Arhiva

Archive for februarie 2014

Cartea şoaptelor, un drum spre culmi. Premiul Nobel şi Varujan Vosganian… Calcule, vise şi călătorii literare…

28 februarie 2014 Lasă un comentariu

soapte

Categorii:PRESA

Aurel Pantea, poezia fără vârstă… Câteva cuvinte: de la negru pe negru la nimicitorul care te priveşte în ochi. Nu omul filozofilor, Doamne, nu omul teologilor, nici creatura politicienilor, la mine vine chipul unuia însoţit de slăbiciunea şi desfrâul, unul în care au râs nimicirile, omul rest,…

27 februarie 2014 Lasă un comentariu

Negru pe negru, când se epuizează limbajul
 
Aurel Pantea[i] este unul dintre poeţii interesanţi ai literaturii române, poezia sa vine dintr-o zonă umbroasă a revelaţiei pentru a lumina textul, pentru ca textul să nască în mintea cititorului gândul revelat.
Cartea sa de versuri Negru pe Negru[ii]aduce în atenţia cititorului de poezie serios acea poezie emblematică, inspirată de realitatea imediată, filtrată prin ochiul celui care trăieşte într-o culoare matematic exactă, situată în nodurile existenţei.
Când citeşti textele scrise în volum ai impresia unei lupte acerbe între poet şi poem ca fiinţă vie, o luptă mediată de limbaj, un limbaj dus până la limita posibilului. Uneori ar învinge poetul, apoi oboseala îl copleşeşte, alteori ar învinge poemul, dar limbajul este minim, limbajul pare insuficient şi cuvintele se pierd în peisajul liric, absorbite de spaimă.
Poetul are în memorie experienţele trecute ale altor poeţi, nu doreşte să repete, de aici discursul se mută într-o altă zonă a poeziei, cumva între viziunea eremitului obligat să trăiască momentele aleatorii ale existenţei şi omul din cetate, chemat să suporte viaţa online.
Volumul începe cu un poem esenţial, poate unul dintre cele mai profunde din literatura română actuală, un poem pătrunzător: „A cui favoare, ca posedaţii/o împlinim?  Pacte, în legea înfierată, sting luminile,/genetica e tot o politică în care/proiectantul lucrează cu materia primă/luată direct din victimă,/întinsă pe planşe, iar în urmă se sting toate luminile”
Poemul nu are titlu, în aparenţă, tensiune se creează în momentul în care se sting toate luminile, legea imuabilă, legea creaţiei la care ne supunem e prezentă, nimic nu se poate face, dar s-a făcut totul în momentul în care am primit codul genetic. E aici o cunoaştere fără de cunoaştere, ducând la revelaţie, la aflarea secretului fiinţei. Poemul trimite cumva la tabloul lui Rembrandt, celebrul pictor, cel care a pictat „Lecţia de anatomie”, o lecţie în zone umbroase. De asemenea profetul Daniel (Biblia)  zice că măsura în istorie este omul. Viziunea profetului, acea imagine a statuii imense, aflate în faţa sa, capul de aur, pieptul de argint, apoi coapsele de bronz şi la urmă fierul amestecat cu lutul, aşa par să se prezinte imperiile în faţa lui Dumnezeu, plecând de la prototipul universal: omul. Apoi uşoara ironie a poetului, genetica e tot o politică, da, o prezenţă în cetate, lucrurile sunt create, trupul e creat, dar nu se vede ceea ce este mai important: sufletul… Dar omul e pe planşă, pentru studiu, se sting luminile la momentul important al studiului… În psalm (Biblia), David afirma: nici întunericul nu este întunecos pentru Dumnezeu, iată de ce proiectantul nu are nevoie de lumină, de lumină are nevoie omul, cel care se bazează pe o cunoaştere limitată, limitată de trup, înghesuită în carne, în trei dimensiuni…
Privind mai atent la poemele din volum constanţi că toate au devenit dense, de nepătruns, feţe care nu se mai întorc, eternităţi prin coridoare cu oglinzi, corzi şi raze peste delte în freamăt, există zone de întuneric în noi, păianjenul reveriei, ceva din  noi rămâne afară, sârmele nervilor, albul triumfător după toate morţile, stai în mut şi speri în Domnul…
Pentru a pătrunde poezia lui Aurel Pantea e nevoie să prinzi viziunea, să prinzi sistemul şi limbajul, limitele şi limitarea, moartea care iese în peisaj pentru a exclama: viaţă…
Viziunea poetică este una a universului contorsionat, după scenariul black holes (gaura neagră), regulile sunt altele raportat la discursul poetic obişnuit. Poemul scris de Aurel Pantea devine dens, cu masa lirică insuportabilă, cuvintele par să reţină sentimentele, iar dinamica ideilor o ia razna, rămâne doar orizontul evenimentelor, un  orizont rece, impenetrabil, menit să absoarbă mintea cititorului până la nivelul nonexistenţei. Totul are menirea de a crea singularitatea poemului, în interior se edifică ceva unic, Unul… În acest context poezia lui Aurel Pantea face dramatic legătura între Nichita Stănescu şi Ştefan Augustin Doinaş, de la întunecând întunericul pentru a ajunge la porţile luminii, la foamea de UNU. Dar gaura neagră a poemului poate fi mintea, fantezia, logica limitată a omului, locul unde se pierde lumina divină, trupul de pământ al fiinţei nu poate capta lumina necreată, energiile necreate…generând o altfel de energie, energia respingerilor aflată în anticamera iubirii.
Lumina nu scapă din poeme, se curbează sub greutatea trupului de pământ, de aici o suferinţă discretă, dar insuportabilă pentru poet.
Negru pe negru nu este neapărat un titlu original, dar propune o poezie originală.
Privind la taina fiecărui poem, deşi poetul renunţă la titlul de început, pricepi câte ceva: la fel cum se întâmplă cu un chip, timpul cu toate otrăvurile, mulţi lucrează la o faţă, metal vechi, memorie sudată, fiziologia realului, obiectele, această hemoragie, lumina desfoliată, feminitatea limbajului, cu flacără rece ard, bestia grea, când se epuizează limbajul, eşti din nou obiect, morţii cer găzduire, unul care îşi duce groapa cu sine…  
Deşi pare inoportun să facem apropieri, totuşi există atingeri cu poetica textelor creştine la Aurel Pantea, o apropiere în sens axiomatic, versul o trădează, spaimele o arată, neputinţa logicii de a capta logica lui deasupra sunt evidente…  Din acest punct de vedere poetul refuză un Dumnezeu al dragostei, se pliază pe un Dumnezeu impenetrabil, rece, depărtat, care ţine fiinţa într-un cerc al neputinţelor, teme ale creştinismului evului mediu, chiar ale creştinismului de început, ale călugărilor retraşi în zona singularităţii…De aici scrierile lui Aurel Pantea generează un sistem binar la citirea lor…timpul se frânge în poemele din volum.
Din perspectiva poeziei mistice creştine putem reţine câteva teme care înfăşoară poemele lui Aurel Pantea, sunt corzile luminoase ale poeziei, greu descifrabile, dar care îi pun în valoare discursul liric.
Cunoaşterea devine improprie, pierderea în extaz o justifică, desprinderea de lucruri, de realitate, de obiecte, face loc spiritului absolut, care biruie logica limitată a omului, lăsând loc frumosului obiectiv, rupt de curente, de mode, de preferinţe, de revolte temporale.
Pantea vrea să fie un iniţiat, iar poemele sale sunt ritualul prin care intră în sfera frumosului.
Frumosul ar putea fi generat de poemele lui în locul unde limbajul şi tăcerea se întâlnesc. Desprinderea de lume şi de fiinţa proprie fac posibilă intrarea în zona incomunicabilului, a necreatului, a imaterialului, a tăcerilor, dar tocmai acestea toate trădează prezenţa dinamică a luminii pe care nu o vezi, dar ea există în poeme, prin corzile nevăzute ale transcendentului. Prin poezia sa Aurel Pantea încearcă să mute mintea cititorului într-o zonă superioară, pur spirituală, se foloseşte de limbaj, se izbeşte de limbaj, asta în mod dureros.
Probabil că acest gen de poezie nu captează atenţia cititorului obişnuit, dar o captează pe cea a cititorului avizat, intrând în zona creaţiei academice şi a literaturii iniţiaţilor moderni care tind să aducă ceva nou în literatură prin efortul conjugat al creatorului, grefat pe cunoaşterea extinsă a omului contemporan care beneficiază de textele vechi şi textele noi ale ştiinţelor de tot felul, pornind de la codul genetic până la textele sacre.
Se risipeşte poetul în volumul acesta Negru pe negru? Iată întrebarea la care poetul tinde să răspundă, cu acceptarea jocului poemelor el pare să adune, bazat pe limbaj, prin unirea fiinţelor, prin transfigurare.
Imaginaţia este un fel de natură, imaginaţia are texte, ceva se amestecă, singura şansă e să stai în mut şi să speri în Domnul. Aici se simte providenţa divină care lucrează şi neputinţa umană, imaginaţia pare a obtura sensurile, pare a rupe pătrunderea tainei…
„Că imaginaţia începe de oriunde e un fapt consolator, ce nu ţine seamă/de exasperare ori bucurie, imaginaţia e unul dintre cele mai nemiloase fapte, e/un fel de natură, pentru că aşa s-a simţit natura prima dată/în chin, a dat imagini/a băgat texte despre ea, băga-o-aş în mă-sa de imaginaţie/a băgat texte, iar acum/ stai în mut, în limbajul ce absoarbe toate sintaxele, stai în/mut şi speri în Domnul”
Se simte aici viziunea creştină despre limitare, limbajul e neputincios, singura speranţă e revelaţia, doar poţi spera ca Cel de Sus să coboare, prin har, cunoaşterea, limbajul e limitarea particulară în faţa eternităţii şi infinitului.
Sfântului Francisc din Assisi prin scrierile sale a pus în evidenţă mecanismul limbajului şi capacitatea de a prinde cumva divinul, dar limbajul, până la urmă, a dus la neputinţă, singura posibilitate e textul revelat, divin care declanşează viziunea, prin pendulare în întregul corp de texte a Bibliei. Pantea apelează la experienţa acestuia şi fixează în poeme limitele limbajului şi neputinţa imaginaţiei, limitată de trăirea în sarx (carne).   
În cuprinsul volumului poetul face trimitere, brusc, la un alt volum la care lucrează: Nimicitorul vorbeşte, sugerând neputinţa de a definitiva poezia proprie, dar şi soluţia care e a negaţiei, pentru a lăsa locul revelaţiei, negaţia nu şterge, negaţia eliberează. Iată ce notează Aurel Pantea în această scurtă notă, cu efect programatic: „Mai limpede, imaginaţia a descoperit că poartă în ea însăşi germenii negaţiei pe care, până acum, o percepea ca lucrând într-o exterioritate. Negaţia, cu toate vocile ei, vorbeşte, acum, în poeme. Elocvenţele ei ocupă tot spaţiul-timpul poemelor.
Conştiinţa poetică ajunge, în acest stadiu, un simplu martor al unui confesional în care vin în limbaj conţinuturi la care ea, până acum, se raporta ca la nişte realităţi exterioare. Acum le descoperă ca fiind ale ei.”
În mod fundamental poetul explică sistemul, mecanismele poemelor şi nevoia de definitivare a operei sale în paradigma spirituală a experienţelor de natură poetico-existenţială. Urmează confesiunea până la capăt, limita la care fiinţa poate capta divinul, negându-se ca fiinţă, dar eliberând adevărul pur spiritual, matricea.
Personal am priceput nimicitorul ca prezenţă a divinului în Egipt, ca mod de a elibera, de a salva aleşii, de a le da posibilitatea să iasă, protecţia făcând-o sângele, ca semn. (A se vedea Exodul, Biblia, Paştele). De fapt nimicitorul a făcut posibilă intrarea în noul teritoriu, dar totul are şi o dimensiune spirituală, pentru cele din lut sunt proiecţia celor de Sus, astfel că proiectantul ştie, are planşa…
Iată ce notează Aurel Pantea într-un eseu:
„Dar a vorbi astfel despre moarte înseamnă a te afla „în voinţa ta preasfântă”, ori, în spirit franciscan a fi într-o astfel de voinţă coincide cu postulatul fraternităţii universale. Dumnezeul lui Francisc e tată şi frate ce mântuie de a doua moarte. Această a doua moarte e prezentă şi la egipteni şi indienii antici. Evitarea ei, în „doctrina” franciscană e posibilă prin blajina solidaritate a tuturor făpturilor întreţesute în textul sfânt al lumii”POEZIA MISTICĂ CREŞTINĂ, Revista  aparţinând de „Universitatea 1 Decembrie 1918” Alba Iulia, unde şi este profesor, adică dascăl, adică rabi, pentru studenţi)…
„Şi moartea, da, ea, în timp, cu tot timpul,/cu tot timpul în gură, /iubindu-se cu timpul, metresa, văzându-mi sarcasmele/şi invitându-mă, /cu, cu timpul în toate gurile ei, are tot timpul şi toată/ vremea ceva de spus,/ ea are verbul în care sensurile sunt negre, cu el ne iubeşte,/ne spune acest verb/cu timpul în gură şi în noi toate limbajele/devin nisip, nisip lichid, o subţire placentă în care ei îi/ place să se tot nască/rosteşte-ţi moartea, naşte-ţi moartea şi amuţeşte pe veci,/ stau cu moartea în gură/şi vorbesc în neştire”
Urmărind cu atenţie modul de grafie a textelor scrise de poet, vedem că Aurel Pantea îşi nimiceşte poemul, regulile minime moderne sunt negate pentru a atrage atenţie asupra texturii spirituale, pentru a impune în ochiul cititorului peisajul lui negru, ca peisaj pe negru, ca revelaţie şi mecanism de fiinţare până la urmă…Ideea se dizolvă în spirit, cuvântul se face logos…
Plonjarea în arealul spiritual este o temă abordată de poeţi după anul 1989 în literatura română (şi nu numai de poeţi), ca semn al relaxării vieţii sociale şi ca libertate individuală într-o perioadă de libertinaj. Astfel, Eugen Dorcescu, plecând de la textele biblice, a realizat unele volume de poezie, traducând, în echivalenţă proprie, cărţile Scripturii, atent la o exprimare cât mai exactă, de teamă să nu strivească miracolul, limbajul fiind unul clasic, tema general acceptată, dar finalul, o poezie de rafinament şi claritate pentru ca adevărul să ajungă la cititor aşa cum îl aşteaptă, simplu şi înălţător (Vezi Biblice, Exodul, Ecclesiastul, etc.).
La Paul Aretzu limbajul se mulează exact pe text, astfel că versul său dă naştere psalmului pur şi simplu, bazat pe canoane, dar cu amprentă literară evidentă. Sunt doar două exemple în care fondul spiritual, textura spirituală, s-a materializat în poezie (Vezi Cartea Psalmilor). Este o altfel de abordare, ea pleacă de la o altfel de vedere cu inima, adică: „prin lumina Lui vedem lumina” (Psalmul 36 din Biblie).  La Aurel Pantea, probabil, că în background, se află viziunea prinsă de Dumitru Stăniloae, marele teolog român, în cărţile sale, acceptate ca viabile în mediul creştin ortodox.  Virgil Podoabă, într-un studiu destul de elaborat, îl plasează pe Aurel Pantea în generaţia poeţilor optzeci, enumerând linii, direcţii, sensuri.
Probabil că la Alba Iulia, în zona acestui fel de poezie, Aurel Pantea tinde să fiinţeze o şcoală a celor iniţiaţi în poezia negrului pe negru pentru a intra în zona literaturii luminate. Poezia va trebui să exprime ceea ce urechea nu aude, ceea ce ochiul nu vede, dar fiinţa captează, receptează singularitatea, foamea de UNU…
Şi totuşi, în ciuda poeziei scrise, Aurel Pantea este un poet sensibil, deschis în mod fatal spre porţile luminii, dar şi abrutizat de realitatea imediată, pe care o converteşte în poeme speciale, universul se dinamizează brusc sub revelaţia aceasta particulară.
Poemele din volum sunt structurate pe două cicluri, timpul lui 1993, vremea lui 2005, dar sunt unitare, se leagă prin stilul poetic. Poemele nu au titluri, par a se chema prin zicere, textul curge din text şi neagă textul şi lumile, dar la sfârşit, poetul dă cheia poemelor, în cuprins sunt titluri discrete, orizontul evenimentelor se deschide cititorului prin definiţii scurte, electrice. La fel ca în textele cărţii Apocalipsa din Biblie, la sfârşitul acestora, se dezvăluie simbolurile, astfel poezia este în plină mişcare.
Despre poezia lui Aurel Pantea s-a scris, în timp, prin revistele literare, s-a scris cu seriozitate,     s-au dat definiţii şi s-au explicat sensurile din punct de vedere literar. Dar poetul trebuie privit din perspectiva viziunii sale şi asta înseamnă iniţiere, ori zidul pe care textele sacre îl pun în faţa cititorului neavizat este nimicitor. Poetul nu neagă de dragul de a nega, ci pentru a ieşi prin spiritual în lumea posibilă a existenţei lui negru, ori asta trebuie văzut ca existenţă, nu ca negaţie. De aceea Biblia face legătura cu arta, cu restul culturii necesare într-o lume care cade, este în ruină. Pantea nu se joacă de-a poezia, el dă sensuri noi textului poetic.
Volumul are o prefaţă de Al. Cistelecan, intitulată Ultimul taliban (Negru pe negru) în  care se afirmă: „…Dar reunite, cele două volume de Negru pe negru fac cel mai „negru” lirism de la Bacovia încoace…” . Personal consideră că nu e în joc un negru lirism, ci o foame după porţile luminii, textul e doar mecanismul prin care temele, ideile, spaimele, erorile, temerile, taina sunt puse la dispoziţia cititorului iniţiat. Aurel Pantea atacă tema poemului prin metoda via negativa, nu ştim nimic, dar puteam spune atâtea despre ceea ce nu ştim, prinzând logosul în plasa limbajului.
Cităm dintr-un eseu dedicat poeziei lui Aurel Pantea şi perspectivei asupra poeziei române contemporane:
„ Aurel Pantea se dovedeşte cât se poate de straniu. De paradoxal. Astfel, conform unei interpretări tehnice a poeziei sale, el n-ar fi, neavând exuberanţa livrescă şi procedurală a tehnicianului, decât un postmodern circumstanţial, de al doilea plan. Şi nici n-ar avea cum să fie mai mult de-atât, de vreme ce, aşa cum au observat şi alţii, ce-i drept, foarte puţini, el este funciarmente un vizionar. Un vizionar pur sânge, care este atât de absorbit de propria viziune şi atât de dominat de ea încât nu-i mai prea rămâne vreme de tehnicale şi artefacte sofisticate.” – Virgil Podoaba. Eseu despre poezia lui Aurel Pantea. Centru si Provincie
În ultimul poem din volum, scriitorul se deschide spre şansa de a trăit un experiment unic, dăruirea proprie spre viaţa sa specială, de nerefuzat:
„Curva se dă curvarilor, a zis, şi din el curgea/o dimineaţă pustie. Aceasta vorbea/cu multe voci. Nu mai citit, şi citesc în neştire,/nu mai umbla, şi umblu bezmetic, nu mai vorbi,/ şi nu mai tac din gură, nu mai privi, şi mă umplu de privelişti…”
Iată că negarea face posibilă naşterea într-o altă dimensiune (uterul ca o dumbravă parfumată).
Limbajul nu trebuie să deruteze, el edifică lumina pe care se sprijină negrul…
Aurel Pantea îşi asumă această viziune, dar până la urmă fiecare poet are libertatea de a-şi asuma o viziune, poezia e un câmp în care culorile se schimbă, iar taina e că în curcubeu sunt şapte, ori şapte este deplinul (Apocalipsa) , forma care parafează legământul, pactul, iar dragostea acoperă totul, pentru că singularitatea e locul unde dansează universul, iar mama noapte naşte un poem…
 
 
Constantin Stancu
Octombrie, târziu
 

[i] Aurel Pantea, scriitor român, născut la 10 martie 1952, Chetani, jud. Mures, în prezent Conf. univ. dr., Catedra de Limba si literatura romana, Facultatea de Istorie si Filologie, Universitatea 1 Decembrie 1918, Alba Iulia, autor al volumelor: Casa cu retori, Editura Albatros, Bucuresti, 1980. Persoana de dupa amiaza, Editura Dacia, Cluj, 1983.La persoana a treia, Editura Cartea Romaneasca, Bucuresti, 1992. Negru pe negru, Editura Arhipelag, Tg. Mures, 1993. Aceste venetii, aceste lagune, Editura Axa, Bacau, 1995. O victorie covîrsitoare, Editura Paralela 45, Pitesti, 1996.Negru pe negru (alt poem), Editura Casa Cartii de Stiinta, Cluj, 2005. Redactor şef al revistei Discobolul, Membru al USR, Filiala Alba-Hunedoara

[ii] Negru pe Negru – Aurel Pantea, Editura Limes, Cluj-Napoca, 2009. Prefaţa Al Cistelecan

Omul rest şi nimicitorul care naşte

Aurel Pantea ţine la starea poeziei sale în lipsa energiilor care pleacă la un moment dat din viaţa poetului, din pricina bolilor, a viciilor de tot felul, a gloriei care stă cu poemele în dinţi. Cu volumul Nimicitorul, bine primit de critică şi de iubitorul de poezie avizat, volum apărut la Editura Limes – Floreşti, Cluj, 2012, scriitorul mai pune un semn de carte în istoria literaturii. Cartea a fost apreciată şi a fost evidenţiată printre primele cinci cărţi de poezie în anul apariţiei, Aurel Pantea a fost asaltat cu solicitări venite din punctele tari ale literaturii actuale pentru a citit, a spune câte ceva despre misterele nimicitorului.

Tema este una actuală, are baze serioase în literatură, teologie, filozofie, sociologie… O simte omul simplu, cu atât mai mult artistul. Sunt ultimele bătăi de aripi dintr-o perioadă fastă a vieţii pe pământ în starea pe care o înţelegem acum, sunt vremurile de pe urmă, cum spun teologii, iar nimicitorul pare a fi personajul principal, el, care a străbătut veacurile pe jos, a fost prezent în toate perioadele importante ale istoriei, pomenit de Moise în Pentateuh, în cărţile sale de referinţă, de început, de marii profeţi, de apostoli şi de Iisus. Efectele s-au văzut în viaţa noastră, se vor vedea. Nimicitorul este în noi, ne şopteşte Aurel Pantea, chiar în carnea noastră şubredă.

Volumul este structurat pe două nivele: NIMCITORUL ŞI NIMICITORUL/ INTENECANS, fiecare parte are legătură una cu alta şi cartea în întregul ei se leagă de volumul anterior Negru pe negru, pentrucă o rază le străbate, o rază rătăcită din gura neagră a poeziei care absoarbe viaţa poetului şi a lumii.

În comentariu pe care l-am făcut la volumul Negru pe negru am subliniat că starea poeziei lui Aurel Pantea se echilibrează în preajma unei black hole/gaură neagră, care absoarbe energiile, lumina materia, lăsând libere puţine semne dintr-un limbaj minim. Pot continua subliniind că poetul, matur şi captat de poezie, adoptă metoda teologilor denumită ca via negativa, apofatică, pornind de la ideea că nu putem cunoaşte nimic despre Dumnezeu, despre viaţă, dar concentrându-ne pe ceea ce nu este Dumnezeu, începem să facem afirmaţii, să desenăm necunoscutul prin fapte, stări, limbaje care coagulează o anumită percepţie.

Dumitru Stăniloae scria în operele sale că singura modalitate prin care putem să-l cunoaştem pe Dumnezeu este contemplaţia. Aurel Pantea scrie: „Urme luminoase, pe aici au trecut contemplativii” (p.20).

Iată că stilul poetului este mai profund decât la prima apreciere şi, din acest punct de vedere, nu scrie o poezie cu elipse negre, tristă şi a descompunerii, a agoniei (Al. Cistelecan), ci o poezie de concept, iar la o lectură mai atentă observăm că poetul chiar edifică, carnal, dureros de real, ca într-o boală care doboară o altă boală, precum lipitorile care sugând sângele bolnavului, îl vindecă. O lume nouă se construieşte prin căderea în ruină a vechii lumi. Lumea este în mişcare, sunt biografii ejaculate, se şterge în om o cifră bătrână, inşi voioşi îşi schimbă feţele între ei, Euridice spală hainele, face copii, limbaje în mişcare, drumul până la inima omului e lung, lucrează linişti mare la alcătuirea chipurilor, nimicitorul se uită la inima poetului (e viu, scrie!), apare Contabilul de Nenumărat, poetul cere un pumnal pentru această normalitate… Lipsa de energie din lume declanşează alte energii, ele se simt în limbajul de nepătruns, în mişcarea oamenilor în oraş, în limitele artistului, în neputinţa poetului care se mişcă ducându-şi crucea poemului în spate…

Când nimicitorul este inactiv, lumea poate atinge perfecţiunea (p.33), sunt fluvii însângerate…

În neputinţă, poetul îl aduce pe Dumnezeu la nivelul omului căzut, un Dumnezeu al intelectualului care crede că-L poate manipula prin concepte, prin stări, prin artă. Omul acela bătrân pare a avea aceleaşi vicii, îi plac aceleaşi femei, chiar înjură, e un ins direct, te scuipă în faţă – „Dumnezeul meu face zi de zi exerciţii de moarte şi înviere pe pielea mea…” (p.21). Efectul acestei manipulări cade ca o ghilotină: „… el ştie că nimicul meu/ e sămânţa nimicitorului care vrea să mă ştie mut”.

Exerciţiul acesta de acomodare cu Dumnezeu, este unul comod pentru intelectual, pentru artist, el se joacă, dar joaca devine ceva serios, nimicul din om iese la suprafaţă, evadează din gaura neagră în care pare să fi căzut…

Într-un alt poem, Aurel Pantea reţine: „Doamne, sînt îngropat, din lăuntrul meu urcă spre ceruri/ bestia învingătoare” (p.13).

Ce este nimicitorul? Nu are valoare, dar este o prezenţă, şi ce prezenţă!

„La fiecare mişcare a nimicitorului, lumea nu devine

mai încăpătoare, dar apare

un 0 (zero) urât şi larg, nimeni nu şi-l asumă,

nimeni nu semnează cu el, el e pântecul

ce poartă cifra de neştiut,

la naşterea căreia numerele se vor da la o parte,

ca Marea Roşie

şi se va vedea astfel, printre scârţiituri şi gemete,

că ele nu conţin absolut nimic, doar un plâns uscat

va auzi nimicitorul născător (!, nota noastră), plânsul

Contabilului de Nenumărat” (p.27).

Poemul de final îl aduce pe artist faţă în faţă cu Iisus Hristos, realitatea este una absolută, de nebiruit, e revelaţia suficientă care rotunjeşte viziunea: „Doamne, sunt aproape bătrân/ şi încă n-am învăţat să mor,/ arta asta nu e niciodată desăvârşită”(p.44). Poemul a fost citat de critică, e un poem concluzie din care poetul nu poate evada. În fond Iisus Hristos a luat asupra sa păcatele noastre pentru a muri cu ele şi pentru a birui moartea, lumea, pe Satan. Aici Aurel Pantea se apropie de Eminescu care nu credea că va învăţa să moară, moartea este o artă care se exersează pe piele proprie, în prezenţa Nimicitorului.

Partea a doua volumului preia poeme esenţiale, născute de poemele anterioare, versiunea este în limba latină sub traducerea inspirată semnată de Marcela Ciortea. Exerciţiul în limba latină este unul al esenţelor, ritualul în Biserica se făcea în limba latină, limba eleganţei, a elitei, ritualul era unul ales, divin, mundanul nu avea acces, lumea nu putea să atingă limbajul, limbajul ca un personaj aparte, cum în Biblie înţelepciunea este o persoană (Proverbe 8), e personificare, pentru a căpăta viaţă.

Nimicitorul este sub semnul timpului, este şi el atins, starea de graţie a artistului este dusă până la limita ritualului, el cade în limbaj cu viaţa din care a evadat în poeme. Vina poetului este revelată prin lipsa iertării: „Azi soarele a apus normal,/ n-am iertat, n-am fost iertat, / prin zid împietrit/ ne priveşte Faţa răbdătoare” (p.66). Lipsa iertării e modalitatea prin care relaţia cu Dumnezeu este blocată, frântă, cu toate că timpul se mişcă pe elipsă, soarele apune aparent normal…

Sub semnul clipelor, artistul este trecător: „Din nervi încâlciţi ies feţe neterminate,/ o stea umedă le împinge. Fără concesie/ suntem înlocuiţi” (p. 86).

Această mişcare în istorie pare dură, de nebiruit, misterul se descoperă, împreună cu omul care moare se duce şi nimicitorul cu el, este biruit…  Un altul ia locul celui care a fost, nimicitorul aşteaptă după colţ… Va rămâne limbajul ultim, timpul nu va mai fi, dar omul lucrează altfel, va intra în odihnă…

Cu această carte, Aurel Pantea dovedeşte că poezia română trece printr-o perioadă fastă, chiar dacă nimicitorul îşi face de cap:

Nu omul filozofilor, Doamne, nu omul teologilor,

nici creatura politicienilor,

la mine vine chipul unuia însoţit de slăbiciunea şi desfrâul,

unul în care au râs nimicirile, omul rest,… (p.32).

Poezia pulsează între rugăciune şi zicere, semnificaţiile ei sunt multiple, scapă unei analize de conjunctură, Aurel Pantea îşi aşteaptă criticul care să-i castreze nimicitorul din texte, cu toate că s-a bucurat de analize pertinente şi serioase, sunt lucruri care scapă însă criticului literar, pentrucă, aşa cum am afirmat, cunoaşterea prin contemplare poate fi soluţia, iar prezenţa nimicitorului, ameninţătoare, face să dea energie poemelor care nu încap în pielea limbajului… Versul curge într-o zicere normală, de zi cu zi, se simte eforul poetului de a se face înţeles, de a spune, uneori cuvintele sunt aparent banale (studiat), par a fi exprimate chiar în piaţa publică, dar misterul persistă… Poemele nu au titlu, ele se încastrează în carnea volumului aproape anonime, doar versurile dau personalitate fiecăruia, iar cuprinsul dezvăluie identitatea zicerii, luminează zona întunecată a textului. Face parte din regia scriitorului lucid care dă viaţă nimicitorului, astfel poetul simte lumina pe piele proprie, sensibilitatea ca un arc pe strada oraşului. Parcursul este unul exact, după o rigoare care sugerează măreţia vieţii, de la omul care îşi duce groapa cu sine, la unul care îşi vede inima, prin lumini verzui albăstrui şi se sfârşeşte prin invocarea lui Dumnezeu, dovadă că pentru Dumnezeu întrupat negrul nu este atât de negru şi de nepătruns…

Constantin Stancu

octombrie 2013, la schimbarea anotimpurilor

 

Categorii:GÂND

Nimicitorul – în aşteptarea primăverii care reînvie bătrânii arbori care vorbesc între ei! Aurel Pantea şi tentaţia contemplării cuvintelor luminoase… Lansare de viziune, cartea la vedere…

27 februarie 2014 Lasă un comentariu

Pantea

Categorii:literature

Ştefan Nemecsek şi Curierul Văii Jiului ne propun un eveniment: Diplomele de Excelenţă acordate de As.CUS „Provincia Corvina” pentru anul 2013. Nume, date, o zi a culturii şi iertării…

27 februarie 2014 Lasă un comentariu

ascusPagina de la Stefan Nemecsek

Categorii:literature

Festivalul Naţional de Creaţie şi Interpretare „Ana Blandiana”

27 februarie 2014 Lasă un comentariu

Festivalul Naţional de Creaţie şi Interpretare „Ana Blandiana”
 
Ediţia a III-a a Festivalului Naţional de Creaţie şi Interpretare „Ana Blandiana”, se va desfăşura în acest an în perioada 5-7 iunie, la Brăila.
Tematica acestei ediţii: „POETICA ARBORELUI EXISTENȚIAL”.
Concursul se va desfăşura pe  patru secţiuni: Creaţie literară, Critică/Analiză  literară, Recitare şi Interpretare folk.
La Creație literară: Subsecțiunea  I: clasele V-VIII, Subtema: „Arborele copilăriei mele”-   patru  poeme sau un text în proză (2-3 pagini; Subsecțiunea a II-a: clasele  IX-XII, Subtema: „Rădăcina  Poetului – Arbore”: cinci poeme sau un eseu (3-4 pagini);
La Critică/Analiză  literară: Subsecțiunea I: clasele V – VIII: scriitoarele Ana Blandiana și  Magda Isanos 1. Plopi și paltini;Din apă ieșeau trupuri albe de plopi; Cândva arborii aveau ochi; scriitoarea Ana Blandiana, 2. Caisul; Copilăria mea; Vis vegetal; scriitoarea Magda Isanos;
Subsecțiunea a II-a: clasele IX – XII: scriitoarele Ana Blandiana și Magda Isanos, 1. Între mine și el;Umbrei mele i-e frică; Cireși amari; scriitoarea Ana Blandiana, 2. Pomii cei tineri; Doamne, n-am isprăvit!;  Rădăcina; scriitoarea Magda Isanos.
Se va alege pentru interpretare câte o poezie din lirica ambelor scriitoare.   
La Recitare: o poezie din creația scriitoarei Ana Blandiana; o poezie din creația scriitoarei Magda Isanos.
IV. Interpretare folk: –  două piese muzicale: 1. prelucrare din lirica scriitoarei  Ana Blandiana sau a scriitoarei Magda Isanos; 2. prelucrare din creația românească de gen.
Se vor alege  pentru interpretare alte piese decât cele prezentate la edițiile anterioare.
În cadrul Festivalului, se va desfăşura şi Simpozionul Național: METAFORA ARBORELUI ÎN LITERATURA ROMÂNĂ ŞI UNIVERSALĂ:Sesiunea  A ( elevi, profesori):  referate (maximum 5 pagini) şi Sesiunea B (elevi):  postere tematice (colaj, desen, pictură/format A3  sau A4).
Fișele de înscriere se vor trimite electronic până la 21 martie a.c. pe adresa: festivalanablandiana@ymail.com; un participant se poate înscrie pe o singură fişă la mai multe secţiuni.
Textele, la toate secţiunile, vor fi redactate obligatoriu cu diacritice, altfel nu intră în concurs.
Datele de identificare ale concurenților vor fi prezente atât pe fișa  de înscriere, cât și pe lucrări (în colțul din dreapta al lucrării – numele și prenumele elevului (cu majuscule), clasa, școala, județul/localitatea, secțiunea/subsecțiunea, numele profesorului coordonator, numărul de telefon al profesorului); datele personale vor fi secretizate în momentul printării de către organizatori.
Expedierea creațiilor   de la  Secțiunile I, II  se va face în format electronic, pe adresa: festivalanablandiana@ymail.com, iar la Simpozion, în format electronic, pe adresa: simpozionfestival@ymail.com
Materialele de la secțiunile III și IV vor fi înregistrate pe CD/DVD, folosindu-se tehnici optime  – sunet, imagine, lumină. CD/DVD – urile  vor fi personalizate (numele și prenumele, clasa, școala, secțiunea/subsecțiunea, numele profesorului coordonator, numărul de telefon).
Înregistrările  și posterele vor fi expediate, în plic, cu mențiunea – Pentru  Festivalul de Creație și de Interpretare „Ana Blandiana” (5 mai – data poștei), pe adresa:  
Şcoala Gimnazială „C. Sandu – Aldea”, Str. General Eremia Grigorescu, nr. 55, Brăila.
Un participant se poate înscrie la mai multe secțiuni. Nu se percep taxe de participare.
 
Etapele desfășurării Festivalului Național:
          27 februarie – 21martie 2014; promovarea regulamentului în școli și licee;
                                                  înscrierea elevilor pe secțiuni;
          24 martie – 18 aprilie 2014; realizarea lucrărilor/înregistrărilor pe secțiuni;
          24 aprilie  – 5 mai 2014; expedierea lucrărilor pe secțiuni;
          7 mai – 30 mai 2014; evaluarea lucrărilor; realizarea CD-urilor ediției; redactarea antologiei ediției, care va cuprinde lucrările premiate și referatele simpozionului. ( Editura Nico, Târgu-Mureș);
          5 – 7 iunie 2014; manifestările culturale ale Festivalului Național„Ana Blandiana” (lansări de carte/ reviste literare, desfășurarea Simpozionului Național„Metafora arborelui în literatura română şi universală ”, dramatizări, momente poetice, recital folk, premierea concurenților).
 Se vor acorda premii pe secțiunile/subsecțiunile concursului (Premiul I; Premiul al II-lea; Premiul al III-lea, Mențiunea I, a II-a, a III-a; Marele Premiu„ANA BLANDIANA” ),
  într-un cadru festiv.
Creațiile premiate,  precum și lucrările prezentate în cadrul simpozionului, vor fi publicate în Antologiile  Ediției  Festivalului, la Editura Nico, Târgu-Mureș.
* Interpretările de la secțiunile III și IV  vor fi cuprinse într-un CD al ediției concursului.
* Participanții înscriși la sesiunile simpozionului vor primi diplome de merit în format electronic.
* Premiile finaliștilor concursului, care nu vor putea ajunge la festivitate, vor fi expediate prin poștă.
Participările directe ( profesori, grupuri de elevi) la manifestările Festivalului Național se anunță în perioada 30 mai – 3 iunie, 2014, la adresa electronică: festivalanablandiana@ymail.com.
Invitaţi de onoare: scriitoarea Ana Blandiana; membră a Academiei Europene de Poezie, a Academiei  de Poezie „Stéphane Mallarme” și a Academiei Mondiale de Poezie (UNESCO), scriitorul Romulus Rusan; director al Centrului Internațional de Studii asupra Comunismului, scriitorul Nicolae Băciuț; membru al Uniunii Scriitorilor din România,; redactor – șef /Revista VATRA VECHE, director  Direcția Județeană  pentru Cultură Mureș.
Coordonator proiect: profesor dr. Gabriela Vasiliu         
Informaţii şi fişa de înscriere se poate obţine prin solicitare la adresa de  e-mail – gabrielavasiliu@yahoo.com; tel. 0748 137 500. (N.B.)           
 
Categorii:PRESA

Revista Feed Back nr.1-2/2014. Daniel Corbu şi bucuria literaturii. Lumile posibile ale cărţii, visul care leagă anotipurile, experiment literar… simple poeme, texte carnivore şi alte arte…

24 februarie 2014 Lasă un comentariu
Categorii:REVISTA

Fonduri europene, noua şansă. Scurtă sinteză oficială, treburi serioase, treburi de investitor…

24 februarie 2014 Lasă un comentariu

 

Prima versiune sinteză a Programului Operațional Regional 2014-2020

 

1.        Prezentarea POR

Titlul P/P

Programul Operațional Regional

Titular

Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice

Șeful echipei de planificare

Luiza Radu, șef serviciu, Serviciu Planificare, Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Regional, 0372 11 1413, luiza.radu@mdrap.ro

Instituția care adoptă P/P

Comisia Europeană aprobă documentul, iar Guvernul României îl asumă

Prevederile în baza cărora a fost elaborat P/P

Regulamentul 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului, de stabilire a unor dispoziții comune privind FEDR, FSE, FC, FEADR și FEPAM, precum și de stabilire a unor dispoziții generale privind FEDR, FSE, FC, FEADR, FEPAM și de abrogare a Regulamentului 1083/2006 al Consiliului

Regulamentul 1301/2013 al Parlamentului European și al Consiliului, privind FEDR și dispozițiile specifice aplicabile obiectivului referitor la investițiile pentru creșterea economică și locuri de muncă și de abrogare a Regulamentului 1080/2006

Procedura de adoptare

Procedura administrativă a Comisiei Europene de adoptare prin Decizie

Sectorul

Dezvoltare regională

Zona probabil afectată

național

Populația

Aprox. 19 mil locuitori

 

 

Obiective/Priorități Instrumente și măsuri

Tipuri de Proiecte

(tipuri de activități orientative)

Program de implementare

Cerințe privind EIM DA/NU

Consolidarea cercetării, dezvoltării tehnologice şi a inovării

 

Promovarea investițiior de afaceri în inovare și cercetare, dezvoltarea legăturilor și a sinergiilor între întreprinderi, centre de cercetare-dezvoltare și de educație, în special dezvoltarea produselor și serviciilor, transfer tehnologic, inovare socială, networking, clustere

 

        crearea, modernizarea şi extinderea infrastructurilor de inovare şi transfer tehnologic

        achiziţionarea de bunuri, servicii şi dotari pentru entitatea de transfer tehnologic

        activităţile specifice entităţii de transfer tehnologic (studii de investiţii tehnologice; asistenţă la restructurarea/retehnologizarea şi dimensionarea agenţilor economici; transfer tehnologic si validare tehnologică; prognoza, evaluare tehnologică; audit tehnologic; analize statistice şi indicatori ai eficienţei inovării; crearea, dezvoltarea şi întreţinerea de bănci de date specializate etc.)

2014-2022

 

Îmbunătăţirea competitivităţii întreprinderilor mici şi mijlocii

Promovarea spiritului antreprenorial, în special prin facilitarea exploatării economice a ideilor noi și prin încurajarea creării de noi întreprinderi, inclusiv prin incubatoare de afaceri

 

     achiziție de noi tehnologii pentru IMM-uri (inclusiv licențe, know how) și utilizarea lor (prin cursuri de specialitate)

     activități inovative (proces, produs, marketing, servicii).

     Crearea/ modernizare/ extinderea incubatoarelor, inclusiv dezvoltarea serviciilor aferente

 

 

2014-2022

 

Sprijinirea creării și extinderea capacităților avansate de producție și dezvoltarea serviciilor

 

   Construcția/ modernizarea și extinderea spațiului de producție/servicii IMM

   Dotare cu instalații, echipamente (inclusiv sisteme IT), utilaje, mașini,

 

2014-2022

 

Sprijinirea capacității IMM-urilor de a se angaja în procesele de creștere pe piețele regionale, naționale și international, precum și în procesele de inovare

 

    Implementarea/certificarea sistemelor de management a calității ISO, sistemelor de management al mediului, etc.

    Certificare produse/servicii/procese

    Promovarea produselor/serviciilor

 

2014-2022

 

Sprijinirea tranziţiei către o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon

Sprjinirea eficienței energetice și utilizarea energiei regenerabile in infrastructura publică, inclusiv clădiri publice, și în sectorul locuințelor

    reabilitarea termică a clădirilor publice, inclusiv măsuri de consolidare a acestora;

    reabilitarea termică a locuințelor, inclusiv de consolidare a acestora;

    promovarea surselor regenerabile de energie: panouri solare, panouri fotovoltaice, etc.

    sisteme inteligente pentru promovarea și gestionarea energiei electrice;

    investiții în iluminatul public, inclusiv ambiental;

 

2014-2022

 

Promovarea strategiilor de reducere a emisiilor de dioxid de carbon pentru toate tipurile de teritoriu, în particular zone urbane, inclusiv promovarea planurilor sustenabile de mobilitate urbană și a unor măsuri relevante pentru atenuarea adaptărilor

 

        Construirea/modernizarea/reabilitarea pistelor/traseelor pentru biciclisti

        Construirea/modernizarea/reabilitarea traseelor pietonale

        Modernizarea/reabilitarea/extinderea traseelor de transport electric (tramvai/troleybus), incluzand calea de rulare (strazi urbane, inclusiv trotuare/refugii/statii) si infrastructura tehnica aferenta

        Achizitionarea de material rulant electric/ecologic pentru operatorii de transport public urban

        Construirea/modernizarea/reabilitarea depourilor aferente transportului public

        Dezvoltarea sistemelor moderne de management al traficului, de ticketing etc

        plantarea cu arbori selectati a spatiilor publice si a trotuarelor de pe principalele artere de circulatie din orase

 

2014-2022

 

Protecţia mediului şi promovarea utilizării eficiente a resurselor

 

Conservarea, protecția, promovarea și dezvoltarea patrimoniului natural și cultural

 

   Restaurarea, protecția și valorificarea prin turism a patrimoniului cultural;

   valorificarea economică a potențialului turistic balnear;

   valorificarea economică a potențialului turistic cu specific local și crearea de locuri de muncă;

   Crearea infrastructurii specifice de agrement turistic.

 

2014-2022

 

Acțiuni pentru îmbunătățirea mediului urban, revitalizarea orașelor, regenerarea și decontaminarea siturilor poluate și promovarea masurilor pentru reducerea zgomotului

 

 

  reabilitarea siturilor poluate și abandonate (decontaminarea curățarea suprafețelor, demolare clădiri, planare teren);

  imbunătățirea mediului urban (trotuare, scuaruri, piețe publice, etc)

  regenerarea zonelor istorice;

2014-2022

 

Promovarea sistemelor de transport durabile

Stimularea mobilității regionale prin conectarea infrastructurilor rutiere regionale la infrastructura TEN  – T

 

Reabilitarea şi modernizarea reţelei de drumuri judeţene care asigura conectivitatea, directa sau indirecta cu reteaua TEN T ;

Construirea/amenajarea de piste pentru biciclete in intravilanul localitatilor traversate de drumul judetean.

Construcţia / reabilitarea / modernizarea şoselelor de centură cu statut de drum judeţean aflate pe traseul drumului judetean respectiv

Construirea/ modernizarea/ reabilitarea de poduri şi podeţe;

Construirea/ modernizarea/ reabilitarea de pasaje/noduri rutiere şi pasarele;  (construirea doar pentru asigurarea conectivitatii la TEN T)

Devierea reţelelor de apă, electricitate, gaze şi canal, telefonie;

Amenajări pentru protecţia mediului;

2014-2022

 

Dezvoltarea infrastructurii sanitare și sociale

Investițiile în infrastructurile sanitare și sociale care contribuie la dezvoltarea la nivel național, regional și local, reducând inegalitățile în ceea ce privește starea de sănătate,precum și trecerea de la servicile instituționale la serviciile prestate de colectivitățile locale

 

  Construirea/reabilitarea/modernizarea infrastructurii de servicii medicale (ambulatorii, centre de intervenție integrate)

  Dotarea cu echipamente specifice a infrastructurii de servicii medicale

  Construirea/reabilitarea/modernizarea infrastructurii de servicii sociale

  Dotarea cu echipamente specifice a infrastructurii de servicii sociale construite/reabilitate/modernizate

  Construirea/modernizarea infrastructurii pentru sprijinirea tranziţiei de la asistenţa instituţională la cea de proximitate (căsuţe de tip familial, apartamente de tip familial, locuinţe protejate etc.)

2014-2022

 

Promovarea incluziunii sociale şi combaterea sărăciei

Sprijinirea regenerării economice și sociale a comunităților defavorizate  din mediul urban

Acțiuni integrate prin:

  Construirea/reabilitare/modernizare locuinţelor sociale

  Investiţii în infrastructura de sănătate şi servicii sociale – construirea/reabilitarea centrelor care oferă servicii integrate medicale și sociale

  Stimularea ocupării, prin intermediul activităţilor de  economie socială

  Activităţi de dezvoltare comunitară integrată – activităţi de informare, consiliere

2014-2022

 

Investiţii în educaţie, competenţe şi învăţare pe tot parcursul vieţii

Investițiile în educație, competențe și învățare pe tot parcursul vieții prin dezvoltarea infrastructurilor de educație și formare 

  Reabilitarea/modernizarea/echiparea infrastructurii educaţionale antepreșcolare (creșe)

  Construcția/reabilitarea/modernizarea/echiparea infrastructurii educaţionale preșcolare (gradinițe)

  Construcția/reabilitarea/modernizarea/echiparea infrastructurii educaţionale pentru învățământul general obligatoriu (școli I- VIII)

  Reabilitarea/modernizarea/echiparea infrastructurii școlilor profesionale

  Reabilitarea/modernizarea/echiparea infrastructurii educaţionale universitare

  Reabilitarea/modernizarea/echiparea infrastructurii educaţionale (săli de curs, biblioteci, ateliere, etc. ) din centrele de reeducare și din penitenciare 

2014-2022

 

Asistență Tehnică

 

Asistență tehnică

     Sprijinirea implementării, managementului şi evaluării Programului Operaţional Regional

     Sprijinirea activităţilor de publicitate şi informare privind POR

     Realizarea cadastrului

 

 

 

 

 

Calendar orientativ de elaborare

 

Data predării: sfârșitul lunii ianuarie 2014

START

August 2013

Versiune finală de lucru

Martie 2014

Versiune finală

După aprobarea CE

 

Modificări și efecte posibile

Articol

DA

Scurtă descriere, indicând

dacă modificarea ar putea

avea un efect negativ sau

pozitiv asupra mediului

dezvoltarea infrastructurii și clădirilor

x

 

amenajarea unor terenuri noi sau zone importante

pentru conservarea naturii;

x

 

modificări în consumul social de energie și în special de

combustibili și deci ale emisiilor de CO2 și alte gaze cu

efect de seră

x

 

modificări de consum social al altor resurse naturale /de

ex. apă, soluri, minerale sau agregate);

x

 

modificarea cantității sau tipurilor d e deșeuri produse

(solide, lichide, periculoase) sau de poluanți emiși în

apă, pe teren sau în aer;

x

 

modificări ale emisiilor de gaze cu efect de seră din alte

surse (de ex. metan de la ferme zootehnice sau depozite

de deșeuri);

 

 

schimbări semnificative ale modalităților de deplasare.

x

 

impact asupra oamenilor și comunităților, de ex. prin

creșterea nivelului de zgomot, tulburărilor sau

neplăcerilor;

x

 

riscuri pentru sănătatea publică

x

 

 

Categorii:GÂND, PRACTIC

Rigoare de duminică

22 februarie 2014 Lasă un comentariu

NICI NU EXIST, ISUSE

 

                                Galateni 6: 3

 

…Şi nici nu exist, Isuse,

Fără Tine nimic nu sunt,

Toate clipele sunt duse,

Iar pământul nu-i pământ …

 

 

…Şi pare a fi un gol în fiinţa mea,

E un golul ce se umple, iată,

Când coboară lumina grea

Şi-mi îmbracă fiinţa toată …

 

Şi poţi locui în mine cu har,

Aş putea fi cortul tainic, viu,

Cortul regesc, supremul dar,

Unde epistole veşnice se scriu  …

 

 

Prin Tine, Mântuitorule, toate-s noi,

Prin Tine lumea primeşte viaţă iar,

Cât de ciudat, unul din doi,

Trăieşte prin credinţă şi har …

 

 

Şi eu nici nu exist, Părinte,

N-aş avea nume, nici viaţă,

Şi toate îmi stau înainte,

Prin Cel ce la cer se –nalţă …

 

 

Viaţa, o mărturisesc, este un dar

Venit de Sus, din Cel Prea Înalt,

Născutu-m-am ca un stejar,

Prin jertfă am făcut eternul salt …

 

Am trecut din moarte la viaţă,

Am înviat sub Mâna Ta, blând,

Şi am învins ţărâna, pe faţă,

Prin El, Fiul celui Prea Sfânt…

Constantin Stancu

Categorii:GÂND

Tiberiu Lăpădătoni, scriitor din Ţara Haţegului, şi filologia biblică. O carte reper pentru înţelegerea textului sacru

22 februarie 2014 Lasă un comentariu

studii 001 studii

Categorii:CARTEA, literature

Sonetul, un joc serios între cupe de crin şi ferestrele istoriei

22 februarie 2014 Lasă un comentariu

 

Cupe crin şi ferestre abolite la George Holobâcă

Poezie clasică intersectată de temele moderne, iată poetului în căutarea pietrei de aur, aşa poate fi prezentată cartea lui George Holobâcă[1], o carte cu titlu simplu, Sonete[2]. Se pare că el a renunţat la moda titlurilor şoc, preferând un titlu corect, un semnal perfect, poezia se prezintă simplu prin jocul rotund în interiorul poemului, poezia nu a murit, e aici, lângă mintea cititorului, lângă inima celui plecat în călătoria spre Sine, complicat ritual, fulgerat de mistere.

Poetul rămâne fidel crezului său: versul poate aduce puţină muzică în sufletul cititorului, poate redesena simetria cuvintelor care dau viaţă, este semnul că frumuseţea poate fi atinsă.

Sensibil, George Holobâcă îşi desenează sonetele cu gingăşie, cu tandreţe, pune misterul florii de crin în silabe, sau cheamă păsări roşii pentru ochiul celui care doreşte să vadă dincolo de orizontul poemului. Autorul prinde ceva din deriva omului într-un veac orb, speră că îngerii vor plânge, că poetul îşi va regăsi mantaua misterioasă şi adevărul va cădea răpus    într-o istorie fără vârstă, de aramă. Nostalgia paradisului pierdut sau elipse de apă, poate cocorii din vise, sau umbra macilor pe un poem, sunt toate temele preferate ale autorului.       E greu de strunit sufletul omului într-o vreme a căderilor, într-un veac în care revin marile teme ale artei, de la misterele creştine la misterele sociale, timpul şi-a pierdut dimensiunea, peisajul este acolo în culorile despletite, în exploziile lente, în magia numerelor sau în sonetul care îşi picură aripile de înger peste umbra îndrăgostitului.

George Holobâcă se bate pentru fiecare sonet, îl vrea perfect, îl vrea sonor, cântec în plină ninsoare, zarea se sparge de atâtea întrebări… Cu fiecare sonet se descrie o lume mişcată, deformată de cuvintele care îi dau viaţă. Cu săbii de foc arhanghelii veghează, bântuie flăcări în oase, corăbii fără cârmă plutesc stingher, se mişcă totul, toate rămân pe loc, somn din zăpezi peste plaiuri, corolă de patimi tivită în lut, veşti de împăcare vin din cer pe pământ…

Senzaţia că toate sunt sub ochiul atent al îngerului păzitor, metaforic notând, este redată în sonetul Big brother, fratele mai mare atent:

de pretutindeni big brother veghează

din ochi de peşte şi vârtejuri de vânt

din verbe mârşave cu guler răsfrânt

şi genele razna din metastază

 

ce au cu moartea în secret legământ

puterea din vârful limbii retează

voinţa de-a fi din capăt de rază

şi împotrivirea la real din cuvânt

 

de neschimbat toţi suntem cu Dumnezeu

cum negura din seninul din vară

potcoava de aur din curcubeu

 

şi roua din nefiinţă avară

poemul cine-l întocmeşte mereu

să plimbe stelele-n iarba cea rară

Fiinţa geamănă, fiinţa spirituală, Ova, e prezentă, poetul o invocă în poeme, o cheamă la marile ritualuri, la taina dragostei care depăşeşte întâmplarea imediată, vizează lumea eternă, umbrele, zeii, martirii, prefigurează învierea… Ova e martorul tăcut, martorul care vede viaţa din sonete, fiinţă abstractă şi concretă totodată, motiv şi argumentul poetului îndrăgostit de femeia din sonete… Lumea se modelează după arhetipul feminin, misterul intră în versuri ca focul în metalul topit, nuferii scriu şi-n mâl, zorii aduc cântul ciocârliei… Ciclul de sonete eneada denotă o întoarcere la misterele evului mediu, când sonetul era rugăciune…

George Holobâcă pune în poeziile sale ceva din arta vizuală, culori, forme, teme clasice şi teme moderne, perspective suprapuse, azi-cândva, momentele nodale ale istoriei, cele care prin tensiune lor au creat ferestre în lume…

Mai multe sonete au ca temă fereastra: fereastra albă, abolirea ferestrelor, aripi moi la ferestre, iar acolo unde motivul ferestrei se topeşte, apare icoana, apoi tabloul prins în plasa culorilor… Poetul dedică poezia sa unor persoane apropiate, cele din istoria imediată, cele din istoria artei, a literaturii, taina din relaţii vizibile sau invizibile, din legături care luminează destinul individului.

Revolta poetului în piaţa centrală a istoriei este evidentă: „magnaţii roşii au priviri atee/ şi-i scutură din calendare pe sfinţi/ nu vor strămoşi nici neam nici fraţi nici părinţi/ doar trup de aur în orice idee”/ – magnaţii roşii. De reţinut că infirmii îşi aprind cârjele pe altare, ritualul paradisului pierdut e perfect, luna iveşte şuie hotare…

Dragostea este un ritual complicat, ceva din evul mediu întunecat, mari simboluri cad în sufletele celor care iubesc: „noi doi locuim într-o sferă/ călcâi în călcâi şi spate în spate/ artere în artere soră şi frate/ cu ani rotunzi număraţi câte-o eră”/ – culori despletite

Poet al profunzimilor, ascunzându-se-n sonete, căutând un timp absolut în care toate se preschimbă în cântec şi ferestrele se închid sau se deschid, în spectacolul naturii, prin ecouri tainice, prin peisaje de mister şi revolte alambicate, George Holobâcă s-a mai deschis spre cititor cu o carte de versuri în care a pus crezul său: poezia e clasică, nu se schimbă, doar unghiul din care ne cântărim tristeţile este altul, unghiul poate fi modern, ori simbol, sau existenţă crudă… El mulţumeşte profesorului şi iubitorului de poezie Ovidiu Crişan care a făcut posibilă apariţia cărţii, probabil cartea are o istorie a ei, specială, unică: „pe linii libere vulturii zboară/ pe zări scriind cu litere aldine/ porunci ce curmă speranţe destine/ şi libertăţi din reverii de fiară”/ – linii libere

Volumul debutează cu o scurtă prezentare a vieţii şi operei lui George Holobâcă, cel îndrăgostit până la sonet de frumosul din artă, el face parte din breasla tot mai rară a meşteşugarului artist, aplecat peste bijuteria sa, învăluită în culori absolute…

Constantin Stancu

Februarie, 2013


[1] Holobâcă Gheorghe; Pseudonim:George Holobâcă
Născut la poalele Rarăului, în satul Chiril, comuna Crucea, judeţul Suceava, în familia de gospodari munteni Simion şi Floarea Holobâcă;
Licenţiat al Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, promoţia 1972;
Profesor de română şi franceză şi director la gimnazii şi licee din Vulcan,Lupeni, Brad şi Cluj-Napoca, actualmente pensionar.
Activitatea literară şi culturală:
– colaborator permanent la revista literară „Discobolul” de la Alba Iulia, membru al USR din 2007, filiala Alba-Hunedoara, poet, eseist şi traducător de poezie franceză.
– Cărţi publicate:publicate: 12 prozatori, ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1988, Via caprelor – proza scurta, Ed. Călăuza, Deva 2003, Armura de lut, roman, Ed. Călăuza, Deva, 2003, Purgatoriul cocorilor, roman,Ed. Călăuza, Deva, 2006, Gloria zăpezii, poezie, Ed. Danimar, Deva 2007, Orologii de duminica, poezie,2008, Alergarea pe cerc, Ed. Napoca Star, Cluj-Napoca, 2012, Sonete, Editura Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2012.

 

[2] George Holobâcă, Sonete, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2012.

Categorii:literature

Ştefan Nemecsek, Cultura în oraşul Paliei, Editura „Realitatea românească” – Vulcan, 2012

22 februarie 2014 Lasă un comentariu

palia

palia 001

Categorii:literature

Adrian Botez şi mâinile lui Dumnezeu

22 februarie 2014 Lasă un comentariu

 

Am primit de la Adrian Botez:

DUMNEZEU TRUDIT

 

după cât de diferit ai plămădit şi

modelat – într-una migălit – la ale lumii

toate – cred – Doamne  – că

ai mâinile tare bătătorite şi

crăpate – de parcă ai fi cărat şi

cioplit piatră  – colo jos – la

cetate

 

văd prin buruieni şi

tufişuri – numai bandaje însângerate de

lumină  – de la

necăjite – mâinile Tale 

trudite:  le şi aud – pe

câteşidouă – amorţite şi

rănite – cum

suspină

 

acum soarele a scăpătat

după munte: trage-te

Doamne – mai lângă mine

aici –  să stăm – trişti şi de

tot istoviţi – amândoi

la vatră – frunte lângă

frunte

***     

 

 

 

 

              Adrian Botez

 

Categorii:literature, POEMUL

Ionuţ Caragea şi greutatea umbrei. Citate, gânduri, viaţa…

22 februarie 2014 Lasă un comentariu

Citate noi de Ionuţ Caragea din ciclul „Sindromul nemuririi”. Partea a III-a

*

Dacă-ţi cresc aripi, cei mai mulţi dintre oameni nu te vor învăţa să zbori cu ele. Unii ţi le vor rupe, alţii îţi vor spune să le ascunzi. Astfel le vei semăna mai bine, astfel vei deveni solidar cu neputinţa lor.

*

Discreţia este adeseori o invitaţie către spectaculozitate.

*

Cînd eşti dat afară din inima cuiva, doar cerul este suficient de încăpător pentru rătăcirea ta. Dar pentru că-ţi lipsesc aripile, lacrima este singurul cer care încearcă forma inimii.

*

Cei care sînt gata să dea timpul înapoi, pentru a corecta greşelile pe care le-au făcut, sînt ca nişte viteji care se arată după ce au pierdut adevăratul război, războiul cu viaţa şi cu timpul prezent.

*

Fericirea înseamnă să oferi un dar, să primeşti un dar, fără ca acel „dar” să fie o conjuncţie.

*

Chiar dacă ai sufletul ruinat, ţi-l mai poţi salva. Dar dacă e vîndut, nu-l mai poţi răscumpăra.

*

Haosul din jur este datorat celor care nu şi-au găsit liniştea interioară. Dacă vrei să schimbi lumea în bine, găseşte-ţi această linişte şi ajută-i şi pe alţii să o găsească.

*

Dăruieşte sufletului ceea ce îi aduce liniştea şi sufletul îţi va dărui răbdarea pentru a descoperi iubirea ce-ţi lipseşte.

*

Monolog hamletian rostit pe Facebook, în faţa unei imagini provocatoare: îmi place sau nu-mi place?

*

Sufletul aţîţă focul inimii, lacrima îl transformă-n cenuşă. Şi totuşi există unele suflete care ard atît de intens, precum vulcanii de pe fundul mărilor şi oceanelor. Ele se înălţă puţin cîte puţin pînă cînd ajung să triumfe deasupra tuturor lacrimilor, formînd o nouă insulă, iar uneori se încumetă să depăşească norii şi să vorbească pe limba lor de foc cu soarele şi celelalte stele.

*

Cu cît priveşti mai mult ochii unei femei, cu atît îţi dai seama ce imensitate are oceanul secretelor…

*

Iisus a luat cu el toată greutatea păcatelor lumii şi a urcat pe dealul Golgotei, astfel încît noi să putem urca mai uşor pe versantul abrupt al inimii.

*

Mulţi aşteaptă peştişorul de aur… dar în acvariul vieţii lor înguste, ei sînt momeli sau peşti răpitori, niciodată alţi peştişori de aur .

*

Să afli adevărul şi să te bucuri de el este precum mîncatul seminţelor de floarea-soarelui. Are mai mult farmec să spargi seminţele între dinţi pentru a ajunge la miez, decît să cumperi o pungă cu seminţe deja decojite. Chiar dacă, uneori, mai simţi şi gustul unui miez mucegăit.

*

Să nu credeţi orbeşte în cuvintele unui aforism, chiar dacă autorul are un nume de marcă. Celebritatea şi moartea nu sînt instanţele supreme ale adevărului. Folosiţi-vă mereu mintea şi inima pentru a verifica ce vi se potriveşte mai bine. Vremurile se mai schimbă şi, odată cu ele, şi percepţiile oamenilor.

*

Viaţa este o luptă în care timpul înmulţeşte şi adînceşte rănile, dragostea încearcă să le vindece, iar amintirile le bandajează. Începem să murim cînd nu mai avem suficientă dragoste şi amintiri pentru rănile noastre.

*

Dragostea este precum filmul dintr-un cinematograf. Nimeni nu-l vizionează fără să-l plătească, nimeni nu iese din cinematograf fără o părere de rău.

*

Nu este un defect să-ţi aminteşti totul. Să ignori tot ce-ţi aminteşti, asta îţi poate crea mari probleme.

*

Unii oameni nu văd inimile celorlalţi decît ca pe nişte teritorii bune de colonizat. Le cuceresc, le consumă resursele, le umplu cu deşeuri şi pleacă. Apoi mai au şi pretenţia să fie ascultaţi de la distanţă.

*

Omul nu este un simplu ceas pe care să-l dai înainte pentru a nu întîrzia la întîlnirea cu o nouă iubire. De secundarul inimii atîrnă greutatea amintirilor, de limba mică a gurii atîrnă greutatea cuvintelor, iar de limba mare a singurătăţii atîrnă greutatea umbrei.

*

Sufletul este „supremul bonus” primit la naştere. Cine ştie să folosească acest bonus, ajunge, într-o nouă formă, la Dumnezeu. Cine nu ştie să-l folosească, rămîne fără bonus şi ajunge acolo unde nu există Dumnezeu.

*

Categorii:GÂND

Poem de Ioan Evu, poetul şi poezia, plus ghilotina privighetorii

19 februarie 2014 Lasă un comentariu

Dans sub spânzurătoare
 
 
 
 
 
Altfel team cunoscut eu poezie.
Nam fost nici donator de lacrimi plânsului general
nici arlechin al circurilor ambulante
mi dau cu fard cuvintele
numai de dragul culorilor melancoliei.
Mereu am fost absent la uriaşul tău carnaval.
Altfel team cunoscut eu pe tine.
Am auzit urletul în stare să decapiteze magnolia
uruitul formelor dințate complicatele
angrenaje ale scrâşnetului sabotând trilul.
Dimineața când soarele rupe sigiliul
de pe auzul humei când pasăre şi piatră
vorbesc aceeaşi limbă străveche cinei străinul
care umblă singur pe câmpiile tale pline de larme?
În zori când soarele spală ghilotina privighetorilor
când văzduhul atârnă de zdrențuite alămuri
ce săi rămână poetului decât
cenuşa amară a fulgerului stins
pe buzele sale încleştate în Marea Tăcere?
Ce săi rămână lui decât această hârjoană
milenară cu moartea dansul acesta mut
sub umbra greoaie a spânzurătorii.
 
Ioan Evu
Categorii:literature

Ioan Evu, ziua de naştere, o sărbătoare de bunăvoie…

19 februarie 2014 Lasă un comentariu

UN C.V. DE SCRIITOR: DATE, CĂRŢI, VIAŢA, PE SCURT…

 

 

IOAN EVU – născut la 19 Februarie, 1953 în comuna Peştişul Mare, jud. Hunedoara. Poet, prozator, cronicar literar, tălmăcitor din lirica germană, cantautor, solist vocal, chitarist şi lider al grupului muzical Canon din Hunedoara. Redactor al revistei literare „Provincia Corvina” şi „Ardealul literar”. A publicat poezie, proză şi cronică literară în majoritatea revistelor de cultură din ţară şi în câteva reviste din străinătate.

Membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Sibiu.

Deţinător al mai multor premii literare, dintre care: Premiul I al Concursul naţional de Poezie – Tabăra literară Păuşa (1970), Premiul revistei Luceafărul – Festivalul naţional de poezie „Nicolae Labiş”(1976), Premiul revistei Tribuna – Festivalul naţional de poezie „Nicolae Labiş”(1977), Premiul revistei Transilvania – Festivalul naţional de poezie „Lucian Blaga”(1981), Premiul Festivalului naţional de poezie „Lucian Blaga”(1982), Premiul revistei Familia – Festivalul naţional de proză scurtă „Marin Preda”(1982), Premiul Uniunii Scriitorilor (Filiala Sibiu) pentru volumul „Însoţitorul umbrei” (2004)

Cărţi publicate: Fereastră de apă, editura Facla, 1982

Fără armură, editura Albatros, 1984 Somnul în munte, editura Facla,1986

Poet de bunăvoie, editura Eminescu, 1996

Cetatea moartă, editura Helicon, 1998

Însoţitorul umbrei, editura Axa, 2003

Cenuşă vorbitoare, editura Călăuza, 2006

Amintirile unui pitic din vremea când era mai mic, editura Călăuza, 2007

Drei Dichter aus Rumänien / Trei poeţi din România (Ioan Evu, Gheorghe Mocuţa, Sorin Roşca), editura Radu Bărbulescu, München, 1999

Biografia durerii – poeme de Thomas Bernhard tălmăcite de Ioan Evu şi Theresia Haas, editura Călăuza, 2009

Elogiu furtunii – antologie, poeme, Editura Tipo Moldova, Iasi, 2012

Foto: Constantin Stancu si Ioan Evu, Zilele editurilor la Hunedoara

000108

Categorii:literature, PRESA
%d blogeri au apreciat: