Arhiva

Archive for Decembrie 2011

TE PORT ÎN MINE….

28 Decembrie 2011 Lasă un comentariu

Zorica Laţcu, Te port în mine

–          Fragment –

 

 

„Te port în suflet, ca pe-un vas de preţ

Ca pe-o comoară-nchisă cu peceţi,

Te port în trup, în sânii albi şi grei

Cum poartă rodia sămânţa ei

Te port în minte ca pe-un imn sfinţit

Un cântec vechi, cu crai din răsărit.

Şi port la gât nepreţuit şirag

Strânsoarea caldă-a braţului tău drag.

Te port în mine tainic, ca pe-un vis,

În cer înalt de noapte te-am închis

Te port, lumină rumenă de zori,

Cum poartă florile mireasma lor.

Te port pe buze, ca pe-un fagur plin

O poamă aurită de smochin.

Te port în braţe, horbote subţiri,

Mănunchi legat cu grijă, fir cu fir,

Cum poartă floarea rodul de cais,

Adânc te port în trupul meu şi-n vis”.

 

Selecţia Maria-Daniela Pănăzan

Anunțuri
Categorii:CREDO, POEMUL

POEZIA RELIGIOASĂ ROMÂNEASCĂ. Serial de Maria-Daniela Pănăzan. Zorica Laţcu, suflet de patimini neatins…

28 Decembrie 2011 Lasă un comentariu

MARIA-DANIELA PĂNĂZAN

 

Poezia religioasă românească. Eseu monografic

Editura „Reîntregirea” – Alba-Iulia, 2006

 

ZORICA LAŢCU –TEODOSIA – SUFLET DE PATIMI NEATINS –

 

 

Două mari nume ale liricii feminine din perioada interbelică ne-au rămas astăzi ca exemple vii ale unei autentice poetici creştine. Pe de-o parte, Zorica Laţcu, care în jurul vârstei de 30 de ani se călugăreşte, fiind cunoscută sub numele de Maica Teodosia, şi Magda Isanos, care s-a stins din viaţă la vârsta de numai 28 de ani. Două vieţi care, prin felul cum au înţeles să folosească timpul acestei fiinţări în lumea trecătoare, pentru a condensa gândirea poetică, au revenit momentan în conştiinţa noastră literară precum două suflete care şi-au învăluit viaţa în Iubire, Iubirea Lui.

Poezia Zoricăi Laţcu Teodosia este prea puţin cunoscută cititorilor, de-abia în anul 2000 reuşindu-se publicarea unui volum de opere, majoritatea textelor fiind păstrate la Biblioteca ASTRA din Sibiu. Născută la 17 martie 1917, Zorica Laţcu a urmat liceul la Braşov, apoi Facultatea de Filologie, secţia filologie clasică – limba greacă şi latină, şi filologie modernă – limba şi literatura franceză, din Cluj-Napoca. A fost preparator universitar la Institutul Român de Lingvistică şi a colaborat la realizarea Dicţionarului Limbii Române al Academiei. Zorica Laţcu a debutat în paginile revistei „Gândirea” de la Cluj, în anul 1941, cu „Epitafuri antice”. În timpul vieţii a publicat trei volume de versuri: „Insula Albă”, „Osana Luminii”, „Poemele Iubirii”. În anul 1948 a intrat în viaţa monahală, cu numele Teodosia, iar până în 1990 (când s-a stins din viaţă, la 8 august) a mai scris patru volume de poezii, păstrate în manuscris la Biblioteca ASTRA din Sibiu: „Icoane pentru paraclis”, „Din pribegie”, „Pentru neamul meu”, „Grădina Doamnei” şi “Alte poezii”.

Deşi a suferit oprimările comunismului, nu a renunţat la convingerile religioase, scriind mereu şi făcând traduceri din operele patristice ale lui Origen şi Sfântul Grigorie de Nyssa. De asemenea, a tradus parţial din Imnele şi Cuvântările lui Simion Noul Teolog. Opera poetică a Zoricăi Laţcu depăşeşte într-un anume fel cadrul tradiţional al poeziei religioase româneşti. Ea nu se revendică de la nici un mare poet român. Poezia ei nu este nici căutare febrilă sau tăgadă a divinităţii, precum la Arghezi, nici de influenţă panteistă, ca la Blaga, nici tradiţionalistă, ca la Voiculescu, nici ca poezia lui Ioan Alexandru. Profund originală, poezia Zoricăi Laţcu completează şi îmbogăţeşte patrimoniul liricii noastre religioase cu texte de o rară frumuseţe şi armonie, de o sensibilitate peste limitele firii. Deşi aparţine curentului gândirist iniţiat de Nichifor Crainic, poeta se detaşează de acesta, sesizându-se uşor în textele ei o viziune poetică profund teologică. Predomină în textele poetei o religiozitate aparte, specifică doar marilor creatori, capabili să transpună în versuri Iubirea lui Dumnezeu.

De aceea, poezia Zoricăi Laţcu poate fi analizată din perspectiva acestui aspect ascetico-mistic, în ciuda faptului că trebuie să fim rezervaţi în analiza unei asemenea aspect. Dar termenul mistic (chiar dacă unii mari duhovnici, precum ieromonahul Noica, nu acceptă folosirea acestuia în traducerea română) trebuie acceptat atunci când te îmbogăţeşti sufleteşte lecturând poeziile Zoricăi Laţcu. Mai ales pentru că, eu cred asta, poezia ei şi-a împlinit menirea: a îndumnezeit lumea, l-a adus pe Dumnezeu în sufletul nostru şi ne-a învăţat cum  să-L vedem şi să-L iubim. Mai mare lucru decât acesta cine poate să facă?

Temele mari ale volumelor Zoricăi Laţcu acoperă întreaga sferă a religiosului: relaţia omului cu Dumnezeu, convorbirea cu Dumnezeu, rugăciunea, definirea rugăciunii, a poeziei izvorâtă din rugăciune, raportul Mire-Mireasă specific viziunii creştine, toate culminând sublim în Iubirea revelată care este Însuşi Dumnezeu. Aşa cum susţine şi Părintele Profesor Dumitru Stăniloae, mistica şi ascetica nu sunt doar vocaţii monahale, ele reprezintă modalităţi de câştigare a mântuirii, şi nu oricum ci prin îndumnezeirea sufletului omenesc. Maica Teodosia s-a regăsit în poezie căutându-L permanent pe Dumnezeu. Numai o căutare febrilă, ascetică, poate să învingă patimile, păcatele, ca să ajungă la dobândirea virtuţilor şi la acel fel de trăire prin Dumnezeu, trăire pe care o numim mistică. Aceasta culminează îndeosebi în nepătimire, eliberare totală de patimi, purificare, iluminare, desăvârşire. Iar Zorica Laţcu a ajuns la acest fel de trăire, singurul care te pune în relaţie cu Dumnezeu şi ţi-L descoperă pe Dumnezeu, astfel încât, prin poezie, prin vers de foc, să-L faci cunoscut lumii întregi pe Cel ce este Iubire: „dacă la vederea luminii dumnezeieşti ajunge cel ce s-a curăţat de patimi şi a ajuns urcând pe treptele virtuţilor până la o iubire fierbinte de Dumnezeu, aceasta înseamnă că el şi-a spiritualizat fiinţa în aşa fel, că ea însăşi a devenit căldură şi lumină a dragostei de Dumnezeu şi de oameni.”123

 

 

 

123 Părintele Profesor Dumitru Stăniloae, Ascetica şi mistica Bisericii Ortodoxe, Editura IBMBOR, Bucureşti, 2002, p.421

 

Categorii:CARTEA

UN GÂND DESPRE NOI…

28 Decembrie 2011 Lasă un comentariu

Categorii:FOTO

ESTIMAREA BAZEI DE IMPUNERE LA SOCIETĂŢILE COMERCIALE ŞI VERIFICAREA DOCUMENTARĂ. Procedura fiscală dă putere organului fiscală să intre in esenţa fenomenului…

27 Decembrie 2011 Lasă un comentariu

  • DE LA 01.01.2012 ORGANUL FISCAL POATE STABILI PRIN ESTIMARE BAZA DE IMPOZITARE PENTRU SOCIETĂŢILE COMERCIALE

 

  • Stabilirea prin estimare a bazei de impunere 

(1) Organul fiscal stabileste baza de impunere si obligatia fiscala de plata aferenta, prin estimarea rezonabila a bazei de impunere, folosind orice proba si mijloc de proba prevazute de lege, ori de cate ori acesta nu poate determina situatia fiscal corecta.
(2) Stabilirea prin estimare a bazei de impunere se efectueaza in situatii cum ar fi:
a) in situatia prevazuta la art. 83 alin. (4);
b) in situatiile in care organele de inspectie fiscala constata ca evidentele contabile sau fiscale ori declaratiile fiscale sau documentele si informatiile prezentate in cursul inspectiei fiscale sunt incorecte, incomplete, precum si in situatia in care acestea nu exista sau nu sunt puse la dispozitia organelor de inspectie fiscala.
(3) In situatiile in care, potrivit legii, organele fiscale sunt indreptatite sa stabileasca prin estimare bazele de impunere, acestea identifica acele elemente care sunt cele mai apropiate situatiei de fapt fiscale.
(4) In scopul stabilirii prin estimare a bazei de impunere, organele fiscale pot folosi metode de stabilire prin estimare a bazelor de impunere, aprobate prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala.
(5) Cuantumul obligatiilor fiscale rezultate din aplicarea prevederilor prezentului articol sunt stabilite sub rezerva verificarii ulterioare, cu exceptia celor stabilite in cadrul unei inspectii fiscale.”

  •  Verificarea documentara

 
(1) Pentru stabilirea corecta a situatiei fiscale a contribuabililor, organul fiscal poate proceda la o verificare documentara.
(2) Verificarea documentara consta in efectuarea unei analize de coerenta a situatiei fiscale a contribuabilului, pe baza documentelor existente la dosarul fiscal al contribuabilului, precum si pe baza oricaror informatii si documente transmise de terti sau detinute de organul fiscal, care au relevanta pentru determinarea situatiei fiscale.
(3) In situatia in care, ca urmare a verificarii documentare, organul fiscal constata diferente fata de obligatiile fiscale declarate de contribuabili, procedeaza la notificarea acestora.
Odata cu notificarea organul fiscal solicita si documentele pe care contribuabilul trebuie sa le prezinte in vederea clarificarii situatiei fiscale.
(4) In cazul in care documentele solicitate potrivit alin. (3) nu au fost prezentate de contribuabil in termen de 30 de zile de la comunicarea notificarii sau documentele prezentate nu sunt suficiente pentru clarificarea situatiei fiscale, organul fiscal procedeaza la stabilirea diferentelor de obligatii fiscale datorate prin emiterea unei decizii sau dispune masurile necesare respectarii prevederilor legale, dupa caz.
(5) Decizia prevazuta la alin. (4) este o decizie sub rezerva verificarii ulterioare si poate fi contestata de catre contribuabil in conditiile prezentului cod.
(6) Procedura de aplicare a prezentului articol va fi aprobata prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala.”

Notă. Ordonanta Guvernului Nr. 29/2011 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, Nr. 626, din 2 septembrie 2011, contine prevederi care vor intra in vigoare la data de 1 ianuarie 2012.

 

Categorii:PRACTIC

Eugen Dorcescu despre inspiraţia scriitorului…REALITATEA CA SURSA A INSPIRAŢIEI…

27 Decembrie 2011 Lasă un comentariu

SUBSTANŢA INSPIRAŢIEI LA EUGEN DORCESCU

 

Un poet, un scriitor, în general, se inspiră din realitate, nu din teorii, nu din ideologii. Important este, însă, a nu se confunda realitatea cu imanenţa, cu aparenţa. Ce anume (mai exact: Cine) este Realitatea, Cine este substanţa, aflăm din Exod 3, 14: âÈhyèh âAshèr âÈhyèh; Égô éïmi ho ôn; Ego sum qui sum; Eu sunt Cel ce sunt. În consecinţă, subscriu întru totul la afirmaţia lui Spinoza: „În afară de Dumnezeu nu poate nici să existe, nici să fie concepută o altă substanţă” (Propoziţia XIV). Această Realitate deci, în relaţie subtilă şi permanentă cu fiinţa mea şi cu făptura în ansamblu, a fost şi a rămas sursa scrisului meu – după puterea talentului (după măsura talentului) pe care l-am primit. Cât despre poeţii cu care am intrat în dialog duhovnicesc şi artistic, îi pot numi pe marii noştri clasici (Eminescu, Macedonski), pe poeţii moderni (Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Vasile Voiculescu), pot aminti şi numeroşi poeţi străini, pe care i-am citit în original (Dante, Baudelaire, Leconte de Lisle, Lamartine, Paul Claudel, Calderón de la Barca). Dar trebuie să spun că m-am recunoscut şi m-am regăsit, cu adevărat, de-a lungul vremii, în scrierile lui Seneca, precum şi, mai ales, în cărţile profetice, poetice şi sapienţiale ale Bibliei.

 

Eugen Dorcescu

 

 

Notă. Eugen Dorcescu a făcut parte din echipa de corectori a Bibliei, diortosită după Septuaginta, a ierarhului şi scriitorului de fericită pomenire Bartolomeu Valeriu Anania, apărută la Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti 2001.

 

Ziarul Lumina – 14 iunie 2011

Categorii:GÂND, literature

PENTRU CEI MICI: „COLIND TÂRZIU” DE LA DANIELA GHIGEANU, DIN VOLUMUL „JOC DE ÎNGER ŞI COPIL”, Editura „Reîntregirea” – Alba Iulia, 2011

25 Decembrie 2011 Lasă un comentariu

De la Daniela Ghigeanu pentru cei mici:
 
 
COLIND TÂRZIU
 
Toaca bate şi răzbate
Glas de tulnic de departe,
Fluieră vântul în noapte,
Liniştea pogoară-n sate,
S-a născut Domnul Preasfânt!
 
Maica şade-mbujorată,
De Îngeri înconjurată,
Iar păstorii, cu-a lor ceată,
Se-nchinară de îndată
Ce-l văzură pe Pruncuţ!
 
Ce minune ni se-arată!
Lumea-ntreagă e salvată,
De Hristos eliberată,
Prin Fecioara fără pată.
Astăzi s-a născut Iisus!
 
Pe la porţi cântec răsună,
De copii cu voie bună,
Cete-cete se adună,
Vin cu clopoţei în mână
Să-L vestească pe Hristos!
 
Omenirea Îl măreşte
Pe Cel care mântuieşte,
Popoarelor glăsuieşte,
Prin Evanghelii trăieşte
Unul Domn, Iisus Hristos!

Daniela Ghigeanu

Categorii:CARTEA, CREDO

„…persoana care nu stie sa scrie si sa citeasca nu are voie sa faca copii…”

25 Decembrie 2011 Lasă un comentariu

Text propus de Ion Urda:

 

Pe la anul 1600 s-a legiferat ca:

” persoana care nu stie sa scrie si sa citeasca nu are voie sa faca copii.”

 

Nu este de mirare ca sistemul educativ finlandez este cel mai evoluat si mai bun din lume. 
Finlanda este, in acelasi timp si una din tarile cu cele mai ridicate nivele de trai din lume.
In urma perioadei de grava recesiune economica din anii ’90, guvernul a hotarit sa dedice fonduri importante educatiei, cercetarii si tehnologiei.
Rezultatul: in mai putin de 10 ani, Finlanda a trecut pe primele locuri din lume ca bunastare sociala si bogatie.

Exemplul Nokia. La inceput, un sat cu o singura fabrica, de cizme de cauciuc. Apoi, o fabrica de televizoare. In sfirsit, pe baza aliantei dintre patronat si sindicate, se mizeaza pe telefonia celulara. Astazi sunt lideri mondiali, inaintea Germaniei, Japoniei si Statelor Unite.

 

De ce este atat de obisnuit ca in Finlanda, un adolescent normal sa termine primele 8 clase cu medii excelente, vorbind o engleza perfecta si citind o carte pe saptamana?

07:45 – Saili (15 ani) asteapta autobuzul urban care il va lasa la poarta scolii (nu exista autobuze scolare). Autobuzul trece la fiecare 5 minute. Finlandezii incearca sa-i faca pe fiii lor sa fie independenti de mici. Pe foarte putini dintre ei, parintii lor îi duc cu masina pina la scoala. Biletul este subventionat de catre municipalitate. Conform legii, niciun elev nu poate locui la mai mult de 5 km de scoala. In exterior, instalatiile scolii dau o impresie spartana. Niciun muc de tigara, nici o hirtie pe jos, nici un grafitti pe ziduri.

09:15 – Orele de 45 de minute. Finlandezii mizeaza pe studiile de limba materna, matematica si engleza. 75% dintre materii sunt comune in toata tara . Restul il alege scoala, de acord cu profesorii, parintii si elevii. Orele sunt scurte, intense si, mai ales, foarte participative. In interiorul scolii, curatenia este si mai evidenta. Totul pare recent dat in folosinta. Pe banci si pupitre nu sunt semne si nu se scrijeleste nimic. Scoala este publica si bineinteles, gratuita dar cu instalatii demne de un colegiu „scump” din Spania. Salile de cursuri dispun de ecrane gigant de plasma cu TV in circuit inchis, acvariu de 200 de litri cu pesti tropicali, bucatarie completa, dispozitive audiovizuale, aer conditionat, multe plante. Fiecare doi elevi au cate un calculator. O duzina de masini de cusut in sala de croitorie, aparate de sudura, scule de tamplarie, schiuri… O sala de sport acoperita, un auditoriu pentru orele de teatru si o sala de mese cu autoservire. Cartile sunt gratuite, materialul scolar e gratuit, mancarea e gratuita.

12:00 – Mancare calda, nutritiva si gratuita. Saili are o jumatate de ora pentru pranz la restaurantul scolii. Legea finlandeza obliga ca meniul sa fie gratuit, nutritiv si cu multe feluri de salate si fructe. Se bea apa sau lapte. Costurile le plateste municipalitatea fiecarui oras. Daca orele se prelungesc pana dupa amiaza, scoala are obligatia de a oferi o gustare elevilor.

16:05 – Inapoi acasa, Saili joaca hockey cu fratele lui mai mic. Nu exista delincventa, strazile sunt sigure. Cand se lasa seara, Saili si fratele lui, care au invatat sa gateasca la scoala, pregatesc cina pentru parintii lor, daca acestia intarzie la serviciu.

18:30 – Cina si sauna (aceasta, de 3 ori pe saptamina) sunt momentele in care familia se afla impreuna. Se converseaza mult, mai ales despre proiectele copiilor, dorintele, progresele si nevoile lor. Dar in aceeasi masura, se fac si planuri de vacanta pentru toata familia, in comun.

20:15 – Temele si la culcare. Copiii finlandezi au foarte multe teme de casa, dar Saili le termina rapid intr-o ora sau doua, pentru ca de-abia asteapta sa se urce in pat si sa citeasca Harry Potter in engleza. Pentru Saili, scoala este ca un serviciu.

– „Daca un copil doreste sa studieze, poate sa ajunga medic sau judecator sau inginer, chiar daca familia sa este una saraca”.

– Educatia fiecarui copil costa statul finlandez 200.000 de euro, de la gradinita pina la absolvirea unei universitati. „Sunt banii cel mai bine folositi din impozitele noastre”.

 

– Studentii platesc doar cartile si mancarea (2.50 euro la restaurantul facultatii). Apoi, statul îi ajuta sa se emancipeze dandu-le subventii pentru inchirierea unei locuinte si primul salariu.

 

– Elevii au un respect total fata de profesori si se vede in orice moment politetea in relatiile dintre ei. Nu poarta uniforme dar sunt intotdeauna simplu si corect imbracati si pieptanati.

 

– Intr-o scoala din centrul capitalei Helsinki sau dincolo de Cercul Polar, nivelul este acelasi. Sistemul educational nu este elitist si nu urmareste producerea de genii ci atingerea unui nivel general mediu cat mai inalt.

 

– Temele sunt sfinte. Si este foarte rau vazut un elev care copiaza, chiar si de catre ceilalti elevi. Este de neconceput ca un elev sa scoata o fituica la un examen. Cel care ar face-o ar fi izolat de catre restul de elevi. „De ce sa risti, cand poti sa studiezi?” Pe aceeasi linie, ca adulti nu-si vor imagina ce este evaziunea fiscala. Nu e de mirare ca Finlanda se afla in fruntea tarilor cu cele mai ridicate statistici de transparenta si cea mai scazuta coruptie publica.

 

– Presedinta Finlandei, Tarja Halonen, licentiata in Drept si profesoara: „Cand îi cert pe studentii mei, le spun ca irosesc banii contribuabililor”.

 

– Nu exista repetenti, desi nu exista decat o singura oportunitate de a lua un examen, „pentru simplul motiv ca viata insasi nu se traieste decat o singura data”. Se studiaza pana cand se ia examenul, dar promovarea in anul urmator este automata.

 

– „Ziua de lucru” a lui Saili este intensa, de la 8 pana la 15. Orele sunt insa scurte, de 45 de minute. Una dintre recreatii se petrece obligatoriu afara, in aer liber. Se stimuleaza rationamentul critic inaintea memorizarii mecanice. Orele sunt relaxate, cum ar fi cursurile de dansuri de salon, teatru, arta digitala, coafura, arte martiale, hockey, schi de tura, gastronomie, primul ajutor, dulgherie, mecanica sau muzica. Elevii canta la vioara, ghitara electrica sau la ce prefera. Si inca o data, se incurajeaza gandirea critica si se discuta.

 

– „Saili inca nu s-a hotarit ce vrea sa faca mai incolo. Chimie, medicina veterinara sau creatie de jocuri video. Il intreb daca este fericit. Fara sa clipeasca, imi raspunde ca da.”

Da, dar secretul este altul: 

 

pe la 1600 s-a legiferat ca persoana care nu stie sa scrie si sa citeasca, nu are voie sa faca copii.

Selectia : Ion Urda

Categorii:GÂND
%d blogeri au apreciat asta: