Arhiva
Ştefan Nemecsek: cărţi, întrebări care s-au pus, întrebări care nu s-au pus…
Cărţi apărute:
„Controverse filosofice”, Editura Realitatea Românească, Vulcan, 2006
„Toleranţa în filosofia lockeeană”, Editura Realitatea Românească, Vulcan, 2006
„PRESA HUNEDOREANĂ (de la origini până în prezent) vol. 1, Editura Realitatea Românească, Vulcan, 2007
„PRESA HUNEDOREANĂ (de la origini până în prezent) vol. 2, Editura Realitatea Românească, Vulcan, 2007
„Politică, religie şi morală”, Editura Realitatea Românească, Vulcan, 2008
„Teme filosofice mereu actuale”, Editura Realitatea Românească, Vulcan, 2008
„LITERATURA HUNEDOREANĂ (de la începuturi până în prezent )”, volumul I, – analiza şi clasificarea activităţii literare – Editura Realitatea Românească, Vulcan, 2008.
„LITERATURA HUNEDOREANĂ (de la începuturi până în prezent )”, volumul II, – scriitori din Valea Jiului – Editura Realitatea Românească, Vulcan, 2008.
„LITERATURA HUNEDOREANĂ (de la începuturi până în prezent )”, volumul III, – scriitori hunedoreni – Editura Realitatea Românească, Vulcan, 2008.
“DIN GÎNDIREA ÎNŢELEPŢILOR LUMII”- volumul I. Editura Realitatea Românească, Vulcan, 2009.
“DIN GÎNDIREA ÎNŢELEPŢILOR LUMII”- volumul II. Editura Realitatea Românească, Vulcan, 2009.
Etc…
Premii şi distincţii obţinute:
DIPLOMA OMAGIALĂ din partea Sindicatului Liber al Exploatării Miniere Lupeni, pentru modul de prezentare a mişcărilor greviste din Valea Jiului.
DIPLOMA DE EXCELENŢĂ din partea CASEI AMICII din Uricani, ca semn de apreciere a activităţii prestate în mass media scrisă şi audiovizuală din Valea Jiului, în trei decenii de jurnalism continuu.
PREMIUL UNIUNII ZIARIŞTILOR PROFESIONIŞTI pentru proiectul cultural PRESA HUNEDOREANĂ (de la origini până în prezent) editat în două volume, în 20.12.2007.
PREMIUL UNIUNII ZIARIŞTILOR PROFESIONIŞTI pentru emisiunile talk show, realizate la televiziunea Parâng, în cursul anului 2007.
DIPLOMA DE EXCELENŢĂ din partea Primăriei şi Consiliului Local Uricani ca semn al recunoaşterii unei colaborări constructive privind relaţia cu ziarul Curierul Văii Jiului.
DIPLOMA DE EXCELENŢĂ din partea Primăriei şi Consiliului Local Aninoasa ca semn al preţuirii profesionalismului jurnalistic.
DIPLOMA DE ONOARE din partea Primăriei şi Consiliului Local Aninoasa ca semn al aprecierii activităţii jurnalistice, a modului obiectiv şi echidistant de prezentare a realităţilor Văii Jiului.
DIPLOMA SPECIALĂ pentru merite literar artistice acordat în cadrul Festivalului Internaţional de Poezie – EMIA – ediţia a VII-a.
PREMIUL EXCLUSIV pentru „cel mai bun om de cultură în anul 2008” în Valea Jiului din partea Asociaţiei Media Valea Jiului şi Patronatului Presei din România, ROMEDIA.
DIPLOMA DE ONOARE pentru promovarea literaturii contemporane în rândul elevilor, din partea Clubului elevilor Petrila, Liceul de Informatică Petroşani şi Şcoala Generală nr.3 Petrila.
PREMIUL LITERAR din partea Ligii Scriitorilor din România pentru întreaga activitate jurnalistică pusă în slujba locuitorilor din Valea Jiului.
DIPLOMA pentru CEL MAI OBIECTIV JURNALIST din partea Ministerului Administraţiei şi Internelor.
DIPLOMA pentru “remarcabilele sale cercetări în domeniul istoriei presei române” acordată de Asociaţia Română de Istorie a Presei şi Consiliul Editorial al Revistei Române de Istorie a Presei, în cadrul manifestărilor omagiale din cadrul Congresului Internaţional de Istorie a Presei. 2-4 aprilie 2009, Iaşi.
DIPLOMA pentru prezentarea şi susţinerea referatelor în cadrul celui de-al II-lea Congres Internaţional de Istorie a Presei de la Iaşi, din partea Universităţii “ Petre Andrei” din Iaşi şi Asociaţia Română de Istorie a Presei.
DIPLOMA pentru ampla activitate literară, promovarea relaţiilor culturale şi a istoriei jurnalisticii şi literaturii hunedorene, în ţară şi peste hotare, din partea Casei de Cultură din Reşiţa, cu prilejul amlelor manifestări culturale REŞIŢA ÎN ZECE DIMENSIUNI, ediţia a XXVIII –a, desfăşurate în perioada 8 – 17 octombrie 2009.
UN SCURT DIALOG CU ŞTEFAN NEMECSEK
1. De-a lungul vieţii, ce aţi considerat că vă lipseşte cel mai mult ?
Răspuns: TIMPUL
2. Ce aţi învăţat de la adversarii sau duşmanii dumneavoastră ?
Răspuns: CUM NU TREBUIE SĂ-ŢI IUBEŞTI SEMENII !
3. O întrebare clasică: ce înseamnă dragostea pentru dumneavoastră, la modul practic, de zi cu zi ?
Răspuns: CEL MAI VALOROS SENTIMENT UMAN!
4. Care sunt cărţile pe care le preferaţi şi de ce le preferaţi pe acestea şi nu altele ?
Răspuns: CĂRŢILE CU INFORMAŢII DE CULTURĂ GENERALĂ DIN ORICE DOMENIU. PENTRU CĂ ELE CRESC VALOAREA SPIRITUALĂ A INDIVIDULUI.
5. Care este locul în care vă simţiţi cel mai bine ?
Răspuns: ACASĂ
6. Ce înseamnă pentru dumneata gândul acesta: acum ?
Răspuns: PERCEPŢIA UNEI CLIPE FULGERĂTOR DE SCURTE DIN EXISTENŢA UNIVERSULUI.
Ştefan Nemecsek a început somnul divin… Călătoria spre ceruri…
Curajul de a scrie despre lucrurile complicate
La 31 iulie 2014 omul de cultură şi jurnalistul Ştefan Nemecsek a început somnul divin, s-a dus la Congresul Jurnaliştilor din cer… Trupul s-a întors în pământ, sufletul continuă călătoria sub semne şi manuscrise vechi…
Prin anul 2007 scriitorul Eugen Evu a avut amabilitatea să-mi scrie şi să-mi spună direct şi oarecum precipitat că există în Valea Jiului o persoană cu numele de Ştefan Nemecsek care s-a apucat să scrie o carte despre istoria literaturii din judeţul Hunedoara şi că ar fi bine să-i trimit câteva pagini despre mine şi scrierile mele. Asta mi s-a părut ciudat, suna a instituţie nu a individ şi am reflectat la soarta scriitorilor în general care sunt puţin uitaţi, adică traşi pe dreapta. Am acceptat şi am trimis textul, apoi am uitat, pe Ştefan Nemecsek nu-l cunoşteam, probabil era un aventurier care dorea să intre într-un proiect pentru glorie ori pentru a scrie câte ceva despre scribi, gândeam atunci.
Brusc am aflat, la apariţia cărţii Literatura Hunedoreană (de la începuturi până în prezent) că era ceva serios, că era cu adevărat o istorie şi am înţeles că viaţa îşi are misterele ei, până la urmă rămâne acea pată de sânge care vorbeşte (cum frumos scria poetul) undeva pe marginea manuscrisului despre viaţa noastră cea de toate zilele.
Autorul a avut curajul să intre în vizuina ursoaicei, să vadă cum hibernează animalul numit carte. Scriitorii sunt persoane ciudate, de aici curajul lui Ştefan Nemecsek, Ştefi cum îi spun prietenii.
Cărţile scrise de autor sunt la limita dintre jurnalismul de bună calitate, literatura fixată în jurnal şi filozofia necesară pentru sufletele rătăcite în pădurea de betoane.
Am descoperit, astfel, o persoană care în scurt timp, pentru ceea ce a publicat, a început să îşi piardă prietenii, să fie hulit, apoi să fie căutat pentru că prinsese ceva din istoria vremurilor recente. Falşii prieteni au început să-l urască, să-l critice şi să-l atace, jurnalistul intrase în direct, era „online” cu epoca sa şi ce e mai uşor decât să-l critici, să destrami misterul, să arunci vorbe grele cu venin de viperă? Şopârla lui Toma Caragiu care revenea în forţă…
Dar autorul a continuat să scrie, să publice, să cerceteze. Am remarcat la Ştefi răbdarea de a se apleca asupra ziarelor vechi, asupra cărţilor care au fost, asupra titlurilor care ne sar în faţă, litere mari care nu se uită, păsări colibri ce ne duc polenul în vorbe. Puţini au calităţile lui Nemecsek de a studia până la ultima literă textele altora, compilează, dar vede necesitatea de a birui uitarea care ne afectează ca neam, noroc că unui artişti mai şi mor, atunci, brusc, ne aducem aminte că erau acolo, în peisajul românesc…
De multe ori stilul de jurnalist, limbajul exact, rigoare exprimării îi fac surprize autorului, cei ce citesc cărţile sale se pot documenta despre veninul mierii, despre lumina umbrelor, despre ştirea de serviciu, despre cronicile anunţate, despre telefonul de urgenţă, dar, brusc, li se pare că este uşor…, că au mai văzut, au mai auzit, s-a mai zis, era în dicţionare, era o vorbă din bătrâni… Sigur că despre libertate s-a mai scris, dar a scrie despre libertatea jurnalistului, de pildă, e altceva, se aseamănă, dar nu este exact… Până la urmă doar Dumnezeu este original, vorba lui Petre Ţuţea…
Ştefi este un moralist de esenţă prin modul cum regizează textele, cum le pune în carte până ce cartea devine frescă, vitraliu, document autentic. Stilul de jurnalist îşi arată veleităţile, memoria se fixează în idei şi gânduri care dau consistenţă vieţii sociale, vieţii culturale şi misterelor de fiecare zi la români.
Am simţit la autor nevoia interioară de a ne spune despre toleranţă, ori de a ne trimite la jocul democraţiei prin ştirile zilnice care pot căpăta vigoare peste ani. Un lucru e cert, el a văzut dimensiune socială a zonei şi a scris despre aceasta. Cărţile sale au călătorit în lume, antologii despre starea spirituală a românilor în acest veac ce pare că a uitat toleranţa prin oamenii care se ceartă între ei fără motive.
Constantin Stancu
Revista Discobolul nr. 196-197-198/2014. Sumar, cultura, Alba-Iulia, scriitori şi cărţi: piaţa cărţilor, ideologie şi capre, interferenţe culturale, poeme, poeme, poeme…
Adrian Botez: Himera libertăţii
HIMERA LIBERTĂŢII
între şase şi şapte
dimineaţa – Himera Vie a
Libertăţii măcelăreşte
frenetic – cu
abia trezite din teci – săbiile
fulgerelor – grija funebră a
ordinii
apoi – deodată
sughiţă şi dispare – strivită sub
cizmele grele ale
realităţii
***
Adrian BOTEZ
Eugen Dorcescu: viaţa, cărţile, mesajul… Timpul din cuvinte, greutatea gândului…. Un scriitor între călătorie şi abis…
Recent, poetului Eugen Dorcescu i s-a decernat
titlul de CETĂŢEAN DE ONOARE AL
MUNICIPIULUI TIMIŞOARA!
Eugen_Dorcescu_-_Curriculum_vitae, click
aici pentru lectură!
Dragoste şi bujori de munte la Lörinczi Francisc-Mihai
Anotimpurile dragostei
Lörinczi Francisc-Mihai şopteşte miracolul vieţii trăite la tensiunea iubirii în Anotimpurile dragostei – Poeme -, volum de versuri propus de Editura CronoLogia, Sibiu – 2013.Lörinczi Francisc-Mihai este un poet autentic, atent la mesaj, la puritatea mesajului, la sensurile profunde ale vieţii. El nu apelează la argumentele poeziei moderne, nu pare a da atenţie experimentelor şoc atât de agreate în actuala secvenţă literară din istoria literaturii române. Doreşte să transmită sentimentul profund al dragostei cu nuanţa agape, a dragostei care dăruieşte, care zideşte, construieşte relaţii pe verticală, cu divinitatea şi, pe orizontală, cu sufletul pereche. Tensiunea acestui sentiment înălţător este evidentă, dinamizează versurile, cuvintele poemelor.
Volumul este structurat pe mai multe paliere, exprimând sentimentul anotimpului perfect:
– Cuvinte cu pajişti alpine şi un anotimp ieşit din margini cu bujori de munte în broderie.
– Cuvinte cu muguri de primăvară şi un anotimp încărcat de miresme în broderie.
– Cuvinte cu maci în sânger şi un anotimp al verilor fierbinţi roind de iubire cu metafore în broderie.
– Cuvinte în grădinile cu fructe pârguite şi un anotimp mustind de fericire în broderie divină.
– Cuvinte lângă foc de vatră şi miresme ascunse în oglinzi înflorind în broderie albă.
Din această structură complexă, atent elaborată de poet, se pot reţine câteva gânduri despre poezia ca purtătoare de energii, capabilă să exprime maturizarea bărbatului în peisajul dragostei eterne, trecând peste efemerele gesturi ale celui îndrăgostit din fire, din carne.
Pentru Lörinczi Francisc-Mihai dragostea este pasiune.
Natura potenţează starea, o rafinează prin culoare, peisaj, prin şoaptă, prin miresme, prin relaţia dintre omul îndrăgostit şi freamătul verde al ierbii. Dragostea este un sentiment înalt, accesibil celui care poate urca vârfurile, poate rezista anotimpului acestui veac atins de păcate. Este un sentiment al purităţii şi are nevoie de un mediu al miresmelor puternice menite să atragă veşnicia. Un sentiment pe care îl poate duce doar bărbatul matur, capabil de pasiune şi profunzime, ca efect fiind rodirea vieţii sale, ramificarea în viaţa partenerului, a jumătăţii care va face posibilă desăvârşirea în matca vieţii.
Apare ilustraţia broderiei, această trimitere este una a providenţei divine care energizează fiinţa omului limitată în cele trei dimensiuni, a patra dimensiune fiind anotimpul dragostei. Broderia semnifică migala şi preocuparea lui Dumnezeu pentru a desăvârşi creaţia supremă, omul atins de luminile cerului.
Poemele nu au titluri, se definesc prin stare, prin cuvinte.
Pentru Lörinczi Francisc-Mihai cuvântul este vehiculul prin care se transportă dragostea la cititor, cuvântul care duce în vocale şi consoane substanţele harului.
Trecând prin tensiunile anotimpurilor, temă preluată de la Vivaldi, poetul reuşeşte să prindă gândurile celui îndrăgostit în poeme bine realizate:
„Ţurţurii îşi plâng sub streşini
efemeritatea picurândă.
Se topesc sub calde îmbrăţişări
Petrecându-se în pământ.
Ce lacrimi nobile în zbor!
Poate sunt îngeri captivi.
Se dăruiesc din iubire
şi căzând îţi deschid
un ecou între pereţii sufletului adormit
vestindu-ţi primăvara.
Cad în mine să mă regăsesc.”.
Lumea poetului se mişcă între limite spirituale precise, el cunoaşte regula până unde poate visa, până unde poate şopti, e un respect pentru acest sentiment unic, irepetabil într-o viaţă de om, apare doar în unicat, la vremea potrivită. Este o rigoare în univers, depăşind iluziile omului care speră. El reţine această rigoare, este prins în broderia divină, nu o evită prin sisteme filozofice sau teologice, o acceptă cu modestie.
Cuvinte zboară verde în noi, arbori înrădăcinaţi în cer, desculţ prin cer, lacrimi pe care nu le mai pot reţine îngerii, brazde albastre, pana lui Dumnezeu şerpuia în inimă, înmiresmat de nemurire îndrăgostitul ascultă al lumii cânt, aripile îndrăgostiţilor poartă un singur trup, un pendul bate în trupurile tinere, poţi sta în legănarea iubitei, înrâmurindu-te!
Starea este bine descrisă de Lörinczi Francisc-Mihai: „Dumnezeu este în firul de iarbă/ în mine/ şi acolo unde eu/ nu îmi pot imagina./ E primăvară eternă.”.
Poemele sunt rupte dintr-un poem mai înalt, ninsori divine fac să cadă cuvinte în mintea celui atins de iubire.
Macul e semnul prezenţei dragostei profunde, eliberarea pare o câmpie în faţa celui legat de sentimente înalte, trandafirii sălbatici marchează peisajul prin puritatea lor, mâna omului nu a putut atinge simbolul iubirii…
Iubirea ca un strigăt, eliberează forţele celui tânăr, el ar dori să lege cerul de pământ, o coloană infinită de îngeri renăscând, pentru ca iubirea să intre sub bolta eternităţii.
În mijlocul naturii îndrăgostitul regăseşte raiul pierdut, e momentul în care imperii de frumuseţe coboară pe pământ.
Anotimpurile vor fi mereu cinci la Lörinczi Francisc-Mihai pentrucă dragostea este anotimpul perfect, în care a fost prinsă fiinţa sa, acceptă totul cu umilinţă, sentimentul este coagulat prin har, nu prin edificare proprie, umilinţa poetului în faţa acestuia e o stare de graţie.
Bunicul, metafora celui veşnic, face legătura între lumi, între generaţii.
Poemele sunt şoptite, se brodează rugăciunea în cuvinte care ard, credinţa este discretă, sugerată, îndrăgostitul depune mărturie pentru dragostea divină, mult mai înaltă, frumuseţea fiind semnul acesteia.
Versurile au o muzicalitate aparte, rezonează cu ritmurile psalmului din Scriptură după stilul vechilor scribi care căutau muzicalitatea ideilor, reflectare a înţelepciunii de început.
Vocea poetul este unică, volumul marchează un talent discret, atent la mesaj, nu la modele literare. Acceptă toate stilurile literare, e şi un soi de naivitate adamică în poeme, broderia anotimpurilor nu elimină simplitatea şi expresiile delicate, de bun simţ, ele nu şochează ca în poezia postmodernă, ele argumentează.
„Te aştept/ Aşa cum pomul cu ramurile-ncărcate/ cu pârguite poame-şi aşteaptă grădinarul./ Mă lungesc spre tine/ ca o zi de vară./ Înmiresmează-mă!”
Volumul are o postfaţă semnată de Maria-Daniela Pănăzan unde sunt punctate câteva din punctele de forţă ale poeziei lui Lörinczi Francisc-Mihai: „Regina metaforă stăpâneşte forţa cuvântului. Poemele curg precum un izvor de apă vie şi se adapă de la fântâna lui Iacob. Metafora domneşte peste un univers liric diafan, suav, menit a sensibiliza până la eter sufletul cititorului.”. Constantin Stancu
Contribuabili inactivi: proceduri, termene, decizii, controale, formulare şi alte anexe
Contribuabili inactivi: între fugă şi controlul statului
În M. O., partea I, nr. 535 din data de 18 iulie 2014 a apărut Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 1847/2014 pentru aprobarea procedurilor de aplicare a art. 781 din Codul de procedură fiscală, precum şi pentru aprobarea modelului şi conţinutului unor formulare, despre contribuabili inactivi.
În evidenţa specială, contribuabililor declaraţi inactivi sunt înscrişi persoane juridice sau entităţi fără personalitate juridică dacă:
– nu îşi îndeplinesc, pe parcursul unui semestru calendaristic, nicio obligaţie declarativă prevăzută de lege;
– se sustrag de la efectuarea inspecţiei fiscale prin declararea unor date de identificare a domiciliului fiscal care nu permit organului fiscal identificarea acestuia;
– organele fiscale au constatat că nu funcţionează la domiciliul fiscal declarat.
Totuşi nu se înscriu în evidenţa contribuabililor declaraţi inactivi acei contribuabili care depun declaraţiile fiscale aferente perioadei de referinţă până la expirarea termenului de 15 zile de la primirea notificării emisă de ANAF.
Actul tratează pe larg:
– procedura privind declararea contribuabililor inactivi, potrivit art. 781 alin. (1) din Codul de procedură fiscală;
– procedura de reactivare a contribuabililor declaraţi inactivi;
– procedura de îndreptare a erorilor materiale;
– procedura de scoatere din evidenţa contribuabililor declaraţi inactivi a contribuabililor radiaţi.
Pe perioada cât societăţile sunt inactive, le sunt aplicabile procedurile de administrare referitoare la declararea, stabilirea, verificarea şi colectarea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat, conform procedurii fiscale.
Contribuabililor declaraţi inactivi li se anulează, din oficiu, înregistrarea în scopuri de TVA., dacă li s-a comunicat decizia de inactivitate.
O măsură bună este aceasta: contribuabilii care se sustrag de la efectuarea inspecţiei fiscale sau nu funcţionează la domiciliul fiscal declarat vor fi verificaţi de inspectorii fiscali şi de inspectorii antifraudă! Măsura are efecte şi pentru creditorii debitorilor care fug de răspundere.
Sursa: ANAF
Ţara Haţegului: Geoparcul Dinozarurilor în evaluări…
Geoparcul Dinozaurilor din Ţara Haţegului evaluat de UNESCO
Evaluatorii UNESCO Viviane Dargey, din Franţa, şi Nick Powe, din Marea Britanie, se află, între 22 – 24 iulie , în Ţara Haţegului.
Cei doi evaluatori UNESCO se află în frumoasa zonă din Ardeal pentru a evalua Geoparcul Dinozaurilor, care din 2005 face parte din Reţeaua Europeană şi cea Globală a Geoparcurilor sub egida UNESCO.
Obiectivul: vizită de evaluare a statutului internaţional de membru al Reţelei Europene a Geoparcurilor şi al Reţelei Globale sub egida UNESCO a Geoparcul Dinozaurilor.
• Vizita efectuată din patru în patru ani.
• Se realizează o analiză a Geoparcului pe baza unor criterii internaţionale.
• Întocmirea unui raport de evaluare.
• Formularea de recomandări.
• Comitetul de conducere al Reţelei Europene şi al Reţelei Globale a Geoparcurilor va decide, în luna septembrie a acestui an, dacă Geoparcul Dinozaurilor Ţara Haţegului îndeplineşte/nu îndeplineşte condiţiile.
Sursa: Mediafax
Scriitorul Ioan Scorobete anunţă: TABĂRA DE LITERATURĂ GHELARI. Scriitori la iarbă verde, peisaj din Ţara Haţegului, lecturi, cărţile care se scriu singure…
TABĂRA DE LITERATURĂ “SPONTAN”
“PANORAMA” GHELARI
JUD.HUNEDOARA
Cea de a 3-a ediţie a Taberei de literatură “Spontan”, se va desfăşura în perioada 4-8 august 2014, într-un cadrul mirific al munţilor Poiana Ruscă, în localitatea Ghelari, şi va beneficia de locaţia Pensiunii ”Panorama”, aşezată la o altitudine de peste 800 m, unitate de 3 stele, cu piscină şi toate dotările necesare unei şederi plăcute.
Cazarea si micul dejun sunt asigurate participanţilor la suma de 50 lei/noapte cu mic dejun, de persoană.
Au confirmat participarea, până în prezent, scriitorii: Lucian Gruia, Victoria Milescu, Vasile Morar, Adrian Suciu, Emil Lungeanu, Lucian Vasilescu, Ciprian Chirvase, din filiala Bucureşti a USR, Silviu Guga, Ioan Barb, filiala Sibiu a USR, Eugen Evu, filiala Alba a USR, Ion Scorobete, Maria Niţu, filiala Timisoara a USR, Constantin Pădureanu, filiala Craiova a USR, George Terziu, redactor sef al revistei internaţionale de literatură: “Cervantes” din Satu-Mare, Liliana Terziu, directorul editurii “Inspirescu” Satu-Mare, precum si autorii hunedoreni de literatură: poetul si criticul de întâmpinare: Daniel Marian, prozatorii: Dumitru Tâlvescu şi Dan Orghici, redactor al săptămânalului “Vorba”din Orăştie, poeţii: Ioan Vasiu, Cristina Toma, Izabela Nicoară, Daniel Mariş precum şi Ion Urdă.
Programul taberei se preconizează a fi următorul:
Scriitorii se vor întâlni în Municipiul Hunedoara, luni 4 august, ora 11, 00 în parcarea de la Supermaketul Kaufland, de unde se va pleca spre localitatea Ghelari.
În prima zi, după sosirea participanţilor, se vor face lecturi din creaţiile scriitorilor, comentarii, schimburi de opinii, pentru ca în cursul zilei următoare să se viziteze muzeul în aer liber din Munţii Orăştiei, vizită urmată de o întâlnire cu cititorii şi iubitorii de literatură din Municipiul Orăştie.
In cea de a treia zi, se va vizita Compexul muzeal Ulpia, din Sarmizegetusa, Biserica monument din Densuş şi Muzeul Ţării Haţegului în incinta căruia scriitorii vor face lecturi din operele lor.
Ziua a patra este dedicată unei petreceri la o stână din Poiana Ruscă, urmată de o întâlnire cu sătenii din satul Ferigi, prilej de asemenea pentru lecturi ale scriitorilor participanti.
Ziua a cincea, va fi o zi dedicată lecturilor din consemnarile si impresiile autorilor de-a lungul zilelor de tabară urmat de un foc de tabără prelungit până în zorii celeilalte zile.
Menţiune: tabăra are un caracter deschis pentru oricare iubitor de literatură, drumeţie, natură şi companie placută.
Orice comunicare cu organizatorii se face prin e-mail: scorobete_i@yahoo.com sau tel.0723695383
Va asteptăm.
Alţi câini, alte stări
Autobiografie Vine vremea când carnea ta uită carnea ta,
dar în celulele tale există magnetul
care te aduce cu faţa spre cer. Singur ai fost în pântecul mamei,
învelit în retină de înger,
singură te-a născut femeia,
tăvălit în sângele tăcerilor,
singur te-ai trezit adolescent,
cu trup invizibil, singur ai stat lângă femeia aceea
care nu te-a înţeles niciodată,
dar te-a iubit şi
asta ţi-a dat nelinişte
pentrucă dragostea are mai multe dimensiuni
într-o lume cu o infinitate de dimensiuni. Apoi a venit vremea să mori,
totul fusese pregătit dinainte,
moartea are şi ea o infinitate de dimensiuni,
ca-ntr-o oglindă. Există o inchiziţie a insomniei,
o antichitate a speranţei,
până la urmă animalul de pe stradă te va înghite,
cu toţii suntem vinovaţi,
l-am scăpat din adăpost,
în urma lui latră câinii istoriei,
ei ne suportă, încă…
În palme primeşti cuie în locul bănuţilor de tinichea,
imposibilul devine posibil… Te-ai lipit de femeia aceea, cândva,
dar fiecare va învia singur,
într-o nouă memorie,
într-un alt trup,
în alte cuvinte,
lângă alţi câini… Constantin Stancu
Poem de început
FACEREA
Încerc să mă rup de ceea ce am fost,
mă sprijin cu mâinile de marginea stâncii,
sunt deja jumătate mineral, jumătate om,
simt durerea despărţirii şi îmbrăţişării …
Încerc să mă smulg dar tăcerea stâncii,
lipsa ei de vorbire,
mă ţine legat încă de-nceput,
carnea şi mineralul nu se amestecă,
dar va veni vremea apoi
când piatra va vorbi într-o limbă veche
pe care a învăţat-o cândva, demult,
când litere i-au fost săpate în carnea ei de piatră
chiar de mine,
cel ce va fi…
Constantin Stancu
Eugen Dorcescu: lectura zilnică…
„Am mai spus-o şi cu alte prilejuri: Am citit şi citesc mult, şi în mai multe limbi. Dar singura Carte pe care o citesc într-adevăr, pe care o citesc mereu, pe care o cercetez în fiecare zi, este Biblia. Aici nu e vorba de a prefera. În termeni fundamentali, decisivi, nici nu există altă Carte în afară de Biblie”.
Eugen Dorcescu
Fragment de interviu cu scriitorul Eugen Dorcescu
noiembrie, 2009
Basme pentru oameni foarte mari…
A MERITA MINUNEA BASMELOR “DOMNULUI AUTOR”:
volumul “BASME – pentru copii, pentru oameni mari şi pentru foarte mari oameni…)”, de Adrian Botez
Azi am meritat, prin cine ştie ce minune minunată, să pătrund într-un teritoriu ascuns. Atât de bine e ascuns de ochii lumii (“taman” acest teritoriu!), încât posesorul cheii nu mi-a îngăduit, deşi mi-e prieten bun, încă din negura anilor mei chinuiţi (hăt-înapoi, încolo, înspre cei douăzeci şi ceva, ai “studenţiei filologice”) – nu mi-a îngăduit, ziceam, niciodată, să intru. Cum se numeşte acest loc binecuvântat? E un spaţiu al marii şi micii magii, al faptelor mari şi al întâmplărilor banale, este chiar mintea şi imaginaţia prietenului meu, domnul Adrian Botez. Domnul Adrian Botez scrie, cu meşteşug, cu patimă, cu pricepere scriitoricească autentică, scrie cu acribie şi, chiar, cu un fel de încrâncenare – cărţi. Cărţi serioase, de hermeneutică, în care până şi eu, prietenul şi colegul său întru “filologhiseală”, aş fi în stare să mă pierd, prin multitudinea de semne şi simboluri. Poezii minunate, muzicale, pline de smalţul lucios-luminos al sufletului său frumos, dar şi poezii dure, crâncene, de obidă şi tristeţe, strunită-şi-nu-prea.
Când, însă, scrie basme mici, pentru oameni mari.. – sufletul prietenului meu se îmbracă în azurul cel mai pur, lasă de pe umeri hlamida cea gri a tristeţii şi suflă în goarna de sărbătoare. Zburdând zglobiu, prin poienile minţii, ale imaginaţiei – domnul Adrian Botez reuşeşte să adune nestemate de preţ: poveşti aşa de minunat ticluite, încât până şi cel mai posac cititor ar zâmbi, primenit, ca după o boare răcoroasă de primăvară.
Fericit că mi-a îngăduit, prin cine ştie ce întâmplare magică, să pătrund în lumea poveştilor sale, nu-mi rămâne decât să-i spun: “Îţi mulţumesc”! Şi să mă întreb, dacă mai era nevoie, de ce nu citeşte lumea de azi (zugrăvită, aşa cum e ea, în poveştile sale, de către “domnul Autor”!), mai des şi mai mult, din basmele pritocite, cu aşa măiestrie, de “domnul Autor”.
Poate că n-ar mai fi atâta de mare nevoie ca “domnul Autor”, în vituperantele sale diatribe poetico-jurnalistice, să-i certe pe stricătorii de patrie, pe nechibzuiţii de cârmuitori, grăbiţi să-şi îndese buzunarele şi burţile, pe nemernicii îmbuibaţi din vânzarea, pe lucru de nimic, a Sufletului Neamului Valah. Poate că, citind basmele domnului Autor, sufletele împietrite ale acelora s-ar mai înmuia, poate din ochii lor, vineţi de ură, s-ar revărsa lacrimi amare şi sincere, de părere de rău.
Sau, poate că, prins de vraja poveştii, am început, şi eu, să cred, cu adevărat, în puterea basmelor…
OCTAVIAN CONSTANTINESCU, 17 Iulie 2014
***
Florentin Smarandache şi umorul de bună calitate. Cărţi, adrese, teme, un zâmbet pentru fiecare…
Florentin Smarandache ne propune umor de bună calitate!
Căutaţi şi găsiţi cărţi în format electronic:
Cine-i harnic şi munceşte are tot ce vrea,
cine-i leneş şi chiuleşte are tot aşa!
Dă clic pentru a accesa folclor8.pdf
Alte volume mai vechi:
Dovada supremă că există fiinţe inteligente în afara
Pământului este că nu au încercat să ne contacteze!
Dă clic pentru a accesa folclor7.pdf
Cum iti asterni, cum vine altul si se culca in locul tau!
Dă clic pentru a accesa folclor6.pdf
Ca romanu’ nu-i nici unu’: unde-s multi, putea fi unu’!
Dă clic pentru a accesa Bancuri5.pdf
Mai bine burtos de la bere, decat cocosat de la munca!
Dă clic pentru a accesa Bancuri4.pdf
Fie painea cat de rea, tot ti-o fura cineva!
Dă clic pentru a accesa Bancuri3.pdf
Cine rade la urma e mai incet la minte
Dă clic pentru a accesa Bancuri2.pdf
Viata e trista la noi, in schimb salariul e hazliu
costyabc - hatzegworld 