Arhiva

Archive for aprilie 2015

Deseurile de echipamente electrice si electronice, noi reguli. Comercianţii vor trebui să se reorganizeze şi să asigure colectarea lor!


Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 5/2015 privind deseurile de echipamente electrice si electronice, publicată in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 253 din 16 aprilie, intră în vigoare în data de 26 aprilie 2015.

 

Producatorii si distribuitorii vor fi obligati sa ofere cumparatorilor anumite informatii atunci cand isi vand echipamentele electrice si electronice (DEEE).

Deseurile vor trebui preluate gratuit de la clienti in sistemul “unul la unul”
În momentul vanzarii de DEEE, clientii vor trebui informati cu privire la costurile colectarii, tratarii si eliminarii deseurilor echipamentelor. Informaţiile sunt evidentiate separat şi nu vor putea fi mai mari decat cele reale suportate pentru echipamentele respective atunci cand acestea devin deseuri.
Producatorii vor trebui sa informeze clientii referitor la:
• obligatia de a colecta separat deseurile de echipamente electrice si electronice (DEEE) si de a nu le elimina impreuna cu deseurile municipale nesortate;
• sistemele de predare si colectare puse la dispozitie, incurajand coordonarea informatiilor despre centrele de colectare existente, indiferent de producatorii sau alti operatori care le-au infiintat;
• rolul utilizatorilor din gospodarii in reutilizarea, reciclarea si alte forme de valorificare a DEEE;
• potentialele efecte nocive asupra mediului si sanatatii umane ca urmare a prezentei substantelor periculoase in EEE;
• semnificatia simbolului pubelei cu roti barata cu o cruce (foto dreapta).
Informatiile de mai sus vor fi prinse in instructiunile de utilizare.
Exceptie vor face doar cele referitoare la sistemele de predare si colectare, care vor putea fi furnizate in magazine si/sau prin intermediul campaniilor de constientizare.

Simbolul va putea fi aplicat pe echipamente, ori pe ambalaj, pe instructiunile de utilizare si pe certificatul de garantie.

Ordonanta de urgenta stabileste o sanctiune pentru persoanele fizice care detin deseuri de echipamente electrice si electronice, care vor fi obligate sa le predea catre sistemele de colectare stabilite prin lege. Amenda de nerespectare, intre 500 si 1.000 de lei.

Comercianţii care au spatii de vanzare de cel putin 400 m2, va trebui asigurata colectarea gratuita a deseurilor foarte mici, cu dimensiuni de pana in 25 cm. Se aplică amenzi cuprinse intre 30.000 si 50.000 de lei.
Producatorii de echipamente vor trebui sa se inscrie intr-un registru national
Producatorii, şi cei care folosesc doar magazine online, vor trebui sa se inscrie in Registrul national al producatorilor, ţinut de Agentia Nationala pentru Protectia Mediului, care vor primi un numar de inregistrare pentru a-l comunica tuturor retelelor comerciale prin care sunt vandute echipamente electrice si electronice.

Preluarea DEEE care vin din gospodariile particulare va fi facuta de catre serviciul public de colectare a DEEE, distribuitori si centrele de colectare a DEEE.

Este interzisă eliminarea acestora sub forma de deseuri nesortate.

Centrele de colectare vor fi obligate sa preia gratuit toate DEEE si sa tina evidenta acestora atat la intrare, cat si la iesire.
Unitatile administrativ-teritoriale vor trebui sa asigure colectarea prin cel putin una dintre urmatoarele:
• centre fixe de colectare, minimum unul la 50.000 de locuitori, dar nu mai putin de un centru in fiecare unitate administrativ-teritoriala;
• puncte de colectare mobile, in masura in care acestea sunt accesibile populatiei ca amplasament si perioada de timp disponibila;
• colectare periodica cel putin o data pe trimestru.

 

Simbolul

Simbol DEEE

Categorii:PRACTIC

Revista Algoritm literar nr. 1 (11)/2015. Director fondator: Ioan Barb. Senior editor: Silviu Guga. Vremuri complicate, lecturi fidele i

Categorii:REVISTA

Vatra veche nr. 4/2015. Nicolae Băciuţ şi literatura fără frontiere…

Categorii:literature, REVISTA

Revista Contraatac nr. 34/2015. Adrian Botez şi pasiunea pentru adevăr, artă implicată şi bucuria lecturii

Categorii:REVISTA

Revista Cervantes, câteva gânduri…


IN ATENTIA IUBITORILOR SI CREATORILOR DE CULTURA!

1.Pregătim revista Cervantes nr. pe luna mai 2015 şi aşteptăm creaţii originale de orice fel

Trebuie trimise material corectate si o mica prezentare culturala + fotografie, tel contact

2. Pregătim o antologie literară inedita, intitulata CENACLUL DIN CER.

E va avea creatii_literare si de arta, grafica, pictura, etc apartinand unor autor decedati in 2014!!!

Daca stiti de existenta acestor autori, urmasii sau colegii interesati, sa ne contacteze si vor primi detalii

Corespondenta office@inspirescu.ro tel 0732407032

3.Am realizat prima carte cu hartie crem(galbuie) deosebita, manseta coperta.In luna mai daca va realizam contonutul cartii dvs cu hartie de acest fel,costul nu va fi mai mare ca si la o carte cu hartie alba!!!!

4.Dorim să facem suplimente tematice la revista Cervantes, asteptăm sugestii

Editura Inspirescu, director Liliana Terziu, 0726178684

Manager grup cultural, George Terziu ,0732407032

Grupul cultural Inspirescu – Cervantes.

 

coperti cervantes web

Categorii:literature, PRESA

Civilizaţie, deşeuri şi moartea din telefoanele mobile. Statistici despre viitorul pustiului…


E-deşeu şi alte fineţuri

Lumea este copleşită de greutatea deşeurilor. Un nou termen e-deşeuri, definit prin ruina obiectelor care ne-au marcat viaţa. Cel mai mare volum de „e-deseuri” se găsește in SUA si China. Un scor copleşitor: 32 % din deșeurile de acest tip de pe glob, urmează Japonia, Germania si India.
Greutatea deșeurilor electrice si electronice din lume a atins in 2014 41,8 milioane de tone, fata de 39,8 de milioane de tone in 2013 (Raport de la Universitatea Națiunilor Unite (UNU), organizație academica internaționala, cu sediul la Tokyo, care funcționează sub egida ONU).

Aproximativ 60 % dintre aceste produse sunt echipamente pentru bucătărie, baie sau mașini de spălat rufe, urmează telefoanele mobile, computerele, laptopurile si imprimantele, cu un cuvânt bine modulat, „e-deseuri”.

Norvegia generează cea mai mare cantitate de asemenea deșeuri raportata la numărul de locuitori, 28,4. kg, apoi Elveția (26,3 kg) si Islanda (26,1 kg).

Există şi zone mai puţin afectate, lipsite de beneficiile civilizaţiei, precum regiunea din estul Africii, cu 1,7 kg de deșeuri electrice si electronice pentru fiecare locuitor anual.

Categorii:GÂND, PRESA

Poetul Ioan Evu să somează: „Cântaţi în plină ninsoare de flori de măr!”


Nelu desen

Categorii:FOTO, GÂND

Sintagme literare nr. 3 (14) /2015. Geo Galetaru şi literatura română de azi… Poezie, proză, eseu, atelier critic, la curţile dorului, universalia…


Sintagme 1

SINTAGME 3 15, click pentru lectura!

 

Am primit de la Geo Galetaru

Categorii:REVISTA

False tradiţii: Masacrul mieilor…


ADEVĂRATE ŞI FALSE TRADIŢII CREŞTIN-GETO-DACE. MASACRUL SATANIC AL MIEILOR.
OUL ŞI ÎNVIEREA, PRIN VIZIUNEA STRĂMOŞILOR NOŞTRI, GETO-DACII

 

 

 

 

Dintre cei 12 apostoli, Sfântul Apostol Andrei a avut, de departe, misiunea cea mai uşoară, în ce priveşte încreştinarea geto-dacilor, din Dobrogea: geto-dacii erau singurul popor din Europa care credea, cu desăvârşire, în nemurirea sufletului – şi ştia despre ÎNVIERE!!!(aveau modelul Zalmoxis – cel înviat/înălţat, după trei ani de scufundare sub pământ…).
Trebuie să spunem însă, de la început, că, şi la sat, şi la oraş, Biserica de Zid (instituţională), iar nu Biserica lui Hristos – perpetuează, în mod ciudat (şi deloc spre cinstea ei!), pe lângă tradiţiile autentice, închinate Paştelui-Învierii – şi tradiţii false, tradiţii care nu ţin nici măcar de păgânismul tracic! Paştele n-are, nici în clin şi mânecă, ceva cu mâncarea şi băutura!!! Paştele este, exclusiv, BUCURIE SPIRITUALĂ!!! N-are nimic de-a face cu PÂNTECELE!!! Aminteam, în articolul nostru, din numărul dublu (9-10), din aprilie 2003, al revistei CONTRAATAC: Nu-l confundaţi pe Hristos cu abatorul!, că măcelărirea mieilor, de Paşte, este o crimă oribilă, un păcat strigător la cer şi, totodată, unul contra Sfântului Duh (păcat de care “păstorii turmei”-clerul, dacă nu neapărat stimulator, măcar un complice asiduu! – va avea de dat seamă, din greu, pe cealaltă lume!!!) – PĂCAT PRIN CARE HRISTOS ESTE RĂSTIGNIT, DE LĂCOMIA PÂNTECELUI NOSTRU – PRACTIC, LA INFINIT! Şi demonstram că obiceiul păgân al sacrificării mielului, de Paşte-Pesahul evreiesc, precum şi cel, tot atât de păgân, al sacrificării porcilor, de Crăciun – ţin de cu totul alte zone de spiritualitate, decât de cea creştin-românească, şi trimit la demoni, iar nu la Dumnezeu-Hristos:
a-porcii, de Crăciun, sunt masacraţi, ca “restanţă” a păgânilor greci şi romani (saturnaliile…), care se închinau, astfel, lui Chronos-Saturn, iar
b-mieii masacraţi de Paşte sunt “restanţă” a primitivilor evrei, închinători lui Yahweh-Adonai cel veterotestamentar – dar şi “restanţă” de la păgânismul grecesc! Leviticul ebraic menţionează, pentru sărbătoarea Ispăşirii, sacrificiul unuia din doi ţapi de jertfă – în urma operaţiei de MAGIE SIMPATETICĂ: ţapul ispăşitor, ţinut la uşa Tabernacolului, era atins de toţi membrii comunităţii, apoi, fie înjunghiat, fie alungat în deşert, fie aruncat într-o prăpastie. Dar, într-o primă fază a mozaismului, ţapul ispăşitor (înlocuit, în timp,cu mielul!!!) era JERTFĂ CĂTRE DEMONUL AZAZEL (DEMONUL DEŞERTULUI!!! – cf. Leviticul, 16, 5-10). Aceeaşi menţiune, privind infernalitatea sacrificiului sângeros – de data aceasta, strict al mielului – e făcută şi în legătură cu sărbătorile dionysiace, ale grecilor: “Ei (închinătorii lui Dionysos) aruncau, în hău, un miel, pentru a-l domoli pe Pylaochos, paznicul porţilor infernale”(cf. Séchan Louis şi Pierre Leveque, Les Grandes Divinités de la Grèce, Paris, 1966).
Ierarhii vechi ai Bisericii Creştine, mult mai atenţi la autenticitatea creştin-religioasă, decât cei de azi – şi mult mai silitori în a calma furia “restanţelor” păgâne, din mentalul popular, şi mult mai puţin dispuşi a ceda DEMAGOGIEI BURŢII POPORULUI (îndemnând şi arătând, ferm, spre Spirit-Duh!!!), exasperaţi de REZULTATELE STRICT CULINARE ŞI DE MĂCEL, ale identificării lui Hristos cu mielul – AU INTERZIS, ÎN ANUL 692, LA CONCILIUL DE LA CONSTANTINOPOL, CA ARTA CREŞTINĂ SĂ-L MAI REPREZINTE PE HRISTOS CU CHIP DE MIEL, SAU ÎNCONJURAT DE SOARE ŞI LUNĂ, CI DOAR CU ASPECT OMENESC!!!…Dar de atunci au trecut cam mulţi ani, şi oamenii Bisericii (deh, oameni şi ei…) AU CĂZUT LA PACE, SE PARE, CU DEMONII PÂNTECELUI…Şi astfel, măcelul oribil al mieilor continuă, într-o veselie tembelă şi terifiant-criminală – sporind astronomic păcatele noastre, în loc să ne apropie, PRIN PAŞTE, DE MÂNTUIRE…
…Cât de ipocriţi (dar şi…nesimţiţi şi prostovani… – scuzaţi, vă rog, aceste neaoşe cuvinte “ţărănesco”-valahe!) puteţi fi, voi, oamenilor? Arătaţi copiilor voştri, cu lacrimi de crocodil în ochi, animale de tot felul (dar, în special, “mielu-u-u-uţul”!!!), prin fel şi soi de cărţulii pentru copii şi la desene animate, le povestiţi, cu revoltă fariseică în glas, despre cât de “criminal” a fost Lupul-care-a-ucis-iezii, în “Capra cu trei iezi” a lui Ion Creangă…, le spuneţi, pe un ton sentenţios, teribil de grav şi categoric, să IUBEASCĂ animalele… (mai faceţi şi sodom de organizaţii pentru protecţia animalelor!) – şi, în realitate, VĂ LASĂ GURA APĂ DUPĂ HOITURILE BIEŢILOR MIEI (“Dă-mi, aşa-a-aa, un pic de drob din ăla, da, ce delicios ţi-a ieşi-ii-it…şi acuma, hai, cu toţii, la FRIPTURICA DE MIELU-U-U-UŢ!”) – MIEI ucişi, cu bestialitate şi sadism, de către nişte măcelari, cu chipuri lombroziene (pripăşiţi, precum tâlharii de drumul mare, la marginea oraşelor!), care încă se mai pretind a fi…“păstori” (şi asta, TOCMAI DE/ÎNTRU ZIUA ÎNVIERII CELUI CARE “NIMIC N-A STRICAT”…tocmai de ziua ÎNVIERII Lui, a Lui HRISTOS – Cel născut, în peştera din Bethlehem, TOCMAI PENTRU A ÎMPĂCA, PRECUM ÎN PARADIS, REGNURILE: PIATRA Peşterii, VEGETALUL Ieslei, ANIMALELE SACRE ALE VEGHERII [Boul, Asinul, Oile], OAMENII-Păstori, SPIRITELE TERESTRE ÎNALTE ale Magilor – cu SUPRASPIRITELE CELESTE-SCĂRILE ÎNGERILOR DUMNEZEIEŞTI!!!)…!!!
Da, HRISTOS spunea, deîndată ce intra într-o casă cu oameni, ori voia să intre în vorbă cu cineva: “Pace vouă! Pace ţie!” – iar nu: “Măcelări(r)e vouă/ţie!”
…Şi vă mai miraţi, în faţa televizoarelor, de crimele senzaţionale, de prin lumea asta largă şi însângerată de fariseismul şi de trădările voastre “întru HRISTOS”: “Cum de o fi putut, dra-a-agă, să dea cu toporul, cu cuţitul, în mă-sa, în taică-su, în trecători?” Uite-aşa, bine! Păi cum, madam, să nu fi “putut”?! Cel care e în stare SĂ VERSE SÂNGE, în mod absolut senin şi cu profit la teşcherea, va fi în stare, oricând, să “dea” în orice/în oricine (în “mă-sa”, în “ta-su”, în orişicine… – şi în tine, dacă “trebuie”!), cu toporul, cu cuţitul, cu satârul…!!! Porunca divină nu specifică, anume, CE să nu ucizi – spune doar: “Să nu ucizi!” Adică: nu strica, ce nu n-ai creat tu şi nu poţi “repara” la loc!
…De ce să uităm că, între 12 şi 30 de ani, Iisus Hristos a fost la Marea Moartă, dimpreună cu “essenienii cei atât de stranii” (NOTA 1) (printre altele, erau şi VEGETARIENI CONVINŞI…! – şi, după ultimele informaţii, erau chiar de-un neam cu strămoşii noştri, geto-dacii – …şi ei, geto-dacii, cel puţin prin călugării şi preoţii lor, FIIND TOT VEGETARIENI, adică hrănindu-se, precum spunea şi Sfântul Părinte GHELASIE DE LA FRĂSINEI: “CU HRANA SOARELUI”!)?!
De ce uităm că Raiul este…”GRĂDINĂ”, iar nu…MĂCELĂRIE?!
Ia închipuiţi-vi-L pe HRISTOS-“Calea, Adevărul şi VIAŢA” (faceţi, vă rog frumos, un efort, pentru Dumnezeu!) – adică, închipuiţi-vi-l pe HRISTOS-DUMNEZEU, cu un satâr ori cuţit în mână, tăind gâtul unui animal…sau spintecând un alt animal… – TOCMAI El, care se apleca, până la pământ, să ridice, înapoi în cuib, puii de pasăre, zburătăciţi de furtună… – El, care, după furtună, ridica, înapoi, corolele crinilor frânţi de vânt…puteţi să vi-L închipuiţi, oare, pe HRISTOS-LUMINA LUMII, hăcuind şi “tranşând” miei, iezi, porci, boi şi vaci (“Văcu-u-u-uţe, pu-u-u-uiule, care ne dau nouă lăpti-i-ic!”)…ce-o fi să fie, TOTUL doar pentru slava pântecelui?!
…Şi, atunci, voi, preoţi nevrednici, de ce închideţi ochii la aceste măceluri satanice, lingându-vă, chiar şi voi, pe buze, în aşteptarea, la masa de Paşte, a….”fripturicii de mielu-u-u-uţ”?! Şi mai îndrăzniţi să-i îndemnaţi, pe enorisaşii voştri, să-L urmeze pe HRISTOS… – ”Imitatio Christi”! Ptiu…!
…Zău, chiar nu vă plesneşte obrazul de ruşine?! Că, din partea pântecelui, n-am eu grijă de multe dintre sfinţiile voastre…! Asta vă e vouă credinţa şi… “blândeţea creştină”?! Şi vreţi ca oamenii să-L iubească pe HRISTOS! PE CARE HRISTOS?! Pe Cel Adevărat, care vindeca-învia, EGAL! – respectând şi iubind şi viaţa OAMENILOR, şi a CRINILOR, şi a ANIMALELOR…sau pe “măcelarul” vostru, care, chipurile, ar fi teribil de încântat de “jertfele” de pe masa voastră de Paşte (sigur nu-i masa pentru… DEMONUL AZAZELOS?!), masa gemând, încărcată de criminale păcate, a PAŞTELUI PÂNTECELUI???!!!
…Cu amărăciunea stăruind în suflet, să depăşim aspectele infernale ale “tradiţiei”(?) pascale – şi să ajungem la simbolul pascal fundamental: OUL. În mentalul arhetipal românesc, el este izotopic semantic cu RUGUL şi cu ROATA SOLARĂ (ciclicitatea vieţii cosmice) :”De Paşti, în Muntenia şi Banat, până în sec. XIX, se aprindeau ruguri în curţile bisericilor, în noaptea Învierii. Rugurile transsimbolizau ritul funerar străvechi de tranziţie de la moarte la viaţă, de la întuneric la lumină, de la iarnă la primăvară.(…) Cel mai elocvent spectacol era acela al azvârlirii, de pe dealuri, seara, a unor roţi de lemn, înfăşurate cu paie şi îmbibate cu păcură, cărora li se dădea foc. ROŢILE DE FOC străbăteau în viteză dealul, lăsând în urma lor o dâră de scântei. Tinerii însoţeau în fugă roţile de foc, strigând, cât îi ţinea gura: <

>(…) (cf.Romulus Vulcănescu, Mitologie română, EA-RSR, Buc., 1987).
Oul conţine “germenele începând cu care se va dezvolta manifestarea(…) oul se leagă de geneza lumii(…) este o realitate primordială(…) oul este imaginea lumii şi a perfecţiunii(…) reprezentare a puterii de creaţie a luminii (…)el succede haosului, ca un prim principiu de organizare(…) Oul apare şi ca unul din simbolurile înnoirii periodice, a naturii – ilustrează mitul creaţiei periodice(…) renaştere şi repetiţie, ca la Mircea Eliade, dar şi realitate primordială(…). Ouă din lut, descoperite în morminte din Rusia şi Suedia, dar şi în România, au fost interpretate ca embleme ale nemuririi şi ca simboluri precreştine ale Învierii(…) Oul filosofico-alchimic: vatră a universului(…). Clocitul, în alchimie şi în buddhism, este simbolul concentrării spirituale şi al forţei de îmbogăţire a spiritului” – cf. Jean Chevalier/Alain Gheerbrant, Dicţionar de simboluri, vol. II – Editura Artemis, Buc., 1995 (a se vedea Coloana De Ouă, sau de Romburi, a olteanului Brâncuşi – cunoscută şi sub numele de Coloana Infinitului: atât oul reluat, cât şi romburile, ca imagini, reluate ritmic, ale Bradului Vieţii şi Bradului Morţii – trimit la viziunea spiralată infinit, a ciclurilor existenţiale, la strămoşii noştri geto-daci).
René Guénon uneşte simbolismul OULUI cu acela al GROTEI-UTER: “Ceea ce este conţinut în OUL LUMII e realmente identic cu ceea ce este conţinut simbolic în inimă şi în grotă, ca echivalent al acesteia din urmă. Este vorba aici despre acel germene spiritual care, în ordinea macrocosmică, e desemnat de tradiţia hindusă ca HIRANYAGARBHA, adică, literal, embrionul de aur – or, acest germene este adevăratul Avatara primordial – şi locul naşterii lui Avatara, ca şi al corespondentului său microcosmic, este reprezentat tocmai prin inimă sau grotă”(cf. R. Guénon, Simboluri ale Ştiinţei Sacre, Humanitas, Buc., 1997). În definitiv, GRota Bethlehemică şi GRaalul conţin aceeaşi entitate divină: HRISTOSUL…Grupul GR (ca şi grupul KR) – a se vedea cuvântul CRAI!) sugerează, ba chiar trimite la – REGALITATEA SPIRITULUI (cf. Vasile Lovinescu, Interpretarea ezoterică a unor basme şi balade populare româneşti, Gnosis, Buc., 1993 – şi Mitul sfâşiat, Institutul European, Iaşi, 1993).
Mioriţa, cea atât de tembel interpretată şi condamnată, oferă surprinzătoare soluţii, pentru problema Învierii, la geto-daci (sau traco-geţi, cum doriţi…): într-o variantă ardelenească a mult-hulitei Mioriţe – Magul-Păstor le spusese celor apropiaţi că VA ÎNVIA (iată, stimate şi regretate domnule Octavian Paler, adevărul despre “nesimţirea”, în faţa “pericolului” MORŢII, a păstorului şi a românilor, în general…: păstorul geto-dac ŞTIA CĂ VA NEMURI-ÎNVIA!!!): “Oile, păscând, / Să le-aud plângând,/ Cum plâng şi jălesc,/Eu să vă-ndrăgesc./De v-o veni dor,/EU AM SĂ MĂ SCOL” – s.n.– la fel, şi într-o variantă moldovenească: “Şi mama purta,/În traistă ducea/Apă-nvietoare,/Buruieni tămăduitoare/Şi mi-l oblojea/Şi mi-l descânta,/DE MI-L ÎNVIA” – s. n.(cf. Adrian Bucurescu, Dacia secretă, Arhetip, Buc., 1997).
Geto-dacii se pare că-l identificau pe “ciobanul” mioritic cu Apollon – iar “DALBII PRIBEGI” (dublul Zalmoxis!) – pot fi interpretaţi (ca şi Călăreţii Gemeni!) ca fiind Apollon şi Artemis: “Tânărul cioban fusese ucis în ajunul zilei a şaptea din săptămână; pentru daco-geţi, ziua a 7-a era sfântă şi o numeau SAMBATIS – <>. Şi fiindcă de Sambatis nu era îngăduit să-i îngroape pe cei morţi, urma ca el să fie înmormântat a 3-a zi după moarte. Numai că veghetorii, treziţi de cântecele cocoşilor, nu au mai găsit trupul lui Apollon. Odată cu păstorul dispăruse şi sora lui bună, Artemis. (…)”(cf. A. Bucurescu, op. cit.). Adică, Cosmica Maică a Vieţii-Învietoare…Cei doi Zalmoxis pleacă spre Miazănoapte – NORDUL=ZONA DIVINĂ A COSMOSULUI-CREAŢIE. Iată de ce se produce întreaga feerie finală, din Mioriţa – cu “Soarele şi Luna”, cu “Păsărele mii/Şi stele făclii”… Umbra lui Hristos se aplecase, de mult, asupra geto-dacilor, prin “arhanghelii” lor zeieşti – Apollon-Artemis…Şi să mai spună “prietenii” noştri (ca şi proştii noştri…) că nu suntem Neam Sfânt – dacă nu chiar şi ALES (NOTA 2)…

 

prof. dr. Adrian BOTEZ

 

 

NOTE
1-Alexandru Doboş aduce câteva argumente, în cartea sa Dacia – izvorul neamurilor, despre “perioada esseniană” din viaţa Lui HRISTOS (Editura Obiectiv, Craiova, 2006): „Hipolit (scriitor ecleziastic, care a trăit prin anii 170-230 d. Cr), în lucrarea sa intitulată Respingerea tuturor ereziilor, reliefa viaţa plină de evlavie, iubire pentru semeni, dar şi de cumpătare, dusă de essenieni (…) Subliniază (…) problema celibatului, (…) tot el adaugă că nu s-a înregistrat vreun caz de essenian căsătorit (…) Hipolit menţionează că cel primit printre essenieni trebuia să-şi vândă averea, iar banii obţinuţi să-i predea essenienilor, pentru a fi împărţiţi şi consumaţi de către ei, egal” (p. 77-78). După cum se poate vedea din citatul reprodus mai sus, trăsăturile specifice esenienilor sunt recognoscibile în persoana lui Iisus, inclusiv celibatul şi îndemnul adresat tânărului bogat de a-şi vinde averea şi de a-L urma (cf. Marcu, 10:21).
În linii mari doctrina zamolxiană avea următoarele principii: nemurirea sau imortalitatea sufletului (Herodot); vindecarea prin corelaţia trup-spirit ceea ce indica omul integral (Platon); ascetismul – URMĂRIND SĂ NU FOLOSEASCĂ NIMIC VIU ÎN HRANĂ; predicarea curajului (Strabon); cunoaşterea astrelor (Iordanes); morala dreptăţii şi a cinstei (Herodot). Trăsăturile subliniate de noi sunt menţionate de Alexandru Doboş în cartea amintită, unde se vorbeşte pe larg de faptul că essenienii ar fi de fapt vechi terapeuţi geto-daci, iar “luptătorii essenieni = luptători daci”. Ei „surâdeau în timpul torturilor cumplite şi îşi băteau joc de călăi, căci, după cum afirmau cu temei, pe ei îi aştepta Viaţa veşnică…” (op. cit., p. 75). Flavius Josepus asemăna pe esenieni cu „organizaţia” călugărilor geto-daci, considerând că aceasta era mai bine cunoscută, ceea ce dovedeşte vechimea şi seriozitatea acestei „instituţii” a călugărilor amintiţi. Numele acestor călugări erau, la geţii din dreapta Dunării CT(R)ISTAI (să fie doar simplă asemănare fonică între „cr(t)istai” şi „creştini”?!), iar la cei din stânga Dunarii, pleistai. Vasile Pârvan punea ctistai în legătură cu ktistis – „fondator” în limba greacă (oare nu au fost „fondatori” ai noii religii primii creştini, în frunte cu apostolii?!) – şi pleistai cu polistis – fondator de cetăţi. Învăţătura iniţiaţilor geţi se referea, ca şi la orfici, la pythagoreici, precum şi la druizi, la cunoaşterea unei lumi divine, de care omul s-a rupt, concentrându-şi atenţia numai asupra lumii fizice. Orice iniţiere era precedată de probe de admitere, în măsură să certifice că neofitul putea să facă faţă practicilor de iniţiere ce urmau, fără să-şi rişte sănătatea sau să aibă accese de nebunie. Se ştie că orice iniţiere are două faze: pregătirea şi iluminarea (trezirea). Din relatările anticilor asupra călugărilor geţi (cf. Alexandru Doboş, op. cit.), reiese că pregătirea nu se făcea prin serbări orgiastice sau consum de droguri care să rupă legătura cu lumea reală, ci prin purificări, asceză şi viaţă neprihănită, departe de lume şi de preocupările ei. Prin aceste pregătiri se dezvoltau calităţile spiritului, partea eternă, divină a omului, astfel încât sa poată domina partea din om legată de lumea fizică/ reală. Se spune că spiritul nu a pierdut legătura cu sacrul, căruia îi aparţine, dar că aceasta o face doar în starea de somn şi, la trezire, omul nu mai ştie nimic, fiindcă nu s-a înregistrat în memoria fizicului. Iluminarea (trezirea) spiritului se produce atunci când neofitul a realizat o legătură conştientă cu sacrul şi astfel are dovada existenţei acelei lumi, printr-o experienţa trăită. Ei bine, aşa cum preciza Alexandru Doboş, ca să fie primit în rândul esenienilor, neofitul trebuia să aibă parte de unele privaţiuni, să fie supus la unele încercări de natură fizică şi fiziologică, iar cele 40 de zile petrecute de Iisus în pustiu (cf. Luca, 4: 1-2) sunt tot o formă a privaţiunilor şi ispitirilor la care era supus neofitul ce aspira să intre în „casta” eseniană” – cf. Doctrina de sorginte zamolxiană a lui Iisus – de prof. dr. Const. MIU – pe https://metamorfoze.wordpress.com/dacism/doctrina-de-sorginte-zamolxiana

2- “Lipsa idolilor în aşezările dacilor din Munţii Suryanului (Surya, zeul soarelui la indienii arhaici, urmaşi ai arienilor Carpato-Danubieni) ne duce cu gândul la Marele Creator Divin al poporului dac, Daksha, zăpăcit şi el de Creaţia sa, aflată în continuă, ireversibilă şi cuantificată descoperire a Drumului Frumos. De aceea el, daco-românul, când spune <>, de fapt spune <>. El Dyaus Pitar (pitar – cel ce aduce pita – în sanscrită) a fost primul mare zeu al arienilor (indo-europeni, cum se mai spune). De la el se trag Zeus, Saturn – şi, întorcându-ne la cea mai veche, poate, poveste a genezei, când Zeului Suprem i-a plăcut Pământul, le-a dat naştere, prin respiraţia sa, celor 7 zei ai genezei lumii, avându-l conducător pe Marele Zeu Dak-Sha. Acesta, după ce s-a uitat peste tot pe Pământ, a găsit un loc unde ape albastre ţâşneau din munţii împăduriţi, dealuri blânde îi înconjurau, acoperite de covoare verzi de iarbă, unde clima era blândă şi … în timpul nopţii, a populat acest spaţiu sacru cu primii 10,000 de fii, fii lui iubiţi – Dacii – <>” – cf. Andrei Vartic (n. 21 octombrie 1948, Dănceni, raionul Ialoveni – 2 iunie 2009, Chișinău: fizician, scriitor, publicist, orator, cercetător al vechilor culturi carpato-dunărene, regizor de teatru şi film, deputat în primul Parlament al Republicii Moldova 1990-1993, unul din iniţiatorii creării Mişcării Democratice din Moldova (27 mai – 3 iunie 1988), fondator şi director al revistelor „Quo Vadis” și „Fără Machiaj”, Fundaţiei Culturale „Basarabia”, Teatrului poetic, INSTITUTULUI CIVILIZAŢIEI DACICE, revistei de studii carpato-dunărene „DAVA INTERNAŢIONAL”, autor a peste 20 de cărţi) – în lucrările ştiinţifice: Ospeţele Nemuririi, Enigmele Civilizaţiei Dacice, Fierul-Piatra, Dacii-Timpul, Magistralele Tehnologice ale Civilizaţiei Dacice.

 

46ecceho

Categorii:CREDO, literature

Ion Pachia-Tatomirescu, Pagini de istorie literară valahă de mâine (II), Timişoara: Ed. Waldpress, 2015. Semnal, istoria în mişcare, pasiune, talent, viziune… O călătorie de la o carte la alta, de la un poem la altul, cuvintele care fac istoria literară să mişte lumea…


Pachia 1

ION PACHIA-TATOMIRESCU, PAGINI DE ISTORIE LITERARÃ VALAHÃ DE MÂINE

( II ), Timişoara: Ed. Waldpress, 2015

 

DACĂ DORIŢI SĂ INTRAŢI ÎN POSESIA UNUI VOLUM (100 lei / ex) DIN AMPLA-MI LUCRARE, «Pagini de istorie literară valahă de mâine» – UNDE-I ŞI UN CAPITOL DESPRE OPERA DVS. –, VĂ ROG SĂ-MI TRIMITEŢI PRIN MANDAT POŞTAL, LA ADRESA-MI: Ion Pachia, str. Intrarea Lungă, nr. 1, bl. G, sc. B, ap. 1, 300182-Timişoara, CONTRAVALOAREA VOLUMULUI / VOLUMELOR COMANDATE DE DVS. ŞI SĂ-MI SCRIEŢI ADRESA DVS. SPRE A VĂ EXPEDIA PROMT COLETUL…

Categorii:CARTEA

Revista Onyx nr. 3-4/2015. Sumar, poezie, proză, eseu, cărţi cu detentă, cultură, atitudine şi speranţă!


Onyx 10001Onyx 10002Onyx 10004

Categorii:literature, REVISTA, SEMNAL

Evanghelia sinoptică. O scurtă privire. Text în alcătuirea lui Nicolae Kreis, 2008.


Învierea lui Iisus. Iisus Se arată Mariei din Magdala.
Iisus Se arată ucenicilor.
1. In ziua întâia a săptămânii (duminica), Maria Magdalena s-a dus dis-de-dimineaţă la
mormânt, pe când era încă întuneric, si a văzut piatra ridicată de pe mormânt.
2. A alergat la Simon Petru si la celălalt ucenic, pe care-l iubea Iisus, si le-a zis: “Au
luat pe Domnul din mormânt si nu stim unde L-au pus”.
3. Petru si celălalt ucenic au iesit si au plecat spre mormânt.
4. Cei doi alergau împreună, dar celălalt ucenic alerga mai repede decât Petru si a
ajuns cel dintâi la mormânt.
5. Si aplecându-se, a văzut giulgiurile jos, dar n-a intrat.
6. A sosit si Simon Petru, a intrat în mormânt si a văzut giulgiurile* jos,
7. iar mahrama, care fusese pe capul Lui, nu era împreună cu giulgiurile, ci făcută sul
si pusă în alt loc.
8. Atunci a intrat si celălalt ucenic, care sosise cel dintâi la mormânt, si a văzut si a
crezut,
9. fiindcă ei nu stiau Scriptura că El trebuia să învie din morţi.
10. Si s-au dus ucenicii iarăsi la ai lor.
11. Dar Maria stătea afară, lângă mormânt, si plângea. Pe când plângea, s-a aplecat spre
mormânt
12. si a văzut doi îngeri în vesminte albe sezând unde zăcuse trupul lui Iisus: unul la cap
si altul la picioare.
13. Ei i-au zis: “Femeie, de ce plângi?” Ea le-a răspuns: “Pentru că au luat pe Domnul
meu si nu stiu unde L-au pus”.
14. Zicând acestea, ea s-a întors si L-a văzut pe Iisus stând, dar nu stia că este Iisus.
15. Iisus i-a zis: “Femeie, de ce plângi? Pe cine cauţi?” Ea, crezând că este grădinarul, Ia
zis: “Domnule, dacă L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus si mă voi duce să-L iau”.
16. Iisus i-a zis: “Maria!” Ea s-a întors si i-a zis în evreieste: “Rabbuni!”, adică:
“Învăţătorule !”
17. Iisus i-a zis : “Nu Mă atinge, fiindcă nu M-am suit încă la Tatăl Meu. Ci du-te la
fraţii Mei si spune-le că Mă sui la Tatăl Meu si Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu si
Dumnezeul vostru”.
18. Maria Magdalena s-a dus si a vestit ucenicilor că a văzut pe Domnul si că i-a spus
acestea.
19. In seara aceleasi zile, cea dintâi a săptămânii, pe când usile unde erau adunaţi
ucenicii erau încuiate de frica iudeilor, a venit Iisus, a stat în mijloc si le-a zis: “Pace
vouă !”
20. Si, zicând acestea, le-a arătat mâinile si coasta Sa. Ucenicii s-au bucurat văzându-L
pe Domnul.
21. Iisus le-a zis din nou: “Pace vouă! Asa cum Tatăl M-a trimis pe Mine, tot astfel vă
trimit si Eu pe voi”.
22. Si spunând acestea, a suflat asupra lor si le-a zis: “Luaţi Duh Sfânt.
23. Celor ce le veţi ierta păcatele, iertate vor fi, iar celor ce le veţi ţine, ţinute vor fi”.
24. Toma, zis Geamănul, unul din cei doisprezece, nu era cu ei când a venit Iisus.
25. Deci, ceilalţi ucenici i-au zis: “Am văzut pe Domnul”. Dar el le-a zis: “Dacă nu voi
vedea în mâinile Lui semnul cuielor si dacă nu voi pune degetul meu în coasta Lui, nu
voi crede”.
26. După opt zile, ucenicii lui Iisus erau iarăsi înăuntru, si Toma împreună cu ei. Si fiind
usile încuiate, a venit Iisus, a stat în mijloc si le-a zis: “Pace vouă!”
27. Si i-a zis lui Toma: “Adu-ţi degetul încoace si uită-te la mâinile Mele; si adu-ţi mâna
si pune-o în coasta Mea, si nu fi necredincios, ci credincios”.
28. Răspunzând, Toma I-a zis: “Domnul meu si Dumnezeul meu !”
29. Iisus i-a zis: “Pentru că M-ai văzut, ai crezut: fericiţi cei ce n-au văzut si au crezut!”
30. Iisus a făcut încă multe alte minuni înaintea ucenicilor Săi, care nu sunt scrise în
cartea aceasta.
31. Dar acestea au fost scrise pentru ca voi să credeţi că Iisus este Hristos, Fiul lui
Dumnezeu; si, crezând, să aveţi viaţă în Numele Lui.

 

EVANGHELIA SINOPTICĂ (TEXT OBŢINUT PRIN ÎMBINAREA ARMONICĂ A VERSIUNILOR CANONICE ALE EVANGHELIEI, DUPĂ MATEI, MARCU, LUCA SI IOAN)

 

biblia azi

Categorii:literature

Paulina Popa: În bătaia soarelui


Paulina Popa

DRAGOSTEA

îmi aminteşte că aş fi vrut să urc
fără oprire/ cu aripile mele/
muntele acela/ cărarea lui cu frunze
galbene/ albe/ verzi şi roşii
cărarea aceea cu andezid/ calcar şi agate
cu pietre mari şi nisipuri fine
cărarea aceea care mă duce unde vreau

 

 

iubitul meu este puternic ca o stâncă/
este ca un munte/
ca un arbore

 

 

iubitul meu
este ca un câmp plin de grâu/
de prigorii/ de maci…

 

 

iubitul meu este dragostea/
este iarba verde în bătaia soarelui

 

 

 

Din volumul Iubire
Deva: Ed. Emia, 2012

 

iubire Paulina

Categorii:literature, POEMUL

Primăvara din imagini…


paste

Am primit de la arh. Ioan Constantinescu/ Canada

Categorii:FOTO, GÂND

Taina Invierii Lui HRISTOS…


Am primit de la Adrian Botez:

 

Ca sa ne dam seama cat de saraci, pustiiti de deshertul nimicniciei si fara de rost am fi putut fi noi, oamenii (precum aceia dintre evrei, care, si azi, au mare si dureroasa indoiala si incrancenare disperata, cu privire la ce-au facut, atunci cand L-au rastignit pe DUMNEZEUL-HRISTOS, in varful Golgotei Ierusalimului celui Vechi!) – si cat de Luminata si datatoare de Sublime Rosturi este Taina Invierii Lui HRISTOS, se scrie, in Epistola I, catre Corinteni, de catre Sfantul Apostol PAVEL (cu mare si de nesmintit indreptatire!): „Iar daca HRISTOS n-a inviat, atunci zadarnica este propoveduirea noastra, zadarnica si credinta voastra. (…) Caci daca mortii nu invie, atunci nici HRISTOS n-a inviat, iar daca HRISTOS n-a inviat, atunci tot in pacatele voastre va aflati. De aceea, si cei ce au murit in HRISTOS, au pierit. Si daca noi numai pentru viata aceasta ne punem nadejdea in HRISTOS, atunci suntem cei mai nefericiti dintre toti oamenii. HRISTOS, INSA, A INVIAT DIN MORTI. INCEPUT AL INVIERII MORTILOR S-A FACUT. Caci precum moartea a venit printr-un om, asa tot printr-un om a venit si invierea mortilor. Caci precum in Adam toti mor, asa in HRISTOS vor invia toti. Fiecare insa la randul sau: inceputul L-a facut HRISTOS. Dupa aceea vor invia ai Lui HRISTOS, la venirea Lui” (Epistola I, catre Corinteni, cap. XV, 17-23).

Spune si Parintele DUMITRU STANILOAE, cel mai inalt Duh al ORTODOXIEI (din Rasarit! – zic asa, cand vad, cu mahnire, in cate colturi de lume au trebuit sa migreze valahii nostri… –  cei mai multi, din pricini de necaz, de prigonire si de multe si nestinse nevoi!), mai spre zilele noastre (cele de adanc pacat al uitarii si zile ale marilor shovaieli si intunecari ale Duhului!): ”Prin Înviere, El scoate lumea din starea bolnavă în care s-a rostogolit, înălţând-o la o stare a cărei bogăţie, plenitudine şi fericire nici nu ne-o putem închipui (…) În Iisus Hristos, viaţa cea nouă, eschatologică, e realizată. (…) Viaţa cea nouă nu este numai promisiune, ci este în El realizată, prezentă, deplină. Noi însă trăim mai departe în istorie, dar ochii credinţei şi ai speranţei spre El, spre viaţa cea adevărată, deplină, ultimă şi fără de moarte. Când spunem cu credinţă: Hristos a înviat! – afirmăm implicit: Noi toţi vom învia!” – cf. Dumitru Stăniloae, Ortodoxie şi românism, Sibiu, 1939, p. 278.

Deci: HRISTOS A INVIAT! – ADEVARAT A INVIAT! NOI TOTI VOM INVIA!

Va imbratiseaza, cu toata  dragostea si cu toata pretuirea, intru fratietate de Duh,

Adrian Botez

Yellow-Christ-small

Categorii:CREDO
%d blogeri au apreciat: