Arhiva

Archive for Iulie 2016

Țara Hațegului: Sarmizegetusa… Istoria în vremuri de pace!


IMG_20150828_120905

 

Cetate cu nume de cetate,

mă pierd în istoriile tale multe

ca-ntr-o apă de râu repede de munte,

valurile îmi poartă umbra mai departe

spre alte lumi, cu alte nume.

 

Ziduri îngropate în pământ,

au crescut merii deasupra,

glasuri care strigă după armuri, cât mai multe armuri,

strălucesc în noapte aceste armuri,

luna se destramă în luciul lor,

păsări de noapte zboară pe deasupra capetelor noastre,

 

aur îngropat în râuri, sclipiri în pielea pietrelor de munte…

 

Iată semnul: lumea poate începe cu un munte,

poate sfârşi cu un munte,

cade peste memoria mea o pană de rândunică

din alt edict, poemul de sticlă se sparge în mii de bucăţi,

exilat în provincia unde s-a retras alchimistul…

 

Anunțuri
Categorii:GÂND, HAŢEG, POEMUL

Festivalul Roman Ulpia Traiana Sarmizegetusa, Hațeg 29-31 iulie. Țara Hațegului, un Ardeal în miniatură!


Prima editie a Festivalului Roman Ulpia Traiana Sarmizegetusa se va desfasura in perioada 29 – 31 iulie 2016!
Asociatia de Turism Retezat, beneficiara a proiectului „Descopera destinatia ecoturistica Tara Hategului – Retezat”, organizeaza la Hateg si Sarmizegetusa, un eveniment de promovare a obiectivelor turistice locale, finantat de Romanian American Foundation si Fundatia pentru Parteneriat.
Acordului de parteneriat pentru dezvoltarea si promovarea Destinatiei de Ecoturism Tara Hategului – Retezat a fost edificat de: Asociatia de Turism Retezat, Administratia Parcului National Retezat, Geoparcul Dinozaurilor Tara Hategului, Consiliul Judetean Hunedoara, Prefectura judetului Hunedoara, Primaria orasului Hateg si alte primarii de comune din Tara Hategului, precum Densus, Sarmizegetusa, Rachitova, General Berthelot, Santamaria-Orlea, Baru, Totesti, Colegiul National „I.C.Bratianu” Hateg, Serviciul Public Judetean Salvamont Hunedoara, Inspectoratul de Jandarmi Judetean „Decebal” Hunedoara, Asociatia Intercomunala Tara Hategului si prestatori de servicii turistice din zona.

Evenimentul isi propune cel mai mare grup de reconstituire istorica din Romania, sa insufleteasca locul in care, odinioara, se afla capitala Daciei Romane. Dupa deschiderea oficiala la Hateg, in inima destinatiei ecoturistice Tara Hategului – Retezat, istoria romanilor va putea fi retraita, timp de doua zile, 30 si 31 iulie, in situl arheologic Ulpia Traiana Sarmizegetusa. Sărbătoare printre corturi dacice si romane, tabere civile si militare, ateliere de mestesuguri antice, jocuri si demonstratii de lupta.

Festivalul este dedicat memoriei arheologului clujean Dorin Alicu, de la Muzeul de Istorie a Transilvaniei.

El si-a dedicat intreaga cariera profesionala cercetarilor in cadrul sitului roman de la Sarmizegetusa, conform  organizatorii evenimentului.

Programul Festivalului Roman Ulpia Traiana Sarmizegetusa:

Vineri, 29 iulie 2016, Hateg

20.30 Parada in costume antice, in centrul orasului. Distribuirea de fluturasi de promovare de catre voluntari.

Sambata, 30 iulie 2016, Sarmizegetusa

11.00 Amfiteatrul roman. Ceremonia de deschidere.

11.30 Deschiderea publica a taberelor militare si atelierelor mestesugaresti

14.30-15.30 Tur ghidat al principalelor obiective romane ale Coloniei Ulpia Traiana Sarmizegetusa.

16.00 Forul orasului antic. Ceremonia de intemeiere a Coloniei Ulpia Traiana Sarmizegetusa. Prezinta prof. dr. Alexandru Diaconescu, alaturi de reenactorii antici.

17.30 Amfiteatrul roman. Prezentarea structurii unei legiuni romane. Demonstratii militare. Demonstratii de artilerie antica.

18.00-21.00 Tabara antica. Ateliere cu publicul.

Duminica, 31 iulie 2016, Sarmizegetusa

10.00 Deschiderea publica a taberelor militare si atelierelor mestesugaresti

14.30-16.00 Tur ghidat al principalelor obiective romane ale Coloniei Ulpia Traiana Sarmizegetusa.

16.00 Amfiteatrul roman. Ceremonia de consacratio a vexilumului Legiunii V Macedonica.

16.15-16.30 Amfiteatrul roman. Ultima confruntare intre legionari, daci si sarmati.

16.45 Amfiteatrul roman. Moment surpriza.

17.00 Inchiderea evenimentului.

Ce este destinatia ecoturistica Tara Hategului – Retezat?

Țara Hațegului, un *Ardeal in miniatura*, asa cum a fost descrisa in literatura romana de catre Ion Pop Reteganul, surprinde prin peisaje deosebite si localități cu semne lăsate de istorie: Primul parc national din Romania, Parcul National Retezat, cu Geoparcul Dinozaurilor Tara Hategului – sit UNESCO, Tara Hategului fiind locul unde acum 74 de milioane de ani locuiau dinozaurii pitici, unici in lume;  zimbri, biserici vechi de piatra, la Densus, Prislop, Colt-Suseni, cetati si castele, oameni primitori si mancare naturală etc, lucruri care fac ca Tara Hategului – Retezat sa fie o destinatie specială pentru un eveniment special!

 

Terra Hateg

Sursa: Ziare.com

 

Categorii:HAŢEG, SEMNAL

Revoluționar de profesie… Caragiale și lumea de la metrou…


NĂPASTA, O LUME PIERDUTĂ ŞI REGĂSITĂ

 

 

Caragiale, Năpasta şi Carmen Sylva[1], un titlu incitant pentru cititor, câteva note literare la piesa Năpasta de Caragiale, îşi propune şi realizează Dragoş Ştefan Velica în cartea sa publicată în anul 2002.

De fapt autorul prezintă o epocă, o stare, o lume cu umbrele şi luminile ei. Face o scurtă prezentarea reginei scriitoare Carmen Sylva, de fapt Regina Elisabeta a României, cu preocupările ei literare, cu dragostea pentru cultură şi pentru spaţiul românesc în care a devenit personaj principal ca regină.

Apoi trece la prezentarea operei Năpasta şi a scriitorului Ion Luca Caragiale, lansează ideea unei încălcării a drepturilor de autor de către marele scriitor român prin paralela cu scrierea Resbunare de Carmen Sylva şi are inspiraţia de a prezenta cititorului cele două opere: Năpasta şi Resbunare pentru ca dosarul să fie complet, totul având în anexă o Bibliografie selectivă.

Cartea este una care pendulează între jurnalism, istorie literară şi eseu, stilul este unul simplu şi expresiv, evocând vremurile, vremea, cu dramele şi pasiunile ei.

Carmen Sylva a fost regina scriitoare, deşi de origine principesă de Wied, pasiunea ei pentru literatură şi frumos, ochiul format pentru a vedea lucrurile minunate ale românilor, sinceritatea şi exilul într-o cultură străină, depăşit prin talent, au lăsat în epocă un portret special.

Elisabeta, pe numele ei iniţial, regina a avut o cultură impresionantă, dobândită într-un mediu universitar serios şi a fost soţia Regelui Carol I de România, nobleţea ei nu s-a impus, s-a descoperit cu discreţie şi eleganţă .

Contactul ei cu România a fost un fel de dragoste la prima vedere, mărturisind că ochiul nu i se sătura de spectacolul culorilor sub un cer de excepţie, evocarea în scris este calmă, liniştită şi limpede.

S-a implicat în activităţile civile de ajutoare din războiul de independenţă, a avut un cult pentru costumul naţional românesc şi o înclinaţie spre activitatea literară şi pasiune pentru limba română, dar şi cultura română. Regina scriitoare a avut întâlniri interesante cu personalităţile culturale ale vremii: Titu Maiorescu, Vasile Alecsandri, George Enescu, Mihai Eminescu…

Carmen Sylva nota despre Eminescu:

„…ne apărea neliniştit şi răvăşit, ca venit dintr-o altă lume; tenebros, el îmi amintea de Manfred şi de Faust, de chipurile răvăşite ale marilor romantici (…) Avea pe chip acel vag surâs crispat şi copilăresc ce se zăreşte pe portretul lui Shelley (…) Eminescu se amuza deşirând fraze şi sonorităţi verbale. Mi-a sărutat grăbit mâna, privindu-mă cu o privire potolită, dar pătrunzătoare, ce voia parcă    a-mi secătui spiritul spre a rămâne pentru el un subiect de curiozitate sau interes, mă compătimi că nu cunoşteam îndeajuns Moldova sa natală.”

Povestirea Resbunare  de Carmen Sylva a apărut în revista „Vatra” nr. 3/februarie 1894 la Bucureşti în traducerea lui Caragiale, o traducere liberă, de scriitor cunoscător, pătrunzătoare, prezentând realitatea brută a satului românesc, cu personajele tradiţionale: învăţătorul, gospodarul, fratele, soţia, sora… Dragoste neînţeleasă, crime, pasiuni întunecate, dragoste fără ieşire, bătăi crunte, casa în flăcări, nebunia…, ca ieşire din realitate.

Apoi Năpasta şi autorul ei, Caragiale, copist, „revoluţionar de profesie”, sufleor la teatru, activ în garda civică, traducător, dramaturg, revizor şcolar, funcţionar de stat, profesor la un liceu particular, director general al teatrelor, întreprinzător particular, deschide o berărie, şi, bineînţeles,  premiat cu o pană de aur… Apoi învinuirea, un anume Al. Ionescu Caion  îl acuză că  a reluat din Istvan Kemeny, e o acuzaţie de plagiat în Năpasta, dar şi ocazia unică de a fi apărat de Barbu Ştefănescu Delavrancea, scriitor şi avocat. Vine exilul, refuzul de a fi sărbătorit la vârsta de 60 de ani,  apoi moartea fulgerătoare… O viaţă dedicată comediei, atinsă de dramă şi suspans…

Dragoş Ştefan Velica ne prezintă, apoi, piesa Năpasta, o tragedie specifică, cu personaje la fel de interesante: cârciumarul, învăţătorul, cirezarul, ocnaşul, câţiva oameni dintr-un sat de munte, soţia românului de la munte. Atmosferă apăsătoare, final sumbru, cruzime, obsesii, crima, spaima, remuşcarea…

Presat de directorul general al teatrelor, Grigore Cantacuzino, Caragiale scrie Năpasta, o dramă, în contrast cu spumoasele sale comedii, ca un fel de echilibru între o operă şi alta, o dramă interesantă. Cu umor, Caragiale depune piesa la conducerea teatrului: Na p-asta!

Asemănarea dintre povestirea Resbunare de Carmen Sylva şi drama Năpasta a făcut obiectul unor speculaţii, originalul scris de regina scriitoare nu s-a păstrat, piesa lui Caragiale s-a jucat în anul 1890, iar povestirea s-a publicat în anul 1894 în revista „Vatra”, dar s-a pus o întrebare, s-a inspirat Caragiale din povestire, el traducătorul liber de orice fel de cenzură, talentul care vede opera literară ca pe o construcţie cu reguli şi personaje, cu acţiune şi dramă?

Oricum, în spatele acuzaţiilor de plagiat, s-au aflat personalităţi importante ale vremii, iar viaţa frământată a marelui dramaturg, exilul său autoimpus, corespondenţa interminabilă cu prietenii din România în timp ce era în periplul prin Italia, Franţa, Germania, dau măsura unei vieţi zbuciumate, cu drame adânci, cu duşmănii literare, cu prietenii de excepţie, dar cu o amprentă literară evidentă în cultura vremii…

Oricum, pentru Dragoş Ştefan Velica această scriere a fost un moment de  a reevalua memoria artistică românească, cu răutăţile şi bucuriile ei, dar şi o sinceră evocare a epocii în care a trăit Caragiale…, o carte document din care străbat fiorii unei drame naţionale speciale…

Anul 2012 a fost anul Caragiale, am sărbătorit scriitorul, cel care a ştiut să vadă în adâncime societatea în care trăia, a redat lumea cu umor, a văzut, la celalalt capăt al vieţii drama, a fost un om pasionat de aventura românilor în patria lor România, sub umbrela unei Europe în tumult, atingând esenţele. Un scriitor care rămâne ca o piatră de aducere aminte pentru Farfuridi, Brânzovenescu, Mitică, coana Zoia, Tipătescu and Co…. cei care îi surprindem la metrou, în Gara de Nord, pe plajă, la coadă la biletele pe Naţional Arena, cu dedicaţie şi zâmbet…

Da, e ora unu trecute fix…

 

Constantin Stancu

Martie, 2012

[1] Dragoş Ştefan Velica, Caragiale, Năpasta şi Carmen Sylva. Editura „Focus” – Petroşani, 2002.

 

DSC_8747

Categorii:CARTEA, NOTE LITERARE

Nominalizarea domnului profesor doctor ADRIAN BOTEZ drept candidat la Premiul Nobel pentru Literatură pe anul 2017!


F U N D A Ț I A

ACADEMIA DACOROMÂNĂ

“TEMPUS DACOROMÂNIA COMITERRA”

Întru eternizarea valorilor temporale dacoromânești pe Terra noastră comună, într-o lume comterristă, a fiecăruia și a tuturora!

______________________________________________
București, nr.3 din 1.03.2016 (1.03.12016 după Zalolse (d.Zm) din Calendarul DacoRomânilor

 

 

COMUNICATUL NR. 3 al ACADEMIEI DACOROMÂNE privind nominalizarea domnului profesor doctor ADRIAN BOTEZ drept candidat la Premiul Nobel pentru Literatură pe anul 2017

Fundația Academia DacoRomână “Tempus dacoRomânia ComTerra” (F.A.D.R. T.D.C.”), prin statutul său legal, este o societate liberă, constituită pentru studii și cercetări în domeniul dacoromânisticii – ca știință despre aconștiința, acțiunile, și inacțiunile dacoromâne, de la origini până în viitorii posibili și dezirabili -, cu scopul de a promova și eterniza valorile temporale dacoromânești pe Terra comună, în țară și în lume.

Ea are ca obiectiv strategic pregătirea spirituală a renașterii întru Reintregirea națiunii dacoromâne din întreaga lume, în contextul valorilor temporale, europene și universale contemporane.

A.D.R. contribuie, independent de stat, la întărirea legăturilor dacoromânilor din țară cu cei din afara frontierilor țării și acționează, pretutindeni, pentru păstrarea, dezvoltarea și exprimarea identității dacoromânești, sub aspect etnic, cultural, lingvistic și religios, cu respectarea legislației statului, ai cărui cetățeni sunt în prezent.

În conformitate cu Statutul și Programul fundației, Senatul ACADEMIEI DACOROMÂNE a nominalizat drept candidat al ANULUI 2017 la PREMIUL NOBEL pentru LITERATURĂ, pe domnul profesor doctor ADRIAN BOTEZ, din Adjud, județul Vrancea, născut la 10.11.1955, la Gura Humorului, județul Suceava – o adevărată conștiință națională dacoromânească.

Rugăm autoritățile românești, conducerile asociațiilor, fundațiilor culturale din țar și din lume, instituțiile culturale, comerciale, financiare private românești care apreciază valoarea remarcabilă a operelor scriitorului român să sprijine eforturile necesare pentru traducerea operei domniei sale în câteva limbi de circulație universală.

Chemăm alături pe toți românii pentru susținerea acestei nominalizări și îndeosebi pe oamenii de cultură și creație literară autentică și originală.
Sperăm că astfel România va obține, pentru prima dată în istoria sa, acest premiu ca o binemeritată recunoaștere internațională a valoroasei sale contribuții literare europene, predcum și a originalității operei celui nominalizat mai sus.

pentru SENATUL FUNDAȚIEI ACADEMIA DACOROMÂNĂ
“TEMPUS DACOROMÂNIA COMITERRA”

dr. Geo Stroe, președinte fondator

Vezi sursa:

https://costyconsult.wordpress.com/2016/03/09/un-scriitor-roman-propus-pentru-premiul-nobel-2017-adrian-botez-si-primavara-literaturii/

ADRIAN BOTEZ

Categorii:SEMNAL

Hunedoara și cărțile, lecturi libere și întâlniri cu scriitorii. 23.07.2016 și restul zilelor de vară!


HD Scrib

Categorii:PRESA, SEMNAL

Consemnări din 23 august 1944. Documente desecretizate…


[1] – DOCUMENT DESECRETIZAT RECENT:

Consemnările Mareşalului Ion Antonescu din

noaptea de 23 august 1944 :

Astăzi, 23 august 1944. Am venit în audienţă la Rege la ora 15:30 pentru a-i face o expunere asupra situaţiei frontului şi a acţiunii întreprinse pentru a scoate Ţara din greul impas în care se găseşte. Timp de aproape două ceasuri Regele a ascultat expunerea, păstrând, ca de obicei, o atitudine foarte rezervată, aproape indiferentă. La expunerea mea a asistat la audienţă Dl Mihai Antonescu.

I-am arătat Regelui că de aproape doi ani Dl Mihai Antonescu a căutat să obţină de la anglo-americani asigurări pentru viitorul Ţării şi i-am afirmat cu această ocazie că, dacă aş fi găsit înţelegere şi aş fi putut găsi înţelegere pentru asigurarea vieţii, libertăţilor şi continuităţii istorice a acestui nenorocit popor, nu aş fi ezitat să ies din război, nu acum, ci chiar de la începutul conflictului mondial, când Germania era tare. […]

Ţara, prin câte trei milioane de voturi (referendumul naţional – n.n.), mi-a dat dezlegare şi a aprobat tot ce eu făcusem.

În consecinţă, a accepta astăzi propunerile Molotov însemnează:

  1. – a face un act politic de renunţare şi pierdere a Basarabiei şi Bucovinei, act pe care România nu l-a făcut până acum niciodată de la 1812 şi până la ultimatumul Molotov.

I-am adăugat că după părerea mea, făcând acest act, putem pierde beneficiul Chartei Atlanticului, în care Roosevelt şi Churchill s-au angajat, printre altele, „să nu recunoască nicio modificare de frontieră, care nu a fost liber consimţită”.

  1. – să bag Ţara pentru vecie în robie, fiindcă propunerile de armistiţiu conţin şi clauza despăgubirilor de război neprecizate, care, bineînţeles, constituie marele pericol, fiindcă, drept gaj al plăţii lor, ruşii vor ţine Ţara ocupată nedefinit. Cine, am spus Dlui Mihalache, îşi poate lua răspunderea acceptării acestei porţi deschise, care poate duce la robia neamului? […]
  2. – a patra condiţie cerută de Molotov şi de anglo-americani este să dau ordin soldaţilor să se predea ruşilor şi să depună armele, care ne vor fi puse la dispoziţie pentru ca, împreună cu ruşii, să alungăm pe nemţi din Ţară.

Care om cu judecata întreagă şi cu simţul răspunderii ar putea să dea soldaţilor Ţării un astfel de ordin care, odată enunţat, ar produce cel mai mare haos şi ar lăsa Ţara la discreţia totală a ruşilor şi germanilor?

Numai un nebun ar putea accepta o astfel de condiţie şi ar fi pus-o în practică.

Vecinătatea Rusiei, reaua ei credinţă faţă de Finlanda, Ţările Baltice şi Polonia, experienţa tragică făcută de alţii, care au căzut sub jugul Rusiei, crezându-i pe cuvânt, mă dispensează să mai insist.

Notez că, atunci [când] ni s-au propus acestea, situaţia militară a Germaniei, deşi slăbită, era totuşi încă tare.

  1. – în sfârşit, propunerile Molotov mai conţineau şi clauza care ne impunea să lăsăm Rusiei dreptul de a pătrunde pe teritoriul României oriunde va fi necesar, pentru a izgoni pe nemţi din Ţară. Adică, sub altă formă, prezenta ocupaţiune rusească cu toate consecinţele ei. […]

I-am răspuns Dlui Mihalache că, într-o astfel de situaţie, este de preferat ca un popor pe care-l aşteaptă, dacă are siguranţa că îl aşteaptă o asemenea soartă, să moară eroic, decât să-şi semneze singur sentinţa de moarte. […]

 Cum Regele spunea ca aceste tratative să înceapă imediat, Dl Mihai Antonescu i-a spus că aşteaptă răspunsul de la Ankara şi Berna pentru a obţine consimţământul Angliei şi Americii de a trata cu ruşii. Aceasta, fiindcă Churchill, în ultimul său discurs, a spus, vorbind despre România, că „această Ţară va fi curând la discreţia totală a Rusiei”, ceea ce era un avertisment că vom fi atacaţi în forţă şi că vom fi total la discreţia lor şi că va trebui să tratăm mai întâi cu ruşii.

Acest „mai întâi”, legat şi de alte indicaţii pe care le-am avut pe căi serioase, a determinat pe Dl M. Antonescu să arate Regelui că este o necesitate să mai aştepte 24 de ore, să primească răspunsurile pe care le aşteaptă şi după aceea să continue cu tratativele.

Eu am confirmat că sunt de acord cu aceste condiţii, chiar cu plecarea Dlui M. Antonescu la Ankara şi Cairo pentru a duce tratative directe.

În acest moment, Regele a ieşit din cameră, scuzându-se faţă de mine, şi discuţia a continuat câtva timp cu generalul Sănătescu, revenind cu afirmaţia că va aduce el adeziunea scrisă a Dlor Maniu, Brătianu şi Titel Petrescu.

Când eram în curs de discuţiuni şi mă plictiseam aşteptând revenirea Regelui pentru a pleca, Regele intră în cameră şi în spatele lui apare un maior din garda Palatului, cu şase-şapte soldaţi cu pistoale în mână.

Regele a trecut în spatele meu, urmat de soldaţi, unul din soldaţi m-a prins de braţe pe la spate şi generalul Sănătescu mi-a spus: „Dle Mareşal, sunteţi arestat pentru că nu aţi vrut să faceţi imediat armistiţiu.” […]

Iată cum a ajuns un om care a muncit 40 de ani, ca un martir, pentru Ţara lui, pe care a salvat-o de două-trei ori de la prăpastie, care a scăpat de la o teribilă răzbunare pe membrii Dinastiei, care a luat jurământul tânărului Rege în strigătele mulţimii, care îmi cerea să dau pe toţi din Palat pentru a fi linşaţi şi care a servit timp de patru ani, cu un devotament şi cu o muncă de mucenic, Armata înfrântă, Ţara şi pe Regele ei.

Istoria să judece. Mă rog lui Dumnezeu să ferească Ţara de consecinţele unui act cu atât mai necugetat, cu cât niciodată eu nu m-am cramponat de putere […] .

Mareșal ION ANTONESCU

…Mareșalul ION ANTONESCU, în faţa plutonului de execuţie (1 iun.1946): ”Spune-i Regelui că nu plec supărat pe el. Mai mult, spune-i că îi mulţumesc că mi-a dat prilejul să mă aşez cu un minut mai devreme lângă martirii Neamului, care au luptat pentru gloria şi mărirea lui” – cf. Flux 24.

Sursa: Adrian Botez (nuvela Ofițerul)

 

IMG_20150828_142239

Categorii:GÂND, NOTE LITERARE

Roben SRL Hațeg, istorii de ieri și de azi…


Roben 15

Categorii:HAŢEG
%d blogeri au apreciat asta: