Arhiva
Semnal: Ionuţ Caragea, Ascultă-ţi gândurile şi împlineşte-ţi visele!
Apariţie editorială: „Ascultă-ţi gândul şi împlineşte-ţi visele!”,
roman memorialistic de Ionuţ Caragea
Editura eLiteratura din Bucureşti a publicat pe 30 ianuarie 2016 romanul memorialistic „Ascultă-ţi gândul şi împlineşte-ţi visele!”, semnat de Ionuţ Caragea. Prefaţa romanului îi aparţine criticului literar Al. Cistelecan. Coperta a fost realizată de Leo Orman. Ilustraţia copertei: 19 decembrie 2009: Montréal – vedere din Hampstead Tower, etajul 22; fotografie de Ionuţ Caragea. Romanul se poate comanda de la editura eLiteratura (e-mail: office@epublishers.info sau tel: 0722 156 408), iar în curând va fi disponibil în librării (Eminescu, Elefant etc.). Fragmente din roman şi alte informaţii:
http://www.ionutcaragea.ro/proza_files/gandul.htm
Fragmentele de pe coperta a IV-a:
„Ascultă-ţi gândul şi împlineşte-ţi visele!” este un roman autobiografic în care sunt incluse evenimentele normale şi „paranormale” care m-au ajutat să-mi găsesc drumul în viaţă şi au contribuit la formarea mea ca poet. Rolul cel mai important în această carte îl deţine „Gândul meu”, o entitate care mi-a oferit indicii preţioase, călăuzindu-mă în momentele de rătăcire şi salvându-mă de nenumărate ori în confruntarea cu bolile, singurătatea şi moartea. Consider că cititorii pot trage învăţăminte folositoare de pe urma experienţelor mele şi se pot identifica uşor cu personajele principale, fiind vorba, la urma urmelor, de sentimente autentice şi gânduri pe care le poate avea orişicine. Cred că pentru noi toţi se poate întâmpla un miracol atunci când suntem atenţi şi receptivi la ceea ce ni se comunică la nivel subtil, atât din exterior, cât şi din interior. Nu trebuie decât să ne punem mereu întrebări, să căutăm soluţii înspre binele nostru şi al celorlalţi, iar răspunsurile nu vor întârzia să apară. (Ionuţ Caragea)
Ascultă-ţi gândul şi împlineşte-ţi visele! – cum se numeşte cartea de faţă – e o reconstrucţie biografică scrupuloasă, asistată de o memorie acută, aproape de verva detaliilor şi a preciziei, şi proiectată în convenţia unui dialog introspectiv, un fel de divan, doar că nu al sufletului cu trupul, ci al poetului cu propria conştiinţă (sau, cum zice autorul, cu propriul ”gînd” ca daimon). (…) E o confesiune de sine cu miză decisivă pe ”sinceritate”, pe acurateţea concretă a peripeţiilor şi pe interpretarea lor în orizontul unui destin. Ionuţ Caragea îşi retrăieşte scriptural biografia, nu doar şi-o reaminteşte, în sensul că plonjonul în amintire e atît de adînc şi de ”imediat” încît pasajele reamintite par de-a dreptul retrăite. (…) Dialogul autobiografic e presărat cu salturi în poezie, dar aceste intercalări de poeme nu şi-au propus să fie o antologie ilustrativă pentru drumul parcurs de Ionuţ Caragea; ele se produc acolo unde temperatura afectivă a discursului anamnetic şi introspectiv pus pe două voci se ridică şi e nevoie de o sublimare a lui. (…) Aşadar, de la suferinţă la extaz, de la angoasă la iluminare şi de la elegie la imn ar fi drumul pozitiv şi exemplar al poeziei. În orice caz, Ionuţ Caragea pe el merge. (Al. Cistelecan)
–
Literatura română: Megatendinţe într-o lume globalizată, de Constantin Stancu
Sursa: Revista Vatra veche nr. 11/2015
E aici un rai…
E-AICI UN RAI CE NU-L PUTEŢI PRICEPE
e-aici un rai ce nu-l puteţi pricepe
lumini de mai în veşnicia firii
cu herghelii a’ iepelor sirepe
din Empireu pogoară zei uimirii
e-aici şi cântec – sfântă încântare
dar şi descântec zânelor iubirii
săgeată pajuri dincolo de zare
albine-şi viersuiesc în miere Mirii
din piscuri aspre – din pădurea tainei
se-nalţă către ceruri mir de suflet
Frumos şi Bine vin într-un răsuflet
iar Crist ‘i-mbracă-n mântuirea hainei
…peste valahi trec ape de văpaie
să ardă-istorii – dorul să-l răsaie
Adrian Botez
Cerere de eliberare a certificatului de atestare fiscală, model 2016
Mărturii culturale, o nouă revistă! Aurel Pop și arta prieteniei!
Am primit de la Aurel Pop!
Adrian Botez: Iertați, iertați…
IERTAŢI
iertaţi – iertaţi – nu vă mai sinucideţi
smùlgeţi cuţitele-afundate-n răni
şi rănile lăsaţi-le să urle
să-şi răcorească ura-nchisă-n vămi
iertaţi – iertaţi – bieţi osândiţi la viaţă
altfel osânda vi se va-nmìi
smulgeţi-vă şi chipul de pe faţă
s-atingeţi mântuirea de-a iubi
iertaţi-vă călăii – -mbrăţişaţi-i
doar astfel bezne-or deznădăjdui:
unul de altul sprijiţi vinovaţii
suflete ciunte nu vor mai muri
…din drac iar să faci înger cu dreptate
la inimă-alăptează-l – prunc şi frate
Adrian Botez
POET DE TABĂRĂ
sunt generalul – şi vă cânt războinic
precum umili poeţi au mai făcut-o
prin tabere de glorii şi pieire
mărirea Lui Hristos am mai crescut-o
nu ţin vreun stih prin buzunare
ci – roze – vi le-nfig la butoniere:
în liturghii v-amestec şi turbare
cum şi-alinări cetăţilor mizere
prin stihul dăruit cad ziduri ‘nalte
în praf şi-n pulberi am târât trufia!
din slove înfloresc grădini învoalte
aceleaşi slove sunt săgeţi – cu mia!
…simt mâna Lui Hristos pe mâna mea:
Patriei-i dăltuiesc îngeri de nea!
***
Eminescu, câteva imagini vechi. Un documentar din anul 1914!
25 septembrie 2014
Descoperire remarcabilă făcută Arhiva Naţională de Filme. Un documentar filmat în urmă cu 100 de ani despre viaţa lui Mihai Eminescu şi a celor mai apropiaţi oameni din existenţa poetului, Veronica Micle şi Ion Creangă, a fost găsit întâmplător.
Filmul este realizat de Octav Minar, pseudonimul literar a lui Octav Popovici (1886 – 1967), unul dintre primii şi cei mai importanţi cercetători ai vieţii lui Mihai Eminescu. Filmările au fost făcute pe parcursul anului 1914 în principal în judeţele Botoşani, Neamţ şi Iaşi, dar documentarul conţine şi imagini filmate în Italia şi Egipt.
Filmul dedicat poetului şi prietenilor săi a fost intitulat „Eminescu, Veronica, Creangă” şi a avut premiera pe 15 ianuarie 1915, cu ocazia împlinirii a 65 de ani de naşterea lui Eminescu, în sala Ateneului Român. Cercetătorul Miron Manega a fost cel care a semnalat existenţa acesui documtar.
Reţin atenţia imagini autentice, filmate la începutul veacului trecut, ce pot fi considerate adevărate documente istorice, înfăţişând meleagurile atale ale Poetului, diferite fotografii inedite (inclusiv o controversată poză a Poetului, împreună cu tatăl său), Casa lui Aron Pumnul din Cernăuţi (unde a locuit Eminescu), imagini ale Iaşului, precum şi câteva clădiri pe unde paşii acestuia au poposit (Biblioteca Centrală, “Bolta Rece”, localul “Trei Sarmale” etc), rudele acestuia ( Arhimandritul Ioachim Iuraşcu), Mormântul lui Eminescu de la Cimitirul Bellu, busturile lui Eminescu de la Dumbrăveni, Botoşani, din faţa Ateneului, fotografiile Veronicăi Micle, Teiul lui Eminescu, Grădina Copou, Mânăstirea Văratec, Mormântul Veronicăi Micle, rudele în viaţă ale lui Creangă.
Filmul este unul dintre cele mai elocvente documente cinematografice păstrate în întregime şi prima încercare de a ilustra, cu mijloacele specifice celei de-a şaptea arte creaţia eminesciană.
Literatura română: Despre fanatism, de Hurubă Dumitru
Sursa: Algoritm literar nr. 4/2015
Dumitu Hurubă: Jos pălăria! Bate vântul prin cămară! 21.01.2016 și alte anotimpuri cu sare și piper!
Revista Caietele Columna nr. 76/2015. Semnal, cuprins, poeme
Lume pe dos, ierni zguduitoare peste aştri
Am primit de la Adrian Botez:
LUME PE DOS
aştept – aştept – de-o viaţă-aştept cântarea
prin care trestii zămislesc nou soare:
s-a vestejit de-acum pe liră floarea
şi deştele zgârcitu-s-au pe floare…
nimic din oameni nu plodeşte lume
vin ierni zguduitoare peste aştri
pe malul mării diavolii fac glume
iar Duhul costă-o mână de piaştri
doi orbi horesc în loc de zi sau noapte
zările-s scufundate-adânc sub şoapte
o bârfă-amară-i şlagărul ceresc
golanii sfinţi nici nu se mai numesc
…e-atâta zgură şi rugină-n spade
Satana-i patriarhul cumsecade…
***
Adrian Botez
Obligaţii de mediu. Sinteza, baza legală
Sursa: Administratia Fondului pentru Mediu
Raul Constantinescu – „…în lupta tuturor contra tuturor prin minunata lume nouă/ dinlăuntru în afară – paradisiacul infern – / trupul din toate părţile lovit subminat izbit ţintit atacat jupuit/ primitorul nerostitul sălaş al divului suflet/ unul spre altul, Unu prin şi în altul -” (Vivisecţii, p. 11).
Foto: Raul Constantinescu citind din poezia lui Aurel Pantea. Hateg, Ziua Poeziei, 2012
Vivisecţii online…
Raul Constantinescu îşi asumă o intervenţie pe viu asupra fiinţei sale, depăşind controversata durere şi ţintind pentru cunoaştere. Poezia sa, una contorsionată, radiind putere, vibraţie, tensiune se desfăşoară în plenitudinea expresiei prin volumul Vivisecţii *, apărut la Floreşti, judeţul Cluj: Editura Limes, 2015. Poetul se află în timpul complet al mărturisirii, nu are răbdare şi milă cu sine. Nu menajează cititorul. Îl provoacă, îl sfidează, îi deschide cu hotărâre cutia pandorei, eliberând metafore, hiperbole, cântec, sens. Fiinţa sa (trupul, sufletul, duhul) este obiectul asupra căruia intervine cu un bisturiu fin, cu ideea decantată de zgura zilei. El sfidează durerea, plăteşte preţul şi spune în plină operaţie miracolul. Pentru poet, întreaga informaţie a universului, taina creaţiei, direcţia în care glisează timpul, sunt cuprinse în fiinţa omului. Nimic în plus, nimic în minus, doar galaxia poeziei…
Raul Constantinescu este un clasic hotărât, apelează la modelele moderne şi postmoderne, ia elemente din realism şi folclor, se foloseşte de logica ştiinţifică, inventează. Nu preferă un curent anume, respectă ţinuta, demnitatea poetului, sobrietatea şi persuasiunea. Uneori abuzează de metaforă, de cuvinte. Este direct, explică vivisecţia, corpul deschis, carte deschisă, alfabetul ascuns şi vechi, mesajul ancestral. Este un absent prezent continuu, cunoaştere pură în infosfera care ne copleşeşte, atinge ultimul atom, se lasă sedus de absurdul spre zero. Simte dorul de abisuri, acceptă tăria cojii ce îmbracă ideea, pendulează între ştiut/ neştiut, se joacă între cele două concepte, îl vede pe om un Ulisse în căutare, în călătorie. Sunt zone interzise, poeme nescrise, Dumnezeu atent, luminile, sărutul nimicului. Dar timpul se duce, alunecă în cei o mie de ani de cunoaştere prinşi în nuca prezentului. Explicaţii, mişcări browniene, eterna reîntoarcere. Apoi Templul. Apoi testamentul, apoi poezia încrâncenată, tensionată ca un arc în inima omului.
Raul Constantinescu nu este un poet comod, ştie să-şi asume marile mituri, fragedele balade, chemările, imprecaţia.
„…în lupta tuturor contra tuturor prin minunata lume nouă/ dinlăuntru în afară – paradisiacul infern – / trupul din toate părţile lovit subminat izbit ţintit atacat jupuit/ primitorul nerostitul sălaş al divului suflet/ unul spre altul, Unu prin şi în altul -” (Vivisecţii, p. 11).
Vivisecţia se efectuează cu laserul cuvântului, partea nemuritoare nu aparţine omului, un joc dinamic, plin/gol şi altă paradigmă. Sunt rătăciri prin labirint, punctele cardinale nu mai au acelaşi sens. Totul este citit, recitit la nesfârşit până la originea speciilor. O călătorie interioară prin straturi de timp sângerând.
„Pe mări rătăcesc de ţărm departe/ sirenele în cânt mă fură-ntruna;/ pe stânci sub fulgere înfrunt furtuna/ infernul îl trec neatins de moarte…” (Ulisse, p. 46). O călătorie în care moartea nu are efect, cunoaşterea este liberatorie. Timp nesfârşit cu valurile în faţă, atent la ţărmul aşteptat, bănuit. Penelopa este între altare…
Cunoaşterea pare o vrajă, gustul e dulce, povestea lumii e scrisă în realul aparent, ceea ce este. „Lumea-n sine-nchisă/ nuca nedeschisă,/ în rostogol este/ fir de poveste…” (Nuca I, p. 29).
Cei care au fost sunt descătuşaţi de trup, „pământ din pământ în pământ sub pământ”, privesc din stele, din flori. Eterna reîntoarcere în materie, din materie în spirit, o dulce adiere în univers.
Concluzia: poezia, unica. Cea mai hulită, cea mai frumoasă. De neatins, pe un drum abrupt.
„Spre piscul din noi albastru-n zăpezi;/ deasupra capului tău nins de gând,/ noaptea stele-ţi vorbesc/ în razele limbii doar de tine ştiute,/ clipă vie/ prin tine înveşnicind” (Poezia, p. 65).
O epopee în care poetul poate gusta dulcea veşnicie într-o clipă irepetabilă.
Autorul depune testamentul la dispoziţia cititorului, el a cucerit o păpădie pe care o locuieşte, doar vibraţia de început transmisă celui care citeşte şi înţelege. E o moştenire care vine de departe, tainică, înaintează prin spaţiotimp, negative rădăcini depăşind.
Absurdul e crud, un etern început, un dor de abisuri, o călătorie prin gura arsă a zeroului, pe zimţata custură. Este o nuntă a elementelor, toate posibilităţile, plus poezie, plus cântec, plus iubire implicită.
„Prin ani drum de spini mi se arată;
bolta papirus peste mine se lasă…
luminii în har viu revelată
fiinţa efemeră mi-este atrasă;
din umbre smulge-se gândul… eviscerat,
în mine pe cruce
se-nalţă Cuvântul” (Logos, p. 63).
Aceasta este concluzia finală, crucificarea Cuvântului în fiinţa omului, aplecată sub vremi…
Mircea Petean îl prezintă la începutul volumului pe Raul Constantinescu, un modernist însingurat, atras de cărţi, prins în dansul cuvintelor. Sunt prezentate cele trei moduri ale poeziei sale: efectul revelaţiei prin opera poetului, estetica poeziei populare ca rădăcină trainică, poemul filiform, eliberat de angoase. El conchide: „Aceasta e poezia lui Raul Constantinescu din Vivisecţii, o carte de poeme de mare complexitate, pe care autorul ei o oferă celor care încă mai cred în poezie ca pe un îndemn de a urca pe noi culmi spirituale, coborând tot mai adânc în ei înşişi, căci dorul de-abisuri clatină, macină munţii…” (p.8).
Poetul, creatorul în interiorul creaţiei, are un Precuvânt pentru cititor, fratele atent, un frate care participă. Poate sta drept în faţa Sinelui universal, darnic prin ritual şi călătorie, prin suferinţă şi capriciu.
Raul Constantinescu şi-a constituit volumul cu toate argumentele poeziei, cu note bio-bibliografice, cu referinţe critice. Au scris despre poet: Iv Martinovici, Ion Arieşanu, Dumitru Hurubă, Eugen Evu, Victor Sterom, Radu Igna, Amalia Voicu, Ioan Evu, Emilian Marcu, A.I. Brumaru, Ion Urdă, Monica Grosu, Gheorghe Mocuţa, Iuliu Pârvu, Augustin Cozmuţa, C. Stancu.
Gheorghe Mocuţa reţine: „Lunga disciplină a lecturii şi a tăcerii, a credinţei în creaţie şi creator, trece până la urmă în urzeala unei versificaţii în care tradiţia şi neomodernismul se contopesc în căutarea răspunsului la teme esenţiale” (p. 134).
Sub tensiunea versului cuvintele fuzionează: spaţiotimp, ochi-izvor, prezent postimperfect, vieţiimorţii, sine-ascuns, tăcere-fluviu, antilumi, rugflacără… Virgulele nu mai au acelaşi sens, uneori grafia poemului este modernă, cu puseuri mitice sau folclorice. Poetul încearcă să ia în stăpânire mişcarea în care a fost prins, visul – ecorşeu iluminat… El îşi decantează ideile, se avântă în marele refuz, dar, până la urmă, Dumnezeu este stăpânul jocului, miturile dantelează speranţele noastre.
Vivisecţii online, cu poet şi galaxii de sinapse…
Constantin Stancu
Noiembrie, 2015
* Raul Constantinescu, Vivisecţii, Floreşti, jud. Cluj: Editura Limes, 2015
Vatra veche nr. 12/2015. Nicolae Băciuţ şi literatura română la final de an…, semne pentru un alt început!
De sărbători: Sarmaua a fost vedetă. O poezie de Păstorel Teodoreanu
Cum s-ar defini sarmaua?
de Păstorel Teodoreanu
Vis înaripat al verzei ce-l avu cât a durat
somnul lung metamorfozic în butoiul de murat.
Potpuriu de porc și vacă, simfonia tocăturii,
imn de laudă mâncării înălțat în cerul gurii.
O cochetă care-și scaldă trupu-n sos și în smântână
și se-nfășură în varză ca în valuri de cadână.
O abilă diplomată ce-a-ncheiat o strânsă ligă
c-o bărdacă de vin roșu și-un ceaun de mămăligă.
Oponentă din principiu și un strașnic adversar
pentru tot ce e dietă sau regim alimentar.
Un buchet de mirodenii, o frivolă parfumată
ce te-mbie cu mirosuri de slănină afumată.
Armonia-arhitecturii, geometrie și măsură,
genial întruchipate să formeze-o-mbucătură.
Locatara principală ține-n spațiu tolerate
perle de piper picante, boabe de orez umflate.
O prozaică înnăscută, cum s-o prinzi în prozodie,
Când, de când e lumea, porcul n-a citit o poezie.
Un aducător de sete, de bei vinul cu ocaua.
Iată-n câteva cuvinte cum s-ar defini sarmaua.
Propunere de Badiu Iancu
costyabc - hatzegworld 