Arhiva

Archive for Februarie 2016

Culorile. Univers și bucurie. Arh. Ion Constantinescu, Toronto, ne prezintă ghidul de asortarea culorilor. Observator, Canada și mai departe…

29 Februarie 2016 Lasă un comentariu

Articolul din Februarie

Anunțuri
Categorii:PRESA, SEMNAL

Ardere de tot / burnt offering: Paulina Popa/ James Meredith, Deva. Editura Emia, 2015

27 Februarie 2016 Lasă un comentariu

ArdereArdere 001

Categorii:CARTEA, SEMNAL

Topîrceanu – OPERA POETICĂ! Iaşi: Editura Princeps Multimedia, 2013. Prefaţă, itinerar biografic, bibliografie şi selecţia textelor critice de Daniel Corbu. Actualitatea poeziei lui Topîrceanu…

27 Februarie 2016 Lasă un comentariu

ToparceanuToparceanu 001

Categorii:CARTEA, SEMNAL

Despre REGISTRUL OPERATORILOR INTRACOMUNITARI (ROI). Noile reglementări, formulare, actualizări, acte, proceduri

26 Februarie 2016 Lasă un comentariu

Registrul operatorilor intracomunitari

 

Contribuabilii trebuie să depună la organul fiscal formularul 095 „Cerere de înregistrare în/radiere din Registrul operatorilor intracomunitari”, și următoarele documente:

  • certificatele de cazier judiciar eliberate de autoritățile competente din România ale administratorilor, în cazul societăților pe acțiuni, inclusiv al celor în comandită pe acțiuni;
  • certificatele de cazier judiciar eliberate de autoritățile competente din România ale administratorilor și ale asociaților care dețin minimum 5% din capitalul social al societății, în cazul celorlalte forme de societăți;

Persoanele impozabile înscrise în Registrul operatorilor intracomunitari au obligaţia ca, în termen de 30 de zile de la data modificării listei administratorilor, să depună la organul fiscal competent cazierul judiciar al noilor administratori. Persoanele impozabile înscrise în Registrul operatorilor intracomunitari, cu excepţia societăţilor pe acţiuni, au obligaţia ca, în termen de 30 de zile de la data modificării listei asociaţilor, să depună la organul fiscal competent cazierul judiciar al noilor asociaţi care deţin minimum 5% din capitalul social al societăţii.

Operațiuni intracomunitare sunt:

  • livrări intracomunitare de bunuri care au locul în România şi care sunt scutite de taxă;
  • livrări ulterioare de bunuri efectuate în cadrul unei operaţiuni triunghiulare, efectuate în statul membru de sosire a bunurilor şi care se declară drept livrări intracomunitare cu cod T în România;
  • prestări de servicii intracomunitare efectuate de persoane impozabile stabilite în România în beneficiul unor persoane impozabile nestabilite în România, dar stabilite în Uniunea Europeană, altele decât cele scutite de TVA în statul membru în care acestea sunt impozabile;
  • achiziţii intracomunitare de bunuri taxabile care au locul în România;
  • achiziţii intracomunitare de servicii efectuate în beneficiul unor persoane impozabile stabilite în România, inclusiv persoane juridice neimpozabile înregistrate în scopuri de TVA, de către persoane impozabile nestabilite în România, dar stabilite în Uniunea Europeană, şi pentru care beneficiarul are obligaţia plăţii taxei.

Se radiază din oficiu din ROI următoarele persoane:

  • persoanele impozabile şi persoanele juridice neimpozabile al căror cod de înregistrare în scopuri de TVA a fost anulat din oficiu de organele fiscale competente;
  • persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA care nu au efectuat nicio operaţiune intracomunitară în anul calendaristic precedent şi nici în anul curent până la data radierii din registru, cu excepţia celor care au fost înscrise în Registrul operatorilor intracomunitari în această perioadă (vechile prevederi legale prevedeau că organul fiscal competent radia din oficiu din acest registru persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA care în anul următor înscrierii în registru nu mai efectuau operaţiuni intracomunitare);
  • persoanele înregistrate care solicită anularea înregistrării în scopuri de TVA, potrivit legii;
  • persoanele impozabile care au ca asociat sau administrator o persoană împotriva căreia s-a pus în mişcare acţiunea penală în legătură cu oricare dintre operaţiunile intracomunitare;
  • persoanele impozabile care nu depun la organul fiscal competent, în termen de 30 de zile de la data modificării listei administratorilor, cazierul judiciar al noilor administratori;
  • persoanele impozabile care nu depun la organul fiscal competent, în termen de 30 de zile de la data modificării listei asociaților, cu excepția societăților pe acțiuni, cazierul judiciar al noilor asociați care dețin minimum 5% din capitalul social al societății.

Radierea se face în baza deciziei emise de către organul fiscal competent sau în baza deciziei de anulare a înregistrării în scopuri de TVA, după caz, care trebuie să se comunice solicitantului în baza Codului de procedură fiscală.

Înregistrarea produce efecte începând cu data comunicării deciziei privind înscrierea în ROI.

Documente fiscale ACTUALIZATE:

  1. a) „Cerere de înregistrare în/radiere din Registrul operatorilor intracomunitari” – formular 095;
    b) „Decizie privind înscrierea/respingerea înscrierii în Registrul operatorilor intracomunitari”;
    c) „Decizie privind radierea, la cerere, din Registrul operatorilor intracomunitari”;
    d) „Decizie privind radierea, din oficiu, din Registrul operatorilor intracomunitari”.

 

Temeiul legal:

Ordinul ANAF nr. 727/2016 pentru aprobarea Procedurii de organizare și funcționare a Registrului operatorilor intracomunitari, precum și pentru aprobarea modelului și conținutului unor formulare a apărut în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 150 din 26 februarie 2016, a intrat în vigoare la data publicării

Ordinul a abrogat vechiul Ordinul ANAF nr. 2101/2010.

 

floarea soarelui

 

 

 

 

Categorii:PRACTIC, PRESA

Semnal! Maria – Daniela Pănăzan, Gymnastics: History, Art, Respect… Sibiu: Editura CronoLogia, 2015

24 Februarie 2016 Lasă un comentariu

Gim de Panazan

Categorii:CARTEA, SEMNAL

TARA HATEGULUI LOC DE EXECEPTIE ( presa )

23 Februarie 2016 Lasă un comentariu

Comisia Prezidenţială pentru Patrimoniul Construit, Siturile Istorice şi Naturale a propus, într-un raport din luna septembrie, ca mai bine de jumătate din teritoriul judeţului Hunedoara să fie propus pentru includerea pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO. Aria respectivă cuprinde întreaga Ţară a Haţegului, monumentele din Hunedoara, Deva şi de pe Valea Mureşului, plus Ţara Zarandului.
„Acest peisaj cultural integrează vechi ţinuturi româneşti din sud-vestul Transilvaniei, peisaje istorice cu valori excepţionale de patrimoniu cultural şi natural, care se desfăşoară de-a lungul cursului inferior al râului Strei, pe Valea Mureşului şi până în Munţii Apuseni, învecinându-se cu munţii Poiana Ruscă, Retezat şi Şureanu. Patrimoniul cultural cuprinde monumente istorice excepţionale, ilustrând o secvenţă cronologică extinsă”, se arată în argumentaţia comisiei.

Raţionamentul specialiştilor pleacă de la faptul că intenţia de includere pe lista de aşteptare pentru clasarea în Lista Patrimoniului Mondial doar a bisericii medievale de la Densuş ar diminua şansele de reuşită ale demersului.

„În consecinţă, este necesară delimitarea limitelor topografice ale peisajului cultural pe baza unui studiu de inventariere complexă a monumentelor importante şi a unui proiect de gestionare pe termen lung”, se mai arată în raport.

Case ale moţilor
Cel mai bogat judeţ
Hunedoara are pe teritoriul său 36 de monumente istorice de „categorie A”, unul dintre ele aflându-se şi în patrimonial UNESCO (Complexul )Cetăţilor Dacice din Munţii Orăştiei n.r.), la care se mai adaugă aproape 400 de monumente de categorie B.

În zona menţionată ca posibil „peisaj cultural” UNESCO sunt reprezentate extrem de bine mai toate perioadele istorice din antichitate şi până acum, începând cu cetăţile dacice, capitala provinciei romane Ulpia Traiana Sarmizegetusa, bisericile medievale şi reşedinţele nobiliare din Ţara Haţegului, Castelul Corvinilor (cea mai importantă construcţie medievală cu dublă destinaţie, civilă şi militară, din Europa
de Sud-Est -n.r.), biserica „Sf. Nicolae” din Hunedoara, bisericile forificate din Orăştie, castelul nobiliar Magna Curia din Deva şi centrele istorice ale oraşelor Deva şi Orăştie ridicate în epoca modernă.

Dacă se mai pune la socoteală că autorităţile locale intenţionează să transforme vechile furnale ale combinatului la Hunedoara în obiectiv turistic, se poate spune că zona deţine şi monumente de istorie recentă.

La toate acestea se adaugă faptul că în perimetrul menţionat de comisia prezidenţială se întrepătrund nu mai puţin de cinci zone etno-folclorice, fiecare cu porturi şi obiceiuri diferite
: Ţara Haţegului, Platoul Luncanilor, Ţinutul Pădurenilor, Ţara Zarandului şi Ţara Moţilor.
Deocamdată, doar o propunere
Şeful Catedrei de Restaurare Patrimoniu din cadrul Universităţii Naţionale de Arte Bucureşti, prof. dr. Dan Mohora, este co-preşedinte al Comisiei Prezidenţiale pentru Patrimoniul Construit. Mohora spune că mai avem destul de aşteptat până când propunerea sa şi a colegilor săi referitoare la Ţara Haţegului, Hunedoara, Deva şi Ţara Zarandului să fie materializată.

Totuşi, Dan Mohora este ferm convins că zona merită să intre, în întregime, în patrimoniul UNESCO.

„Acolo sunt atâtea monumente unice pe plan mondial, concentrate pe o arie relativ restrânsă. Picturi cum sunt în bisericile medievale din Ţara Haţegului nu mai găseşti niciunde în lume. Ştiu că pare mare zona pe care o dorim a se constitui într-un peisaj cultural (care să intre apoi pe lista de aşteptare a UNESCO – n.r.), dar, repet sunt atâtea obiective istorice, turistice şi culturale în acea zonă încât nu văd de ce nu am încerca să facem asta. Sunt conştient că va mai dura până când propunerea noastră va fi luată în discuţie la modul cel mai serios cu putinţă. Până atunci nu ne rămâne decât să fim vigilenţi şi să nu mai lăsăm să se distrugă obiectivele de patrimoniu de acolo. Spun asta pentru că se intervine cu amatorism asupra monumentelor. Nu putem să lăsăm monumente de o asemenea valoare să se înece în ciment şi mortar, ori să le lăsăm să se prăbuşească”, conchide profesorul Dan Mohora.

Strategie: monumente prezentate ca grup
Celălalt co-preşedinte al Comisiei Prezidenţiale pentru Patrimoniul Construit, Şerban Sturdza, preşedintele Ordinului Arhitecţilor din România, atrage atenţia că monumentele din Ţara Haţegului, Deva, Orăştie, Hunedoara şi Ţara Zarandului pot ajunge în atenţia UNESCO doar dacă autorităţile locale se implică în demers, iar instituţiile centrale devin mult mai eficiente în ceea ce priveşte patrimoniul decât au fost până acum.

„Noi am avansat o idee. Rămâne de analizat dacă va fi un peisaj cultural care să cuprindă toate zonele, sau vor fi două-trei peisaje culturale mai restrânse ca dimensiuni geografice. Este perfect posibil, dacă se implică şi autorităţile locale, dacă se asigură o infrastuctură în zonă şi aşa mai departe. Monumentele din Hunedoara sunt mult mai interesante dacă sunt prezentate ca un grup, cu legăturile pe care le au între ele. Până ca acest grup să poată fi propus pentru a fi inclus în patrimoniul UNESCO este însă mult de muncă. La noi, conceptul de „peisaj cultural” a apărut abia după ce am aderat la Uniunea Europeană şi încă nu avem reglementări legislative clare în acest sens”, completează şi Serban Sturdza.

 

Terra Hateg

 

Categorii:HAŢEG, literature, SEMNAL Etichete:

Fluturele din fântână. Sonete și păsările elanului dumnezeiesc

23 Februarie 2016 Lasă un comentariu

ÎNCĂPĂŢÂNATUL MEŞTER VIZIONAR ŞI TRANSFIGURATOR: „FLUTURELE DIN FÂNTÂNĂ”,

de ADRIAN MUNTEANU[1]

 

…A fost odată un autentic şi mare sonetist – îndrăgostit de lume, de păsări, de Femeie…

…Şi acest îndrăgostit sonetisto-lunar s-a deşteptat, parcă dintr-odată, într-o lume-nelume. Pe care a privit-o cu atenţie îndurerată: unde va fi fiind, oare, acum, lumea-lume, unde vor fi rămas păsările elanului dumnezeiesc, unde se mai poate afla Femeia Celestă?…

De ce mai scriu sonete azi, când veacuri/De gesturi tandre-au devenit istorii,/Când melosul suavelor prigorii/A fost ucis în silnice atacuri?” (cf. De ce mai scriu sonete azi, p. 121).

…Şi, astfel, a apărut sonetistul volumului nou/”ALES întru nouă mărturie” (de după cele şapte volume ale desfătării tihnite şi senin-armonice…): „Fluturele din fântână – sonete alese” – al şcheio-braşoveanului ADRIAN MUNTEANU (…minunate sonetele închinate, ca prinos de slavă, locului natal – locului născător de Poezie „împătimită”!). Dacă desfătarea a fost dată uitării, în schimb au crescut (întru aceleaşi armonii perfecte, dar, acum, parţial, cernite…), peste Noul Chip de Poet mugurii sfinţi ai vizionarismului. „Suferinţa înnobilează”, se ştie şi se spune – dar puţini au curajul lui ADRIAN MUNTEANU: să şi experimenteze acest Adevăr fioros…

…Cumplit şi sublim, în acelaşi timp, este să ai şi curajul de a te confrunta, „faţă către faţă”, cu întunecările, cu jalnicele tulburări mundane, cu lenevirile întru duhnitorul, înjositorul rău, din mlaştina lumii contemporane, din care părea c-a dispărut Manole (…şi, atunci, firesc, Poetul ia locul „Meşterului Divin”!): „Sonetul meu s-a ridicat pe schele,/A ros din tihna anilor şi-a minţii./Şi-a ascuţit cu-nverşunare dinţii,/Tânjind să smulgă lenea din prăsele” (cf. Sonetul meu s-a ridicat pe schele).

Nu a pierdut nimic din vigoare – ci a crescut, urieşesc, întru militantismul heruvic (al Ordinii Interioare!), întru înverşunarea Marelui Orb Vizionar de „înzeciţi îngeri”: „Îndoi întreaga înduminecare./Învăpăiat înfrângeri înmurgesc/Încremenite-nalturi. Înzecesc/Îngeri întorşi întâia împăcare” (cf. Îndoi întreaga înduminecare, p. 120). Repetarea, obsesivă, a slovei iniţiale (şi mediane!) „Î/î” marchează încăpăţânarea, decizia de neîntors a Poetului, de a nu ceda în faţa urgiei vestejirii eonilor – ci, dimpotrivă, de a-şi situa spiritul în poziţia supremei viziuni de izbândă: slova „Î/î” devine, prin sugestia de „acoperişsolaro-zenital – armură de ocrotire, pentru esenţele lumii de altădată, viselor şi cugetărilor, „împătimirilor” de altădată, pe care Poetul are de gând să le „care” cu el, într-o altă întruchipare fiinţială – o lume în care, însă, „scrisul” este echivalentul pătimirilor cristice, soteriologice: „Înaripând întregul, încordează//Îmbietor întins împătimit./Îndemnul îmblânzit însângerează/Înduioşat, înscrisul înzidit” (ibidem).

Volumul are opt secţiuni (precedate de o autobiografie, de referinţe critice şi de o Prefaţă a lui Paul Aretzu):

ITot alergând de mine, alergând;

IIBântuie bobul binele bizar;

IIIPlonjez în gol şi mă strivesc de glod!;

IVPe Tâmpa duhuri se aştern la pândă (Sonetele Braşovului);

VÎneacă-mă-n sărutul ce ucide!;

VIUn inorog prin jarul clipei scurmă;

VIIAprins sonet, urzit în cerul gurii!;

VIIITu, fiul meu, să afli că am fost! (…iată că nici Văcăreştilor-Poeţi, urmaşi de Sfânt Martir, nici cvasi-apostatului genial Arghezi – nu le-a fost uitată grija, religioasă, faţă de urmaşii-ucenici întru Înaltă Lucrare!).

…Forma sonetelor este fluctuantă, urmând atât modelul italiano-provensal medioevic (în majoritatea ciclurilor volumului), cât şi modelul voiculescian (în ciclul Plonjez în gol şi mă strivesc de glod!) .

FLUTURELE este simbolul transfigurării-metamorfozei. În acest sens, FLUTURELE ar dobândi/ar trebui să dobândească valenţe soteriologico-cristice. Dar, în poemul care dă titlul volumului (şi al cărui ultim stih devine titlul ciclului…), FLUTURELE-Poetalunecă-n fântână” nu spre Revelaţia Paradisiacă ci, dimpotrivă, spre „spaima hâdă” şi spre contaminarea cu „vaier” infernal – plonjând în borboros-ul iadului/”Tălpii Iadului”, „GLODUL” (…formă gregar-infernală, mlaştina în care se întrezăreşte „penia” nadirului divin…), iar nu împlinindu-se întru „poros”-ul, ca mediator paradisiac[2]: „eu fluturele-alunec în fântână/ce spaimă hâdă-n trupul meu plăpândul/n-am timp să-mi chinui timpul întrebându-l/ce vaier lung pe-antene se îngână/n-am cal de foc pe care adăpându-l/să-l fac să urce-n sus pe ghizduri până/şi-ar împietri copita pe o rână/ca să ţâşnească-n aer pur cu gândul/ce-i până jos ce tihnă necurată/unde e luciul unde-i un năvod/să frâng în el căderea doar o dată/nu tremură nimic sub lânced pod/pe fund nu-i apă nu e nicio pată/plonjez în gol şi mă strivesc de glod”(cf. Fluturele din fântână, p. 129).

FÂNTÂNA ar trebui să înlesnească, precum un culoar mistic, trecerea înspre transcendenţă/Sinea Spirituală. Nu: ea a devenit, în contemporaneitatea vestitoare de Kali Yuga cea Grăbită – „lânced pod”, fără speranţă de evoluţie, întru minunea, apoi, a transgresării spirituale, „marele salt” în seninul celest, re-identificator de Sine Spirituală! Din păcate, Oglinda Fântânii/”Luciu” a dispărut, s-a opacizat total, fiind asimilată Glodului. Mlaştina, da, striveşte Spiritul Aristocratico-Priciar, îl înjoseşte-deformează-„striveşte” (în metafizicul sens blagian!) – şi abia apoi, după ce-l umileşte-deformează deplin – îl aneantizează deplin!

…Şi Calul de Foc a dispărut şi el…sau ochii celui „strivit”, cu antene cu tot, ochii înmiiţi ai FLUTURELUI care-şi aşteaptă, de obicei, CRISALIDA METAMORFOZEI SUBLIME (conţinută în „năvodul” soteriologic al Mumei Cosmice şi Hristico-Umane!) – sunt orbiţi întru înjosire, umilire-alunecare…revelare nu a luminii purificate şi purificatoare, ci a …”tihnei necurate”!

Credinţa scade, în ciuda percepţiei Inorogului…şi, deci, în logică divină, creşte Noaptea, cresc „vălurile” orbirii ne-sfinte, creşte Somnul non-tranzitiv spre paradis, ci amorţilor de conştienţă umano-divină. Voinţa de a-şi alunga „nălucile”-năluciri demonice (care, de-o vreme, au înlocuit Iubirea/Iubita…) scade şi ea, proporţional – şi, fără să mai vrem, deschidem, somnambulic, zăbreaua care duce spre Temniţa Luminii/Luminării…pentru că, da, am devenit, cu toţii, o turmă „goală”/golită de Duh, am devenit, cu toţii, „nevolnici, sterpi şi lacomi”: „ (…) Credinţa-n mine nu mai e plămadă./Ascunde-te de noaptea ce se lasă!” (…)/Mi-am lepădat veşmântul. Gene grele/Te văd vârâbdu-ţi mâna prin zăbrele…/Nevolnic, sterp şi lacom, ţi-am deschis” (cf. Un glas mă strigă, p. 227).

După acceptarea Nălucii-Zăbrea Cosmică (derivare infernală din Scânteia-Femeie! – cf. Scânteia, p. 262) – nu mai urmează, oare, nimic? Cine ştie? Doar cei ce vor veni după noi vor afla mistica taină a dăinuirii sau a refuzului divin de continuitate întru „tihnă necurată” şi întru „strivire de glod”…!

Boala fizică devine înfrângere moral-spirituală. Niciun doctor nu mai poate veni cu folos, pentru cel care, tânjind, dă cu mâna, mereu, numai de durere – niciodată de Focul Sacru…ci, mereu, de agonia jarului! Din păcate, pierderea percepţiei ETERNITĂŢII aduce jalea pipăirii, întru neagră orbire, a CLIPEI (…iar tihna, în mod penibil, devine simbolul morţii satanice, adică a „celei mai dureroase iluzii”…jucată, dezinvolt, pe cenuşa orbirii umane, de către Marele Iluzionist!) – din care Iubita iese, şi ea, înfrântă funcţional şi spiritual – regresează până la starea de „jar”, pe care degeaba îl mai scurmă Inorogul (devenit, cu adevărat, trist străin de acest pământ – altădată sacru!), pentru că „jarul” nu se mai înalţă, din nou, cu puteri de nou ciclu cosmic, spre Foc, ci „alunecă”, şi el, în „glodulFântânii…în „pustiul” şi-n cenuşa tuturor zădărniciilor: „(…)-Nu-ţi face griji, un doctor vine-n urmă/Să poţi curând tihnit să aţipeşti!/Dar eu tânjesc la mâna ta ce curmă//Dureri decinse din pustii caleşti./Un inorog prin jarul clipei scurmă./Arìpile-i se zbat, nepământeşti” (cf. Otravă, p. 263).

…În acest sfârşit de ciclu cosmic, fruntea Poetului ADRIAN MUNTEANU stă sus, precum o aureolă de martir. Poetul îşi asumă totul!

Răzvrătit, precum sublimul Prometeu, precum divinul Hristos – (ne) învaţă să trăiască/să trăim, numai pringrimasa clipelor de suferinţă” – şi „învăţulacesta va deveni (…nu se poate să nu fie aşa, pentru că şi PROMETEU, şi „firavul” HRISTOS – EXISTĂ! – în ciuda tuturor patibularilor stupizi ai lumii!!!) luptă pentru transfigurarea (…poate chiar ca miracol crisalidic al lumii…) cu TIMPUL ISTORIEI DEGENERATE/CLIPA şi cu PRAFUL DESCOMPUNERII SATANICE: „Izbit de haita timpului, setoasă,/În gândul meu firav mă răzvrătesc/Şi lupt să prind a clipelor grimasă.//Dar e doar praf pe care-n veci păşesc./Cu pofta mea, mereu nesăţioasă,/Abia acum învăţ ca să trăiesc” (cf. Mă biciuiesc secundele cu ură, p. 42). Ultimul stih din acest sonet echivalează, în valori relative, cu eminescianul, revelatoriu de Absolut: „Nu credeam să-nvăţ a muri vreodată”…!

Atâta nobleţe, atâta înălţime regal-imperială a simţirii, a Duhului!

În mod sigur, se prefigurează (prin această atitudine Princiar-Poetică) un Nou Ciclu – dar unul CU TOTUL, ESENŢIAL înnoit (faţă de ceea ce percepem noi, acum, în contemporaneitate, întru înjosire îndurerat-infernală!): Ciclul Re-Înfiinţării/Re-Zidirii DEMNITĂŢII COSMICO-UMANE!

…De aceea, am dori, întru spiritul deplinei păstrări a ARMONIEI CELEST-SONETISTICE, să se volatilizeze orişice urmă, „cenuşă” steril-zburătoare, de bizară, cu totul dizarmonică vulgaritate (…pe care n-o justifică, pentru apariţia în Cartea-Byblos, printre bijuteriile golcondice cu care ne-am îmbogăţit nemăsurat, citindu-le cu sufletul! – nici înseşi supliciile Răstignirii!): poemele de la paginile 126, 127, 128…– …pentru noi, ele nici nu există. Frumosul nu trebuie să însemne „estetizare” – dar dacă Frumosul poate sta în aceleaşi hotare cu Violenţa Demiurgică – în niciun caz, nu poate convieţui şi cu …”nestăpânirea plebeiană”. Pentru noi, numai astfel (adică, Armonic cu Sinele Său de Halucinant Zbucium Sacru-Demiurgic!), pentru pururi va rămâne Superbul Sonetist, Sacrul SonetistADRIAN MUNTEANU.

Este, şi aceasta, o formă de luptă contra preagrăbitei Epoci Finale a Înjosirii Duhului Cosmico-Uman KALI YUGA

…Încheiem notele despre dramatico-tragicul volum (mărturisire de credinţă – nu doar estetică!) din faţa noastră (volum TRĂIT de către autor, cu toată durerea fiinţei de carne, DAR ÎN DUH CRISTIC – CU TOATE CELE ŞAPTE LECŢII DE PE CRUCE, de la „Iartă-i, Doamne, că nu ştiu ce fac!” – şi până la „Eli, Eli, lama sabachtani?” şi până chiar la „Părinte, în mâinile Tale îmi încredinţez sufletul meu!” şi „Săvârşitu-s-a!”…adică, „S-a desăvârşit Opera Spiritual-Alchimică a Mântuirii Lumii şi a Omului Re-îndumnezeit!!) – şi anume, „FLUTURELE DIN FÂNTÂNĂ – SONETE ALESE” – citând motto-ul secţiunii a VI-a – Un inorog prin jarul clipei scurmă, despre Stihiile Cutremurătoare, despre Stihiile Sfinte, care creează Autenticul Poesis (de fapt…un autocitat al autorului, care-l defineşte, perfect, pe POET, în genere – şi, la fel de…”necomentabil”, pe sonetistul acestei cărţi!):

Sonetele acestui capitol adună Teama, Necunoscutul, Răscrucea, Îndoliala, Spaima, Surprinderea, Rugăciunea, Speranţa, Dorinţa, Aşteptarea, Panica, Iubirea, Neajutorarea, Chinul, Întrebările, Uimirea, Nedumerirea, Seninătatea, Ţipătul, Risipa, Durerea, Credinţa – trăite timp de 10 ore, între două neaşteptate şi răvăşitoare experienţe pe patul de spital. Autorul s-a străduit să dea textelor independenţă, dar, deopotrivă, le-a trăit şi alcătuit în continuitatea desfăşurării lor epice. A.M.

…AMIN!

 

Adrian Botez

[1] -Adrian Munteanu, Fluturele din fântână – sonete alese, eLiteratura, 2014.

[2]EROS:-Zeul dragostei fizice la greci. Este fiul Peniei şi al lui Poros. Deci, şi “penia” poate acţiona la modul dialectic-metafizic, în “iconomia” divină…

Penia = lipsă, a lipsi.

Poros = trimitere, a trimite. Plinul demiurgic.

 

Fluturele

Categorii:CARTEA, CRONICĂ, literature
%d blogeri au apreciat asta: