Arhiva

Posts Tagged ‘HAŢEG’

Istoria de Haţeg


Istorie şi pasiune în perioada interbelică la Haţeg

 

 

Haţegul este o poveste care incită.

Locul are ceva din mirajul cetăţilor în care s-a întâmplat ceva esenţial. Uneori au lipsit cronicarii, alteori vremurile au fost complicate, au venit timpuri în care memoria s-a topit în faptele oamenilor.
Iancu Badiu îşi continuă monografia despre Haţeg şi Ţara Haţegului cu o nouă carte, Oraşul Haţeg în perioada interbelică 1914-1944,ediţie apărută la Editura Karina, 2013. Timpul este un criteriu care marchează această monografie după cum a conceput autorul descrierea, dar mai important în carte sunt oamenii. Ei au pus ceva din lumina lor în locul numit Haţeg, au scris, uneori cu viaţa, o istorie specială, Istoria de Haţeg.
Cartea ne introduce direct în istorie, fără ezitări: „1 Decembrie 1918 a fost ziua în care, prin hotărârea Marii Adunări Naţionale de la Alba Iulia, se unea Transilvania cu patria-mumă şi în felul acesta se încheia un proces îndelungat prin care românii, aruncaţi de vicisitudinile istoriei în trei imperii diferite, şi-au cucerit prin luptă libertatea şi apoi s-au unit într-un stat naţional unitar, regatul României”. Prin aceste cuvinte autorul ne transmite puterea pe care o iradiază perioada analizată în vieţile românilor care acum sunt martori şi urmaşi ai celor care au luptat pentru unitatea naţiunii române.
În carte sunt înserate biografiile unor personalităţi care au pus semne de carte în istoria specială din acest ţinut. Viaţa lor spune multe, viaţa lor este oglinda în care ne privim în acelaşi ACUM.
Iancu Badiu este la cea de a doua carte despre Haţeg, prima carte, care a avut un impact interesant din punctul de vedere al unui locuitor din oraş, a fost: Oraşul Haţeg în regimul comunist 1944-1965, Studiu monografic, Editura „Astra” – Deva, 2012, 374 pagini. Cartea a fost lansată în cadrul festivalului „Zilele oraşului Haţeg, 24-26 august 2012” la simpozionul cultural din data de 25 august 2012 în prezenţa primarului oraşului Haţeg Goia Marcel Adrian, a domnului Viorel Demian, viceprimar, persoane care au sprijinit apariţia cărţii.
Noua carte despre această zonă abordează o perioadă grea din istoria României şi, implicit, din cea a locului. După atâţia ani mai sunt semne şi oameni despre care s-a scris, s-a vorbit, s-a comentat, arhivele rezistă…
Iancu Badiu prinde atent prezenţa Regelui Mihai, pe atunci Voievod, în Ţara Haţegului. Sunt date fruste, dar relevante: Biserica din Densuş, Biserica Reformată din Sântămăria-Orlea, Mănăstirea Prislop, satul Băuţari, Sarmizegetusa, apoi Petroşani… Voievodul a urcat spre Baleia, o zonă însemnată din Muntele Retezat, a servit o masă ciobănească tradiţională: mămăligă cu brânză şi ceapă. Era anul 1935 şi lumea se schimba cu brutalitate, dar Haţegul era un loc în care înflorea lumina. Trenul regal a poposit în Gara Haţeg, a fost întâmpinat de oamenii locului, semnul legăturii cu oraşul a fost un buchet de flori. Regele Mihai a mai fost la Haţeg în anul 1940, apoi a revăzut locul în anul 1976.
În carte sunt notate atent călătoriile lui Nicolae Iorga în Ţara Haţegului, atunci oraşul avea 3000 de locuitori. Prezenţa marelui om de cultură a lăsat amintiri care reverberează şi în prezent, el a străbătut această ţară în ţară cu birja, a consemnat evenimente, locuri, oameni, a remarcat la Biserica din Densuş inscripţiile bine păstrate. La Sarmizegetusa Nicolae Iorga a reţinut pecetea de mărire a neamului românesc, locul unde ardea şi arde flacăra de piatră a civilizaţiei romane, prezenţă care a schimbat fundamental locul românilor în vremurile dintre vremuri. Cărturarul a deplâns în anul 1923 modul în care era administrată mărturia despre o lume care a fost în antichitate în acest ţinut. Cărturarul a revenit în Ţara Haţegului în anul 1940, a călătorit prin zonă ca un cuceritor, fotografiile sale din acea perioadă sunt şi acum păstrate în casele oamenilor.
Iancu Badiu lasă însemnări importante şi despre oamenii locului precum familia Popovici, un împătimit după cultură, participant activ la evenimentele care au animat lumea oraşului. Membrii familiei Popovici au participat activ la evenimentele şi faptele care au precedat Marea Adunare de la Alba Iulia din 1918 şi apoi la evenimentul care a marcat istoria românilor.
Mai sunt enumeraţi oameni din Haţeg, ei au lăsat semne despre istoria văzută şi nevăzută a ţinutului, ecoul răzbate din ceea ce a fost, e un ecou al unui ţipăt ferm în netimp.
De remarcat notele despre Familia Kendeffy, una dintre cele mai bogate familii din România în perioada dintre cele două războaie mondiale, cu impact în cele două lumi din această parte a Europei, atât în România cât şi în Ungaria. O familie cu o istorie tensionată, cu oameni care au fost emoţionaţi de viaţa la castelul din Sântămăria-Orlea, o lume care a apus, dar care lasă lumini şi umbre în ţinut, o familie cu blazon.
Cartea lui Iancu Badiu, Oraşul Haţeg în perioada interbelică, fotografiază Marea Unire la Haţeg, oraşul în perioada Primului război mondial, participarea haţeganilor la Marea Adunare de la Alba-Iulia, constituirea administraţiei române în Haţeg, are curajul de a aborda viaţa politică între cele două războaie, cu evenimentele de la alegerile care aveau loc în zonă, pune o pată de culoare pe activitatea partidelor, pe democraţia care fierbea în epocă, pe nesfârşita luptă pentru putere.
Iancu Badiu abordează fenomene care sunt greu de înţeles astăzi, în contextul actual, dar care au însemnat zile şi nopţi de tragedie sau durere, de zbucium sau rătăcire. Sunt captate fapte despre Mişcarea Legionară în oraş, despre administraţia din acea perioadă, chiar rebeliunea legionară, apoi cartea urmează firul istoriei fixând localitatea în timpul prăbuşirii graniţelor ţării, cu refugiaţi din nordul Transilvaniei, din Basarabia, din Bucovina la Haţeg. O lume în mişcare, fotografii mişcate, inimi mişcate, lumea ca tragedie.
Un episod important din istoria Haţegului este perioada din timpul guvernării mareşalului Antonescu, apoi războiul, marele război cu tragedii şi schimbări brutale.
Iancu Badiu este atent la ceea ce a însemnat viaţa pentru locuitorii din aşezarea aceasta românească: agricultura, meşteşugurile, comerţul, instituţiile financiare, cultura, învăţământul, punctează întreprinderile care au marcat familiile haţeganilor: cooperativa „Ţara Haţegului”, Uzina Electrică, Fabrica de Marmeladă, hotelurile, pensiunile, este atent la modul în care se transmitea o meserie de la o generaţie la alta, pragmatismul celor din oraş, truda lor, speranţa lor după o viaţa mai bună, experienţele care i-au marcat.
Privind atent în vreme, constatăm că între anii 1914-1944 au existat ziare, reviste, funcţiona un cinematograf, era un cor renumit, o casă de cultură, biblioteci, era activă Astra cu despărţământul ei de la Haţeg, dar lumea a fost zguduită şi de evenimente neaşteptate precum arenda forţată, viaţa tensionată de la judecătorie, prezenţa Batalionului 10 Vânători de Munte, ca stare între război şi pace, ori fenomenul acordării cetăţeniei române evreilor din Haţeg, apoi exproprierea lor, deportările.
Iancu Badiu lasă note importante despre învăţământul haţegan interbelic, de la şcoala elementară şi grădiniţă la renumita Şcoală de Comerţ „Ion I C. Brătianu”, locul unde s-au format importante conştiinţe româneşti, demonstrând importanţa învăţământului în viaţa oamenilor, trezirea prin studiu aplicat şi prin testul de stres la care au fost supuşi haţeganii de viaţa dură a vremurilor.
Monografia se completează cu numeroase anexe preluate din arhivele oficiale. Acestea aduc argumente viabile despre perioada istorică prezentată în carte cu pasiune de Iancu Badiu. Există un indice de nume şi locuri, scurtă istorie despre oameni care au trăit în Ţara Haţegului sau au fost legaţi de oraş într-un fel sau altul. Puncte în cartea istoriei, dar linia dreaptă se forma din numeroase puncte necesare…
Probabil că această scriere va incita unele reacţii, unele nuanţate şi de interesele prezentului, a eternului prezent care ne modelează viitorul şi ating umbele trecutului. Anexele susţin faptele, evenimentele, stările, bucuriile şi trădările care au fost şi, probabil, vor mai fi.
Citind cartea cititorii vor redescoperi o lume preocupată de existenţa zilnică, pasionată de cultură, creând un univers românesc special la Haţeg, oameni bogaţi, pasionaţi de politică sau de viaţa din Europa acelor ani, oameni umili, meşteşugari care au dus faima oraşului departe, ţărani păstrând tradiţia satului în Ţara Haţegului, cerşetori sau generali. Perioada istorică analizată e complexă, dar acolo ne găsim rădăcinile care ne susţin prin vreme şi pasiunea pentru o lume mai bună, care a rezistat prin mândria de a fi haţegan, indiferent de naţionalitate, stare socială, religie, capacitate de suferinţă.
Cu nostalgie vom descoperi că în anul 1936 la Haţeg au rulat filmele „Rapsodia dragostei”, „Infanteriul iubeşte”, „Ştrengarul”, „Femeia fără suflet”, „Nebunia bancară”.
La 26 martie 1940 corespondenţilor ziarelor li se aduce la cunoştinţă că a fost constituit la primărie un serviciu de presă care avea menirea de a verifica materialele care urmau să fie trimise la destinaţie, conform unui ordin ministerial.
În anul 1942 terenul sportiv a fost solicitat a fi utilizat de Batalionul 10 Vânători de Munte pentru activitate specifică. Primăria se foloseşte de dispoziţiile legale si nu cedează terenul, dar permite folosinţa pentru interesele militarilor.
În timpul primului război mondial din Haţeg au fost mobilizaţi în armata austro-ungară 365 de locuitori, în urma luptelor 23 au devenit invalizi de război…
În decembrie 1918 la Haţeg s-a declanşat „revoluţia”, a fost într-o zi de luni, zi de târg, pentru a se păstra ordinea s-au împuşcat de oficialităţi vreo opt oameni, mişcarea s-a stins ca violenţă, dar era pericolul ca persoanele din satele vecine să năvălească în oraş era real. Imperiul Austro-Ungar se clătina, lumea intra în schimbări majore, „închisoarea popoarelor” era devastată de mişcările naţionale.
La Adunarea de la Alba Iulia din anul 1918 au participat 43 de persoane din Cercul Electoral Haţeg din totalul celor 165 de reprezentanţi hunedoreni, haţeganii au fost acolo, unii membrii de drept, alţii aleşi.
În anul 1923 în oraş se edifică o popicărie, un cetăţean privat îşi pune proprietatea proprie la dispoziţia unei activităţi care a atras multe pasiuni la nivel local, iar ulterior, cu efecte la nivel naţional.
În hotelul „Mielul de aur” din localitate, în anii 1936-1938, se ţineau reuniuni ale personalităţilor oraşului cu ocazia diferitelor sărbători, erau invitaţi artişti care înviorau sufletele oamenilor şi aduceau mesajul unei culturi române tot mai consistentă şi expresivă. Lumea sărbătorea, era preocupată de obiceiuri, colinde, mesaje importante, lumea se unea sub puterea chemării speciale a bunăstării…
La Haţeg au trăit, au muncit şi s-au format ca oameni reprezentanţi ai minorităţilor naţionale, a existat libertatea credinţei, deşi în unele perioade lumea a luat-o razna, dar bisericile de diferite denominaţiuni au avut o viaţă densă, interesantă, implicate şi în activităţi sociale, ori în adunări care trezeau sufletele oameni. În ciuda unor evenimente tensionate din România, au existat soluţii, de exemplu în 27 septembrie 1942 în curtea liceului din oraş, protopopul ortodox şi vicarul greco-catolic au oficiat împreună serbarea dedicată noului an şcolar…
Fenomenul religios la Haţeg în perioada de referinţă a fost unul complex, oamenii şi-au îndreptat speranţa spre Dumnezeu, fie că erau ortodocşi, greco-catolici, reformaţi, franciscani, baptişti, penticostali. Unii au suferit, alţii s-au implicat, numeroasele biserici din localitate demonstra că zona era una a libertăţii de închinare, că unii au rezistat prin rugăciune, prin puterea Evangheliei… În anul 1938 oficialităţile au sigilat uşile de la intrarea bisericii creştine baptiste din localitate conform unor dispoziţii venite din partea guvernanţilor. În anul 1941 un număr de 132 de familii reformate nu aveau avere, erau la dispoziţia destinului… În anul 1939 călugăriţele de la Mănăstirea Franciscană se pregăteau să părăsească localitatea, dar au fost convinse să rămână, ca exemplu de rezistenţă…
În anul 1916 preoţii ortodocşi din Haţeg au fost consideraţi periculoşi de autorităţile maghiare ale vremii, unii au fost deportaţi sau închişi… Ulterior, ei şi-au adus o contribuţie importantă la evenimentele care au precedat Marea Adunare de la Alba-Iulia, iar după Unire au ajutat autorităţile române să edifice o administraţie stabilă şi puternică în zonă. Lumea era în schimbare, Dumnezeu îi iubea şi pe haţegani…
În anul 1938, evreilor din oraş li s-a recunoscut cetăţenia română, conform normelor legale din acea vreme, erau vremuri complicate, imperiul căzuse, oamenii au găsit aici o vatră, au trăit, au muncit…
În anii 1934-1940 la Haţeg exista o tabără de muncă unde tinerii evrei învăţau să muncească în domeniul agricol, pregătindu-se pentru plecarea în Palestina… În oraş era o sinagogă, viaţa evreilor a fost intensă, cu evenimente dure, dar unele frumoase, legate de tradiţiile speciale ale cultului iudaic… Ei pendulau între a locui în oraş sau a pleca în Palestina, ori în alte ţări unde era chemare sfântă. În aerul tare al istoriei pluteau marile transformări care au marcat faţa lumii, aşezarea acesta din Ardeal a oferit o vatră celor care au iubit locul, până la urmă şi Ţara Haţegului e un loc sfânt.
Iancu Badiu în monografia prezentă a reuşit să prezinte atmosfera vremii, a făcut-o într-un limbaj exact, fără nuanţe de stil, preferând o expunere a faptelor, faptele haţeganilor între 1914- 1944, o perioadă lungă, o perioadă scurtă, depinde de unitatea de măsură a fiecăruia, dar pentru această durată de timp, unitatea era lacrima aurită în dimineţile atinse de aerul tare a Munţilor Retezat…
Autorul scrie în prefaţă că Ţara Haţegului avea în perioada interbelică 43 de sate şi 40.320 de locuitori, fiind organizată ca plasa Haţeg şi reţine că portul popular de aici se distingea prin „formele sale arhaice, fără culori şi motive măiestre”, citând din surse autorizate, portul era o pecete veche, cu greutatea simbolului preluat de pe Columna lui Traian. Istoria se scrie şi cu stilul ţăranului care a dus o viaţă dificilă acolo unde a avut capitala şi regele dacilor, Decebal. Ţara Haţegului era şi este o cetate intramuntoasă, unde se pătrundea greu datorită înălţimilor sau defileurilor apelor, ape care ating locul şi-l curăţă de tragedii…

Constantin Stancu
Mai 2013.

hateg

Categorii:literature Etichete:,

ZILELE ORAŞULUI HAŢEG 2011 DE LA PRIMĂRIA ORAŞULUI, UN LINCK NECESAR. 26 -27 -28 AUGUST 2011. ORAŞUL, CULTURA, OASPEŢI, MUZICĂ, SĂRBĂTORI, LOCUL ÎNTÂLNIRILOR…

Categorii:literature Etichete:
%d blogeri au apreciat asta: