Arhiva
Poezia de duminica…
EPISTOLA LUI PAVEL
2 Cor. 6 : 7-10
Cine sunt şi aş putea să fiu ?
Doar El o ştie prea bine,
Sunt omul sau poate un fiu
A Celui ce era, ce este, ce vine …
Şi parcă am fost chemat pe nume,
Şi parcă m – a strigat Cineva,
Şi parcă m-a rupt de lume,
Lumina-i adîncă şi fulgul de nea …
Ca un necunoscut şi totuşi cunoscut,
Ca un înşelător care spune, iată, adevărul,
Din Cuvântul Cuvânt crescut
Trecând prin vremuri, precum gerul …
Ca unul care moare, trăind,
Ca unul care trece venind,
Ca unul întristat, veşnic râzând,
Ca unul viu, purtat de gând …
Mereu sărac, avănd de toate,
Pe bogaţii lumii îmbogăţind,
Dar de Isus având parte,
Întinerind când vremea e-n colind …
Un om ce nu are mai nimic
Şi totuşi stăpânind toate, totul,
Şi timpul, veacul şi un pic,
Trecând de moarte, depăşind potopul …
Acesta sunt, eu n-am ştiut,
Dar Isus o ştie prea bine
Căci m-a iubit şi m-a durut
Cel ce era, ce este, ce vine …
Privitul la televizor sau umor din vremea zăpăciţilor în tranziţie…
Umorul ca politică…
Moto:
Oemvei ( derivaţie lingvistică de la OMV ), vietăţi carpato- diabolice cu înfăţişare umană, care au pus la cale afacerea OMV, cu ajutorul căreia România pierde miliarde de euro…
( Expl. Haralampy )–citat din volumul ACOLO ŞEZUM ŞI… RÂSEM,
de scriitorul Dumitru Hurubă.
Boala de a privi la televizor, de a te conecta la haosul lumii, la eroarea ei şi la căderea ei, la gloria ei şi la plânsul ei, boala aceasta este transformată de scriitorul Dumitru Hurubă în artă, arta umorului care vine din luciditate şi din tristeţea pe care o simte românul care priveşte la mediul în care îşi duce viaţa, se priveşte în oglindă şi vede efectele votului său liber exprimat, modul de a face democraţie într-o lume depinsă cu popoarele migratoare mai mult ca alte state membre ale U.E.
Adoptând din inspiraţie şi singurătate, din talent şi din responsabilitate socială, obiceiul de sta la sfat cu ţara seară de seară în faţa televizorului, scriitorul stă, priveşte şi râde, e terapia românului de a scăpa de vreo catastrofă personală, pentru că ideile vehiculate de tot felul de cetăţeni de onoare din ţara asta îţi pot provoca boli grele, greu de dus, greu de tratat, greu de … scris. Dar Dumitru Hurubă face din istoria imediată a României, din personajele publice personajele operei sale, cronica la emisiune tv., şi stă zi de zi încât istoria pare foarte apropiată, chiar intimă, iar întâmplările sunt parcă din familie, până la urmă nu mai au legătură cu legile, cu programele politice sau economice, cu sportul sau cu arta, sunt întâmplările din bucătărie, de pe balcon, de la masa de seară, sau de prânz, sunt întâmplările care ne marchează într-un fel au altul … E cronica tristeţilor noastre …
Meritul scriitorului aşa cum apare el din volumul ACOLO ŞEZUM ŞI … RÂSEM (în faţa televizorului), Editura CORVIN– Deva, 2006, este că îşi asumă responsabilitatea morală a personajelor publice din România prin faptul că ne provoca la râs, un râs al înţelepciunii, al fugii de incultură, de eroare, dacă nu chiar de păcat.
Aceste cronici publicate în volumul acesta, au apărut în revista „România literară „, au menţinut tonusul iubitorilor de literatură care au avut ocazia să „ citească „ viaţa noastră altfel decât prin sisteme literare complicate. Dumitru Hurubă a avut curajul de a scrie consistent şi ritmic despre… nimic, făcând istorie din fraze care la ceas de seară au schimbat mintea telespectatorului român.
Cronica nu este una gratuită, în spatele faptelor se află de fapt viziunea unui om cinstit cu sine, e una caustică, dar cu o undă de lirism, la limita poeziei directe de zi, a poeziei trăite, sau la limita procesului verbal întocmit în adunarea generală a comitetului de bloc când sunt probleme mari de analizat, dar o cronică ce arde rana noastră, una ce te provoacă la reflexie, e asta lumea în care trăim şi, culmea, chiar e…
Realitatea intră în conică, realitatea e motiv de a idei mari, sau de râs, realitatea bate literatura, pare să sugereze Dumitru Hurubă şi personajele sale Haralampy, sau soţia sa Coryntina, sau…, personaje care aduc mişcarea în prozele acestea scurte, care cheamă umorul, sau absurdul, sau banalul la rang de capodoperă, personaje care definesc poporul ce aşteaptă personalitatea ce îl poate scoate din incultură şi lipsa de civilizaţie.
Replicile personajelor imaginare care privesc la spectacolul real de la televizor, sau poate personaje reale care trăiesc într-un mediu imaginar, limita este discutabilă, sunt replici care frizează absurdul necesar, sunt tuşele de culoare care dau perspectivă peisajului zilnic.
Răbdarea scriitorului este una remarcabilă, are puterea de a analiza, de a pătrunde ideea zilei, de a vedea dincolo de faptele imediate, dar cu armele comicului, cronica în sine are umor de calitate, ce depăşeşte băşcălia de Dâmboviţa, e replica discretă a bătrânului hâtru care ştie că viaţa e totuşi frumoasă…
Dumitru Hurubă e atent la formele care nu mai au conţinut din viaţa noastră, la incultură, la lipsa de dragoste a oamenilor. E greu să accepţi că de fapt, toate aceste personaje publice reale şi-au pierdut dragostea normală din vremuri normale, ele nu mai au organ pentru cel de lângă ei, pentru românul anonim care face istoria ţării aici sau în Spania, aici sau în Italia, aici sau aievea, nu mai au ochi pentru cei care trăiesc modest şi care duc povara fiecărei zile.
Adept al valorilor creştine, simple ca: înţelepciunea, calmul, răbdarea, bunul simţ, autocontrolul, omul care vrea binele posibil într-o lume imposibilă, autorul priveşte spre lume din perspectiva acestora, de aici umorul sănătos şi spumos, planuri paralele care nu se mai ating, bunul simţ al poporului care priveşte la televizor şi tupeul personajelor reale publice care fac televiziunea spectacol de teatru, fac diferenţa, iar acestea sunt zâmbete care permit o epocă mai suportabilă.
„ Noi apariţii editoriale bănuite din spuse televizate.
Mircea Geoană: „APĂRAREA LUI ION ILIESCU PÂNĂ ÎN PÂNZELE ALBE CU DUNGI VERTICALE.” Vol. 1, ediţie de lux, legată în piele de cameleon.
Emil Constantinescu ( fost Preşedinte al României): „MIRON COZMA – ULTIMUL GUNOI AL ACESTEI SOCIETĂŢI”, volum de poeme sentimentale reciclate în primă audiţie la emisiunea „ % „ de la Realitatea Tv din seara zilei de 14 iunie.
Miron Cozma: „ÎNDRMĂTOR TELEVIZAT DE LINGUŞIRE INDIRECTĂ”, primul volum din colecţia „ Eseuri psiho – flizofice „ , dedicat Preşedintelui Traian Băsescu.
Mircea Geoană: MAXIME ŞI CUGETĂRI MEDICALE, Cap. „Autismul şi formele sale de surzenie pesedistă „ , în curs de apariţie. „
Aceste exemple sunt relevante, fac parte din jocul acestor cronici sincere care îşi au rădăcinile în realitate.
Toate aceste întâmplări le-am trăit în acest veac, dar cartea lui Dumitru Hurubă le face mai suportabile şi ne transmite un mesaj important: sunt valori mult mai importante decât politichia, iar viaţa noastră este un dar, trebuie să ne-o trăim, dincolo de ce ne transmit posturile de televiziune, dincolo de emisiunea zilnică în care nu se mai întâmplă nimic important pentru noi, pentru că se întâmplă pentru ei, de parcă ar face parte dintr-un alt popor, unul ales… de umor… prin zâmbet…
Darul acestei cărţi e realitatea ca un pisoi jucăuş, ce se va urca pe acoperişul Europei, pare să sugereze scriitorul.
Dar el nu uită faptele de valoarea din societatea românească, le remarcă sincer, simplu, sunt necesare şi prin faptul că nu insistă asupra lor, le dă drumul spre noi, ca exemplu de a ne trăi realitatea, ca realitate. De exemplu moartea scriitorului Radu Anton Roman, cel care dus greul unor emisiuni importante pentru români prin mărturia tradiţiilor noastre cele normale, sau poate drama lotului de gimnastică a României, o mare pierdere pentru comunitatea noastră modestă şi normală de români într-o Europă în care ne căutăm locul, prin simplitate. Acestea sunt valorile care ne marchează viaţa, de multe ori trecute cu vederea de televiziunile de dreapta sau de stânga, de centru sau civice …evenimente care vor fi uitate…
Dumitru Hurubă reţine prin contrast gesturile pline de căldură a oamenilor simpli, dincolo de marile evenimente din politichie.
„ Dar, dintr-o dată, se întâmplă ceva care ne smulge din faţa televizorului: dă buzna în sufragerie soacra lui Haralampy, femeie cu frica de Dumnezeu şi receptivă la suferinţele semenului. Ţine în mână o bancnotă de un RON şi-i zice ginerelui:
– Uite, dragu` lu` mami, am rupt din penzia me de-un milion ca să-l ajut pe domnu` Tăriceanu, că poate nu are de leacuri şi-mi pare că-i cam beteguţ, sărăcuţu` … „.
Poate aşa ne tratăm de boala de a privi la televizor, în timp ce viaţa noastră se scurge în dreptul ferestrei reale de la apartamentul de bloc sau de la casa de ţară, construită pe acest pământ numit România…
Constantin Stancu
O poveste despre fonduri europene… E adevărat?
Primul-ministru si Ministrul Fondurilor Europene au expus planul guvernamental menit sa deblocheze desfasurarea Programului Operational Sectorial Cresterea Competitivitatii Economice (POSCCE).
Acest Plan a fost deja aprobat de Guvern, si presupune cativa pasi importanti:
■ S-au selectat din mediul privat 167 experti pentru evaluarea tuturor cererilor de finantare, 25 de experti in domeniul juridic, 40 de experti verificare cereri de rambursare si 20 experti achizitii publice;
■ Expertii au inceput activitatea de evaluare a cererilor depuse in cadrul Axei prioritare 1 “Un sistem productiv inovativ si eco-eficient” (IMM-uri). Este vorba de 3.902 cereri de finantare, depuse inca din perioada guvernarilor anterioare si neevaluate pana acum, cu un buget disponibil de 359 milioane euro, si cu o valoare a proiectelor de 1,2 miliarde euro, sensibil mai mare decat bugetul disponibil initial;
■ La 20 august a.c., din cele 1.442 cereri de finantare pentru investitii mici intrate in evaluare, au fost finalizate si declarate admise (cu punctaj de minim 60 de puncte), 647 de cereri. Estimam ca procesul de evaluare pentru toate operatiunile se va incheia pana la 15 septembrie;
■ Vestea buna pentru solicitantii de proiecte este aceea ca Guvernul a decis suplimentarea bugetului apelului pana la suma maxima ceruta la finantare de proiectele admise dupa evaluarea tehnico-financiara. Acest lucru inseamna ca toate proiectele depuse si care intrunesc conditiile tehnico-financiare prevazute (punctajul de minim 60 de puncte) vor avea si finantare, iar contractarea se va realiza rapid, la inceputul lunii septembrie;
■ Acest lucru s-a realizat prin realocarea unor sume din zona unor Axe prioritare in care nu s-au depus suficiente proiecte (respectiv, s-au alocat economii in valoare de 110 milioane euro facute pe Axa prioritara 4 POSCCE);
■ Principalul motiv pentru care am suplimentat sumele la acest domeniu tine de dorinta Guvernului de a sustine intreprinderile mici si mijlocii, ca element fundamental al relansarii economice in Romania;
■ De altfel, dat fiind faptul ca potentialii beneficiari ai fondurilor alocate pentru Axa prioritara 1 vin cu un aport financiar considerabil mai mare decat beneficiarii din alte axe ale POSCCE, sprijinul Guvernului era absolut necesar.
Prioritatea este asigurarea finantarii rapida catre toti potentialii beneficiari de fonduri europene.
Sursa: Ministerul Fondurilor Europene
Definiţia covrigului în actele oficiale. TVA de 9% şi restul afacerii cu pâine!
In MO nr. 543/28.08.2013, a fost publicat Ordinul comun al viceprim-ministrului, ministrului Finanțelor Publice nr. 1436/26.08.2013 si Ordinul ministrului Agriculturii nr. 852/26.08.2013 privind aplicarea cotei reduse de TVA de 9% pentru pâine si specialităţi de panificație.
Prin pâine se înțelege produsul preparat dintr-un aluat obținut din diferite sortimente de faina, utilizate in amestec ori singure, cu sau fara alte ingrediente, frământat cu apa, afânat prin fermentația drojdiei si precopt/copt, inclusiv in stare congelata, dar la care nu s-au adăugat miere, oua, brânza sau fructe si care au un conținut de zahar in substanța uscata de maximum 5% din greutate si grăsimi in substanța uscata de maximum 5% din greutate.
Prin cornuri, chifle, batoane, covrigi, minibaghete, franzeluțe si împletituri, care se încadrează in grupa de produse de brutărie la CAEN/CPSA 1071, se înțeleg produsele de panificație care au compoziția pâinii, astfel cum este definita mai sus. Aceste produse care au umplutura de orice fel nu se încadrează in categoria cornurilor, chiflelor, batoanelor, covrigilor, minibaghetelor, franzeluțelor si împletiturilor pentru care se aplica cota de TVA de 9%.
Pentru covrigi se aplica cota de TVA de 9%.
Nu se ţine seama de gramaj si daca sunt sau nu afânați prin fermentația drojdiei.
Cota redusa de TVA de 9% se aplica începând cu 1 septembrie, pentru afaceri cu:
Sortimentele:
1. toate sortimentele de pâine, precum si urmatoarele specialitati de panificație: cornuri, chifle, batoane, covrigi, minibaghete, franzeluțe si împletituri, care se încadrează in grupa produse de brutărie la CAEN/CPSA 1071;
2. faina alba de grâu, faina semialba de grau, faina neagra de grau si faina de secara, care se încadrează la CAEN/CPSA 1061;
3. tritium spelta, grau comun si meslin, care se încadrează la NC 1001 99 00, si secara, care se încadrează la NC 1002 90 00.
Sursa: ANAF
Artişti cu bani: Maria Tănase!
In conformitate cu prevederile Legii nr.312/2004 privind Statutul Bancii Nationale a Romaniei, Banca Nationala a Romaniei va lansa in circuitul numismatic, incepand cu data de 14 august 2013, o moneda din argint, o moneda din tombac cuprat si un set de trei monede (din aur, din argint si din tombac cuprat), dedicate aniversarii a 100 de ani de la nasterea Mariei Tanase.
Monedele din aur, din argint si din tombac cuprat dedicate aniversarii a 100 de ani de la nasterea Mariei Tanase au putere circulatorie pe teritoriul Romaniei.
Lansarea in circuitul numismatic a monedelor din argint, din tombac cuprat si a setului de monede se realizeaza prin sucursalele regionale Bucuresti, Cluj, Iasi si Timis ale Bancii Nationale a Romaniei.
Caracteristicile tehnice ale monedelor sunt urmatoarele:
Moneda din argint
Valoare nominala: 10 lei
Metal: argint
Titlu: 999a€°
Forma: rotunda
Diametru: 37 mm
Greutate: 31,103 g
Calitate: proof
Cant: zimtat
Aversul monedei din argint reda imaginea unui gramofon, simbol al primelor inregistrari discografice ale Mariei Tanase, inscriptia in arc de cerc „ROMANIA„, valoarea nominala „10 LEI„, stema Romaniei si anul de emisiune „2013„, amplasat de o parte si de alta a stemei.
Moneda din tombac cuprat
Valoare nominala: 1 leu
Metal: tombac cuprat
Titlu: –
Forma: rotunda
Diametru: 37 mm
Greutate: 23,5 g
Calitate: proof
Cant: zimtat
Aversul monedei din tombac cuprat reda imaginea unui gramofon, simbol al primelor inregistrari discografice ale Mariei Tanase, inscriptia in arc de cerc „ROMANIA„, valoarea nominala „1 LEU„, stema Romaniei si anul de emisiune „2013„, amplasat de o parte si de alta a stemei.
Aversul monedei din aur reda imaginea unui gramofon, simbol al primelor inregistrari discografice ale Mariei Tanase, inscriptia in arc de cerc „ROMANIA„, valoarea nominala „100 LEI„, stema Romaniei si anul de emisiune „2013„, amplasat de o parte si de alta a stemei.
Aversul monedei din argint reda imaginea unui gramofon, simbol al primelor inregistrari discografice ale Mariei Tanase, inscriptia in arc de cerc „ROMANIA„, valoarea nominala „10 LEI„, stema Romaniei si anul de emisiune „2013„, amplasat de o parte si de alta a stemei.
Aversul monedei din tombac cuprat reda imaginea unui gramofon, simbol al primelor inregistrari discografice ale Mariei Tanase, inscriptia in arc de cerc „ROMANIA„, valoarea nominala „1 LEU„, stema Romaniei si anul de emisiune „2013„, amplasat de o parte si de alta a stemei.
Reversul, comun tuturor monedelor (din aur, argint, tombac cuprat), prezinta portretul Mariei Tanase si, in arc de cerc, inscriptia „MARIA TANASE„ si anii intre care a trait „1913-1963„.
Monedele din aur, din argint si din tombac cuprat vor fi ambalate, separat, in capsule de metacrilat transparent. Monedele din argint, din tombac cuprat si seturile vor fi insotite de brosuri de prezentare a acestei emisiuni numismatice, redactate in limbile romana, engleza si franceza.
Brosurile includ certificatul de autenticitate al emisiunii, pe care se gasesc semnaturile guvernatorului Bancii Nationale a Romaniei si casierului central.
Tirajul pentru aceasta emisiune este de:
500 buc. monede din argint;
250 buc. monede din tombac cuprat;
100 seturi monede (din aur, argint si tombac cuprat).
Preturile de vanzare sunt:
300,00 lei/buc., exclusiv TVA, pentru moneda din argint, inclusiv brosura de prezentare;
80,00 lei/buc., exclusiv TVA, pentru moneda din tombac cuprat, inclusiv brosura de prezentare;
1.810,00 lei/buc., exclusiv TVA, pentru setul de trei monede (din aur, din argint si din tombac cuprat), inclusiv brosura de prezentare.
Preţul cărţii în Ţara Haţegului în evul mediu…
DESPRE MANUSCRISE ŞI CĂRŢI TIPĂRITE
Cărţile româneşti vechi cu preponderenţă cu conţinut religios,
păstrate în biserici hunedorene prin grija şi strădania preoţilor şi a
enoriaşilor, prin întregul lor au o semnificaţie pentru istoria culturii
şi dau o configuraţie spirituală vremii trecute şi locuitorilor acestora.
Repere relevante pentru istoria culturii româneşti, cărţile de altar s-au
impus şi prin calitatea profesională a celor care au rânduit bine lucrul
în mănăstiri sau biserici. Cartea de cult rămâne încă scriere de referinţă
pentru formarea intelectuală şi morală, legătura cea mai apropiată între
minte şi suflet şi ilustrativ în acest sens pentru cei care au încercat să
le pătrundă taina este povaţa evanghelică „ce-i foloseşte omului să
câştige lumea întreagă dacă îşi pierde sufletul său”68. Socotită „prolog
al istoriei lumii”69, Evanghelia după Ioan rămâne un martor autentic
nu numai al culturii creştine, ci putem extinde scrierea evanghelică
peste toate celelalte cărţi sfinte. Cititori şi păstrători ai cărţilor de
biserică, slujbaşi din categoria preoţilor aleşi, au favorizat climatul
intelectualităţii româneşti din această zonă. Printr-o selecţie nu chiar
restrictivă, eludând detaliile, prezentăm cadrul cultural-religios într-o
evoluţie nespectaculoasă, dar firească şi potrivită vremurilor trecute. Copişti şi scrieri cu tangenţe hunedorene s-au remarcat în arealul cultural medieval. Cronologic, evidenţiate acum, cărţile manuscrise
pornite din aceste locuri, sau ajunse aici, au impulsionat interesul şi
respectul ştiutorilor pentru slovă scrisă. Exemplifi căm mai întâi pentru
această zonă, într-o vreme a interferenţelor religiei şi culturii, contribuţia
fi nanciară a lui Laţcu Cânde, îngrijitorul mănăstirii de la Râu de Mori,
din anul 1448, la realizarea unei frumoase ferecături în argint pentru o
Evanghelie cu o inscripţie dedicată Mănăstirii Neamţ70. Loc nimerit de
popas, pentru scris de carte, au fost mănăstirile unde au trăit călugări,
dascăli, copişti, legători, gravori de carte, preţuitori ai cuvântului
scris. În judeţul Hunedoara sunt cunoscute opt mănăstiri medievale:
Hunedoara (sec. XIV), Plosca, Prislop, Răchitova, Râu de Mori-Suseni
(sec. XV), Sibişel, Vaidei, Vaca71. Remarcabile şi pentru latura culturală
a „lucrului” monahal au fost mănăstirile de la Prislop şi Plosca unde
„veneau atraşi de călugări, meşteri în arta zugrăvitului, tineri de la
mari depărtări spre a învăţa pe lângă carte, pictura, desenul icoanelor,
copierea de cărţi şi ilustrarea lor”72. Exemplu pentru tineri veniţi în acest sensa fost călugărul Nicodim, care în Mănăstirea Prislopului a scris, între anii 1400-1405, Tetraevanghelul slavon, valoroasă carte scrisă pe
pergament şi înfrumuseţată cu frontispicii.
CARTE CUMPĂRATĂ – CARTE DONATĂ
Din diversitatea notelor de mână rămase pe filele cărţilor româneşti
vechi se detaşează cu certitudine însemnările despre dobândirea cărţii
prin achiziţie sau prin dăruire. Dincolo de un arid aspect statistic această
atât de cuprinzătoare categorie de însemnări despre cărţi cumpărate,
în cele mai multe cazuri de către preotul sau diacul, sau un sătean
mai de frunte, dar şi de toată comunitatea, ne dezvăluie informaţii
despre care anume cărţi de slujbă religioase erau mai cerute, care le
era preţul bănesc într-o anume vreme, dar şi cine le plătea. Cei mai
mulţi dintre semnatarii însemnărilor motivează cumpărătura sau darul
făcut. Este credinţa că o carte sfântă odată procurată te fereşte de marile
necazuri provocate de cataclisme sau mai simplu, un anume posesor
printr-o cumpărare de carte şi-a cinstit un eveniment legat de familia
sa, sau a crezut în iertarea de greşeli săvârşite faţă de cei apropiaţi,
alteori cartea cumpărată pentru biserică însemna ispăşirea unor păcate
grele care întreceau greşelile lumeşti. Sunt cărţi cumpărate şi numai
pentru automulţumirea orgoliului celui care avea posibilitate financiară
şi care dorea să-şi câştige în plus o faimă, dar de cele mai multe ori
carte era cumpărată pentru că era lipsă de ea într-o anume comunitate.
Semnificaţia însemnărilor referitoare la valoarea bănească a cărţii dată
într-un anume timp şi într-un loc anume este conferită de implicaţiile
de natură economică, socială dar şi intelectuală. După preţul plătit pe
aceste cărţi, acum vechi, putem să socotim cumpărarea lor scumpă
şi complementar acestei idei avem posibilitatea cunoaşterii mai în
amănunt a circulaţiei monetare. De asemenea, putem justifica lumea
diversificată a proprietarilor de ocazie sau de durată, ne lămurim asupra
felului cum era înţeleasă cartea ca valoare spirituală printre preoţi,
oameni cu învăţătură, sau printre cei păstoriţi de ei.
O carte putea primi un preţ mai ridicat, ori mai scăzut, luându-se
în seamă distanţa pe care o parcurgea de la tipografi e până la posesor,
apoi se preţuia în funcţie de cât de rară era cartea în zonă, sau de cât
de mare, sau nu, era tirajul, trăgea în cumpănă şi realizarea ilustraţiilor,
frontispiciilor, sau frumuseţea legăturii, sau chiar recomandarea făcută în predoslovia ei. Însemnările despre preţul de cumpărare al cărţii ne familiarizează cu o lume trecută, cu mentalitatea ei, înţelegem mai uşor
cum a fost receptată ideea de a cumpăra o carte de învăţătură într-o vreme
când se impunea creşterea numărului ştiutorilor de carte. Transliterate,
fragmentat, însemnările despre achiziţia şi donaţia de carte ne pun în
legătură cu titluri diferite de carte, localităţi tipografi ce şi ani de tipărire.
Prin urmare, o însemnare de pe o Evanghelie învățătoare, Mănăstirea
Dealu, 1644120, ne spune: „să să ştie că aceasta păucenie au cumpărat-o
Pătru Nece di la protopopul Gheorghe din Hinedoara cu banii gata 22 de
fl orinţi în casa popii Avram din Haţeg, fi ind înaintea protopopului Ioan
din Hinedoara şi popii Gheorghe ot Haţeg şi popii Pavel ot Tuştea, popii
Moise Fărcădin, popii Ianăş ot Slivaş, în anii 1699”. Un Catavasier
tipărit la Târgovişte, în anul 1714 (biserica Abucea) a fost cumpărat în
anul 1734 cu 6 mărieşi. Un Chiriacodromion, tipărit la Alba Iulia, în
anul 1699 (biserica Veţel) a fost achiziţionat cu „20 zloţi în ghenuarie,
9 zile, văleat 1741”. O Evanghelie învățătoare, tipărită la Mănăstirea Dealu, în anul 1644 (biserica Sârbi) a fost cumpărată de popa Nicula din Brad „di la popa Ionaşcu din Potingani cu 10 fl orinţi, întărit în Brad,
numai a lui fără fraţi, văleat 1759”, ceea ce înseamnă că menţiunea
specială a semnatarului poate fi luată drept un titlu de proprietate întărit
neofi cial prin prezenţa preotului. Un Antologhion tipărit la Bucureşti,
în anul 1766 (biserica Almaşul Mic), a fost cumpărată în 23 aprilie
1768 pentru că „era lipsă de carte la beserică” cu preţul de 25 vonaşi,
adeverindu-se şi necesitatea cumpărării cărţii dacă numai la 2 ani de
la tipărire a străbătut distanţa de la tipografi a din Bucureşti până în
localitatea hunedoreană.
Despre circulaţia monetară, precum şi despre participarea mai
multor contribuabili la cumpărarea unei cărţi ne documentăm dintr-o
însemnare de pe un Strastnic de Blaj tipărit în anul 1773 (biserica
Mărtineşti): „ … şi au dat aceşti creştini unii câte un mărieş, alţii câte
un petac, alţii câte o groşiţă, alţii câte un creiţar pană au plinit 4 fl orinţi
de pe cum i-a împrumutat Dumnezeu”. Mai scump a fost plătită o
Cazanie a lui Varlaam tipărită la Iaşi în anul 1643 (biserica Tărăţel)
explicând şi motivul: „… cu 21 fl orini şi 2 mărieşi cu legătură cu tot, în
anul 1787”. O altă însemnare concludentă în acest sens, se găseşte pe
un Penticostar de Blaj, 1768: „Cumpăratu-s-au acest sfânt Penticostar
de la mâna dumnealui Pavel Itu, şi cu a dumnealui ortac Işvan Iancu
din satul Sălaşul de Susu din ţinutul Haţegului,… în Prilipet, 4 iunie,
1800”121.
În secolul al XlX-lea s-au procurat cărţi mai multe din care
credincioşii puteau învăţa încă poveţe de folos, în această perioadă
îmnulţindu-se şi numărul tipografi ilor şi acela al ştiutorilor de carte.
Într-un articol din Revista Orăștiei intitulat Dar bisericesc, se remarca,
bazaţi pe cuvintele Sfi ntei Scripturi, „adunaţi-vă comoară în ceriuri pe
care furii nu o fură şi moliile nu o rod”, membrii comitetului parohial
din comuna Bucium, tractul Orăştiei, au cumpărat ca dar de ziua
Naşterii Domnului, pe seama bisericii din Bucium, Mineele de peste an,
în număr de 12 volume. Între aceşti binefăcători se disting … epitropul
Vasile Ciotoran, nainte de asta a cumpărat un clopot cu 140 fl orini, o
Evanghelie frumos legată cu 12 fl orini … voi ceilalţi români urmaţi-le
acestora căci numai prin alipirea lângă mama biserică vom mai putea
exista ca popor român în aceste vremuri de grea încercare pentru noi românii, Bucium la 19 decemvrie 1898, Ioan Olariu paroh gr.ort.”
Constatăm, după cărţile exemplificate, că au fost cumpărate
în localităţi hunedorene, cărţi tipărite la Blaj, Bucureşti, Alba Iulia,
Mănăstirea Dealu, Iaşi, Târgovişte. Cele mai multe cărţi s-au plătit cu de la
10 la 21 fl orini, ori cu 9 sau 20 zloţi, sau cu vonaşi, creiţari, mărieşi, petaci,
groşi, groşiţe. Deci, circulaţia bănească exemplifi cată şi prin preţul cărţii
cumpărată în localităţi hunedorene, în secolul al XVIII-lea, dar şi în cel
următor, este dominată de o multitudine de piese monetare de provenienţă
diversă, suprapusă ţărilor componente fostului Imperiu, dar infl uenţată şi
de urmările războaielor când combatanţii recrutaţi din diferite ţări erau şi
posesori ai monedelor din ţările respective. Valabilitatea banilor era dată
şi confi rmată prin emiterea unor ordonanţe sau patente care corespundeau
de fapt, unor documente de ordin administrativ. Cărţile erau plătite cel mai
adesea în fl orini: florinul renan numit şi fl orinul german (fl orin nemţesc),
echivalentul a 60 de creiţari sau 120 de dinari; creiţarul (creuzer în limba
germană, după crucea imprimată pe una din feţe) s-a bătut din argint sau
aramă şi echivala cu 2 dinari; groşul (groşiţa) (din limba germană groschen)
se bătea în argint, iar la începutul secolului al XIX-lea în aramă, echivalent
cu 3 creiţari sau 6 dinari; petacul (pitacul) era de origine rusă, echivalent cu
5 copeici123; mărieşul (în germană siebzehner de pe timpul Mariei Terezia) era echivalent cu 17 creiţari sau 34 dinari; sfaţul (sfanţicul, zwanziger) era echivalent cu 20 de creiţari; vonaşul-forint era echivalentul a 51 creiţari;
creiţarul rămâne de fapt piesa monetară etalon. Adăugăm la circulaţia
monetară şi circulaţia zlotului rău care echivala cu 40 creiţari, 80 fi leri;
potoroanca sau chitca, echivala cu banul de 4 cruceri sau 8 fîleri125.
Fluctuaţia monetară ca şi valoarea cărţii erau determinate de
evenimentele politice, de situaţia economică sau chiar climaterică.
Dacă ne oprim la o comparaţie a preţului cărţii cu produsele naturale
orientându-ne după o listă de preţuri adoptate de Dieta Transilvaniei
încă din anul 1642, din timpul lui Gabriel Bethlen, constatăm că preţul
cărţii era mare, în general, între 12 şi 21 florini dacă o pereche de boi
costa între 12 şi 30 florini, decreta mercurialul, o vacă stearpă 6 fl orini,
o vacă cu viţel între 6 şi 12 florini, un miel între 0,30 şi 0,42 florini,
mierţa de ovăz 0,05 florini, o găină între 0,04 şi 0,05 florini, o coasă de
import 0,60 florini, ţigla de acoperiş mia de bucăţi 3,75 fl orini, cărămida
mia de bucăţi 2,25 fl orini, legătura de hârtie 3 florini, mia de bucăţi de
şindrilă 1-2 florini, funtul (1/2 kg) de carne de vită 0,15 – 0,20 fl orini,
funtul de slănină 0,50-0,60 fl orini126. O altă comparaţie a preţului cărţii
cu produsele naturale la începutul secolului al XVIII-lea ne dezvăluie
că „în iarna anului 1718 în ţinutul Orăştiei găleata de grâu se vindea cu
15 florini, omiţându-se hotărârea guvernului care o fixase la 4 fl orini
găleata. În toamna lui 1719, găleata de grâu era de 20 de fl orini127. Tipărirea unei cărţi nu era o afacere economică. Cartea nu era accesibilă din punct de vedere financiar oricărei categorii sociale. Cea
mai scumpă era cartea cu legătură cu ferecătură în argint şi cu pietre
preţioase. Ordonanţele pecetluite de guvernul de la Viena subliniază
ideea multelor schimbări în domeniul monetar, influenţate de inflaţie
sau de emiterea monedelor false. În anul 1802 o Patentă împărătească
autoriza expirarea valabilităţii monedelor de 24 şi 6 creitari şi scoaterea
altei monede de 7 creiţari precum şi a monedei de 8,5 creiţari, zisă
mărieş128. În anul 1806 o „ţirculară” se referea la banii de aramă „câte
de 30 şi de 15 creiţari, care se vor rândui să umble”129. În anul 1811
„orânduiala” împăratului cuprindea facsimile a banilor de hârtie de câte
5, 10, 20 şi 100 fl orini cu descrierea pe româneşte a „schimbătoarelor
ţidule in cursus slobozite”130. În acelaşi an se dădea de ştire că „hârtiile
de 100 florini ajungătoare schimbătoare ţedule in cursus (umblare
se slobod)”131 şi despre „cele de 12 florinţi schimbătoare ţidule care
să slobod în curgere a umbla”132. S-au mai „slobozit” prin ordonanţe
împărăteşti, tot în anul 1811 schimbarea băncuţelor ţidule de 50 şi 25
florini şi s-a dat „slobozire” celor de 2 şi 1 florint, cele de 10 zloţi se
schimbă precum şi cele de 5 zloţi133. În anul 1812, „ţircularul” venit de la
Viena se referea la scoaterea din curs a banilor de 6 creiţari, de ½ creiţar
şi de ¼ creiţar de aramă134. Rostul „orânduielilor” despre circulaţia
banilor în Imperiu era acela de stabilitate monetară. În anii 1811 şi mai
apoi în 1867 s-a dat şi o reformă monetară pentru stoparea infl aţiei.
Efectul reformei a fost dispariţia monedelor de argint rămânând groşii
şi creiţarii de aramă cu valoare scăzută135. În anul 1816 Patenta s-a dat
din nou împotriva inflaţiei pentru banii de hârtie care au fost retraşi
din circulaţie şi s-a redus valoarea lor, de exemplu o bancnotă de 100
florini era preschimbată în 8 fl orini136. În ajunul Revoluţiei din 1848, 1
vonaş-forint echivala cu 51 creiţari137. Începând din anul 1854 în toată
monarhia au rămas în circulaţie numai bancnotele Băncii Naţionale a
Austriei138. Războaiele, schimburile externe, înmulţirea ocupaţiilor au
favorizat circulaţia monedelor străine. Însemnările referitoare la achiziţia de carte ne ajută, totuşi, să ne
formăm o imagine de ansamblu asupra preţului cărţii într-un context
istoric, economic, social, dar şi să stabilim locul cărţii vechi în categoria
preocupărilor majore ale preoţilor cărturari.
Ştefan Nemecsek
Fragment din cartea CARTE, LITERATURĂ ŞI PRESĂ LA ORĂŞTIE, Editura Realitatea Românească – 2011
Presa: a decedat Seamus Heaney, poet irlandez, laureat al Premiului Nobel
Seamus Heaney, care a castigat premiul Nobel pentru literatura in anul 1995, a murit vineri 30.08.2013, la 74 de ani. Era un cunoscut poet din Irlanda. Moartea a survenit intr-un spital din Dublin, dupa ce fusese internat in 2006 si unde se recupera in urma unui atac de cord, dupa cum a anuntat familia si publicatiile de profil. Heaney a fost al treilea irlandez care a castigat premiul Nobel pentru literatura, dupa Yeats si Samuel Beckett.
Temele lui Heaney au fost: a explorat frumusetea salbatica a Irlandei si zbuciumul politic din sufletul natiunii, sufletul omului in furtuna.
Acesta era considerat cel mai stralucit poet al Irlandei de la William Butler Yeats pana in prezent.
A scris mult si a publicat 13 volume de poezii, doua piese de teatru, patru lucrari teoretice despre procesul poeziei si multe alte materiale literare.
ORAŞUL HAŢEG, 30 AUGUST – 01 SEPTEMBRIE 2013, ZILE SI NOPTI. Invitaţie de la Primăria oraşului Haţeg, Primar: GOIA MARCEL ADRIAN
Scrisori „high density” la Paulina Popa
PAULINA POPA: HIGH DENSITY, SAU POEMUL DE SÂNGE
Ajunsă la maturitatea stării de graţie pe care doar poezia o poate revărsa peste om, Paulina Popa aruncă în lume un ţipăt, este ţipătul celui care descoperă singurătatea absolută, singurătate în care abia mai poţi respira, mai poţi vieţui. Acest ţipăt s-a realizat în volumul de versuri Scrisori către Onia Snaider scrise de Paulina Popa, Editura “Emia “,2003, colecţia “Orfeu“. Merită remarcată această colecţie, care stabilizează un stil publicistic solid, pornind de la semnul actual al informaticii totale, modelul unei dischete pentru calculatorul personal, „“high density“ sau “haute densite“ îndrumându-ne spre densitatea maximă de trăire pe centimetru pătrat de cuvânt.
Realizându-se ca poet şi ca om al cetăţii, prin meseria de editor pus la dispoziţia furtunilor intelectuale ale perioadei de tranziţie, spre miracol pur şi simplu, Paulina Popa ne provoacă prin această carte ce pare a fi interzisă celor care “nu ştiu“, a celor care au trecut prin viaţă doar ca simpli spectatori, uitând că sunt de fapt martorii.
Scriitoarea îşi caută arhetipul, tiparul dintâi, predispus la focul dragostei totale pentru creaţia lui Dumnezeu, îşi caută femeia primă, pierdută prin poeme, prin clipele de har, prin scrisul cel de toate zilele, prin trădările de fiecare clipă. Este o dramatică căutare, o dramatică chemare şi un ţipăt pur ca al animalelor marine trezite în mijlocul oceanului, înconjurate de infinit şi veşnicie. Poeta simte această prezenţă, acest arhetip, iar scrisoarea este un mod liric de a căuta legătura cu fiinţa plină de energie de la început : “ca o minge de aur / şuierând prin păduri / alerga trupul meu şi al tău …”.
Dorul după conexiunile necesare marchează prin suflu acest volum, după conectarea la înalta tensiune a pomului, pentru lipirea de nescrisul scris.
Ca cititor trebuie să remarci versul curgător prin timp, formula poetică ce s-a declanşat în cristale de lumină : “nu ştia că sărutând / sângele închipuie vipere“, “ecoul ninge mov pe mâinile tale“, “mi-am acoperit trupul cu umbra ta de arbore“, “fructele tale otrăvite ce-mi picură pe limbă / mierea lor de poezie“, “muşti din carnea mea/ apoi stăm protejaţi de poeme“…
Scriitoarea îşi caută în cele 33 de poeme sensul pierdut al vieţii şi descoperă că poezia este singurul sens, inspiraţia aduce revelaţia, ţipătul se desfăşoară plin de forţă în aceste poeme, se linişteşte dincolo de versuri, în chiar sângele poeziei. “Oricum/ stăpâne/ fructele tale / cu sau fără voia ta / vor avea pururi sângele meu“ , sau “am cincizeci de ani/ şi toate acestea / îmi fac sufletul / fruct proaspăt“.
Poţi simţi în aceste poeme desenul fin depus în fiinţa umană la creaţie de Dumnezeu, există în aceste poeme tiparul celor care se roagă mereu, poezia este un fel de rugăciune, este poate rugăciunea celui care plânge în lumi necunoscute, dar după care a tânjit, a fost mânat de dorul acela ce suflă în cuvintele care chiar au miez şi fruct şi rodesc…
Cartea oferă cititorului o bogată sursă de informare despre scriitoare, mesajul este acela a unei persoane care a ars între cărţi, s-a desfrunzit între poeme, a plâns pe braţul unei metafore, s-a simţit singură între poeţi, dar scrie scrisori către fiinţa de început, către fiinţa aceea cunoscută dar care scapă percepţiei noastre obişnuite…, parcă ar dori ca sfârşitul să schimbe începutul prin puterea cuvintelor, lucru aproape miraculos, dar atins de tristeţe…
“Te-am crescut în sângele meu“ , mărturiseşte poeta, apoi: “ar fi trebuit / să-ţi scriu mai de mult / dar nu cântaseră cocoşii a treia oară / şi cuvintele / încă / se numeau / POEZIE“.
Cred că această carte a stat mult sub sânul poetei, a căutat un loc pe unde să izbucnească în mâna sa dreaptă, ca volum, dar cartea a fost trăită intens în acest timp de gestaţie, este şi o anumită melancolie în aceste poeme, o stare de tristeţe, dar şi o foame după dragoste, acea dragoste matură care face arborii să vorbească între ei în mijlocul vremurilor.
Cartea trebuie citită, apoi lansată la cel de al treilea cântat al cocoşilor în mijlocul cetăţii,
acolo unde arborii vorbesc între ei: “trăiam pe atunci / într-o dulceaţă de fată“, “sânii mei erau acoperiţi de fluturi / timpul era fecundat“….
…Şi cât de tineri sunt arborii ?
Constantin Stancu
Debitori, joca de-a afacerile a trecut. Din 01.02.2014 vi s-a pregatit ceva…
DEBITORI, VI S-A PREGĂTIT CEVA!
Fragmente din Noul Cod Penal – Legea nr. 286/2009
Art. 239: Abuzul de încredere prin fraudarea creditorilor
(1)Fapta debitorului de a înstrăina, ascunde, deteriora sau distruge, în tot sau în parte, valori ori bunuri din patrimoniul său ori de a invoca acte sau datorii fictive în scopul fraudării creditorilor se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
(2)Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează fapta persoanei care, ştiind că nu va putea plăti, achiziţionează bunuri ori servicii producând o pagubă creditorului.
(3)Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
Art. 240: Bancruta simplă
(1)Neintroducerea sau introducerea tardivă, de către debitorul persoană fizică ori de reprezentantul legal al persoanei juridice debitoare, a cererii de deschidere a procedurii insolvenţei, într-un termen care depăşeşte cu mai mult de 6 luni termenul prevăzut de lege de la apariţia stării de insolvenţă, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.
(2)Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
Art. 241: Bancruta frauduloasă
(1)Fapta persoanei care, în frauda creditorilor:
a)falsifică, sustrage sau distruge evidenţele debitorului ori ascunde o parte din activul averii acestuia;
b)înfăţişează datorii inexistente sau prezintă în registrele debitorului, în alt act sau în situaţia financiară sume nedatorate;
c)înstrăinează, în caz de insolvenţă a debitorului, o parte din active se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani.
(2)Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
Portret de scriitor: Liviu Ofileanu de la Kilometrul zero la Atlantic
Curriculum vitae
Liviu Ofileanu.
Născut la 6 septembrie 1972, în Hunedoara.
Activitãţi de cenaclu „Lucian Blaga” şi „Katharsis” (1990-2003).
Emisiuni Radio Sica Hunedoara, 1997.
Debut literar în revista “Kilometrul zero”, 1994.
Membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Sibiu.
Evidenţieri:
Premiul I şi premiul Editurii Emia la Festivalul interjudeţean Vlaicu Bârna, Brad, 2002; Premiul revistei Viaţa Românească la Concursul Naţional de poezie „Porni Luceafărul…”, Botoşani, 2002; Premiul I şi premiul Ioanid Romanescu al Muzeului Literaturii Române din Iaşi; Premiile revistelor Sinteze literare şi Convorbiri literare la Festivalul Naţional de poezie Costache Conachi, Tecuci, 2002; Premiul revistei Steaua la Concursul Naţional de poezie Aron Cotruş, Mediaş, 2002; Diplomă acordată de Societatea Scriitorilor C. Negri, Filiala Ploieşti, 2002. Premiul Octavian Goga, Cluj, 2009. Premiul I la Concursul Naţional de Poezie organizat de Fundaţia EDO Bucureşti, 2010; Premiul I la Festivalul Naţional de Poezie Agatha Grigorescu Bacovia, Mizil, 2010; Marele Premiu George Ranetti la Festivalul Internaţional Romeo şi Julieta la Mizil, 2011; Premiul Informaţia de Alba la Concursul internaţional Lucian Blaga, Sebeş, 2011.
Cãrţi publicate:
corigent la fericire, Ed.Emia, Deva, 2003;
instincte canibalice, Ed. A.T.U., Sibiu, 2010;
Atlantic, Ed. InfoArt Media, Sibiu, 2011;
cinderella & alte marșuri funebre, Ed. Armonii culturale, Adjud, 2011.
Moor-Ditch, Ed. Tipo Moldova, Iași, 2013.
Despre poezia sa au scris: Angela Nache-Mamier, George Paşa, Petru Poiană, Petrică Birău, Liviu Apetroaiei, Mihai Curtean, Gheorghe A. Stroia, Ştefan Doru Dăncuş, Gellu Dorian, Silviu Guga, Ioan Radu Văcărescu, Tudor Cristea, Horia Gârbea, Ştefan Ioan Ghilimescu, Felix Nicolau, Al. Cistelecan.
Activitate publicistică:
Colaborări cu poeme, recenzii şi traduceri în revistele: Nova Provincia Corvina, Constelaţii Diamantine, Opinii culturale, Ardealul literar şi artistic, Arhipelag, Semne, Sinteze literare, Steaua, Poezia, Axioma, Fereastra, Dacia literară, Literaria, Agero Stuttgart, Oglinda literară, Citadela, Vatra veche, Litere, Convorbiri literare, Discobolul, Euphorion.
Recenzii:
Axioma, nr. 12, dec. 2009, recenzie – „Dolor”, (Angela Nache-Mamier), „Singurătatea unui sunet”, (George Paşa);
Axioma, nr. 13, ian. 2010, recenzie – (Sorin Lucaci);
Algoritm literar, nr. 3, 2010, recenzie – „Convoi de tăcere”, (Ştefan Ciobanu);
Constelaţii diamantine, nr. 2, oct. 2010, recenzie – „Tablouri fără semnătură”, (Teo Cabel);
Constelaţii diamantine, nr. 3, nov. 2010, recenzie – „Nu închide ochii, Tatiana!”, (Patricia Lidia);
Constelaţii diamantine, nr. 4, dec. 2010, recenzie – „Bufonul cerşetorului”, (Plopeanu Petrache);
Prefaţă la volumul de versuri „Atelierul albastru”, ed. Premier, 2010 (George Paşa);
Citadela, nr. 2-3-4, iunie 2011, recenzie – „Vieţile mele nesfinte – elegiile estului sălbatic”, (Angela Furtună);
Litere, nr. 11-12, dec. 2010 – „Picătura de infinit”, (Ioan Barb);
Litere, nr. 1, ian. 2011, recenzie – „Fardad”, (Călin Sămărghiţan);
Litere, nr. 2, feb. 2011, recenzie – „albe & reci”, (Djamal Mahmoud);
Litere, nr. 3, martie 2011, recenzie – „Sentic”, (Florin Caragiu);
Litere, nr. 4, aprilie 2011, recenzie – „Tratamente pentru inimă”, (antologie cu şase autori: Vali Slavu, Ottilia Ardeleanu, Liviu-Ioan Mureşan, Teodor Dume, Alexandru Gheţie, Ioan Barb);
Litere, nr. 6, iunie 2011, recenzie – ”Scrum”, (Ștefan Doru Dăncuș);
Litere, nr. 7-8, iulie-august 2011, recenzie – ”Dilecta”, (Octavian Soviany);
Litere, nr. 9, sept. 2011, recenzie – ”Buletin de știri”, (Nicolae Szekely);
Litere, nr. 10-12, oct.-dec. 2011, recenzie – ”Vești din Utopia”, (Liviu Nanu);
Litere, nr. 1, ian. 2012, recenzie – ”Vers și culoare”, ”Poemele Ioanei”, (Mihaela Roxana-Boboc);
Vatra veche, nr. 9, sept. 2010, recenzie – „Jurnal pe bilete de autobuz”, (Anni Lorei Mainka);
ProVincia Corvina, nr. 7, sept. 1998, recenzii – „Tăcerea ca o flacără”, (Ioan Barb), „Zilele”, (Maria Voinea):
Eseu:
Algoritm literar, nr. 2, 2010 – „Manifestul literar al Şcolii cinice moderne” ;
Fereastra (Mizil), nr. 55, aug. 2010, eseu – „Retorica golului – fariseismul omului modern (conştiinţă literară versus conştiinţă religioasă)”;
Poeme:
Ardealul literar şi artistic, an IV, nr. 3-4 / 2001, poeme;
Arhipelag, nr. 1-2/ 2001, poeme;
Algoritm literar, nr. 1, ianuarie 2012, poeme;
Constelaţia Dragonului, (Deva), nr. 7, an II, mai 1996, poeme;
Dacia literară, an III, nr. 47, (4/2002), poeme;
Discobolul, iunie, 2011, poeme.
Fereastra (Mizil), nr. 48, oct. 2009, poeme;
Poesis, nr. 4, an VIII, poeme;
ProVincia Corvina, an I, nr. 2, 1997, poeme; an I, nr. 4, nov. 1997, poeme; nr. 3/ 1997, poeme; nr. 17, martie 2001, poeme; nr. 19, sept. 2001, poeme; an VIII, nr. 33, oct. 2004, poeme; an 6, nr. 24, aug. 2002, poeme;
Semne, nr. 2, dec. 1998, poeme; nr. 2, iunie 1999, poeme; nr. 23, 2002, poeme;
Sinteze literare, nr. 10-11-12 (32), poeme;
Steaua, nov. 2002, poeme;
Euphorion, Anul XXII / 11/12/ nov-dec. / 2011, poeme; Convorbiri literare,nr. 6, iunie, 2011, poeme.
Traduceri (poezie americană):
Fereastra (Mizil), nr. 54, iulie 2010 – poeme de Allen Ginsberg, Ira Sadoff, Kay Ryan, Mary Oliver, Charles Simic, Elizabeth Alexander;
Fereastra (Mizil), nr. 2, aprilie 2011 – poeme de Arthur Sze, Jericho Brown, Khaled Mattawa, Frank O’hara;
Fereastra (Mizil), nr. 3, mai-iunie 2011 – poeme de Maya Angelou, Richard Brautigan, Gregory Corso, Stephen Dunn, Russell Edson, Lawrence Ferlinghetti;
Inclus în caiete şi antologii:
Antologia 7+ 1, ProVincia Corvina, caietul “Algele minţii”, 2000; Caietul Concursului “Aron Cotruş”, Mediaş, 2002; Caietul concursului “Porni Luceafărul…”, Botoşani, 2002, Caietul concursului “Costache Conachi” – “Poeţi la castel”, Tecuci, 2002; Almanahul “Fereastra” din Mizil, 2010; Antologii de poezie din România, Franţa şi Elveţia.
Aniversară – Paulina Popa şi poezia care înviorează
Despre înviere… la Eminescu
„Astăzi încă Iisus Hristos este în mormânt, mâine se va înălţa din giulgiul alb ca floarea de crin,
ridicându-şi fruntea sa radioasă la ceruri” (Mihai Eminescu, Despre înviere. Ziarul „Timpul”, 12
aprilie 1881).
Filozofii de împrumut: Dumnezeu trece prin zid…
NIMICITORUL
Lui Aurel Pantea
Uşi de sânge, ferestre din sângele altuia, trece nimicitorul mai departe…
Uşi de aluminiu, ferestre de sticlă, termopane, trece nimicitorul intra: clipa de sânge…
Un om scrie cu degetul pe nisip numele său: Moise…
Dumnezeu scrie cu degetul în carnea ta, in sângele tău, în sângele altora…
Altundeva filozoful scrie pe perete: Dumnezeu a murit!
Din când în când, la douăzeci-treizeci-cincizeci de ani, trece Dumnezeu,
citeşte dă din cap şi
trece prin zid…
…au rămas cărţile filozofului, peretele este altul, transparent, virtual…
Nimicitorul dă şi el din cap…
Constantin Stancu
costyabc - hatzegworld 