LITERATURA


labirint 2, click pentru lectură!

 

pescuit in primavara

  • ÎN LOC DE PREFAŢĂ – REPERELE NECESARE

 

LABIRINTUL

  • MESAJUL SUBLIMINAL
  • PSALMUL CA MOD DE ÎNVIERE
  • RITUALUL BESTIEI
  • PUŢINĂ POEZIE  ŞI ETERNITATE CU Jorge Luis Borges
  • PREMIUL NOBEL CA SEMN
  • Octavio Paz -1990
  • SUB SEMNUL PREMULUI NOBEL
  • Eugenio Montale
  • UNGARETI – UN MINUT DE VIAŢĂ ESENŢIALĂ
  • CĂLĂTORIA
  • VALEA REGINELOR, POEZIA ROSEI LENTINI
  • PĂTRUNS DE CUVINTE SAU DREPTUL LA CULPĂ
  • FLORI DE CIREŞ CU LUCIAN HETCO
  • CODUL LUI DUMNEZEU
  • TREZIREA LA PUNCTUL ZERO
  • OMUL CARE  FACE VOLUME DE POEZII
  • INSEMNARILE UNUI OASPETE AL LUMINII
  • Florin Vasiliu  întinerind  între doi cireşi
  • inimă de iepure pentru bărbatul din poem
  • LINIŞTEA IERBII
  • VÂRSTELE MUNTELUI
  • NESOMNUL FLORII
  • PROVOCAREA DESTINULUI LA NINA CERANU
  • RESPIR SUB ALT CER
  • TAINA CĂLĂTORIEI
  • ALTFEL DE VEDERE
  • EXIL PE O BOABĂ DE PIPER
  • INTIMITATE VIOLET
  • TÃCEREA CA FORMA A POEZIEI SAU UN CIREŞ FANTASTIC
  • COSTACHE IOANID SAU PURITATEA TAINELOR
  • APE DE ODIHNĂ
  • URNA CERULUI
  • POEZIA CA UN COLIND
  • SPERÂND LA ETERNITATE
  • POEZIA CA O PÂINE RUMENĂ
  • CLEPSIDRA DE SARE – POVESTEA IDENTITÃŢII
  • MAI SUS DE TINE
  • DRUMURI CU GEORGE ACHIM
  • IMN DESPRE PIERDEREA SUFLETULUI
  • INTERIOARELE NEBUNE
  • CÂND VORBEŞTE COPILUL ISUS ÎN TEMPLU
  • PRIVIRE „CRITICĂ„ ASUPRA PARADOXISMULUI
  • PIATRA CA PERSONAJ AL ISTORIEI
  • ARBORE DE FRIG
  • SINTONIILE
  • ÎN CAUTAREA IEŞIRII PRIN CER
  • HANUL VERBELOR
  • SEMNE DE ZI CU ZI
  • ÎNCOTRO?
  • Rochia de nisip
  • CAMERA OBSCURĂ
  • CREION
  • UMBRA DIAMANTELOR
  • MIRACOLUL BINE TEMPERAT
  • IUZII CU ABIS ŞI CÂNTEC
  • ÎNTRE MIRACOL ŞI BLESTEM
  • LUCRURI ŞI LIMBAJE
  • CĂLĂTORIA HALUCINANTĂ PRIN NIMICURILE ZILEI
  • NORDUL DIN POEM
  • BRUMATE PECEŢI
  • POEMUL PHOENIX,  POEMUL CA PERSONAJ LA NICOLAE BĂCIUŢ
  • RECONQUISTA

 

Anunțuri
  1. 13 Octombrie 2015 la 11:41

    Calul

    Calul paște iarbă,
    Iarba paște caii,
    Iarba ne paște și pe noi,
    Timpul ne paște și el,
    Caii văzduhului ne pasc până la rădăcină,
    Sărutul tău mă paște uneori,
    Cândva caii erau zei păgâni,
    Domnul era ocupat cu zidirea Lumii,
    Am eu un cal înțelept care mi-a spus povestea,
    De ce, credeți, se uită caii lăcrimând
    La bietele noastre ființe?
    Uneori mai dau și din cap a jale.
    BORIS MARIAN

  2. 5 Februarie 2012 la 15:54

    PRIMĂVARA CULTURII ROMÂNEŞTI (manifest literar)
    Articol scris de: Grupul de initiativă / 5 Feb 2012
    PRIMĂVARA CULTURII ROMÂNEŞTI
    (manifest literar)
    Motto: Cultura este suma tuturor formelor de artă, de iubire şi de gândire, care, pe parcursul secolelor, l-au ajutat pe om să fie tot mai puţin înrobit. (ANDRE MALRAUX)
    Subsemnaţii, scriitorul, jurnalistul Marin Toma- Călăraşi, poetul, publicistul Dorel Mihai Gaftoneanu- Botoşani, scriitorul Nicolae Rotaru- Bucureşti, publicista Emilia Ţuţuianu Dospinescu- Roman, poetul Mircea Dorin Istrate- Tg. Mureş, prozatorul, poetul Ion Ionescu-Bucovu, poeta Nadia Cella Pop- Braşov, scriitorul Emil Lungeanu- Bucureşti, …, iubitori de literatură, ne-am constituit în Grupul de iniţiativă de la Botoşani al manifestului „Primăvara culturii româneşti” pentru a semnala impasul major al culturii româneşti moderne, în care mediocritatea generalizată, a adus cultura într-un con de umbră, mediu insalubru pentru spiritualitatea noastră.
    Trecerea de la literatura încorsetată tematic şi stilistic sub imperiul dogmatismului comunist la literatura de expresie liberă, neîngrădită, s-a împotmolit sub semnul experimentului empiric al limbii române vorbite şi scrise. Suntem aidoma unui cetaceu fără apărare, asfixiat de tentaculele unui gigant octopus al nonculturii.
    Dragi poeţi, prozatori, artişti plastici, oameni de cultură, de ştiinţă, oameni de afaceri, cititori care simţiţi româneşte, vă chemăm să ne fiţi alături, pentru a ne face auzit glasul, prin care :
    1. Vom milita pentru dezgheţul crizei de identitate, de curaj, de umor, inspiraţie şi originalitate a majorităţii creatorilor de cultură autoînregimentaţi într-un postneomodernism neclar definit.
    2. Facem apel la revitalizarea fenomenului intercultural şi promovarea lucrărilor care au la bază bogăţia de idei şi de limbaj.
    3. Susţinem estomparea creaţiilor literare ce abundă în cuvinte vulgare şi expresii obscene, elemente de cultură decadentă în prag de colaps şi izolarea promotorilor acestui flagel artistic, prin oferta unei alternative de bun gust.
    4. Dorim aducerea în prim plan a creaţiilor enciclopedice ancorate în cultura autentică, istoria universală şi gândirea filozofică si nu încurajăm amalgamul de compoziţii ce cuprind cuvinte lipsite de sens şi logică, fără nici un fel de rădăcini în operele înaintaşilor europeni, inclusiv acelea ale fiinţei româneşti.
    5. Sprijinim punctele de vedere ale liderilor şi formatorilor de opinie, cărturari cu personalitate prestigioasă şi competenţă autentică.
    6. Ne împotrivim ignorării importanţei existenţialismului ca sursă de inspiraţie tematică şi ca bază a sistemului de valori al neamului nostru.
    7. Ne opunem cu fermitate imposturii, inflaţiei de non-valori, a platizării la un nivel scăzut a creaţiilor şi creatorilor, şi protestăm împotriva implicării factorului politico-economic predominant peste cel cultural şi a corupţiei generalizate de sus până jos în promovarea produselor subculturale ca etalon de referinţă.
    8. Denunţăm marginalizarea tot mai accentuată a creatorilor în vers clasic cu figuri de stil şi elemente de prozodie, a compoziţiilor de factură eminesciană dar şi a poeziei moderne purtătoare de mesaj.
    Constatăm că modelul consacrat al poetului-voce al cetăţii, exemplul uman de demnitate, moralitate, patriotism şi verticalitate, portstindardul conştiinţei spiritualităţii de limbă şi de neam este astăzi total demodat. Avem în schimb o adevărată inflaţie de false modele şi de aşa-zişi prozatori şi poeţi la toate saloanele mondene, stipendiaţi cu banii cetăţeanului contribuabil, ca să-şi etaleze refulările intimiste şi angoasele de lux.
    În ce măsură mai putem vorbi astăzi de sinceritate emoţională, de spontaneitate creatoare, investiţie de sentimente şi fantezie, de ardere interioară, de conştiinţă naţională, de cultură de neam?
    O întrebare retorică la adresa criticilor de artă… Opinia noastră este că, în funcţie de cum ne vom raporta la această întrebare, ne vom poziţiona într-un fel sau în altul faţă de:
    – cultura moştenită de la întemeietori;
    – atitudinea civică şi conştiinţa de limbă şi de neam;
    – spinoasa problemă a naturii compoziţiei sau a subiectului tratat;
    – ţinuta estetică şi de mesajul transmis.
    Nu ne propunem cultivarea paseismului utopic, o reîntoarcere la vremea lui Alecsandri, Negruzzi, Alecsandrescu, Bolintineanu, Eminescu, Obodescu, Haşdeu, Macedonski, Goga, Sadoveanu şi nici la o Cântare a României a lui Russo.
    Nu suntem nici partizanii fariseimului şi festivismului patriotard practicat în anii de dictatură comunistă.
    Refuzăm, de asemenea, configurarea unui bulgăre de zăpadă, generator de conflicte sociale si psihologice. Dar nici nu putem rămâne în pasivitate absolută.
    La concursuri şi festivaluri regăsim, câte jurii, tot atâtea liste de nominalizaţi pentru premii, în lipsa unor criterii de apreciere recunoscute de o masă cât mai largă de critici literari. S-a tot semnalat în presă că se cheltuiesc sume mari din banii publici pentru un festivism literar de ochii lumii, mai degrabă campanii de imagine mascate pentru ochii unui electorat insuficient de maturizat şi derutat de flash-urile şi acordurile marşurilor electorale. Mai mult decât atât, nu puţine sunt vocile care susţin că, pe măsură ce valoarea premiilor este tot mai consistentă, pe de altă parte obiectivitatea aprecierii diriguitorilor are tot mai mult de suferit.
    Şi critica literară are a se primeni în criteriile de evaluare- criticii consacraţi au o mare responsabilitate în încurajarea vedetismului veleitar.
    Nu agreem gruparea pe diverse zone ale ţării a scriitorilor, divizare cu efecte nefaste asupra colaborării între membrii aceluiaşi grup şi care produce nesfârşite convulsii între diverse orientări literare.
    Susţinem teoria coexistenţei valorilor, a stilurilor de creaţie şi a operelor şi nu cea a perimării acestora, cu trecătoarele mode ale zilei.
    Apreciem în mod deosebit articolul “Poezia încotro?” a profesorului Ion Ionescu-Bucovu, al cărui conţinut ni-l însuşim ca document orientativ în conturarea prezentului curent literar neoromantic, mişcare ce îşi propune regăsirea frumosului din poezie, acel estetic al bunului gust la fel de necesar şi în muzică şi în pictură.
    Sperăm ca prin apelul nostru total dezinteresat să găsim ecou în rândul pasionaţilor de literatură sănătoasă şi a iubitorilor poeziei tradiţionaliste şi aşteptăm implicarea activă a profesorilor de la catedră, a tuturor celor implicaţi în consolidarea fundamentului educaţional al tinerei generatii şi a publiciştilor consacraţi.
    Tuturor le reamintim vorbele nemuritoare ale marelui nostru povestitor Ion Creangă : ,,Iubite cetitoriu, multe prostii ăi fi citit de când eşti. Ceteşte, rogu-te, şi ceste şi, unde-i vede că nu-ţi vin la socoteală, ie pana în mână şi dă şi tu altceva mai bun la iveală, căci eu (noi) atâta m-am (ne-am) priceput şi atât am făcut.”
    Prezentul manifest a fost întocmit în anul împlinirii a 100 de ani de la scufundarea Titanicului, an pe care ni-l dorim să marcheze piatra de hotar a apariţiei unui reviriment poetic- dezgheţ naţional prin popularizarea acestui curent literar neoromantic de sorginte botoşăneană.
    Încheiem cu binecunoscutul citat al lui Garabet Ibrăileanu: ,,Literatura este oglinda vieţii.”
    VIVAT ARS POETICA! VIVAT, CRESCAT, FLOREAT!
    Grupul de iniţiativă al manifestului literar “Primăvara culturii româneşti“
    Botoșani, 15 ianuarie 2012
    P.S.: Am primit zeci şi zeci de mesaje de felicitare, încurajări şi urări de reuşită de la oameni cu totul deosebiţi din oraş şi din ţară, dintre care menţionăm: Virginia Paraschiv- critic şi eseist, Baia-Mare, Mihai Ganea- prozator, Baia-Mare, J. Stavaru- jurnalist, Drobeta Turnu-Severin, D. Petraş- poet, Botoşani, D. Acostăchioaei- Rm. Sărat, C. Cristea- Bucureşti, D. Pătăşanu- Orşova şi D. Gavril- Paşcani, iubitori de poezie, M. Puşcaşu- colecţionar de artă, Botoşani, Mihaela Melinte – prof., Galaţi, Maria Mărginean- poetă, Alba Iulia, Victor Sterom, poet, critic literar- Ploieşti, Petruş Andrei, poet- Puieşti,Vaslui, George Baciu- poet, jurnalist, Domneşti-Argeş, prof. I.C. Hiru, poet –Argeş şi mulţi, mulţi alţii.
    Vom reveni cu detalii.

  3. 5 Februarie 2012 la 15:52

    Eternul Caragiale
    Anul Caragiale pare a fi un an ce se desfășoară sub zodia alegerilor noastre locale și parlamentare.
    Iată o cuvântare-pamflet, stil Rică Venturiano, ținută de Caragiale în folosul conservatorilor-democrați, anunțându-și ,,șeful” că intră în partidul democraților:
    ,, Șefule,de când ai răsărit pe firmamentul vieții mele, ca un luceafăr plin de lumină și democrație, am fost cuprins de pofta turbată de a fi deputat. Fără deputăție nu pot trăi. Nu poți fi ingrat și primește-mă printre aceia care au norocul să fie încălziți și pârliți de razele tale arzătoare, soarele vieții mele. Să nu mă tratarisești cu refuz, că mă nenorocești.
    Al matale cu dulce, Caragiale”
    În celebra sa comedie,, O scrisoare pierdută”-1884, Caragiale a proiectat o viziune apocaliptică asupra societății noastre românești în preajma alegerilor. Teatrul lui Caragiale este și rămâne astăzi mai actual ca oricând. Ca și acum o sută și ceva de ani, avem azi aceiași Tipătești, Trahanachi, aceleași Zoițici, aceiași Cațavenci, Dandanachi, Farfurizi, pseudointelectuali de provincie care se zbat pentru ciolan, fonfi și agramați, politicieni corupți moral, care nu-și urmăresc prin politică decât interesul personal.
    Când le sunt interesele în joc, partidele se unesc sub ,,aceleași scene înălțătoare”, îmbrățișindu-se.
    Avocatul Nae Cațavencu vrea cu tot dinadinsul să ajungă deputat pentru că deputăția aduce beneficii care nu puteau fi egalate nici cu postul de primar, de avocat al statului, de epitrop sau de moșier al Zăvoiului, pe care cu atâta larghețe i le oferă Tipătescu, prefectul județului. Acest Nae Cațavencu căruia Caragiale îi îngroașă toate defectele de demagog, îl vedem și astăzi în adunări, în piața publică, la televizor, debitându-și incoerența logică a ideilor pentru a-și ajunge scopurile. Depătăția pentru el înseamnă așezarea oficială în rândul marilor profitori.Lacrimile vărsate de Cațavecu pentru țărișoara lui, ,clamările despre,, lupta electorală”care este ,,viața popoarelor”, adeziunea călduroasă pe care o găsețte la ,,confrați”, gata să-i aplaude, toate aceste ascunde o lipsă crasă de principii.
    Acel Farfuridi, ,,sincer și onest” este un prost fără pereche, el crede sincer în ceea ce spune. Își începe cuvântarea de la ,,1821 fix”, trecând prin toate etapele ridicolului, terminând cu monumentala ,,ori să se revizuiască, primesc, dar să nu se schimbe nimic”.
    Tipătescu, prefectul județului, care consideră județul ca pe propria moșie, acționează cu dispreț, poruncește arestări după cum îl taie capul, etc.
    Dandanache este o lichea politică aparte, virulentă, el negociază soarta ,,scrisorii de amor”, amenințând că o dă la ,,Războiul” dacă nu obține deputăția. Alegerea și trimiterea în parlament a acestei lichele are semnificații cu mult mai largi, privind sistemul ce se pretinde ,,reprezentatv” al democrației.
    Pristanda, polițaiul orașului, servește autoritatea cu zel, el e omul de casă al stăpânului, un fel de slugă care aprobă orice, culegând firimiturile de la masa lor.
    Ionescu, Popescu, ,,băieți buni” și Cetățeanul turmentat sunt poporul descumpănit. Cetățeanu turmentat stă săracul în Piața universității și strigă: ,,USL și PSD aceeași mizerie!” cu cine să mai voteze, săracul?
    Cațavencu, Tipătescu, Zoe, Trahanache, Pristanda și ceilalți conturează o lume românească eternă al cărei spirit l-a precizat însuși Caragiale: ,,Principii- fleacuri! Omenie- mofturi! Chiverniseală-pricopseală și ciupeală- acestea sunt principiile. Lipsa de omenie și de caracter, asta e pecetea timpului nostru. A nu gândi nimic, a nu simți nimic, a nu voi nimic în afară de chiverniseală personală și a nu te da în lături de la nimic ca să ajungi- iată maxima cea mai înaltă a vieții noastre publice.”
    Parcă după revoluția din decembrie 1989 numărul lor s-a înmulțit, caracterul lor s-a pervertit în așa hal, încât impresia e că lor li se cuvine totul. Înfruptați din banul public, din averea țării vândută pe doi lei,din sinecuri politice, ca niște căpuși, s-au îmbogățit fără rușine. Își lasă nevestele pentru altele mai tinere, au amante, iahturi, mașini de lux la care un adevărat capitalist din țările occidentale nici nu visează, își petrec concediile prin locuri exotice, trai, năneaco, pe banii statului…
    Cănd Caragiale în 1901 este dat afară din postul de registrator administrativ, sub pretext de economii, el le răspunde:
    ,,Ați aruncat pe lefegii,
    În drum cu dame și copii,
    Le-ați smuls modestul lor dejun,
    Le-ați smuls și francul de tutun
    Mai bine ați
    Fi hotărât să suprimați
    Atâtea mii de sinecuri
    Nu pâinea la atâtea guri »
    Nu vă spun nimic aceste versuri ?

    Ion Ionescu-Bucovu 05.02.2012

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: