Veţi cunoaşte adevărul şi adevărul vă va face liberi!

Alba Iulia, călător prin anul 2019

29 noiembrie 2019 Lasă un comentariu

Categorii:CĂLĂTOR, MEMORIA

Adrian Botez: Matrozii care fac această călătorie posibilă pe elipsa dintre soare și restul galaxiei de cuvinte

17 noiembrie 2019 Lasă un comentariu

Categorii:CARTEA

Lebede roșii… Un timp hain în plină stradă

17 noiembrie 2019 Lasă un comentariu

Categorii:CRONICĂ

Radu Igna (85) – Lecția discretă de umor și viață


Radu Igna, „domnul profesor”: Tact și eleganță într-o lume agitată

 

Despre cartea Lecţia de umor şi viaţă în opera lui Radu Igna, (istorie literară), Sibiu: Editura CronoLogia, 2014 aș putea scrie mai multe, momentul mă îndeamnă la un anumit respect…

 

 

Radu Igna mi-a fost profesor de limba engleză. Am optat la început pentru limba franceză, apoi programa a impus o a doua limbă străină. Un miracol pentru vremea aceea. Ceva se dezghețase în viața școlii românești. Am fost o generație norocoasă. Am abordat, pe lângă materiile clasice, istoria literaturii universale, istoria artei, psihologie etc. Am primit un bagaj de cunoștințe important, esențial. Fostul meu coleg, Daniel Pișcu, poet și el, mi-a mărturisit că toate acestea      l-au ajutat și la facultate. La București a avut profesori de prim rang: Nicolae Manolescu, Zoe Dumitrescu-Bușulenga etc. Mie mi-a ajutat în profesie. Ca jurist trebuie să înțelegi bine relațiile sociale, să poți să te exprimi, să aduci noutăți. După anul 1989 m-am întâlnit cu „domn profesor”, am inițiat numeroase „dezbateri” literare la dânsul acasă, o cameră de doi pe doi, cu bibliotecă pe pereți și calculator. Scrisesem mai mult poezie, note literare, evocare literară. M-a provocat să scriu roman. Așa a fost finalizat romanul Vadul ars (2016).  I-a plăcut primul meu roman memorialistic Pe masa de operație (2011). A scris despre mine în cartea sa despre viața culturală a Hațegului (2009). M-a încurajat tot timpul, a făcut-o cu tact de profesor. Eu i-am citit cărțile, am scris despre ele. Din când în când l-am stimulat să folosească din plin calculatorul. Lumea se schimba și asta l-a ajutat. Generația domniei sale a pierdut cursa cu sistemul de informare și comunicare generat de Internet, calculatoare, dispozitive electronice. Cumva a recuperat și are romanele salvate pe acele dispozitive electronice, un lucru important.

Cartea Lecţia de umor şi viaţă în opera lui Radu Igna a fost lansată în ziua în care a împlinit optzeci de ani. A organizat evenimentul împreună cu familia și alți scriitori la o pensiune din Hațeg. Au fost prezenți scriitorii din conducerea Filialei Alba-Hunedoara a Uniunii Scriitorilor din România (Aurel Pantea, Cornel Nistea, Mircea Stâncel etc). Au vorbit despre scriitorul Radu Igna mai mulți colegi. Am vorbit și eu, a fost mulțumit, așa am dedus.

Pe Radu Igna l-am cunoscut în sens spiritual mai ales după ce a ieşit la pensie, când şi-a publicat scrierile, romane sau schiţe, când a dezvăluit în cărţile sale o lume interesantă, profundă, dar dureros de reală.

Mi-a fost profesor, dar atunci nu am înţeles clar.

Ulterior eu am înţeles că trebuia să te baţi pentru condiţia umană.

Am reţinut de la scriitor dragostea sa pentru oameni şi locuri, a fost mereu atent cu cei din jur şi le-a dat un sfat, o idee, un gând bun. Romanul său VÂLTOAREA e poate unul dintre cele mai importante din literatura română contemporană. Un roman dens, pânza lui de cuvinte se întinde peste mai mulţi ani. Memoria este provocată la un exerciţiu de rezistenţă prin tema romanului, prin subiect, prin idei.

Discret, a adunat povestiri despre oameni din Ţara Haţegului şi a scris o carte mărturie despre poezia pământului. Erau ani în care culegea în tăcere, discret, mărturii despre miracolul din acest loc de lume. Părea că nu se întâmplă nimic deosebit în timpul vieţii sale, dar erau zile pline în care scria, lăsa ideile să devină romane, cronici, jurnale de călătorie. Este printre puţinii scriitori din România care a avut curajul să abordeze viaţa dascălilor în secolul al XX-lea, în suprafaţa dură a epocilor contradictorii. Romanele lui despre profesori sunt romane ale conştiinţei care pătrunde dincolo de aparenţe, sparge barierele dintre a cunoaște şi a nu cunoaște. Poate aceasta este dilema la care scriitorul s-a străduit să dea un răspuns: poţi să ştii, poţi să nu ştii. Dar vei plăti preţul dacă nu afli adevărul…

Îl ştiu din momente mai grele, dar a lăsat un mesaj pentru cei din jur: există soluţii până la urmă. În camera sa de scriitor din Haţeg mi-a povestit o parte din romanele sale înainte ca acestea să vadă lumina tiparului. Avea şi are un sentiment al sfinţeniei scrisului. Dorea să prindă esenţa, viaţa la modul sublim. A reuşit. Un episod interesant a fost recuperarea cărții despre cetatea Hațegului, autor fiind Constantin Zagoriț, colonel în armata română în anii treizeci. Acesta a studiat locul de lângă orașul Hațeg pentru aplicații militare. A avut o revelație, pe locul vechii cetăți a Hațegului era adevărata Sarmisegetusa. A scris o carte despre acest eveniment istoric. Cartea ajunsese întreprinderea de recuperarea deșeurilor din Hațeg, ca hârtie uzată. Dânsul a descoperit comoara, a păstrat-o. După anul 1989 a scris despre ea, a inclus un capitol în cartea dedicată vieții culturale a Hațegului. Gligor Hașa, cu vocație pentru romanul istoric, scriitor și el a „mirosit” comoara și a preluat cartea veche, a scris o carte pe tema aceasta: Hațeg, adevărata Sarmisegetusa (2016). A lansat teoria ca ipoteza Hașa – Zagoriț… A pomenit tangențial despre Radu Igna la cărțile care au stat la baza acestei isprăvi istorice.

Cartea sa despre lumea din ţinutul acesta (VOCAŢIA CULTURALĂ A HAŢEGULUI)  este un document important despre oamenii locului şi despre amprenta spirituală a locului în geografia complicată a Europei. Deşi adoră clasicismul, Radu Igna e mereu interesat de mişcarea modernă a sufletului în epocă. Are un simţ deosebit al valorii, vede eroii, oamenii care au de spus ceva lumii, chiar dacă aceştia rămân în umbra anonimatului. Rudi îi vede şi scrie despre ei. Îi vede aşa cum sunt. Creionează personaje, le dă viaţă prin cuvinte pline de viaţă. La timpul potrivit mi-a deschis ochii asupra valorilor creştine, mi-a arătat sensul într-o lume care părea că nu mai are valori, o lume a tranziţiei în anii nouăzeci, apoi în anii două mii, a ştiut să îmi mobilizeze viziunea.

M-a îndemnat să devin membru al Uniunii Scriitorilor din România. La sugestia lui am depus dosarul la Filiala Alba-Hunedoara, m-a recomandat colegilor din conducerea acesteia. I-a îndemnat și pe alți scriitori din filială să mă susțină. Elevul primea nota, mă simțeam comod. În felul acesta am rupt vraja sub care căzusem. Eugen Evu mi-a promis că mă va ajuta la Filiala Timișoara. Nu a făcut-o, m-a îndemnat să vorbesc Eugen Dorcescu după câțiva ani, doar mă debutase la Editura Facla în antologia Argonauții.  Rudi, cu tac și eleganță, m-a pus pe direcția corectă.

Îi sunt recunoscător pentru lecţia pe care am primit-o. A fost o lecţie implicită, nu explicită. Dar necesară.

A scris câteva cărţi despre călătoriile pe care le-a făcut, a lăsat un mesaj românilor: dacă acolo se poate, se poate şi în România.

Rudi, cum îi spun prietenii, s-a impus în mod discret dar consistent în peisajul literar al Ardealului. Peste vremuri haţeganii vor redescoperi Ţara Haţegului şi datorită lui Radu Igna, scriitor şi cronicar, iar cultura europeană va accepta că există o literatură de nişă care aduce echilibru în mintea oamenilor, o literatură reprezentată demn de Radu Igna.

Nu am avut curajul să-i spun Rudi, dar acum pot să îl chem aşa, epistola aceasta mă eliberează de condiţia tranziţiei. Mi-a plăcut să-i spun „Domn Profesor”, era mai comod…

 

C Stancu

Foto: Radu Igna

 

Categorii:CARTEA, PORTRET, SCRIITORI

Concursul Național pentru Traducerea Poeziei Românești „Lidia Vianu Translates”, 2019


Categorii:MEMORIA, SCRIITORI, SEMNAL

Țara Hațegului – Folclor literar: „Străvechi tradiții și creații populare din Țara Hațegului”, de Raul Constantinescu

29 octombrie 2019 Lasă un comentariu

 

Țara  Hațegului

Cronica literară –  Constantin Stancu:  Raul Constantinescu, „Străvechi tradiții și creații populare din Țara Hațegului”,  Editura SAECULUM  I. O., București, 2017

Deschideri de orizont: Folclorul din Țara Hațegului, un Ardeal în miniatură

 

Raul Constantinescu a lucrat peste 47 ani la antologia de folclor „Străvechi tradiții și creații populare din Țara Hațegului”*, culegere monografică de succes. A cules, a ascultat, a analizat, a colaborat cu multe persoane, a cercetat, a dat direcții noi într-un domeniu cultural interesant și profund. Ajuns la vârsta maturității, scriitorul se poate bucura de această carte de excepție, dintr-o zonă de excepție. Poet profund, ancorat în cultura serioasă, durabilă și cu mesaj, cunoscător al literaturii de azi și dintotdeauna, bazându-se pe valori solide și pe certitudini, el ne oferă un eveniment special, o lectură dinamică prin viața oamenilor din Țara Hațegului. Nume importante ale culturii s-au aplecat asupra acestui areal: Aron Denușianu, B.P. Hasdeu, Romulus Vuia, Ovid Densusianu, Bela Bartok, Nicolae Densușianu, Ion Pop-Reteganu, însă Raul Constantinescu a reactualizat un domeniu dinamic, a reușit să-și concentreze eforturile într-o direcție concretă, realizarea sa fiind una emoționantă și în concordanță cu istoria, viața și miracolele din Țara Hațegului.

Cum singur afirmă, lucrarea începe cu Deschidere de orizont, prezentându-ne Țara Hațegului în toată complexitatea ei. O zonă conservatoare străbătută de influențe venind din mai multe direcții, din Banat, din Oltenia, dinspre Sibiu, o zonă înconjurată de munți, o cetate naturală. Influențele au marcat viața oamenilor și asta se poate constata din cuprinsul cărții. Munții Retezat, Munții Șurianu, Munții Poiana Ruscă, Munții Țarcului, metereze și mesaje pentru cei din loc și pentru cei care doreau să vină aici. Sunt curente, sunt paliere istorice, de la vechile culturi ale omului primitiv la cultura precreștină sau cultura creștină, de la omul stăpânit de frici la omul care a convertit frica în poezie, muzică, strigăt, colind, poveste cu ieșire la cer.

Monografia prezentă este bine consolidată prin organizarea materialului, prin explicațiile date, prin analizele pertinente, prin legăturile cu operele anterioare din domeniu, prin dragostea autorului pentru oamenii locului.

Raul Constantinescu a adus mulțumiri celor care l-au ajutat să realizeze această carte, de la oamenii simpli și pasionați din Țara Hațegului, oameni pe care i-a cunoscut și i-a prețuit, mulți la număr, la profesori de liceu sau școală generală, apoi domului profesor universitar dr. Ion Cuceu din cadrul UBB Cluj-Napoca, structurilor de specialitate din Academia Română, profesorului dr. Ionel Oprișan, directorul Editurii Saeculum I.O. București.

Autorul precizează că munca sa a fost una asiduă și că s-a străduit să selecteze texte de folclor literar originale prin care pronunțarea specifică a graiului hațegan s-a păstrat cu multă acuratețe, cuvintele având sonoritatea din locul acesta mirific. Cine trăiește în această zonă va recunoaște în conținutul monografiei specificul zonei și se va recunoaște cu bucurie. Cartea are un motto mai lung, textele preluate din Ion Pop-Reteganul și Ovid Densușianu ne aduc astfel argumente pertinente în ce privește lumea în care este invitat cititorul să plonjeze cu entuziasm. Câteva note biobibliografice ne prezintă pe Raul Constantinescu ca profesor, omul care a fost activ în Țara Hațegului și este activ, a colaborat cu poezii originale, traduceri, eseuri și culegeri de folclor la importante reviste de cultură din țară, a publicat opt volume de versuri și a fost prezent în domeniul cultural din zonă. A influențat multe persoane și i-a îndrumat spre domeniul culturii prin activitatea de profesor sau de poet. De remarcat că în postfața monografiei, fostul elev al autorului, conf. univ. dr. George Ardeleanu de la Facultatea de Litere, Universitatea București, are cuvinte de apreciere pentru prezenta antologie de folclor: „Ceea ce fascinează, fie și la o <<repede ochire>> asupra corpusurilor de texte incluse în volumul de față, dincolo de diversitatea tematică, motivică, simbolică ori stilistică, sunt multiplele interferențe culturale care caracterizează patrimoniul spiritual al Țării Hațegului, imaginea de palimpsest creat prin suprapunerea diverselor straturi de culturi și civilizații succesive, contaminările tematico-simbolice și poetice, care vin, în opinia autorului, din preistorie până în prezent” (p. 468).

În prefața lucrării, prof. univ. dr. Ion Cuceu (Facultatea de Studii Europene a Universității Babeș-Bolyai Cluj-Napoca/ Institutul „Arhiva de Folclor a Academiei Române) reține: „Colindele din Hațeg, cum bine a intuit autorul acestei monografii etnologice zonale, sunt larg cuprinzătoare motivic și se disting față de cele din alte vetre ale colindatului tradițional prin densitatea și profunzimea aderenței la stratul precreștin peste care s-au suprapus mai multe rânduri de influențe creștine, de <<vârste>> și <<consistențe diferite>>. Raul Constantinescu le-a ales atent și a reliefat consubstanțialitatea lor cu temele mari ale creștinismului cosmic, le-a pus în valoare mai bine decât alți cercetătorii anteriori, cu aceeași ardoare și stăruință ca marele filolog antecesor Ovid Densușianu sau ilustrul antropogeograf Ion Conea” (p. 11).

Volumul are inserate mai multe fotografii, hărți, comentarii, un rezumat pertinent, un glosar, indice de localități, indice de interlocutori, de culegători, note, observații și explicații, o bogată bibliografie. În mod evident, autorul a lucrat și a avut multiple relații spirituale cu foarte mulți oameni ai Țării Hațegului, pe care i-a cunoscut, ascultat, i-a încurajat, prestând o muncă dificilă dar și plină de satisfacții și bucurii. În rezumatul monografiei, Rau Constantinescu ne prezintă pe scurt această lucrare, o face cu multă rigoare, cu atenție, punând accent pe domeniile importante ale folclorului din Țara Hațegului. Sumarul este redat și în limba engleză pentru a introduce pe cititorul străin în universul de excepție din zona vizată.

Deschiderea de orizont în tărâmul folclorului din Țara Hațegului ne dezvăluie spiritualitatea oamenilor în timp și spațiu, dinamica și interferențele etnolingvistice străvechi și conservatoare, precum și tradițiile și obiceiurile permanente păstrate de oamenii din acest ținut mirific. După ce receptorul interesat a intrat în lumea aceasta, el va descoperi tradiții, eresuri, obiceiuri din fiecare anotimp, de la ritualuri de invocarea ploii la șezători, apoi colinde diverse și complexe și claca din satele locului, la ritualuri folclorice profunde cu ocazia diverselor sărbători legate de tradițiile creștine. Autorul analizează nedeile din Țara Hațegului, momentele importante din viața locuitorilor așa cum au rămas imprimate în mintea acestora, descântecele și practicile magice, apoi lirica populară – doinele, cântecele, strigăturile etc. Raul Constantinescu este atent cu epica populară, punând accentul pe balade diferite, pe epica populară în proză, abordând ghicitorile, proverbele și zicătorile, folclorul copiilor, jocurile de cuvinte, glumele, batjocurile, vorbele de rușine, exercițiile de pronunțare. Analiza este detaliată, autorul pătrunde în stratul spiritual al oamenilor din Țara Hațegului, de la naștere, căsătorie și până la moarte. Este o analiză intimă a vieții așa cum s-a manifestat în mod direct pe acest pământ. O călătorie prin viața oamenilor reali și dedicați.

Strigarea peste sat (primăvara) este o formă de judecată populară necesară într-o colectivitate rurală, când se fac focuri pe dealuri ca semn de început și lumină, se dau drumul la vale a mai multor roți înfășurate cu paie aprinse, luminând satul. Este un bilanț al vieții în sat. „Ca la o adevărată judecată a satului sunt strigate toate fetele și nevestele din sat, fiind luate în râs defectele și viciile acestora în diferite feluri de batjocuri la adresa lor, apoi se iau în râs gospodarii bețivi, mincinoși, leneși, lăudăroși, zgârciți, făloși etc., având ca scop îndreptarea năravurilor rele. Când sfârșesc, coboară noaptea în sat și deschid porțile unor fete cu comportări nepotrivite, sau le scot din țâțâni și le ascund prin apropiere. Dimineața tot satul vede și râde” (p. 37, Varianta Ștei, Inf. Bogdan Iustin).

Mai reținem, din viața oamenilor din Țara Hațegului, momentul nedeii. O perioadă specială din viața comunității, o practică veche, o sărbătoare tradițională, iar, o dată cu creștinismul, este sărbătorită împreună cu hramul bisericii din localitatea respectivă. În vechime, zeii erau celebrați pe înălțimile munților, locuri considerate sacre. În Țara Hațegului, unele nedei durau o săptămână. În Munții Țarcului există un vârf cu denumirea Nedeia (2150 m), locul unde satele apropiate își țineau evenimentul. Familiile se pregăteau cu pasiune pentru sărbătoare, făceau curățenie în ogradă, înnoiau casele, își cumpărau haine noi, asigurau alimentele și băuturile necesare, așteptau să sosească neamurile, prietenii, musafirii, toți fiind primiți cu bucurie de gazda care se implicase în sărbătoarea satului. O colectivitate se strângea la masa specială organizată cu ocazia nedeii, legăturile interumane se consolidau, viața era vie, oamenii se puteau privi în ochi, se cânta, se juca (dansa), o relație specială se refăcea sub semnul ospitalității sincere, marcând unitatea spirituală a oamenilor din aceste locuri (p. p. 197- 198).

Cântecele satirice au amprenta sincerității și voioșiei:

”- Și tu ești cam rău din fire/ Și nu ești harnic la iubire,/ Că de-ai fi o floare aleasă,/ Te-aș pune seara-n fereastră,/ Dar ești floarea spinelui/ Și inima câinelui” (Cântece satirice, Inf. Murar Sânziana, Cârnești, 74 ani în 1986, n. 1912).

Raul Constantinescu notează în rezumatul lucrării sale: „În ansamblu, antologia monografică <<Străvechi tradiții și creații populare din Țara Hațegului>> / `Ancient Traditions and Folkloric Creations from Hațeg County`/ valorifică bogata moștenire literară populară din această străveche vatră de cultură și civilizație românească, prezentând obiceiurile tradiționale de peste an, acordând o atenție specială bogăției și varietății colindelor din satele hațegane, momentele importante din viața omului, relevând accentuarea valorii etice constructive profund umane care le amprentează și care este evidentă și din creațiile poeziei populare lirice și epice bogate, specifice acestui inestimabil areal spiritual cu certă valoare literară, estetică și documentar-istorică” (p. 466).

Despre Țara Hațegului, Ion Pop-Reteganul are cuvinte speciale: „Frumos este Ardealul peste măsură, dar în el mai frumos este tocmai acest colț care din vechi și până astăzi se cheamă așa: Țara Hațegului…, că, deși e mică Țara Hațegului ea întrunește în sine tot ce Ardealul are mai bun și mai frumos; Țara Hațegului se poate numi cu drept cuvânt un Ardeal în miniatură” (Motto, p. 9).

Constantin Stancu

Mai 2017

*Raul Constantinescu, „Străvechi tradiții și creații populare din Țara Hațegului”, culegere monografică, 512 pagini, București: Editura Saeculum I.O., 2017, Colecția Mythos.

 

Categorii:CARTEA, CRONICĂ, HAŢEG

CULTURA LA ROMÂNI… O investiție cam… scumpă…

27 octombrie 2019 Lasă un comentariu

Peste 60% dintre români n-au trecut în ultimul an pe la cinematograf. Urmăresc, în schimb, filme la televizor. Iar serialele, știrile și alte emisiuni televizate înseamnă cultură.

Mai bine de jumătate dintre români recunosc că n-au participat la niciun eveniment cultural în ultimele 12 luni, dar se laudă că ascultă muzică și emisiuni culturale la radio. În fiecare zi.

Consumul cultural se reflectă cel mai bine în serviciile plătite. Iar anul trecut, românii au alocat, în medie, doar 2,4% din venituri, în timp ce media europeană este de 3%.

Românii merg din ce în ce mai puțin și la teatru. Numărul spectatorilor a scăzut cu 4 procente din 2014.

Barometrul Cultural mai arată că românii au fost dezinteresați și de evenimentele dedicate Centenarului Marii Uniri. Jumătate dintre ei au declarat că n-au participat niciodată la manifestările dedicate Zilei Naționale, iar 33% au preferat să urmărească evenimentele la televizor.

CONSUM CULTURAL 2018

61% n-au fost niciodată la cinematograf

79% urmăresc filme şi emisiuni la televizor

56% n-au participat la niciun eveniment cultural

56% ascultă muzică la radio

17% au mers la bibilotecă să împrumute cărţi

33% au mers la teatru

50% n-au participat la evenimentele dedicate Zilei Naţionale a României

33% au urmărit paradele militare de 1 Decembrie la televizor

SURSĂ: INCFC

 

Categorii:PRESA, SEMNAL
%d blogeri au apreciat asta: