zile de criză, un roman de umor semnat de un scriitor care tace şi face, Dumitru Hurubă[1], apărut la Editura „Limes”, Floreşti – Cluj, 2013.

Tema, uşor de apreciat: aventuri cu sare şi piper într-un birou de firmă şi nu orice firmă, o firmă cu mult capital picant de stat…

Specialist în teme dificile şi maestru al satirei, Dumitru Hurubă creionează viaţa de bazar dintr-un birou cu stil, cu proiecte şi vedere spre fondurile europene. O temă actual eternă într-o lume flămândă de capital…

Personajele par mai reale decât la ştirile bombă de la televiziunile private, sunt bine conturate, lumea a plecat de acasă, ori e o lume fără reper în căutarea investitorului pierdut…

Acţiunea se grefează pe un birou standard: PET (Plan-Exploatare-Transport), birou reorganizat sub presiunea principiilor economiei de piaţă. Firma aparţinând statului, ca proprietar nabab şi renumit, este în căutarea de proiecte, de investitori, de atragerea de fonduri pentru a rezista în războiul dur din capitalism, pentrucă funcţionarii vin cu aplomb din comunism, unde era mai uşor, nu-i aşa?

Chiar denumirea biroului pare şocantă, „peturi” – se găsesc peste tot, aruncate cu sârguinţă de poporul muncitor, obiecte fără valoare, rănind mediul, natura în expansiune… Ele sunt o problemă naţională care se trage de la marile serbări ale patriei…

Cum este biroul?

„…noi formăm un colectiv de intelectuali rasaţi pentru care Himalaia birocraţiei naţionale şi universale nu mai are secrete, oricât ar fi ele de labirintice, sau cu specific autohton…

Sigur, se mai întâmplă animozităţi, disensiuni şi altele de acest fel, însă, ori de câte ori ceva scurtcircuitează atmosfera biroului, sau liniştea sufletului nostru de bugetari, careva evadează din situaţie şi murmură vesel-optimist:

Noi suntem români, noi suntem români,

Noi suntem aici pe veci stăpâni!”

 

În biroul sunt salvatori de profesie, femei care ştiu să întâmpine şi să prelucreze un inspector venit în control, filozoful de serviciu, şeful, nevasta şefului, oameni care se întâmplă să lucreze… Concediile medicale salvează angajatul la timpul potrivit, deplasările sunt un calvar, ieşirea din Capitală e pedeapsa supremă, contactul cu realitatea este baie în acid…

Problema devine complicată în momentul în care cineva trebuie să plece în delegaţie, în provincie, la filială, acolo unde se investeşte, unde trebuie făcut ceva. Este şi angajatul de serviciu care pleacă în delegaţie, prin tragere la sorţ, democratic: Cristian Filip.

În biroul etalon se discută marile probleme ale naţiunii, ale UE, marile probleme ale omului modern, se iau decizii, marile personalităţi la nivel naţional şi internaţional se pot considera colegi de birou cu salariaţii de la PET.

„Noi, intelectualii – pentrucă eu sunt un intelectual prin definiţie, chiar prin înaltă definiţie, aş zice, deşi acest merit nu mi-l atribui, avem impresia că toţi cei din imediata noastră apropiere sunt nişte mediocrităţi cu tendinţă de tâmpire. În consecinţă, de la o anumită vârstă, vrem-nu vrem, devenim înţelepţi şi generoşi, spunând cu seninătate, unii cu mai senilitate, că anii şi experienţa de viaţă trebuie să o împărtăşim generaţiilor de după noi, generaţii care, oricum, îi cred pe cei mai în vârstă nişte idioţi irecuperabili…”.

Fiecare personaj are amintiri de excepţie, ieşirea în delegaţii, pe teren, copleşeşte pe angajatul aflat la serviciu sub un cod portocaliu spre roşu vişiniu, orar strict, de bucureştean în aventurile lui James Bond. În viziunea găştii din birou, delegatul trebuia să scoată din „rahat” întreaga trupă de specialişti, era reprezentantul lor în teritoriu…

Angajaţii nu trebuie să dezamăgească pe soţia directorului Varvigeanu, din toate punctele de vedere, o persoană importantă în compania aparţinând statului…

Plecat în delegaţie, în provincie, Cristian Filip, trece prin momente amuzante, incredibile, cu aventuri din feudalismul timpuriu, cu haz şi bucurie pentru cine nu cunoaşte patria. Firul întâmplărilor este bine derulat de scriitor, fin observator al mediului românesc contemporan, acţiunea este dinamică, de obiceiurile locului, la meniul de la restaurant, de la mişcarea în peisaj cu autobuzul obştesc, la modul de a iubi a femeilor din provincie…

„Aşadar, stăteam cu un picior în aer, gata-gata să-l pun pe pământul unei localităţi de care nu auzisem  nici măcar prietenul meu, cartograful judeţului, care, în preziua plecării, m-a apostrofat confidenţial:

       Pssst! Auzi, Cristule, scuză deranjul – oricum, chestia rămâne absolut între noi: ce făcuşi, bădiţule de te expulzară şefii spre Peşteriţa?

       Nu ştiu, nu-mi dau seama, da s-a tras la sorţ…

       Fugi d-acilea, neamule! Acu când totul se fraudează – fii intelectual, omule!”

Vizita investitorilor în întreprindere şi a inspectorului declanşează furia, se pun la punct toate detaliile, se organizează condiţiile optime, inclusiv cele sexuale, e şi domnişoara Cocostârc în gaşcă, sunt pregătite toate zonele din ţară, inclusiv zona… zoster, se fac planuri, aprecieri…

„Fiindcă, zice colegul Varvigeanu, dacă ceva nu e american, înseamnă că e rus, iar dacă e aşa, atunci multiplul criteriilor  de accesare a fondurilor UE, se situează, procentual, între cifra 7 şi minus infinit”.

Angajaţii cred că problemele pot fi aranjate, dar surpriză… inspectorul nu agreează domnişoarele, e un inspector modern… adică homosexual şi atunci apar noi probleme… Colegul Troscuţiu e omul salvator… Dumitru Hurubă apelează la o soluţie europeană şi la modă în occident pentru a sublinia cosmopolitismul funcţionarului român şi viziunea formalistă asupra vieţii…

Romanul are un final fericit, eroul se căsătoreşte cu Noriana, o tânără cunoscută în aventura de la filiala firmei situată la Peşteriţa.

„…Fac paşi de beţiv spre frumoasa Noriana s-o îmbrăţişez şi ştiu că gloata mă va înţelege, fiindcă e compusă din intelectuali rasaţi, doar pentru nevasta directorului, Adolfina, va fi mai greu de priceput, nu?”

Cu acest roman, Dumitru Hurubă completează tabloul societăţii româneşti la zi, adică pentru anul 2013, un tablou pe care s-a străduit să-l pună în operă de-a lungul vieţii cu numeroasele sale cărţi, cu talentul său de umorist veritabil, cu o muncă densă, cu un ochi de specialist în moravurile colectivităţilor bine organizate pe criterii speciale, de gaşcă şi investiţii…

Ca de obicei, scriitorul dă atenţie numelor personajelor, le descrie personalitatea prin nume de excepţie, prin limbaj, prin şmecheria cea de toate zilele, ele se acomodează cu noile reguli, nu au plecat în zadar de acasă… Pentru asta fac şi ore suplimentare!

În biroul etalon se folosesc cuvinte la modă într-o anumită zonă a existenţei: all right, sorry, placebo, facebooku, naşpa, alături de Pitagora, Arhimede, Heidegger, Gugăl… Alăturarea cuvintelor nu este întâmplătoare, discuţiile dintre colegi reflectă nivelul de înţelegere a vremurilor în care se poate realiza investiţia cu impact naţional…

Dumitru Hurubă folosind exprimarea la persoana întâi, parcă s-ar considera până la o anumită limită colegul de birou, scrie: „Lăsând la o parte aceste mici alunecări în detalii, oarecum ipotetice, rămâne certitudinea că noi, în calitate de intelectuali rasaţi, ştim să ieşim din orice încurcătură, mai ales pentru că avem experienţă în domeniu…”.  

 

 

 

Constantin Stancu

25 septembrie, 2013


[1] Câteva note literare: Dumitru Hurubă, scriitor român, membru al Filialei Alba-Hunedoara a U.S.R.  Este autorul unor cărţi importante pentru literatura română: Debut’86, volum colectiv de debut la Editura Cartea Românească (Bucureşti, 1986); Rezervaţia de zăpăciţi (proză satirico-umoristică, Editura Corvin, Deva, 1995); Carte de colorat mintea (versuri social-satirico-umoristice, Editura Emia, Colecţia “Scorpion”, Deva, 1998); Bună seara, Domnule Mann…(povestiri, Editura Eubeea, Timişoara, 1998); Un scorpion pe contrasens (schiţe şi povestiri satirico-umoristice, Editura Corvin, Deva, 1999); De vorbă cu… (interviuri, Editura Eubeea, Timişoara, 1999); Insomnii binefăcătoare (critică literară, Editura Corvin, Deva, 2000); Scuzaţi că ne-am cunoscut (schiţe şi povestiri satirico-umoristice, Editura SigNata, Timişoara, 2001); Balamucul, dragostea mea… (roman umoristic, Editura Călăuza, Deva, 2002); Cronici TV din vremea zăpăciţilor de tranziţie, Editura Călăuza, 2004; Crime şi strălucire (microbiografii ale unor personalităţi istorice: Ahasverus, Apostolul Pavel, Maria Stuart…), Editura Călăuza, 2004; Natură vie cu scorpion sentimental (microroman), Editura Emia, 2005, Deva; Acolo şezum şi… râsem (Cronici TV publicate în România literară), Editura Corvin, 2006; Amanţii gaiţelor cu cap de struţ (roman), Editura Eubeea, 2008; Carte de colorat mintea (versuri, ediţie definitivă), Editura Corvin, 2008; Cobaii (roman), Editura Eubeea, 2009; Cititorul de iluzii (cronici şi recenzii literare), Editura Eubeea; Evadaţii din Clexane (roman), Editura Eubeea,  Aranka-néni sau Canapeaua cu scârţ, roman, Editura Limes, Floreşti-Cluj, 2012

Categorii:CARTEA, CRONICĂ

Dragă Mitică, am câteva cuvinte… Dumitru Hurubă şi jocul prieteniei…

25 Octombrie 2013 Lasă un comentariu

 

DSC03010

Foto: Hunedoara, iulie 2013, alături de Ioan Evu, Liviu Ofileanu, Constantin Stancu, Ioan Barb, moment de lansare, Elogiu Furtunii, cartea lui Ioan Evu.

Pe Dumitru Hurubă l-am cunoscut într-un timp pe care nu-l pot aşeza în spaţiul spiritual al inimii. De fapt mi se pare că îl cunosc de când este lumea, dar nu a fost aşa. A existat o clipă în care ne-am văzut şi apoi totul a curs normal, ca între un umorist şi un poet. Adică, doi scribi la curtea Cuvântului.

În mod cert, el a fixat în câteva cuvinte dulci o tristeţe care te atinge, dar totul pare real şi adevărat. Mitică, aşa cum îi spun prietenii, e un prieten adevărat, iar dacă te deplasezi într-un sens contrar, eşti pe contrasens, îţi sugerează că ai intrat în tagma zăpăciţilor de tranziţie, ceea ce e adevărat dintr-un anumit punct de vedere.

Era o perioadă când el lucra la „Camera de Comerţ şi Industrie”, funcţionar cu umor la butonieră şi de câte ori ajungeam în Deva, ne întâlneam şi discutam despre literatură, despre introducerea falimentului la privaţi, dar mai ales la stat, despre întâmplări cu scriitori, despre crime şi flori, ne încărcam spiritual şi el inventa noi definiţii despre lumea în care trăiam. Acum este pensionar şi încearcă să se pună bine cu Dumnezeu, scriind despre tehnica de a colora mintea cea de pe urmă a românului …

Din când în când ne mai trimiteam câte un email, ca semn că existăm, schimbam cărţi şi scriem despre cărţi. Dacă aveai o problemă serioasă, avea şi soluţia pregătită.

Am înţeles de la Mitică un lucru simplu, dacă priveşti la televizor ai acces la marile idei literare şi intri la idei în ceea ce priveşte lumea. Avea câte un catren pentru fiecare, iar personajele sale aveau idei trăsnite, erau originale pentru că abia au intrat în democraţie şi se bucurau de libertatea de a ieşi pe balcon. El a ştiut să dea nume personajelor sale, era un fel de popă mai democrat şi apoi îşi cerea scuze că s-au cunoscut.

L-am admirat pentru pasiunea sa constantă pentru Apostolul Pavel. A dorit să scrie o carte despre faptele acestuia, despre lucrarea acestuia şi aduna mereu material în acest sens. Învăţa şi se dezvăţa de contemporanii săi de la televizor, scriind despre marele om. Sunt sigur că are un manuscris secret despre minunile acestuia…

Dar în spatele umorului său a existat multă seriozitate şi tragism.

Simţea tragedia umană mai bine ca oricine, dar ştia că peste mizeriile vieţii se trece cu un zâmbet şi că un pisoi poate fi un personaj principal în drama politicii româneşti şi pentru spectacolul mediatic.

A scris destul de mult pentru „România Literară”, revista scriitorilor din Bucureşti şi din ţară, acolo unde doreau bucureştenii, a scris acele cronici despre spectacolul de la televizor. În momentul în care interesele oamenilor de la revistă nu au mai coincis cu satira din cronicile de tranziţie, când oamenii de la revistă au fost atenţionaţi că există un scriitor a cărui umor atinge interesul naţional, adică al puterii, Mitică a fost cenzurat. Puţini ştiu lucru acesta, în plină democraţie cenzura funcţiona de minune. Era cenzura financiară. E cenzura financiară.

Iată ce scria Gabriel Dimisianu despre cronicile de tranziţie:

„De mai mulţi ani, cititorii revistei „România Litrerară” pot întâlni, în pagina penultimă a revistei, rubrica de comentarii TV a prozatorului Dumitru Hurubă: spirituală, acidă, mereu incitantă. Este o fereastră deschisă către spectacolul actualităţii această rubrică, aşa cum ni-l prezintă televiziunile şi cum îl percep personajele mucalite ale lui D. Hurubă: el însuşi, prietenul Haralampy, soţia sa Coryntina s.c.l. Nu este doar o „cronică TV” ce scrie săptămânal în „România Literară” D. Hurubă, ci şi o cronică a vieţii noastre de fiecare zi, prea adesea covârşită de absurd şi de comic involuntar.” Dar Mitică şi-a pregătit cu nonşalanţă şi tristeţe dosarul său de cadre, o autobiografie de umorist.

Iată ce scrie Mitică despre sine:

„În continuare, precum orice bun şi brav român, am început să scriu versuri. Constatând, însă, în scurtă vreme, că numărul poeţilor depăşea cu mult populaţia ţării, m-am transferat la Departamentul Proză satirico-umoristică unde mai erau câteva locuri libere la Compartimentul „Umor Negru”. La concursul organizat am participat singur clasându-mă al doilea cu coroniţă de scai. Pentru primul loc se punea coroniţa de spini …”

Dumitru Hurubă are şi avea, culmea, prieteni printre umorişti. Lucru mai rar întâlnit în breasla meşterilor de umor … Mi l-a prezentat pe Cornel Udrea, la Deva, probabil, am primit o carte din care mi-a fost interzis să citez, pentru că eram pasibil să fiu arestat pentru încălcarea drepturilor de autor. Am scris şi despre Cornel Udrea cu sentimentul că Mitică îmi va fi un martor favorabil. Adevărul este că e o întâlnire cu scriitorii de umor e una interesantă, de expediţie în savană …

Totuşi, Dumitru Hurubă a lăsat un mesaj interesant în romanul Cobaii, un semn că suntem la mâna istoriei, că ieşirea se face prin dragoste.

El a scris despre scriitorii din judeţul Hunedoara şi nu numai, s-a aplecat cu interes asupra operelor care s-au ivit aici, i-a păsat cumva de fiecare scriitor şi a avut puterea de a se detaşa de cultura de gaşcă, cu sentimentul că are ceva mai important de făcut …

…Şi trebuie să recunoaştem: umorul e o problemă importantă, presupune multă tristeţe şi detentă… Fără umor am fi o specie pe cale de dispariţie… Autorul a avut curajul de a fi unul din personajele scrierilor sale, nu a evadat din context s-a simţit solidar cu epoca, cu sine, cu tristeţea… Poate doar la Caravaggio, mare pictor, am găsit acelaşi curaj de a-şi pune capul pe tava condamnatului, pentru ca oamenii din vremea sa să poată vedea că autorul e părtaş suferinţei generale, că este inserat în tabloul vremii de Creator…

Într-o vreme interesantă, Dumitru Hurubă a dus importante puncte de vedere despre Ţiganiada, atrăgându-ne atenţia că actualitatea lui Ion-Budai Deleanu este presantă…

Oricum, Hurubă ne conduce cu măiestrie prin ţinutul zăpăciţilor de tranziţie… ca să vedem dacă putem să fim fericiţi…, pentru a-l parafraza

Constantin Stancu

Categorii:GÂND
%d blogeri au apreciat asta: