Archive

Posts Tagged ‘PATRIMONIU’

TARA HATEGULUI – SCURTA PRIVIRE


TARA HATEGULUI – SCURTA PRIVIRE

Biserica Sântămărie Orlea, jud. Hunedoara59
Istoric. Închinată Maicii Domnului, biserica este cea mai impunătoare dintre ctitoriile Ţării Haţegului
şi păstrează cel mai vechi ansamblu mural din ţara noastră (1311). Pictorul (rămas anonim) s-a format
în ambianţa picturii bizantine – practicată de zugravii de origine slavă (pictores graeci) – contaminată
de arta italiană. Construită probabil spre sfârşitul secolului al XIII-lea, în deceniul 1270-1280, biserica
se înscrie în tipul de arhitectură provincială romanico-gotică, răspândită de călugării cistercieni în
Europa Centrală şi de Est, până în Transilvania.
Starea actuală. Monumentul a suferit grave deteriorări, apa de ploaie pătrunzând prin streşini. Pictura
nu a mai fost restaurată şi riscă să dispară, fiind, de la an la an, mai puţin vizibilă.
Biserica „Sfinţii Petru şi Pavel”, Leşnic, jud. Hunedoara
Istoric. Construită şi decorată la sfârşitul secolului al XIV-lea, după 1395, biserica a fost ctitoria
cneazului Dobre. Bisericii de dimensiuni foarte reduse, i s-a adăugat un pronaos în veacul al XVIIIlea.
Tavanul din lemn, decorat în casetoane pictate cu motive florale şi vegetale, datează din 1681 şi,
împreună cu pictura navei, are o deosebită valoare stilistică şi iconografică.
Starea actuală. Din păcate, biserica este grav deteriorată, pereţii prezintă fisuri şi riscă să se piardă
mare parte din pictură.
Biserica „Schimbarea la Faţă”, Râu de Mori – Suseni, jud. Hunedoara.60
Istoric. Cunoscută şi sub numele de Biserica Colţ, este o ctitorie a familiei Cândea, de la sfârşitul
secolului al XIV-lea (după 1377), amplasată pe platoul situat la poalele masivului pe care se află
ruinele castelului Colţ (fig.53). Pictura murală aducea, pentru prima oară în Transilvania, o concepţie
de miniaturist, în stilul paleolog necontaminat de influenţele occidentale.
(fig. 30 şi 31)
Starea actuală. Biserica se afla în ruină când s-a decis restaurarea ei, după 1989. Este un exemplu de
restaurare distructivă, care a modificat substanţa materială a arhitecturii, înecând integral edificiul în
ciment, mistificând autenticitatea zidurilor, a detaliilor şi a spaţiilor interioare. Cu o inconştienţă fără
egal, fragmentele excepţionalei picturi murale au fost distruse. Este un exemplu tipic de restaurare
lipsită de expertiză, care din nefericire a pervertit substanţa materială a unuia din cele mai vechi repere
ale mediului istoric românesc.
Biserica „Sfântul Gheorghe” din Streisângeorgiu, jud. Hunedoara61
Istoric. Dedicată Sfântului Gheorghe, biserica a fost construită, conform ultimelor cercetări
arheologice, între anii 1130-1140 (datare sprijinită pe inventare monetare şi funerare). Ansamblul,
constituit de pronaos cu turn, navă şi absidă, a fost edificat într-o singură etapă (cu excepţia celor două
contraforturi adosate zidurilor longitudinale şi a tindei de secol XVI distruse, din păcate, la restaurare.
(fig. 32)
Starea actuală. Monumentele romane (altare şi monumente-soclu comemorative), extrase din ziduri
cu prilejul restaurării, zac aruncate şi astăzi în cimitirul bisericii. Frescele, datate 1313-1314, în mare
parte ascunse sub tencuiala din secolul al XVIII-lea, nu au fost restaurate, fiind ameninţate la ora
actuală să se degradeze ireversibil.
Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Criscior, jud. Hunedoara
Istoric. Ctitorie a jupânului Bâlea, biserica datează de la începutul veacului al XV-lea. Decoraţia
murală, executată probabil imediat după ridicarea construcţiei, se păstrează fragmentar în naos, la
nord, vest şi sud. Caracteristicile stilistice ale frescelor de la Criscior fac posibilă atribuirea lor unui
singur meşter, format în tradiţia picturii bizantine, în mediul artistic provincial. Biserica a fost pictată
şi la exterior, spre sfârşitul secolului al XV-lea, aşa cum atestă fragmentele de pictură (din Judecata de
apoi) conservate.
Starea actuală. Ansamblul a intrat în restaurare în anii ’90, dar lucrările s-au oprit înainte de a fi
finalizate. Rezultatul este că arhitectura se deteriorează, iar frescele sunt afectate de acţiunea umezelii
excesive.
Biserica „Sf. Nicolae” din Ribiţa, jud. Hunedoara
Istoric. Ctitorie a cnezilor locali, fraţii Vladislav, Matia şi Miclăuş, a fost ridicată, din piatră, la
începutul secolului al XV-lea.62
Ansamblul mural, datat între 1401-1417, a fost readus parţial la lumină în vara anului 1994 (de
către Dan Căceu) şi a devenit o mărturie incontestabilă a existenţei picturii bizantine într-o zonă atât
de mult pusă sub semnul controverselor în literatura de specialitate. Chiar dacă fragmentar recuperate,
frescele de la Ribiţa sunt o dovadă clară a activităţii artistice din mediul ortodox transilvănean,
puternic contaminat stilistic şi iconografic de lumea bizantină şi post-bizantină din secolele XIV-XV.
Interiorul adăposteşte una din cele mai vechi şi frumoase picturi de
factură bizantină din Transilvania, singura care păstrează întreaga erminie ortodoxă.
Ansamblul pictural este valoros în tripla ipostază a mărturiei sale: istorică, teologică şi artistică.
Pictura altarului, ca şi aceea care înveşmântează peretele de est al naosului, s-a păstrat integral,
suplinind o lacună importantă a iconografiei ortodoxe din Transilvania.
Atestarea, de excepţională însemnătate pentru istoria românilor din Transilvania, a dublei
dependenţe a cnejilor români – faţă de ierarhia ortodoxă şi puterea laică a regilor maghiari – este
înscrisă în pictura de pe peretele nordic, unde sunt reprezentaţi cei trei regi canonizaţi ai Ungariei,
Ştefan, Emeric şi Ladislau.
Starea actuală. Cu ocazia modificărilor ulterioare, edificiul a fost afectat mai ales în părţile superioare
(inclusiv ferestrele); un stâlp de susţinere a bolţii (zidită în secolul XIX) acoperă o parte a pisaniei, a
cărei descifrare parţială atestă vechimea bisericii şi numele ctitorilor. Din păcate, lucrările de
conservare şi restaurare a picturii, reîncepute în anul 1995, au fost sistate în 1998. Deşi edificiul
bisericii a trecut la rândul său prin operaţia de restaurare din anii ’90, apa de ploaie a început să
degradeze tencuiala exterioară a zidurilor curând după încetarea lucrărilor de restaurare, la ora actuală
procesul avansând spre interior.
În absenţa unor intervenţii urgente, se va ajunge într-o situaţie asemănătoare cu cea a Bisericii
„Sântămărie Orlea”, unde apa s-a scurs peste pictura murală din naos. Orice amânare a protejării
eficiente a acestui monument, martor al istoriei frământate a românilor din Ardeal, a cărui valoare de
excepţie este de notorietate internaţională (face parte din Lista patrimoniului mondial), se poate
transforma ireversibil într-o catastrofă.

58 Acelaşi tip de soluţie îl propun, ca un panaceu pentru aşa zisa „conservare” a galeriilor de epocă romană, cei interesaţi să
distrugă Roşia Montană pentru a da curs unei investiţii economice care ar sărăci istoria şi identitatea culturală a României.
59 Radu Popa, La începuturile Evului Mediu românesc. Ţara Haţegului, Bucureşti, 1988.
60 Ibidem.
61 Ibidem.
62 Aceştia erau fiii lui Vladislav, care stăpânise satele Mesteacănul de Jos şi de Sus, Ribiţa şi Ţebea (Tertfalva). În
reprezentările lor din tabloul votiv, se pot recunoaşte elemente de port păstrate până aproape de zilele noastre, dulame
asemănătoare ţundrelor, păr retezat pe frunte, în plete sau în chică, cum se putea vedea la ţăranii din Hălmagiu sau Vidra.

Categorii:literature Etichete:
%d blogeri au apreciat asta: