Arhiva
UN POET ÎN BABILON: IOAN BARB. Note literare, opera, cărţile, erorile, semne…
SEMNAL: REVISTA „ACTUALITATEA LITERARA” NR. 17/2012
A apărut Actualitatea literară nr. 17, februarie 2012, în care semnează: Deniz Otay,Nicolae Silade, Remus Valeriu Giorgioni, Mircea Anghel, Gheorghe Secheşan, Liviu Petru Bercea, Paul Gorban, Aliona Dovghei, Corneliu Vasile, Luca Cipolla, Radu Niţescu, Magda Ursache, Paul Aretzu, Gheorghe Miron, Wislawa Szymborska (laureata Premiului Nobel pentru Literatură 1996), Cristina Sava, Brian Docherty, John Mole, Mãdãlina Borcău şi Petronela Corobleanu.
Revista poate fi descărcată la adresa: http://www.ziarulactualitatea.ro/al/al17.pdf
De la Nicolae Silade.
Din Sumar:
Magda URSACHE
Literatura secretă si monstruoasa coalitie Securitate-Cenzură
Cronica literară
de R. V. GIORGIONI
Nicolae SILADE
Despre antologii si provincialisme
Virgil DIACONU:
Un SECOL de singurătate
poezie
Paul GORBAN
Aliona DOVGHEI
Corneliu VASILE
Luca CIPOLLA
Radu NITESCU
meridiane:
Wislawa Szymborska (1923-2012)
în traducerea lui Al. G. SERBAN
proză
Mircea ANGHEL
Livius Petru BERCEA
Gheorghe MIRON
Revistă a Unirii Scriitorilor din România n http://www.ziarulactualitatea.ro/actualitatea-literara/n
actualitatea literară nr. 17, anul III februarie 2012
Zece întrebări pentru scriitorul Paul ARETZU (adresate de R.V.G.)
INFORMAŢIILE LA CASA DE PENSII COSTĂ! TARIFE, COMISIOANE, ACTE…
COMISIOANE SI TARIFE LA CASA DE PENSII, INFORMATIA COSTA!
In Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 129 din data de 22 februarie 2012 a fost publicata Decizia președintelui Casei Naționale de Pensii Publice nr. 1/2012 privind comisionul si tarifele care se percep de către Casa Naționala de Pensii Publice si de către casele teritoriale de pensii la efectuarea unor operațiuni care nu sunt legate de stabilirea si de plata pensiilor si a altor drepturi de asigurări sociale din sistemul public de pensii.
Operațiunile pentru care se percep tarife, tarifele:
– Copierea documentelor solicitate privind liberul acces la informațiile de interes public – 0,5 lei/pagina.
– Certificatul privind stagiul de cotizare si punctajul anual realizat in sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale – 15 lei/certificat;
– Adeverințele care atesta calitatea, venitul asigurat si/sau stagiul de cotizare realizat – 15 lei/adeverința;
– Adeverințele care conțin informații necesare executării silite, solicitate de către executorii judecătorești si executorii bancari – 17 lei/persoana pentru care se oferă informații;
Pentru reținerile din pensii, efectuate de către casele teritoriale de pensii in calitate de terț poprit, un comision de 3% aplicat asupra sumei lunare ce face obiectul reținerii, care se percepe si se încasează de la pensionar, prin reținere din pensie.
BRADUL, VERSURI DE ADRIAN BOTEZ. Dincolo de zăpezi: verdele…
BRADUL
mamei mele, Adriana
pustiu – cu ochii-nceţoşaţi de lacrimi
privesc la bradul înălţat din munte:
cui îi vei îndemna plecata frunte
să se împlânte – iar – în ceruri?
rând după rând – ieşi-vom nori din piatră:
tu vei rămâne-arătător spre stele!
…dar cine îşi mai face astăzi vatră
focul dumnezeiesc cărând pe schele?
vin vremi pitice – ne-apărăm sub Cruce
n-avem urmaşi împătimiţi de jaruri:
cu noi – sub glie-un ev întreg se duce…
…amurg grăbit – nu tu-mi aduci amaruri:
rămâne însă – veghetor în munte
atât de singur – bradul cel din frunte…!
LA PROHODUL BRADULUI
la prohodul bradului
vine maica cerului:
plânge cântă şi descântă
de dor şi inimă frântă
au plecat pe struni de vânt
fraţi de cetini – rând pe rând
în urmă-le lunecând
ceaţa unui pribeag gând
şi o rană de cuvânt
…lumânările de rouă
frâng lumile drept în două
GEME LEMNUL BRADULUI
geme lemnul bradului
sub arcuşul vântului…
bradului şi mândrului
bradului înaltului
bradului şi dreptului…
cearcă peana fierului
pe strunele lerului:
numai zdrangăt irosesc
nămeţii îi spovedesc
sufletul li-l răsipesc
spulberă împărtăşanii
cu vin alb – albe litanii
vânzări de cutremure
pângăriri de vergure…
…mânăstirea cerului
şuieră ungherului
(ospătat hingherului…)
să nu-i spună Lui Hristos
de dezmăţul de pe jos
să nu-i spună Domnului
de beţia Robului…
***
Adrian Botez
CONSTANTIN STANCU ÎNTREABĂ, POETUL IOAN BARB RĂSPUNDE, SCURT DIALOG DESPRE VIAŢĂ…
Întrebările Constantin Stancu:
- De-a lungul vieţii, ce aţi considerat că vă lipseşte cel mai mult ?
I.B. – Până la treizeci şi patru de ani voinţa şi curajul. Aş fi dorit foarte mult să schimb unele lucruri din viaţa mea dar, din păcate, n-am reuşit. În fiecare iarnă îmi promiteam că în primăvară voi fi un alt om, îmi voi schimba comportamentul, voi fi un om nou; degeaba îmi propuneam. Făceam exact invers decât îmi doream. La sfârşitul anotimpului îmi aduceam aminte de promisiune şi îmi venea întotdeauna în minte cartea „Întunecatul april”, de Emil Botta. Mi se părea că joc în, propria mea dramă. De abia după mulţi ani am realizat că jucam de-adevăratelea. Şi nu nu cred că am fost un actor slab. Dar să revin la întrebare, cam pe la 20 de ani am realizat că în viaţă îmi lipsea cel mai mult Dumnezeu. Am suportat să trăiesc cu acest adevăr paisprezece ani. Şi după aceea L-am chemat şi mi-a copleşit viaţa. Concluzia: doar de la acea dată am început să trăiesc.
- C. S. – Ce aţi învăţat de la adversarii sau duşmanii dumneavoastră ?
I.B. – Nu ştiu dacă am sau am avut cu adevărat duşmani. Doar oameni care au nutrit uneori, faţă de mine, anumite sentimente mai puţin ortodoxe. Şi nu din duşmănie, nici măcar din răutate ci doar datorită faptului că nu au reuşit să se cunoască suficient pe ei înşişi. Vine o vreme când ai curajul să te uiţi în oglindă şi să nu-ţi placă ceea ce vezi. Dincolo de aparenţe recunoşti că abisul este, de fapt, în tine. De aceea este greu să pui eticheta, sau să încriminezi, ceea ce nu cunoşti. După mulţi ani am învăţat că este mai înţelept să-mi fac din adversari sau duşmani prieteni. A fost foarte greu, deoarece a trebuit să mă smeresc şi să recunosc că au fost momente când am fost rău deşi ştiam că trebuia să fiu bun. Adică momente când am greşit. Şi mi-am dat seama că aşa cum nu este zi în care un om să nu greşească în faţa lui Dumnezeu, aşa nu a fost niciodată în viaţa mea un om apropiat în faţa căruia să nu fi greşit măcar o dată. De aceea am început să-mi cer iertare şi pentru greşelile pe care nu le cunosc. Apoi am încredinţat cuprinsul şi încheierea fiecărei poveşti din viaţa mea în mâna lui Dumnezeu. El a făcut tot ceea ce mai trebuia. Şi întotdeauna a făcut-o foarte bine. Dar toate acestea le-am învăţat în a doua parte a vieţii mele, de la un frate mai mare, numit Iisus Hristos.
- C.S. – O întrebare clasică: ce înseamnă dragostea pentru dumneavoastră, la modul practic, de zi cu zi ?
I.B. – Nu vorbesc despre aspectul empiric al acestei chestiuni. Latura luminoasă a acestui sentiment este o aură care se aşează ca un scut de protecţie în jurul celor din preajma ta. Care nu te lasă să vezi în cel de lângă tine decât o fiinţă la fel de vulnerabilă cum ştii prea bine că eşti. Însă cea mai mare binecuvântare pentru un om este să fie un receptor al cuvintelor lui Hristos: să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Este cea mai mare poruncă şi este cel mai greu de ţinut. Ţine de respectul pe care ţi-l acorzi ţie însuţi, exact la opusul personajului dostoiesvkian Kirillov, din Demonii, care în idealul său de a cunoaşte libertatea deplină a devenit un egoist şi şi-a pus capăt zilelor în numele libertăţii depline. A experimenta cu adevărat dragostea înseamnă a fi conştient că eşti dependent sută la sută doar de Dumnezeu şi că viaţa ta este ca un fir de păr trecut printre degetele mâinii sale. Şi că oricând s-ar rupe firul nu ai de ce să te temi deoarece ai cădea în palma caldă a Lui. Dacă vrei să experimentezi dragostea nu ai decât să ieşi la poarta casei şi să vezi în fiecare trecător un prieten care are nevoie, ca şi tine, de afecţiune. Şi să crezi că fiecare trecător ar putea fi Isus Hristos.
- C.S. – Care sunt cărţile pe care le preferaţi şi de ce le preferaţi pe acestea şi nu altele ?
I.B. – Când eram tânăr citeam tot ce-mi cădea în mână, eram însetat de cunoaştere. Când am descoperit Biblia, am înţeles că între coperţile ei se găseşte Cuvântul revelat al lui Dumnezeu şi mi-am dat seama că acesta conţine toate profundele taine ale înţelepciunii absolute. O lungă vreme n-am mai putut citi nimic altceva. După aceea mi-am dat seama că am citit cărţi pe care nu le-aş mai reciti niciodată. Dar şi acum citesc cam tot ce există de ultimă oră în poezie şi, în măsura în care pot, în literatură în general. Dar totusi cred ca cele mai interesante carti sunt cele pe care nu le-am citit.
- C.S. – Care este locul în care vă simţiţi cel mai bine ?
I.B. – Poate cineva s-ar aştepta la alt răspuns. Dar eu mă simt cel mai bine acasă, în familia mea dar şi mai bine când rămân singur în mine însumi şi la sfârşit îmi dau seama că nu sunt singur şi că se mai plimbă cineva prin mine şi ştiu că este o Altă Persoană, ca un susur blând. Atunci mă năpădeşte bucuria şi mă dezmeticesc plângând. De câteva ori m-am trezit plângând în public, dar era ca o eliberare, un salut al sufletului acordat cu reverenţă Celui ce-mi umplea de viaţă singurătatea.
- C.S. – Ce înseamnă pentru dumneata gândul acesta: acum ?
I.B. – Mă tem că nu există acum. Doar ai gândit şi momentul a trecut în umbra trecutului. Dacă ar trebui să mă exprim plastic cred că acum reprezintă frântura de timp desprinsă din viitor pentru a se depune pe trecut. Singurul acum se găseşte doar în interiorul prezentului continuu în care se manifestă Dumnezeu, care îşi Este suficient Sieşi şi este din eternitate în eternitate. De aceea El lasă o poruncă, de fapt o invitaţie la Mântuire şi, deci, la eliberare de sub robia păcatului adamic. El face această frumoasă invitaţie: „acum, dacă auzi glasul, nu-ţi împietri inima” , adică spune-i da Mântuitorului Isus Hristos în viaţa ta. Iar despre zile El mai spune că ziua de mâine nu este a ta, deci posibilitatea salvării este chiar astăzi, chiar acum. După acum, orice timp poate fi prea târziu.
Intrebări: Constantin Stancu
Răspunsuri: Ioan Barb
POEMELE BĂTRÂNULUI, ARGUMENT ÎN FAŢA TIMPULUI DE EUGEN DORCESCU
POEMELE BĂTRÂNULUI DE EUGEN DORCESCU
FRAGMENT
3
Incompatibil cu
spaţiul, cu timpul,
bătrânul îşi gustă, în
singurătate, acronia,
obligat, totuşi, prin pârghia
necruţătoare a gravitaţiei,
să rămână fixat într-un loc,
într-un topos, în spaţiul
de care nu-l mai leagă nimic,
în afara repulsiei.
Dar şi timpul deşiră şi
sfâşie – timpul, criminal nevăzut,
adânc împlântat
în inima spaţiului, adânc
împlântat în trupul
bătrânului,
muşcându-i sufletul,
însângerându-i sufletul,
noaptea, mai ales,
noaptea târziu,
colindând prin coşmaruri,
ca o hienă.
EUGEN DORCESCU
POEMELE BĂTRÂNULUI – POEMAS DEL VIEJO
(Traducción del rumano – Elegii, Ediciones Mirton, Timişoara, 2003 – : Rosa Lentini y
Eugen Dorcescu)
SEMNAL: EUGEN DORCESCU, POEMELE BĂTRÂNULUI, IN SPANIA!
EUGEN DORCESCU IN LIMBA SPANIOLA! Semne in timp!
Volumul de poezie bilingv Poemas del viejo – Poemele bătrânului a
apărut, zilele trecute, la o editura din Spania.
Aşadar:
Eugen Dorcescu, Poemas del viejo – Poemele bătrânului,
Prefaţă: Andrés Sánchez Robayna; Traducere: Rosa Lentini şi Eugen
Dorcescu, Ediciones Igitur, Montblanc (Tarragona), Spania, 2012.
REVISTA „CITADELA”. Satu Mare – februarie, 2012. Redactor sef: Aurel Pop.
UMOR DE DUMINICA
Restul a fost fabricat în China.
– Vreau sa impresionez o fata, care aparat sa il folosesc?
Instructorul se uita la el si ii raspunde:
– Foloseste bancomatul!
FANTOMELE CORĂBIILOR
TAINA CĂLĂTORIEI
Chemarea la călătorie este pentru om una dintre chemările esenţiale. La început omul era în căutarea unei cetăţi, pentru că cetatea era şi una de apărare împotriva vrăjmaşilor. Pe urmă omul a învăţat să călătorească în căutarea unei cetăţi cereşti, plină de lumină, acolo unde, poate, curge râul acela plin de viaţă şi dătător de viaţă.
Nina Ceranu în cartea sa CEEA CE LUĂM CU NOI– cartea apărută la Editura „Eubeea „, Timişoara, 2005 transmite bucuria călătoriei, a ieşirii din pământul românesc în locuri din alte zări, ducând în inimă cuvântul românesc şi ideea ieşirii din cenzura zilei.
Dorul după călătorii al românului a fost unul adânc şi profund, limitaţi la locul nostru cel de toate zilele, înainte de 1989 priveam doar cu sufletul spre altceva, era un fel de evadare şi un fel de protest împotriva lanţurilor nevăzute, poate şi o recompensă, pentru că atunci sentimentul era unul copleşitor, insuportabil, cine putea să ţină spiritul uman legat doar de o ideea străină, când omului i s-a încredinţat întreg pământul ?
Povestirile acestea scurte, dar pline de o bucurie de neoprit ale Ninei Ceranu, sunt scurte mesaje ale românilor către români venite din Germania, Moldova, Cipru şi poate numărul acesta de trei puncte cardinale este important în mişcarea spiritului înspre marginile pământului.
Scriitoarea povesteşte detaşat, simplu şi adânc călătoriile, de fapt o singură călătorie în căutarea libertăţii spiritului. În Germania sau oriunde descoperă românii pur şi simplu, dar şi semnificaţia profundă a locurilor prin semnele locale menite să-l marcheze pe românul căutător de patrie în alte patrii. Nina Ceranu descrie gesturile simple ale călătoriei şi întâmplările care se produc între oameni în orice călătorie, relaţiile acelea poate repede uitate, dar care totuşi marchează fiinţele noastre efemere, orice ieşire are sensul ei.
În Germania descoperă lucrurile mari de care românii au citit, au auzit şi s-au bucurat, şi disponibilitatea pentru a învăţa. Fundaţia Beethoven are 60 de asociaţii sau fundaţii din întreaga lume care susţine memoria marelui compozitor, pentru că păstrarea intactă a imaginii unei idei înseamnă mari sume de bani, efort, răbdare, dorinţă de a conserva spiritul acela de evadare din obişnuit în eternitate cu manuscrise, cu fotografii, cu pianul, cu viori, cu atâtea lucruri care mai păstrează farmecul discret şi neînţeles al geniului şi care toate aşteptă reîntoarcerea compozitorului.
Sau poate amintirea bătrânului Rin care leagă lumile, pe malul căruia stă Lorelei încremenită în stâncă şi pe stâncă, păzind dragostea plecată şi speranţa care poate lega oamenii aşa cum se leagă imperiile prin vreme, fecioara frumoasă care îşi piaptănă părul de aur şi cântă lumii la margine de râu, o melodie minunată, până când marinarul uimit este înghiţit de valurile flămânde, vrăjit de cântecul acela pe care îl cântă Lorelay, totul o poveste tristă, străveche care te cuprinde în aerul răcoros lângă muntele care se face de lumină precum în gândurile lui Heirinch Heine, poetul celebru şi atins de dragoste …
Mai reţine Nina Ceranu statuia cărbunăresei din cetatea medievală care trăia din vânzarea cărbunelui şi reţinea doar cât să trăiască, restul dăruia celor în nevoie, edilii din Linz au înţeles că exemplul ei este unul care merită păstrat intact, este imaginea femeii care duce cu spatele cărbunele pe vreme bună sau pe ploaie pentru a-i ajuta pe alţii, un efort care ar trebui să marcheze Europa.
„Mintea mea ţese o poveste tragică: <<Străinul şi înstrăinarea „. Eroii mei sunt nişte inşi „ţepuiţi „ sub diferite forme, din patroni hrăpăreţi – peste tot la fel – care încearcă să obţină profit maxim cu minim de cheltuieli …” >>Este poveste zilnică a celor care speră că altundeva vor trăi mai bine, mai altfel, că vor descoperi o altă lume, care, iată, are aceleaşi tipare …
Deodată sufletul obosit al călătorului descoperă o biserică şi caută odihna eternităţii, chiar dacă biserica este altfel, Dumnezeu este acelaşi, formele par a nu mai conta, călătorul iese de acolo senin, pacea este semnul că Dumnezeu lucrează …
Evadarea la Chişinău a Ninei Ceranu este una a paradoxurilor, în căutarea României acolo este totuşi altceva, inscripţii bilingve, rusă şi română, oameni care vorbesc la fel, par a se înţelege în ambele, doar dorul după timbru plăcut, original, al românilor mai atinge pe oameni, e un dor care învăluie, un dor de ACASĂ …
În Chişinău se descoperă piaţa de legume, aproape ireală, bogată şi diversă, e semnul unei prospeţimi neaşteptate pentru ochiul românului, o apropiere de natură aproape violentă pentru cel care trăieşte la oraş, între betoane şi autovehicule …Întâlnirea cu scriitori din Moldova pare a fi emoţionantă, ei sunt mai aproape de sufletul uman, de tot ceea ce respiră în stil românesc şi care bate în ritmul secret al iubirii de limba română, poate diferit de modul de organizare a culturii în cetate, mai altfel, mai de departe …
Ochiul a văzut în Moldova ceea ce inima dorea de multă vreme …
Dar călătoriile Ninei Ceranu capătă o altă dimensiune în Cipru, un fel de miraj, simboluri vechi ale creştinismului sub influenţă greacă, o izbucnire de lumină şi viaţă şi mituri vechi care au rămas intacte, ca muntele care naşte o mănăstire, icoane vechi care cheamă minunea, sate simple şi inimi care vibrează, iar călătorul nu înţelege conflictele interetnice, războaiele nejustificate de nimic decât de orgolii, mândrie şi, la cealaltă parte a istoriei, îndemnul ca marele om să-şi urmeze drumul:
„Soarta hotărâtă de Domnul trebuie s-o urmezi/Mare om. Lasă spiritul de sus să-şi fie ghid/şi în tine însuţi trezit să fii/Pentru ca drumul spre stele să fie liniştit…”
„De pe acoperişul castrului medieval, marea se vede în tot albastrul ei. Spărturi în zidul puternic – lăcaşuri pentru tunurile ce-au vegheat meterezele cetăţii. Un tun e încă îndreptat, cu gura lui de foc stins, spre fantomele corăbiilor din zare .” Imaginea unei ţări la margine de Europa, dar cu spiritul european planând ca păsările peste pământul flămând de istorii nespuse …
În călătorii reale şi tainice în acelaşi timp, scriitoarea nu a fost singură, au însoţit-o români, prietene, durerea de nu fi mai aproape de lumea ca lume şi o încercare timidă de iniţiere în tainele călătoriei …nostalgii neexplicabile, venind din direcţii surprinzătoare, amintiri despre lucruri care s-au mai petrecut, un miros proaspăt de început de lume, totuşi …
DOSARUL ANGAJATULUI, CONŢINUTUL
DOSARUL ANGAJATULUI
Societăţile comerciale păstrează la sediul declarat, dosarul angajatului care trebuie sa conțină:
– Contractul individual de munca în formă scrisă, conform Codului Muncii.
– Actele adiţionale la contractul individual de muncă.
– Decizii date de conducerea angajatorului, cu efecte pentru angajat.
– Fisa postului completată la zi, inclusiv actele adiţionale la fişa postului.
– Fisa medicala de la cabinet medicina muncii.
– Curriculum vitae, modelul european.
– Copii diplome de studiu si acte de calificare.
– Copie livret militar, acolo unde este cazul.
– Copie după cartea de identitate, sau paşaport, după caz.
– Copie acte de specializare emise de când lucrează la actualul loc de munca, la acelaşi angajator.
– Copie certificat de naștere.
– Copie certificat de căsătorie.
– Copie sentința de divorț, după caz, sau actul din care rezultă divorţul, conform Codului civil actual.
– Copie certificat naștere copil sau copii, după caz.
– Declarație pe propria răspundere daca are sau nu are persoane in întreținere, conform Codului fiscal.
– Cererile anuale prin care solicita acordarea concediului de odihnă cuvenit conform legii.
– Cererile prin care a solicitat concedii fără plată, învoiri, etc.
– Pentru persoanele care au calitatea de gestionar, se mai adaugă: decizia de numire, contractul de garanţie (mobiliară sau imobiliară, înregistrat, conform legii în vigoare), cazierul judiciar, cazierul fiscal, alte acte prevăzute de legea gestionarilor.
– Eventualele recomandări de la persoanele fizice sau juridice legate de persoana angajatului.
– Copii ale adeverințelor eliberate de angajator la cererea angajatul în cauză (pentru diverse instituții, bănci, etc.)
– Fişa de evaluare anuală.
– Decizii de sancţionare, dacă este cazul.
SEMNAL: REVISTA BOEMA 36 – FEBRUARIE 2012!
|
BOEMA 36 / Februarie, 2012
|
| Din cuprins
|
|
Poezie: A. G. Secarã (p.3), Constantin Oancã (p.7), Mihail Gãlãtanu (p.10), Ioan Gheorghitã (p.15), Elena Mlãdinoiu / Sanda Panait / Veronica Turchinã / Oana Panait / Grigore Grigore (p.20), Elena Clãtinici (p.21), Mihai Horga (p.32) Prozã: Gheorghe Seitan – Pândar la vie (p.11), Iris Naum – Bobul de mac (p.13), Victor Cilincã – Atlantic pisat (p.16), Petre Rãu – Devoratiuni pe portativul sufletelor (p.22), Maria Tirenescu – Cu Lady la doctor / Cum am învãtat un pui sã meargã pe punte (p.24) Cronicã de carte: Adrian Botez – Ouroboros-ul, de pe “Drumul toiagului”: “Pe masa de operatie”, de Constantin Stancu (p.29) Note de lecturã: Sanda Burtã / “Maladia mortii” sau cartea care te citeste (p.19), Petre Rau – Versuri pe portativul inimii (p.27) Eseu: Adrian Botez – Lumea Alchimicã a magului zalmoxian, cu arheopterixul din om (p.5) Interviu: Gabriel Dragnea – Singura scuz[ a existentei poeziei…, interviu cu poeta Ana Blandiana (p.4) Umor: Dan Ion Sanda – Beculetul ceausist si-ntelepciunea femeii (p.25) Picturã: Gh. A. Stroia – Elena Lupascu, expozitie de picturã (p.9) Anunturi: Redactia – Festivalul – concurs international de creatie literarã “Titel Constantinescu”, Editura Rafet, Râmnicu Sãrat / Concurs international de poezie si prozã “StarPress 2012”, Vâlcea Turism (p.33) Cãrti: Redactia – Cãrti sosite la redactie (p.34-35)
Graficã: |
VACILE GRASE, VACILE SLABE…
„Toată lumea consideră că progresul economic este infinit.
Este o eroare de interpretare a istoriei şi, în orice caz, nu cunosc pilda din Biblie cu cele şapte vaci grase şi cele şapte vaci slabe.
E un adevăr istoric care a fost dovedit ştiinţific – există diverse cicluri de creştere.”
Neagu Djuvara
Fragment de interviu
Sursa Adevărul
costyabc - hatzegworld 