Arhiva

Posts Tagged ‘REPORTAJ’

TARA HATEGULUI IN EVU MEDIU


Perioada medievală
După retragerea romană în 271, timp de aproape o mie de ani, nu există izvoare scrise privind istoria Ţării Haţegului. Istoricul Radu Popa apreciază că „alături de celelalte teritorii româneşti şi poate chiar mai mult decât ele, datorită antecedentelor şi situării sale geografice centrale, Ţara Haţegului a parcurs principalele etape de dezvoltare istorică a societăţii daco-romane şi apoi româneşti”. [8]
Şi alţi istorici opinează că Ţara Haţegului a fost una din „pepinierele” din care s-a dezvoltat societatea medievală românească. De altfel, la Streisângeorgiu, acum cartier al oraşului Călan, în zona de influenţă a Ţării Haţegului, se găseşte cea mai veche biserică românească, datată în prima jumătate a secolului al XII-lea. [9]
Limitele ipotetice ale ducatului lui Glad indică faptul că acesta ar fi cuprins şi Ţara Haţegului [10]. Prima atestare documentară a Ţării Haţegului (în original terra Harszoc), datează însă doar din 1247, fiind vorba despre celebra Diplomă a Cavalerilor Ioaniţi, care precizează: „Şi mai îngăduim ca jumătate din toate veniturile şi foloasele ce se vor strânge pe seama regelui de la olatii ce locuiesc în ţara Lytua, în afară de ţara Haţegului cu cele ce ţin de ea, să le culeagă sus zisa casă.” Se constată astfel că, la acea vreme, Ţara Haţegului făcea parte din voievodatul lui Litovoi (Ţara Lytua) cu nucleul în nordul Olteniei. Este de presupus, dată fiind sintagma „cu cele ce ţin de ea” că acest ţinut beneficia de un statut privilegiat în cadrul voievodatului lui Litovoi. [11]

Unii autori consideră că legenda „descălecatului” din Transilvania a Ţării Româneşti ar avea la bază o mutare peste Carpaţi a unor familii conducătoare din Ţara Haţegului. Un argument în acest sens este faptul că numele Basarab, de origine cumană, al fondatorului primei dinastii muntene, se întâlneşte frecvent în Ţara Haţegului în secolul al XIII-lea. [12]

Ruinele cetăţii cneziale de la Mălăieşti
Momentul 1247 marchează începutul desprinderii Ţării Haţegului de voievodatul lui Litovoi şi al integrării sale în Regatul Ungar . Procesul nu decurge paşnic în totalitate. Astfel, în deceniul al VIII-lea al secolului al XIII-lea, un voievod pe nume Litovoi (identic cu cel de la 1247 sau un urmaş al său), opune rezistenţă armată regelui ungar în Ţara Haţegului [14]. Voievodul moare iar fratele său, Bărbat, cade prizonier, răscumpărându-se ulterior, cu preţul plăţii unui tribut către coroana ungară. Aceste evenimente au rămas în memoria locurilor până în ziua de astăzi, dovadă fiind numele localităţii Râu Bărbat, din Ţara Haţegului.
În secolele XIII-XV, procesul integrării Ţării Haţegului în Regatul Ungariei se finalizează, iar puterea este exercitată în numele regelui de către castelanul de Haţeg, care câteodată a fost una şi aceeaşi persoană cu vicevoievodul Transilvaniei .
Cnezii haţegani
Cnezatele, formaţiuni feudale timpurii, au funcţionat în Ţara Haţegului până în secolele XIII-XIV, când regiunea este integrată administrativ în Regatul Ungariei. Istoricul Radu Popa a identificat 11 „mari cnezate” haţegane , structuri teritoriale asemănate de autor cu „cnezatele de vale” maramureşene.
Ţinutul haţegan şi-a păstrat o anumită autonomie pe aproape tot parcursul Evului Mediu. Adunările cneziale au continuat să funcţioneze, cu drept de judecată (aşa numita democraţie haţegană), până în secolele XIV-XV, iar cnezii haţegani formau un corp distinct în cadrul armatei transilvănene .

Categorii:Uncategorized Etichete:
%d blogeri au apreciat asta: