Arhiva

Archive for mai 2014

Drepturile de autor în viziunea europenilor. Directiva 2001/29/CE. Numai dacă aveţi timp şi… operă…


32001L0029
DIRECTIVA PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI A CONSILIULUI 2001/29/CE
din 22 mai 2001

de armonizare a anumitor aspecte privind dreptul de autor şi drepturile conexe în societatea informaţională
PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ: CAPITOLUL I

OBIECTIV ŞI DOMENIU DE APLICARE
Articolul 1

Domeniul de aplicare

1. Prezenta directivă se referă la protecţia juridică a drepturilor de autor şi a drepturilor conexe în cadrul pieţei interne, acordând o atenţie specială societăţii informaţionale.

2. Cu excepţia cazurilor menţionate la art. 11, prezenta directivă lasă intacte şi nu aduce în nici un fel atingere dispoziţiilor comunitare privind:
(a) protecţia juridică a programelor de calculator;

(b) dreptul de închiriere, dreptul de împrumut şi anumite drepturi conexe drepturilor de autor în domeniul proprietăţii intelectuale;

(c) drepturile de autor şi drepturile conexe privind difuzarea programelor prin satelit şi retransmiterea prin cablu;

(d) perioada de protecţie a drepturilor de autor şi a anumitor drepturilor conexe;

(e) protecţia juridică a bazelor de date. CAPITOLUL II
DREPTURI ŞI EXCEPŢII
Articolul 2
Dreptul de reproducere
Statele membre prevăd dreptul exclusiv de a autoriza sau de a interzice direct sau indirect, temporar sau permanent, reproducerea prin orice mijloace şi în orice formă, în totalitate sau în parte:

(a) pentru autori, a lucrărilor lor;

(b) pentru interpreţi, a înregistrărilor interpretărilor lor;

(c) pentru producătorii de fonograme, a fonogramelor lor;

(d) pentru producătorii primei înregistrări a filmelor, a originalului şi copiilor filmelor lor;

(e) pentru organizaţiile de difuziune, a înregistrărilor programelor difuzate de ei, indiferent dacă difuzările se fac prin fir sau prin aer, inclusiv prin cablu sau prin satelit.

Articolul 3

Dreptul de comunicare a lucrărilor către public şi dreptul de a pune la dispoziţia publicului alte obiecte protejate

1. Statele membre prevăd pentru autori dreptul exclusiv de a autoriza sau a interzice orice comunicare către public a lucrărilor lor, prin cablu sau fără cablu, inclusiv punerea la dispoziţia publicului a lucrărilor lor, astfel încât membrii publicului să le poată accesa din orice loc şi în orice moment ales de ei.

2. Statele membre prevăd dreptul exclusiv de a autoriza sau de a interzice punerea la dispoziţia publicului, prin cablu sau fără cablu, astfel încât membrii publicului să le poată accesa din orice loc şi în orice moment ales de ei:
(a) pentru interpreţi, a înregistrărilor interpretărilor lor;

(b) pentru producătorii de fonograme, a fonogramelor lor;

(c) pentru producătorii primei înregistrări a filmelor, a originalului şi copiilor filmelor lor;

(d) pentru organizaţiile de difuziune, a înregistrărilor difuzărilor lor, indiferent dacă difuzările se fac prin fir sau prin aer, inclusiv prin cablu sau prin satelit.

3. Drepturile menţionate la alin. (1) şi (2) nu sunt epuizate de nici o acţiune de comunicare către public sau de punere la dispoziţia publicului în sensul prezentului articol.
Articolul 4

Dreptul de distribuire

1. Statele membre oferă autorilor, pentru originalul lucrărilor lor sau pentru copii ale acestora, dreptul exclusiv de a autoriza sau de a interzice distribuirea sub orice formă către public, prin vânzare sau altfel.

2. Dreptul de distribuire nu este epuizat în interiorul Comunităţii, pentru originalul sau copiile lucrării, exceptând cazul în care prima vânzare sau primul altfel de transfer al proprietăţii

asupra obiectului în cauză, în interiorul Comunităţii se face de către proprietar sau cu acordul acestuia.
Articolul 5

Excepţii şi limitări
1. Acţiunile de reproducere temporară menţionate în art. 2, care sunt trecătoare sau accidentale [şi] sunt parte integrantăşi esenţială a unui proces tehnologic şi ale căror scop unic este să permită desfăşurarea:

(a) unei transmiteri într-o reţea între terţi printr-un intermediar, sau

(b) unei utilizări legale

a unei lucrări sau a unui alt obiect protejat şi care nu au semnificaţie economică independentă, sunt excluse din dreptul de reproducere prevăzut la art. 2.
2. Statele membre pot prevedea excepţii şi limitări la dreptul de reproducere prevăzut la art. 2, în următoarele cazuri:

(a) pentru reproduceri pe hârtie sau orice suport similar, realizate prin folosirea oricărui tip de tehnici fotografice sau prin alt proces cu efecte similare, cu excepţia partiturilor, cu condiţia ca titularii de drepturi să primească compensaţii juste;

(b) pentru reproduceri pe orice material realizate de către o persoană fizică în scopuri private şi pentru scopuri care nu sunt direct sau indirect comerciale, cu condiţia ca titularii de drepturi să primească compensaţii juste care săţină cont de aplicarea sau neaplicarea măsurilor tehnologice prevăzute la art. 6 pentru lucrările sau obiectele protejate în cauză;

(c) pentru acţiuni specifice de reproducere realizate de către biblioteci publice, instituţii educaţionale sau muzee, sau de către arhive, care nu au scop obţinerea directă sau indirectă de avantaje comerciale sau economice;

(d) pentru înregistrări efemere ale lucrărilor realizate de organizaţiile de difuziune prin utilizarea propriilor instalaţii şi pentru propriile programe difuzate; păstrarea acestor înregistrări în arhive oficiale, în baza caracterului lor excepţional ca documentare, poate fi permisă;

(e) pentru reproduceri ale programelor difuzate de instituţii non-profit, ca de exemplu spitale sau închisori, cu condiţia ca titularii de drepturi să primească compensaţii juste.

3. Statele membre pot prevedea excepţii sau limitări la drepturile prevăzute la art. 2 şi 3 în următoarele cazuri:

(a) folosirea în scopul unic de ilustrare în cazul predării sau a cercetărilor ştiinţifice, atât timp cât sunt indicate sursele, inclusiv numele autorului, cu excepţia cazurilor în care acest lucru se dovedeşte imposibil şi în măsura justificată prin scopurile necomerciale urmărite;
(b) utilizări, în folosul persoanelor cu handicap, care sunt în mod direct legate de handicap, de natură necomercială, în măsura impusă de handicapul specific;
(c) reproducerea de către presă, comunicarea către public sau punerea la dispoziţie a unor articole publicate privind subiecte economice, politice sau religioase sau a unor lucrări difuzate sau altor obiecte protejate cu acelaşi caracter, în cazurile în care asemenea utilizări nu sunt în mod expres rezervate şi atât timp cât este indicată sursa, inclusiv numele autorului, sau folosirea lucrărilor pentru difuzarea evenimentelor curente, în măsura în care este justificată de scopuri de informare şi atât timp cât este indicată sursa, inclusiv numele autorului, mai puţin cazurile în care acest lucru se dovedeşte a fi imposibil;
(d) citări în scopul realizării de critici sau recenzii, cu condiţia ca acestea să se refere la o lucrare sau un alt obiect protejat care a fost deja pus la dispoziţia publicului, să fie indicată sursa, inclusiv numele autorului, mai puţin cazurile în care acest lucru se dovedeşte a fi imposibil, şi ca folosirea lor să fie în conformitate cu practica corectă, şi în măsura justificată de anumite scopuri specifice;
(e) folosirea în scopul securităţii publice sau pentru asigurarea executării şi raportării corecte a procedurilor administrative, parlamentare sau judiciare;
(f) folosirea discursurilor politice, precum şi a extraselor din prelegeri publice sau lucrări sau alte obiecte protejate similare, în măsura justificată de scopul informativ şi cu condiţia să fie indicată sursa, inclusiv numele autorului, cu excepţia cazurilor în care acest lucru se dovedeşte a fi imposibil;
(g) folosirea în timpul sărbătorilor religioase sau a sărbătorilor oficiale organizate de o autoritate publică;
(h) folosirea lucrărilor, cum ar fi lucrări de arhitectură sau sculptură, destinate amplasării permanente în locuri publice;
(i) includerea accidentală a unei lucrări sau a unui alt obiect protejat în alt material;
(j) folosirea în scopuri publicitare în cadrul expoziţiilor publice sau pentru vânzarea de lucrări de artă, în măsura necesară pentru promovarea evenimentului, excluzând alte scopuri comerciale;
(k) folosirea în cazul caricaturilor, parodierii sau pastişelor;
(l) folosirea în cazul demonstraţiilor sau reparării de echipamente;
(m) folosirea unei lucrări artistice sub forma unei clădiri sau desen sau plan al unei clădiri în scopul reconstrucţiei clădirii respective;
(n) folosirea, în scopul cercetării sau studiului privat, prin comunicarea sau punerea la dispoziţia membrilor publicului de la terminale speciale în clădirile instituţiilor prevăzute la alin. (2) lit. (c) a unor lucrări sau a altor obiecte protejate care fac obiectul condiţiilor de achiziţionare sau de licenţiere şi care sunt cuprinse în cadrul colecţiilor lor;
(o) folosirea în alte cazuri de mai mică importanţă unde excepţiile şi limitările sunt deja prevăzute de legislaţiile naţionale, cu condiţia ca acestea să se refere la utilizări similare şi să nu aducă atingere liberei circulaţii a mărfurilor şi serviciilor în cadrul Comunităţii, fără a aduce atingere altor excepţii sau limitări prevăzute la prezentul articol.
4. În cazurile în care statele membre pot prevedea o excepţie sau limitare la dreptul de reproducere conform alin. (2) şi (3), acestea pot prevedea în mod similar o excepţie sau limitare de la dreptul de reproducere prevăzut la art. 4, în măsura justificată de scopul acţiunii autorizate de reproducere.

5. Excepţiile şi limitările prevăzute la alin. (1), (2), (3) şi (4) se aplică numai în cazuri speciale care nu intră în conflict cu exploatarea normală a lucrării sau a altui obiect protejat şi nu aduc în mod nejustificat atingere intereselor legitime ale titularului de drepturi.

CAPITOLUL III

PROTECŢIA MĂSURILOR TEHNOLOGICE ŞI A INFORMAŢIILOR DE GESTIONARE A DREPTURILOR
Articolul 6

Obligaţii privind măsurile tehnologice

1. Statele membre prevăd o protecţie juridică adecvată împotriva încălcării oricăror măsuri tehnologice eficiente, pe care persoana respectivă le adoptă în cunoştinţă de cauză sau are motive rezonabile săştie că urmăreşte acest obiectiv.

2. Statele membre prevăd o protecţie juridică adecvată împotriva fabricării, importului, distribuirii, vânzării, închirierii, publicităţii în scopul vânzării sau închirierii sau posesiunii în scopuri comerciale a dispozitivelor, produselor sau componentelor sau furnizării de servicii care:
(a) sunt promovate, fac obiectul publicităţii sau sunt vândute în scopul încălcării sau

(b) au doar un scop comercial sau o utilizare limitate în afara încălcării sau

(c) sunt proiectate, produse, adaptate şi executate în primul rând în scopul de a permite şi facilita încălcarea

oricăror măsuri tehnologice eficiente.

3. În scopul prezentei directive, expresia „măsuri tehnologice” înseamnă orice tehnologie, dispozitiv sau componentă care, în cursul funcţionării normale, este proiectată pentru a preveni sau limita acţiuni asupra lucrărilor sau altor obiecte protejate care nu sunt autorizate de titularul de drepturi de autor şi de alte drepturi conexe conform prevederilor legale, sau de titularul dreptului sui generis prevăzut la capitolul III din Directiva 96/9/CE. Măsurile tehnologice sunt considerate eficiente când folosirea unei lucrări sau a unui alt obiect protejat este controlată de către titularii de drepturi în baza aplicării unui cod de acces sau a unui proces de protecţie, cum ar fi criptarea, bruierea sau alte transformări ale lucrării sau ale altui obiect protejat, sau a unui mecanism de control al copierii, care atinge obiectivele protecţiei.

4. Fără a aduce atingere protecţiei juridice prevăzute la alin. (1), în absenţa măsurilor voluntare luate de către titularii de drepturi, inclusiv acordurile dintre titularii de drepturi şi alte părţi implicate, statele membre adoptă măsurile adecvate pentru a asigura punerea de către titularii de drepturi la dispoziţia beneficiarului unei excepţii sau limitări prevăzute de legislaţia naţională în conformitate cu art. 5 alin (2) lit. (a), alin. (2) lit. (c), alin. (2) lit. (d), alin. (2) lit. (e), alin. (3) lit. (a), alin. (3) lit. (b) sau alin. (3) lit. (e), mijloacele pentru a

beneficia de excepţia sau limitarea în cauză, în măsura necesară pentru a beneficia de excepţia sau limitarea în cauzăşi în cazurile în care beneficiarul are acces legal la lucrarea sau obiectul protejat în cauză.
Un stat membru poate, de asemenea, să adopte astfel de măsuri pentru beneficiarul unei excepţii sau limitări prevăzute în conformitate cu art. 5 alin. (2) lit. (b), mai puţin în cazul în care reproducerea în folos personal a fost deja posibilă datorită titularului de drepturi în măsura necesară pentru a beneficia de excepţia sau limitarea în cauzăşi în conformitate cu dispoziţiile art. 5 alin. (2) lit. (b) şi alin. (5), fără a împiedica titularii de drepturi să adopte măsuri adecvate referitoare la numărul de reproduceri în conformitate cu aceste prevederi.
Măsurile tehnologice aplicate în mod voluntar de către titularii de drepturi, inclusiv acelea aplicate acordurilor voluntare, şi măsurile tehnologice utilizate pentru punerea în aplicare a măsurilor adoptate de către statele membre, se bucură de protecţia legală prevăzută la alin. (1).
Dispoziţiile primului şi celui de-al doilea paragraf nu se aplică lucrărilor şi altor obiecte protejate accesibile publicului în baza unor condiţii contractuale convenite, astfel încât membrii publicului să poată accesa aceste lucrări din orice loc şi în orice moment ales de ei.
Când prezentul articol este aplicat în contextul Directivelor 92/100/CEE şi 96/9/CE, prezentul paragraf se aplică mutatis mutandis.
Articolul 7

Obligaţii privind informaţiile de gestionare a drepturilor
1. Statele membre prevăd o protecţie juridică adecvată împotriva oricărei persoane care, în cunoştinţă de cauză, desfăşoară fără autorizaţie următoarele acţiuni:

(a) îndepărtarea sau modificarea oricăror informaţii de gestionare a drepturilor;

(b) distribuirea, importul în scopul distribuirii, difuzarea, comunicarea către public sau punerea la dispoziţia publicului a unor lucrărilor sau a altor obiecte protejate în conformitate cu prezenta directivă sau protejate în conformitate cu capitolul III din Directiva 96/9/CE, din care au fost îndepărtate sau modificate fără autorizaţie informaţiile electronice de gestionare a drepturilor,

dacă persoana ştie sau are motive rezonabile săştie că, făcând acest lucru, provoacă, permite, facilitează sau ascunde încălcarea unui drept de autor sau a oricăror alte drepturi conexe conform prevederilor legale sau a dreptului sui generis prevăzut la capitolul III din Directiva 96/9/CE.
2. În sensul prezentei directive, „informaţii de gestionare a drepturilor” reprezintă orice informaţie furnizată de titularul de drepturi care identifică lucrarea sau orice obiect protejat prevăzut de prezenta directivă sau din domeniul de aplicare a dreptului sui generis prevăzut la capitolul III din Directiva 96/9/CE, autorul sau alt titular de drepturi sau informaţii despre condiţiile şi modalităţile de folosire a lucrării sau a altui obiect protejat şi orice numere sau coduri reprezentând astfel de informaţii.
Primul paragraf se aplică când oricare din aceste elemente ale informaţiei este asociat unei copii sau apare în conexiune cu comunicarea către public a unei lucrări sau a altui obiect
protejat prevăzut de prezenta directivă sau din domeniul de aplicare a dreptului sui generis prevăzut la capitolul III din Directiva 96/9/CE.
CAPITOLUL IV

DISPOZIŢII COMUNE
Articolul 8

Sancţiuni şi căi de atac

1. Statele membre prevăd sancţiuni şi căi de atac adecvate pentru încălcarea drepturilor şi obligaţiilor prevăzute de prezenta directivăşi adoptă toate măsurile necesare pentru a asigura aplicarea acestor sancţiuni şi căi de atac. Sancţiunile astfel stabilite sunt eficiente, proporţionate şi descurajatoare.

2. Fiecare stat membru adoptă măsurile necesare pentru a permite titularilor de drepturi ale căror interese sunt afectate de o acţiune de încălcare petrecută pe teritoriul său să intenteze o acţiune pentru despăgubiri şi/sau compensaţii printr-o hotărâre judecătoreascăşi, dacă este cazul, pentru confiscarea materialelor utilizate pentru încălcarea dispoziţiilor legale, precum şi a dispozitivelor, produselor sau componentelor prevăzute la art. 6 alin. (2).

3. Statele membre se asigură că titularii de drepturi sunt în măsură să ceară o dispoziţie judecătorească împotriva intermediarilor ale căror servicii sunt folosite de către terţi pentru a încălca dreptul de autor sau un drept conex.

Articolul 9

Aplicarea în continuare a altor dispoziţii legale
Prezenta directivă nu aduce atingere dispoziţiilor privind drepturile de brevet, mărcile înregistrate, drepturile de proiectare, modelele utilitare, topografierea produselor semiconductoare, accesul condiţionat, accesul la serviciile de transmisie prin cablu, protecţia tezaurului naţional, cerinţele privind depozitele legale, dispoziţiilor legale privind practicile restrictive şi concurenţa neloială, secretele comerciale, securitatea, confidenţialitatea, protecţia datelor şi a intimităţii, accesul la documentele publice, legea contractelor.
Articolul 10

Aplicarea în timp

1. Dispoziţiile prezentei directive se aplică tuturor lucrărilor sau altor obiecte protejate prevăzute de prezenta directivăşi care sunt, pe 22 decembrie 2002, protejate de legislaţia statelor membre în domeniul drepturilor de autor şi al drepturilor conexe sau care îndeplinesc criteriile de protecţie conform prevederilor prezentei directive sau prevederilor menţionate la art. 1 alin. (2).

2. Prezenta directivă se aplică fără a aduce atingere nici unei acţiuni finalizate sau drept dobândit înainte de 22 decembrie 2002.

Articolul 11

Adaptări tehnice
1. Directiva 92/100/CEE se modifică după cum urmează:

(a) Art. 7 se elimină;

(b) Art. 10 alin. (3) se înlocuieşte cu următorul text:

„3. Limitările se aplică doar în anumite cazuri speciale care nu intră în conflict cu exploatarea normală a obiectelor protejate şi care nu aduce în mod nejustificat atingere intereselor legitime al titularului de drepturi.”
2. Art. 3 alin. (2) din Directiva 93/98/CEE se înlocuieşte cu următorul text:
”2. Drepturile producătorilor fonogramelor expiră la 50 de ani de la data înregistrării lor. Cu toate acestea, dacă fonograma a fost publicată în mod legal în această perioadă, dreptul menţionat expiră la 50 de ani de la data primei publicări legale. Dacă nu a avut loc nici o publicare legală în perioada menţionată în prima tezăşi dacă fonograma a fost comunicată legal publicului în decursul acestui termen, drepturile menţionate expiră la 50 de ani de la data primei comunicări legale către public.
Cu toate acestea, în cazurile în care din cauza expirării termenului de protecţie acordat conform acestui paragraf în versiunea sa dinaintea modificării de către Directiva Parlamentului European şi a Consiliului 2001/29/CE din 22 mai 2001 de armonizare a anumitor aspecte privind dreptul de autor şi drepturile conexe în societatea informaţională*, drepturile producătorilor de fonograme nu mai sunt protejate pe 22 decembrie 2002, acest paragraf nu are efectul de a proteja din nou aceste drepturi.
∗ JO L 167, 22.06.2001, p. 10”
Articolul 12

Dispoziţii finale

1. Cel târziu la 22 decembrie 2004 şi apoi din trei în trei ani, Comisia înaintează Parlamentului European, Consiliului şi Comitetului Economic şi Social un raport privind aplicarea prezentei directive, prin care, inter alia, pe baza informaţiilor specifice furnizate de statele membre, examinează în special aplicarea art. 5, 6 şi 8 în temeiul evoluţiei pieţei digitale. În cazul art. 6, examinează în special dacă articolul în cauză conferă un nivel suficient de protecţie şi dacă acţiunile care sunt permise de lege sunt afectate negativ de folosirea măsurilor tehnologice eficiente. Dacă este necesar, în special pentru a asigura funcţionarea pieţei interne în conformitate cu art. 14 din Tratat, înaintează propuneri de modificare a prezentei directive.
2. Protecţia drepturilor conexe drepturilor de autor conform prezentei directive păstrează intactăşi nu afectează sub nici o formă protecţia drepturilor de autor.
3. Se instituie un comitet de contact. Acesta este compus din reprezentanţi ai autorităţilor competente din statele membre. Comitetul este condus de un reprezentant al Comisiei şi se întruneşte fie din iniţiativa preşedintelui, fie la cererea unei delegaţii a unui stat membru.
4. Sarcinile comitetului sunt următoarele:
(a) să examineze impactul prezentei directive asupra funcţionării pieţei interne şi să evidenţieze orice dificultate;

(b) să organizeze consultări legate de toate problemele ce derivă din aplicarea prezentei directive;

(c) să faciliteze schimbul de informaţii privind evoluţiile semnificative ale legislaţiei şi jurisprudenţei, precum şi cele privind evoluţiile economice, culturale, sociale şi tehnologice;

(d) să acţioneze ca forum pentru evaluarea pieţei digitale de lucrări şi alte obiecte, inclusiv copierea privatăşi folosirea măsurilor tehnologice.

Articolul 13

Punerea în aplicare

1. Statele membre adoptă dispoziţiile legale, de reglementare şi administrative necesare aducerii la îndeplinire a prezentei directive până la 22 decembrie 2002 cel târziu. Statele membre informează imediat Comisia cu privire la aceasta.

2. Când statele membre adoptă aceste dispoziţii, ele conţin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoţite de o asemenea trimitere în momentul publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

3. Statele membre comunică la Comisie textul principalelor dispoziţii ale dreptului intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 14
Intrarea în vigoare
Prezenta directivă intră în vigoare de la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităţilor

 

Categorii:PRACTIC

Sintagme literare, mai 2014. Geo Galetaru şi poezia cântec!


sintagme 050001

Sintagme literare luna mai 2014, click aici pentru lectură!

Categorii:REVISTA

Haţegul şi dinozaurii, identitatea vizuală…


Parc geoPrin manualul de identitate vizuală, Geoparcul Dinozaurilor Ţara Haţegului – Universitatea din Bucureşti realizează încă un pas important în construirea şi impunerea unui brand puternic la nivel
naţional şi internaţional.
”Geoparcul reprezintă Universitatea din Bucureşti, reprezintă UNESCO, Reţeaua Europeană şi cea Globală a Geoparcurilor şi este, totodată, ambasadorul altor 99 de teritorii din întreaga lume în
Ţara Haţegului şi în România. Fiecare element care constituie sigla Geoparcului, dar şi cromatica aleasă, au în spatele lor un concept şi o filosofie, o poveste care reflectă respectul pentru spiritualitatea şi simbolurile Ţării Haţegului. Prin realizarea manualului de identitate vizuală ne dorim să definim clar rolul Geoparcului drept un partener de calitate, cu ţinută academică şi valoare internaţională”, consideră dr. Alexandru Andrăşanu, directorul Geoparcului Dinozaurilor
Ţara Haţegului – Universitatea din Bucureşti.
Identitatea vizuală conţine elemente unice care au fost create pe baza simbolisticii locale în scopul de a contura o imagine unitară, modernă. Manualul cuprinde specificaţii privind utilizarea logo-ului, a cromaticii, a fonturilor, a modalităţilor de personalizare a materialelor, publicaţiilor şi documentelor administrative, respectiv afişajul indoor şi outdoor. De asemenea, sunt precizate şi modalităţile de utilizare corectă a elementelor de identitate vizuală şi sunt evidenţiate situaţiile de utilizare incorectă care trebuie evitate.
Geoparcul Dinozaurilor este un parc natural ce cuprinde întreaga Ţară a Haţegului şi care protejază şi valorifică natura şi cultura acestui spaţiu. Geoparcul a fost declarat arie protejată de interes naţional în 2004. Din anul 2005 geoparcul a fost acceptat în Reţeaua Europeană a Geoparcurilor şi în Reţeaua Globală (sub egida UNESCO) a Geoparcurilor.
Din anul 2007 are în interiorul său două zone denumite „Situl Strei-Haţeg” şi „Culoarul Rusca Montană – Ţarcu – Retezat”, ca situri NATURA 2000, în vederea conservării habitatelor naturale şi a speciilor de plante şi animale sălbatice de interes comunitar. Geoparcul are un statut special datorită gradului ridicat de locuire care implică o preocupare deosebită pentru dezvoltarea locală. Această arie protejată cuprinde elemente de interes geologic deosebit alături de elemente de interes ecologic, arheologic, istoric şi cultural. Factorul cheie care personalizează acest teritoriu este reprezentat de siturile cu resturi de dinozauri de vârstă Cretacic Superior. Dinozaurii pitici din Depresiunea Haţeg sunt unici în lume, importanţa ştiinţifică şi atractivitatea lor fiind sporită prin descoperirile de cuiburi cu ouă şi embrioni de dinozauri, ale unor mamifere contemporane dinozaurilor şi a unei reptile zburătoare (Hatzegopteryx), din grupul pterosaurilor.

Administrarea geoparcului este realizată de Universitatea din Bucureşti.

 

Text primit de la Stefan Nemecsek

 

Categorii:PRESA

Revista Boema nr. 5/2014. Literatură, artă, eseu, note de lectură, cărţi, interviu…


Boema 10001Boema 10002

Boema063, click pentru lectură

Categorii:REVISTA

Adrenalina lui Daniel Pişcu, o porţie de Europa pe pâine


Geamantanul cu privire

adrenalina

 

 

 
Daniel Pişcu este membru al Uniunii Scriitorilor din România din anul 1994, dar iubeşte poezia din adolescenţă, s-a legat de starea specială a cunoaşterii prin poem. A debutat editorial cu volumul Aide-mémoire (Editura Litera, Bucureşti 1989).
Călătoria sa literară a continuat, lăsând literaturii câteva cărţi de esenţă, postmoderniste, îmbogăţind cititorii cu drogul perfect: realitatea. Scriitorul face parte din cercul special al Cenaclului de luni, este coleg de suferinţă cu importanţi scriitori ai generaţiei 80, cum o defineşte istoria literară.
Prin volumul de versuri Puţină adrenalină, apărut la Editura Tracus Arte, Bucureşti, în anul 2009, Daniel Pişcu abordează istoria unor călătorii în Europa: Spania, Portugalia, Andorra, Elada (nu Grecia!), Nisipurile de aur. Călătorii diferite, carte unitară.
Este evadarea în real, în dinamismul zilei, în aerul ei cu diamante, în duritatea realului modelat de cultura evidentă a locurilor vizitate şi de cultura interioară a călătorului.
Daniel Pişcu este călătorul perfect în realitatea de aur, realitatea care se va face nisip în clepsidra poemelor sale. Călătoriile sale nu sunt iniţiatice, călătoriile acestui poet special sunt în miezul evenimentelor, el caută să acceseze mişcarea lăuntrică a lumii, pipăie teoria relativităţii din poemul său în mişcare, e ameţit de energia locurilor, de fenomenul „dincolo de graniţe”.
Ieşirea din templul lecturii, din Templul pe care şi-l edifică artistul, îi dă beţia necesară să se lase legănat de culori, sunete, mişcare, iniţiative lirice, de peisajul flămând care muşcă din memoria lumii, de nume noi, de obiceiuri, verbe…
Dacă în privinţa Spaniei sau Portugaliei, poemele au titlu, sunt definite de la început, în Elada, ca sursă de inspiraţie pentru poet, poemele sunt cifre în căutarea eternităţii, iar Nisipurile de aur picură adrenalină peste adrenalină. Suntem în geografia unui sentiment.
Călătoriile sunt motive pentru atingerea inimii, fiinţa se pliază sub hotarul peisajului, pământul are dinamismul care pune clipa pe orbită, misterul vine din mesaj: este o stare naturală sau este o stare artificială călătoria peste limite?
Călătorii care lasă amintiri surprinzătoare: un bătrân în căutarea altui loc, copii care deschid catedrala cu prezenţa lor, regăsirea mării ca reper fix al călătoriei, limitele rămân limite, mici amănunte care dau sens zilei: ghemotoace de hârtie, Palatul Regal cu camere nesfârşite ca o simfonie a culorilor prizoniere, ori ochelarii. Iată un poem semnificativ, percutant, doza de adrenalină îşi face efectul: „Port un tricou/ cu portretul lui Dali./ Ochelarii mei/ peste ochii lui” (Ochelarii mei).
Violenţa peisajului în drum spre Elada este o temă penetrantă, Balkanii sunt o istorie tumultuoasă, case netencuite pentru ca oamenii să nu-şi plătească impozitele, ele nu erau încă recepţionate, oamenii aveau un fel ciudat de a intra in ritual: semnalizează prezenţa autorităţilor, nimic nu scapă cetăţeanului în această lume. Ore de călătorie, la final – aşternutul curat, câteva cuvinte, odihna ca o sărbătoare.
Daniel Pişcu descrie călătoria cu bucuria unui copil în căutarea miracolului, nu uită să pună semne de carte la vreun peisaj, sonoritatea cuvintelor greceşti şi adrenalina de serviciu: cum am îmblânzit un grec… Peisajul are energie: un câine prietenos în căutarea stăpânului, un poet în căutarea patriei sale.
Poemele bântuite de realitatea imediată au sclipiri care vin din istorie, din literatură, din vorbele zise din suflet: „Drumul de aur”, râul Edessa, Macedonia, Alexandru cel Mare, Sfânta Treime, Agios Nicolaios, podeaua de sticlă a terasei, mormântul regelui, câini vagabonzi…
Jocul de-a călătoria la Daniel Pişcu este unul al cuvintelor care se muşcă de coadă: „Era un conifer/ la Edessa/ şi coniferul avea trei conuri/ unul:/ conul Dumitrache/ al doilea/ era de soi feminin/ coana Miţa/ şi-al treilea:/ conul Leonida/ şi nu trecea/ nicio reacţiune/ nicio bicicletă pe stradă/ cei doi coni/ îi luaseră o pizza/ coanei Miţa/ de vie/ ce era/ şi asta/ le era viţa./ Sută la mie” (Elada IV).
Călătoria devine interesantă prin dinamitarea memoriei: „… şi cerul nesfârşit/ aerul plăcut/ ce te îmbiau/ să bei ambrozia şi alte/ băuturi zeieşti/ şi ne gândeam/ la Kazantzakis/ Kavafis/ Ludemis/ Ritsos/ Elytis/ oare aceştia erau/ urmaşii lui Homer/ ce vedea-n cer/ a lui, lui Odiseu?” (Elada IX).
La sfârşitul călătoriei, poetul îşi ia rămas bun de la Elada ca de la o persoană, o prezenţă care i-a ars auzul, ochii, memoria, energiile, gândurile…
Nisipurile de aur aduc adrenalina în plin plan, drumurile care se împiedică în semne de circulaţie, apoi nisipul fin al plajei, valurile care modelează fiinţa, înotul în apa caldă, jocul în piaţa staţiunii, nimicuri ad-hoc, kitschul în toată splendoarea, ritmul luminilor şi al jocului, muzică orientală, cadâne, marea agitată, rezervaţia nudiştilor, adrenalina curată pe traseul ATV-urilor.
Jocurile sunt joaca la Daniel Pişcu, viaţa intră prin piele, iese prin cuvinte, sănătatea intră sportiv în fiinţă la Nisipurile de aur, muzicanţii ambulanţi formează un popor al lor, viori, acordeoane, saxofon, un poliţist certat cu nevasta, călătorie în jurul unei idei. Daniel Pişcu nu este stăpânul jocului, el este stăpânit de joc şi asta îi face plăcere, „pipăie” adrenalina…
La Balcic poetul regăseşte Edenul: „Grădinile divine” pe domeniul reginei Maria, soţia regelui Ferdinand, arhitectul României reîntregite. Apoi daruri regeşti, sala tronului de piatră, bucătăria regală, starea „de acasă”…
Călătoriile lui Daniel Pişcu sunt cu familia, el nu stă în singurătatea poemului, evadează în grup, e şeful haitei flămânde în căutarea adrenalinei.
La Barcelona trupa aceasta, în trecerea spre culorile perfecte, a văzut miracolul lumilor: Dali, Gaudi, Picasso, Marea Mediterană, dealurile ca şi ceasurile lui Dali… „Da, şi o lumină fantastică/ „Mierie” cum zice cineva./ Mă rog, atâta am văzut./ Deocamdată, olá, olá./ Da, mi-am umplut/ geamantanul cu privire” (Olá).
Postmodernism, este un termen folosit într-un sens foarte larg, uneori confuz, pentru a desemna o categorie amplă de fenomene culturale şi a indica o evadare, detectabilă în jurul anilor 1960, de cultura elitistă a modernismului, în sensul unei abordări eclectice şi, adesea, populiste. Conceptul a fost folosit prima oară de spaniolul Federico de Onis în 1934, apoi de A. Toynbee, în 1938. Pentru cititorul obişnuit, termenul a intrat în circuit abia în anii ’70, anii în care Daniel Pişcu era student în căutarea celui mai mare roman a tuturor timpurilor (titlu îi aparţine şi este titlul romanului său), devenind un termen esenţial în mişcarea browniană a artei contemporane şi implicit a literaturii. Postmodernismul poate defini atât un stil, un gen (ex. roman, poezie, film sau pictură postmoderne), dar şi o perioadă (epoca postmodernă). În literatura română termenul este practicat în mod concludent de generaţia ’80 din care face parte şi Daniel Pişcu, membru al Cenaclului de luni, mişcare literară importantă, la care s-a raliat şi Nicolae Manolescu, pe atunci un matur critic în căutarea autorilor…
Volumul lui Daniel Pişcu, Puţină adrenalină, demonstrează forţa postmodernismului şi actualitatea sa în lumea literară, poetul rămâne un reprezentant de seamă al generaţiei sale…
Constantin Stancu, 20 iunie 2013.

 

Categorii:literature, POEMUL

Ştefan Nemecsek vă invită la mineriada de cultură a liceenilor! Locul: Vulcan! Data: 06.06.2014


Invitatie MINERIADA

Categorii:CARTEA, literature, PRESA

Rezervaţia de cărţi a USR pentru anul 2013! Nominalizări, titluri, juriu, oameni în negru, literatura în balans, festivitatea în data de 09.06.2014, Bucureşti!.


Nominalizările pentru Premiile U.S.R.

 

 

 

Juriul pentru decernarea Premiilor Uniunii Scriitorilor din România pe anul 2013, alcătuit din: Livius Ciocârlie, Gabriel Coşoveanu, Dan Cristea, Daniel Cristea Enache, Ioan Holban, Mircea Mihăieş (preşedinte), Nicolae Oprea a stabilit următoarele nominalizări:
Cartea de poezie
1. Emil Brumaru, Rezervaţia de îngeri, Ed. Humanitas
2. Adrian Popescu, Costumul negru, Ed. Cartea Românească
3. Dan Sociu, Vino cu mine, ştiu exact unde mergem, Ed.Tracus Arte
4. Cassian Maria Spiridon, Poeme în balans, Ed. Charmides
5. Eugen Suciu, Ţeasta, Ed. Tracus Arte
Cartea de proză
1. Ioan T. Morar, Negru şi roşu, Ed. Polirom
2. Gheorghe Schwartz, Cei O Sută. Agnus Dei, Ed. Curtea Veche
3. Dan Stanca, Boala şi visul, Ed. Tracus Arte
4. Florin Toma, Ca la vecinul bine temperat, Ed. Brumar
5. Varujan Vosganian, Jocul celor o sută de frunze, Ed. Polirom
Cartea de teatru
1. Daniel Bănulescu, Vrei să fii prietenul lui Dumnezeu?, Ed. Charmides
2. Alexandru Hausvater, Golem, Ed. Tracus Arte
Cartea de eseu, critică şi istorie literară
1. Mircea Anghelescu, Poarta neagră, Ed. Cartea Românescă
2. Adriana Babeţi, Amazoanele, Ed. Polirom
3. Antonio Patraş, E. Lovinescu şi modelele româneşti şi europene ale criticii literare interbelice,Ed. Muzeul Naţional al Literaturii Române
4. Irina Petraş, Oglinda şi drumul, Ed. Cartea Românească
5. Andreea Răsuceanu, Bucureştiul lui Mircea Eliade, Ed. Humanitas
Cartea de debut
1. Ştefan Baghiu, Spre Sud, la Lăceni, Ed. Cartea Românească
2. Ion Buzu, 3 ml de Konfidor, Ed. Casa de Pariuri Literare
3. Vlad A. Gheorghiu, Fratele mut. La Nord apa e curată, Ed. Paralela 45
4. Ana Ionesei, Maldororiana, Ed. Adenium
5. George Neagoe, Asul de pică: Ştefan Aug. Doinaş, Ed. Cartea Românească
Cartea pentru copii şi tineret
1. Petre Crăciun, Cruciada pisicilor / Basme, Ed. Zorio
2. Passionaria Stoicescu, Povestioare cu ploaie şi soare, Ed. Carminis
3. Mariana Filimon, La broscotecă, într-o seară de vară, Ed. Tracus Arte

Literatura în limbi ale minorităţilor
Scriitori în limba maghiară:
1. Vida Gábor – Ahol az ö lelke (roman) (Titlul în româneşte: Unde-i sufletul său)
2. László Noémi – Föld (poezie) (Titlul în româneşte: Pământ)
Scriitori în limba slovacă:
1. Ivan Miroslav Ambruš – Básnické zátišie (poezie) (Titlul în româneşte: Refugii poetice)
2. Anna Kalianková – Krištál’ová reika slov (poezie/debut) (Titlul în româneşte: Fluviul cuvintelor de cristal)
Scriitori în limba ucraineană:
1. Pavlo Romaniuk – Chervoni koni sertzia (poezie) (Titlul în româneşte: Caii roşii ai inimii)
Scriitori în limba sârbă:
1. Ljubinka Perinaţ-Stankov – U jednom dahu (poezie – ed. bilingvă) (Titlul în româneşte: Dintr-o răsuflare)
Traduceri
1. Cristian Bejan, Gânduri către sine însuşi / Marcus Aurelius, Ed. Humanitas
2. Bogdan Ghiu, Fiara şi suveranul / Jacques Derrida, Ed. Tact
3. Iulia Gorzo, Teatrul lui Sabbath / Philip Roth, Ed. Polirom
4. Veronica D. Niculescu, Darul / Vladimir Nabokov, Ed. Polirom
5. Al. A. Şahighian, Cuvintele fraţilor Grimm / Ed. Polirom
Se vor mai acorda următoarele premii, care vor fi stabilite în ziua decernării, 9 iunie 2014:
Premiul Naţional, două premii speciale şi Premiul Fundaţiei „Andrei Bantaş” (pentru traduceri din limba engleză).

“Festivitatea de decernare a Premiilor Uniunii Scriitorilor din România pe anul 2013 va avea loc pe data de 9 iunie 2014, ora 18:30, în sala MIRCEA ELIADE a Bibliotecii Naţionale.”

Mintea omului şi Biblia… Câteva cuvinte… Dicţionar


Mintea omului şi Biblia
(Gen 3:6) Femeia a văzut că pomul era bun de mîncat şi plăcut de privit, şi că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea. A luat deci din rodul lui, şi a mîncat; a dat şi bărbatului ei, care era lîngă ea, şi bărbatul a mîncat şi el.

(Exo 31:6) Şi iată că i-am dat ca ajutor pe Oholiab, fiul lui Ahisamac, din seminţia lui Dan. Am dat pricepere în mintea tuturor celor ce sînt iscusiţi, ca să facă tot ce ţi-am poruncit:

(Exo 36:2) Moise a chemat pe Beţaleel, Oholiab, şi pe toţi bărbaţii iscusiţi în mintea cărora pusese Domnul pricepere, şi anume pe toţi cei cu tragere de inimă la lucrul acesta ca să-l facă.

(Deu 6:7) Să le întipăreşti în mintea copiilor tăi, şi să vorbeşti de ele cînd vei fi acasă, cînd vei pleca în călătorie, cînd te vei culca şi cînd te vei scula.

(1Sa 25:25) Să nu-şi pună domnul meu mintea cu omul acela rău, cu Nabal, căci, cum îi este numele, aşa este şi el; Nabal (Nebun) îi este numele, şi este plin de nebunie. Şi eu, roaba ta, n’am văzut pe oamenii trimeşi de domnul meu.

(Est 7:7) Şi împăratul, în mînia lui, s’a sculat şi a părăsit ospăţul, şi s’a dus în grădina casei împărăteşti. Haman a rămas să-şi ceară viaţa dela împărăteasa Estera, căci vedea bine că perderea lui era hotărîtă în mintea împăratului.

(Job 12:17) El ia robi pe sfetnici, şi turbură mintea judecătorilor.

(Job 12:20) El taie vorba celor meşteri la vorbă; El ia mintea celor bătrîni.

(Job 12:24) El ia mintea căpeteniilor poporului, El îi face să rătăcească în pustiuri fără drum,

(Psa 14:4) Şi-au pierdut mintea toţi cei ce săvîrşesc fărădelegea, de mănîncă pe poporul Meu, cum mănîncă pînea, şi nu cheamă pe Domnul?

(Psa 53:4) „Şi-au perdut oare mintea ceice săvîrşesc nelegiuirea, de mănîncă pe poporul Meu, cum mănîncă pînea, şi nu cheamă pe Dumnezeu?”

(Pro 8:12) Eu, Înţelepciunea, am ca locuinţă mintea, şi pot născoci cele mai chibzuite planuri.

(Ecc 1:16) Am zis în mine însumi: „Iată că am sporit şi am întrecut în înţelepciune pe toţi cei ce au stăpînit înaintea mea peste Ierusalim, şi mintea mea a văzut multă înţelepciune şi ştiinţă.

(Ecc 10:3) Şi pe orice drum ar merge nebunul, peste tot îi lipseşte mintea, şi spune tuturor că este un nebun!

(Dan 4:34) După trecerea vremii sorocite, eu, Nebucadneţar, am ridicat ochii spre cer, şi mi-a venit iarăş mintea la loc. Am binecuvîntat pe Cel Prea Înalt, am lăudat şi slăvit pe Cel ce trăieşte vecinic, Acela a cărui stăpînire este vecinică, şi a cărui împărăţie dăinuieşte din neam în neam.

(Dan 4:36) În vremea aceea, mi-a venit mintea înapoi; slava împărăţiei mele, măreţia şi strălucirea mea mi s’au dat înapoi; sfetnicii şi mai marii mei din nou m’au căutat; am fost pus iarăş peste împărăţia mea, şi puterea mea a crescut.

(Dan 7:1) În anul dintîi al lui Belşaţar, împăratul Babilonului, Daniel a visat un vis şi a avut vedenii în mintea lui, pe cînd era în pat. În urmă a scris visul şi a istorisit lucrurile de căpetenie.

(Dan 9:22) El m’a învăţat, a stat de vorbă cu mine, şi mi-a zis: „Daniele, am venit acum să-ţi luminez mintea.

(Mal 2:15) Nu ne-a dat Unul singur Dumnezeu suflarea de viaţă şi ne-a păstrat-o? Şi ce cere acel Unul singur? Sămînţă dumnezeiască! Luaţi seama dar în mintea voastră, şi niciunul să nu fie necredincios nevestei din tinereţa lui!

(Mal 2:16) ,Căci Eu urăsc despărţirea în căsătorie, -zice Domnul, Dumnezeul lui Israel, -şi pe cel ce îşi acopere haina cu sîlnicie, -zice Domnul oştirilor. -De aceea, luaţi seama în mintea voastră, şi nu fiţi necredincioşi!”

(Luk 12:29) Să nu căutaţi ce veţi mînca sau ce veţi bea, şi nu vă frămîntaţi mintea.

(Luk 24:45) Atunci le-a deschis mintea, ca să înţeleagă Scripturile.

(Rom 7:23) dar văd în mădularele mele o altă lege, care se luptă împotriva legii primite de mintea mea, şi mă ţine rob legii păcatului, care este în mădularele mele.

(Rom 7:25) Mulţămiri fie aduse lui Dumnezeu, prin Isus Hristos, Domnul nostru!… Astfel dar, cu mintea, eu slujesc legii lui Dumnezeu; dar cu firea pămîntească, slujesc legii păcatului.

(Rom 14:5) Unul socoteşte o zi mai pe sus decît alta; pentru altul, toate zilele sînt la fel. Fiecare să fie deplin încredinţat în mintea lui.

(1Co 14:14) Fiindcă, dacă mă rog în altă limbă, duhul meu se roagă, dar mintea mea este fără rod.

(1Co 14:15) Ce este de făcut atunci? Mă voi ruga cu duhul, dar mă voi ruga şi cu mintea; voi cînta cu duhul, dar voi cînta şi cu mintea.

(Eph 4:18) avînd mintea întunecată, fiind străini de viaţa lui Dumnezeu, din pricina neştiinţei în care se află în urma împietririi inimii lor.

(2Th 2:2) să nu vă lăsaţi clătinaţi aşa de repede în mintea voastră, şi să nu vă tulburaţi de vreun duh, nici de vreo vorbă, nici de vreo epistolă, ca venind dela noi, ca şi cum ziua Domnului ar fi şi venit chiar.

(1Ti 4:6) Dacă vei pune în mintea fraţilor aceste lucruri, vei fi un bun slujitor al lui Hristos Isus, fiindcă te hrăneşti cu cuvintele credinţei şi ale bunei învăţături, pe care ai urmat-o pînă acum.

(Tit 1:15) Totul este curat pentru cei curaţi; dar pentru cei necuraţi şi necredincioşi, nimic nu este curat: pînă şi mintea şi cugetul le sînt spurcate.

(Heb 8:10) Dar iată legămîntul, pe care-l voi face cu casa lui Israel, după acele zile, zice Domnul: voi pune legile Mele în mintea lor şi le voi scrie în inimile lor; Eu voi fi Dumnezeul lor, şi ei vor fi poporul Meu.

(Heb 10:16) „Iată legămîntul pe care-l voi face cu ei după acele zile, zice Domnul: voi pune legile Mele în inimile lor, şi le voi scrie în mintea lor”,

(2Pe 3:1) Prea iubiţilor, aceasta este a doua epistolă, pe care v’o scriu. În amîndouă, caut să vă trezesc mintea sănătoasă, prin înştiinţări,

(Rev 17:9) Aici este mintea plină de înţelepciune. -Cele şapte capete sînt şapte munţi, pe cari şade femeia.

Dicţionar

MÍNTE, minți, s. f. 1. Facultatea de a gândi, de a judeca, de a înțelege; rațiune, intelect. ◊ Loc. adj. Cu minte = cu judecată normală, sănătoasă; p. ext. înțelept. ◊ Loc. adj. și adv. Fără (de) minte = nebun; nesocotit, nesăbuit. ◊ Expr. Ieșit din minți = nebun; care și-a pierdut cumpătul. A-și ieși din minți = a înnebuni; a-și pierde cumpătul. Întreg (sau zdravăn etc.) la minte = cu judecată normală, sănătoasă. A fi în toate mințile = a fi în deplinătatea facultăților mintale; a fi matur. A-și pierde mințile (sau mintea) sau a nu fi în toate mințile = a înnebuni sau a fi nebun. A învăța pe cineva minte = a pedepsi pe cineva pentru a-l face să fie mai cu judecată. A se frământa cu mintea sau a-și frământa mintea (sau mințile) = a se gândi mult, a-și bate capul. A-și aduna mințile = a nu mai fi distrat, a se concentra. A-i sta (cuiva) mintea în loc, se spune când cineva rămâne uluit și nu mai știe ce să facă sau ce să zică. ♦ Gând, cuget; imaginație; memorie. ◊ Expr. A-i veni cineva în minte sau a-i trece, a-i da, a-i trăsni cuiva ceva prin minte = a se gândi (dintr-o dată) la cineva sau la ceva. A fi dus cu mintea (sau cu mințile) = a fi cufundat în gânduri. A avea (pe cineva sau ceva) în minte = a) a fi preocupat (de cineva sau de ceva); b) a avea intenția să facă ceva. 2. Judecată sănătoasă, mod just de a raționa; înțelepciune, chibzuință. ◊ Expr. A-i veni (cuiva) mințile acasă (sau la loc, la cap) sau a-și băga mințile în cap = a deveni mai înțelept, mai chibzuit; a se cuminți. A-și pune mintea cu cineva = a lua în serios pe cineva (care nu merită). A-i lua (sau a-i suci, a-i fura) cuiva mintea (sau mințile) = a face pe cineva să-și piardă judecata, să nu mai știe ce face. A scoate pe cineva din minți = a) a face pe cineva să-și piardă judecata sănătoasă, a-l zăpăci; b) a enerva la culme, a mânia. ♦ Inteligență, istețime, iscusință. ◊ Expr. A ajunge (sau a cădea, a fi etc.) în mintea copiilor = a avea judecata slăbită (din cauza bătrâneții). La mintea omului (sau a cocoșului) = ușor de înțeles, clar. 3. Imaginație, fantezie. – Lat. mens, -ntis.
Sursa: DEX ’98 (1998) | Adăugată de romac | Semnalează o greșeală | Permalink

 

Categorii:CREDO, GÂND

Lucian Blaga, Cluj, 2014, Salonul de primăvară al scriitorilor


Afis-Blaga-24-mc-703x1024

Categorii:PRESA

UAP, arta ca alegere între mai multe culori şi forme. Deva, 23 mai 2014, Adrian Samson


AFIS ADRIAN SAMSON

Categorii:PRESA

Activităţi la Biblioteca Judeţeană „Ovid Densuşianu” Deva


BJDPagină de Ştefan Nemecsek, CVJ

Categorii:PRESA

Să ne cumpărăm o vacă! Dumitru Hurubă şi paradigma economiei din piaţă


dragoste 006Dumitru Hurubă, Bate vântul prin cămară, Editura Limes, Cluj-2012

Categorii:UMOR

Poezia de duminica: cine sunt?


Epistola

2 Cor. 6:7-10

Cine sunt şi aş putea să fiu?
Doar El o ştie prea bine,
Sunt omul sau poate un fiu
A Celui ce era, ce este, ce vine…

Şi parcă am fost chemat pe nume,
Şi parcă m-a strigat Cineva,
Şi parcă m-a rupt de lume,
Lumina-i adâncă şi fulgul de nea…

Ca un necunoscut şi totuşi cunoscut,
Ca un înşelător care spune adevărul,
Din Cuvântul Cuvânt crescut
Trecând prin vremuri, precum gerul…

Ca unul care moare, trăind,
Ca unul care trece, venind,
Ca unul întristat, veşnic râzând,
Ca unul viu, purtat de gând…

Mereu sărac, având de toate,
Pe bogaţii lumii îmbogăţind,
Dar de Iisus având parte,
Întinerind, când vremea e-n colind…

Un om ce nu are mai nimic
Şi totuşi stăpânind toate, totul,
Şi timpul, veacul şi un pic,
Trecând de moarte, depăşind potopul…

Acesta sunt, eu n-am ştiut,
Dar Iisus o ştie prea bine
Căci m-a iubit şi m-a durut
Cel ce era, ce este, ce vine…

Constantin Stancu

Categorii:CREDO, GÂND, POEMUL

Un eseu de Adrian Botez: VIOLENŢA METAFIZICĂ ŞI CRUCEA – ÎN ROMANELE LUI LIVIU REBREANU


D-CRUCEA, „DINAMICII” ŞI REGRESIA SPRE ORIGINAR. “CUCERITORII” LUI REBREANU. LIRISMUL MITOLOGIC

O lectură atentă a romanelor lui Rebreanu lasă a se observa un amănunt semnificativ: unde este mediu urban – lipseşte simbolul CRUCE. CRUCEA apare doar în romanele despre SAT şi MASCULINITATE (evoluţie către masculinitate). În romanul urban al autosacrificiului sacrificator, Amândoi, pentru nefericita Solomia(ţărancă, ajunsă servitoare la oraş – şi ucigaşă a stăpânilor ei cămătari-demonic-arghirofili, din dragoste disperată pentru iubitul ei Lixandru, care se stingea fără leac) apare doar un crucifix – urmat de invocarea, în celulă, a divinităţii (“-Doamne, Dumnezeule, fie-ţi milă şi iartă-mă!Doamne…”), înainte de sinuciderea teribilă, cu acul de păr: ”-A avut o poftă de moarte titanică!” – spune doctorul legist. Acest melanj de origine rurală şi comportament urban (bazat pe idealizarea valorilor moarte – banii) nu-l încântă prea mult pe intransigentul “senator” Rebreanu .
Sugestive pentru frivolitatea , efeminarea existenţială şi corupţia spirituală pe care le întruchipează mediul urban – sunt replicile personajelor şi comentariile auctoriale, din romanul, strict citadin, Jar: “Pe omul modern, ameţit (s.n.) de civilizaţie, numai nenorocirile îl întorc la Dumnezeu…” Civilizaţia modernă este, deci, o “ameţeală”, o pierdere a sentimentului şi nevoii imperios-masculine a DISCERNERII-ÎNFIINŢARE DEMIURGICĂ. Este preludiul unei dulcege sinucideri spirituale, generale şi absurde – al cărei prolog a fost semnat de “prea inteligenta” Liana, cea mefientă atât faţă de creaţia divină (“Pe buzele ei VOPSITE dăinuia un surâs…”-s.n.), cât şi faţă de ritualul în-fiinţător:”Nimic…Sunt puţin emoţionată…Ceremoniile ASTEA…”-s.n. – dispreţuitorul astea sugerând că totul, în societatea citadin-modernă, nu e decât convenţie şi ipocrizie, trădând secarea totală, sinucigaşă, a spiritualităţii-atitudine-discernământ . Astfel, Cetatea Modernă debilitează atât de mult sensul vieţii şi morţii, încât sinuciderea Lianei cu somnifere (dezertarea, laşă, din viaţa reală), după ce se înjosise, îndelung şi penibil, faţă de cel ce-i înşelase sentimentele – capătă mai curând aura ironiei absurde, decât a tragismului.
Pentru re-spiritualizare, mediul citadin are nevoie de DINAMICII-zeităţile mistic-masculine, amintind, iarăşi, de Călăreţii Gemeni Zalmoxieni şi de o Sfântă Treime Înfiinţătoare – despre care vorbeşte Dolinescu, în romanul Gorila: cel puţin trei generaţii de făpturi clar-hominide – regresate benefic-spiritual, către originaritatea MASCULINITĂŢII SPIRITUALE, manifestată prin DREPTATE, CURĂŢENIE, DEMNITATE.
Este şi motivul pentru care romanul Crăişorul Horia este dominat, obsesiv, de SIMBOLUL ŞI IMAGINEA CRUCII LUI HRISTOS: căutarea Dreptăţii-Reechilibrare cosmică, prin reiterarea Principiului Masculin, în Neamul Românesc – şi autosacrificiul de tip cristic, desăvârşit oferit şi atotizbăvitor, pentru relevarea eternă, în planul misticii existenţial-etnice, a obiectului luptei metafizice. “Oastea albă” este condusă, efectiv, de Principiul Masculin-Cristic – căci în fruntea ei (avându-l pe Horia-Hristos prim şi drept-următor) este CRUCEA GALBENĂ-SOLARĂ, care porneşte poporul “rebeliei”-violenţei metafizice re-înfiinţătoare – către originea sa demiurgică, PRIMA ZI A CREAŢIEI: “Horia(…) pică într-o seară, fără veste, la casa lui Crişan, aducând şi o CRUCE GALBENĂ (s.n.) împodobită frumos, care să slujească drept steag în lupta ce are să pornească. ERA CHIAR ZI DE LUNI”( s.n.).
Originea Crucii Mari-Steag – este în Crucea-Simbol Esoteric (crucea densificată-condensată în nevăzutul nocturn al traistei lui Horia – iarăşi, simbol germinativ-spiritual), care poartă pe ea chipul însuşi Monarhului Lumii, Monarhului Ascuns – şi n-au dreptul s-o vadă decât iniţiaţii de taină: “Cu mare băgare de seamă mai scoase din traistă o cruce mică aurită, cu chipul împăratului Iosif şi o carte sfântă în trei limbi, legată în piele roşie şi cu dungi de aur pese tot”. Este Cartea Destinului Lumii – sau Cartea Paradisului-Izbăvire-Împlinire – călăuză prin cele Trei Lumi. Prin izbânda martirică întru Cruce şi Cartea-Călăuză-prin-Lumile-Lui-Dumnezeu – Horia(Hristosul Neamului, dar şi Sinecdocă a Crucii-Roată! ) devine , în momentul suirii Golgotei (Roată Solară şi de Sânge) de la Alba Iulia, negrăbitul şi demnul confident al lui Dumnezeu-Altarul :”Sărută crucea, se închină, sărută şi mâna preotului şi zise : -Doamne, iartă-mă şi ajută-mă! Apoi urcă pe estradă fără şovăire, cu capul sus, liniştit, parc-ar fi mers la cuminecătură”. Iată-l pe Supraomul Benefic – Eroul-Sinecdocă a Neamului Înfiinţat-Remasculinizat: “Un om?…Mai mult decât un om!- zise maiorul cu ochii umezi”.
Ecouri ale acestei hierofanii din mai târziul Crăişor Horia se află şi în unele pasaje din romanul Ion. În evoluţia sa spirituală, Titu Herdelea ajunge şi la stadiul de vizionar. După ce vede şi aude ţipetele isterice ale învăţătorului ungur din şcoală:”Numai ungureşte!…Ungureşte!…Trebuie ungureşte!…Ungureşte!…” – Titu are două viziuni, ambele ţinând de violenţa metafizică, restauratoare a Masculinităţii Neamului Românesc:
a-prima este discursivă: “O cetate încercuită de o oştire desculţă!(…)Mulţimea noastră înaintează mereu…Zidurile lor meşteşugite se clatină şi se fărâmiţesc îndată ce le atinge suflarea vieţii noastre încătuşate…Stăpânii tremură în faţa slugilor!Slugile! Noi suntem slugile!Al lor este trecutul, al nostru este viitorul!…” Aceeaşi “Cetate” a Blestemului Complacerii în Feminitate Opresivă, ca blocare în trecut-neînţelegere, obturare a sacralului – ca şi cetăţile din Crăişorul Horia (cu centrul în cetatea care TREBUIE să redevină, prin martirajul autosacrificial-cristc – ALBĂ: Alba Iulia);
b- a doua este un vis nocturn, “cu ochii mari, înlăcrimaţi”: „Iată-l în Cluj(…)Pretutindeni numai grai românesc…(…)Parcă toată lumea vorbeşte<<ca-n ţară>>!(…)Firmele magazinelor , străzile, şcolile, autorităţile…tot, tot e românesc…Statuia lui Matei Corvin zâmbeşte către trecători şi le zice: <<Aşa-i c-a venit ceasul dreptăţii?>>”. Martirul-Hristos Înviat este însuşi Logos-ul Românesc. Iar identificarea Ceasului Învierii cu Ceasul Dreptăţii, ca manifestare plenară a violenţei metafizice restauratoare de Spirit este cea din Crăişorul Horia.
Dar mai există o a treia viziune, de data aceasta transferată, dinspre Titu Herdelea, asupra unui fost renegat român – “băiatul unui ţăran cărăuş din Armadia” – învăţătorul Zăgreanu, înfocat “ungurist”, pân-atunci – reconvertit la Logos Românesc şi(cum altfel?) la Ortodoxie=Calea Drept-Spirituală. În finalul romanului, Zăgreanu-Apostatul se căieşte, mut şi deplin, în faţa BISERICII BIRUITOARE ÎNTRU LUMINĂ şi a CRUCII-TROIŢĂ, lepădându-se de Satana-Râpa Trădării: ”La Râpele Dracului, bătrânii întoarseră capul. Pripasul de-abia îşi mai arăta câteva case. Doar turnul bisericii noi, strălucitor , se înălţa ca un cap biruitor. Zăgreanu însă era tot în drum, în faţa crucii, cu capul gol şi, cum stătea acolo aşa , parcă făcea un jurământ mare”. Ca şi reconvertitul Ursu Uibaru, din Crăişorul Horia, care, ulterior reconvertirii, se oferă deplin martiriului pentru Dreptatea Remasculinizatoare de Neam – şi Zăgreanu, după modelul evanghelic al lui Dismas-Tâlharul Pocăit, îşi identifică propriul CAP cu CAPUL BIRUITOR AL LUI HRISTOS-BISERICA.
Vom încheia cu două dintre cele mai cunoscute cazuri de reconvertire întru Masculinitatea Neamului: cazul Apostol Bologa, din romanul Pădurea spânzuraţilor – şi cazul Puiu Faranga, din romanul Ciuleandra:
a- cazul Puiu Faranga trebuie văzut ca o reconvertire întru OM, prin regresie mitico-magică: dinspre frivolitatea criminală a societăţii-Cetăţii moderne, aritmice, ajunsă la infarct – spre originaritatea ritmică, spre Inima Cosmică a Neamului (violent-gâfâit metafizic) – Logos şi Dans – simbolizat prin dansul esenţial, vital românesc – Ciuleandra. Către tată, se aude discursul izmenit, în franceză – a se vedea şi avertismentul auctorial, prin litere italice(discurs ca simbol al parodiei-existenţă a Cetăţii Moderne, cu adevărat alienat-dementă, care s-a înstrăinat de Logos-ul Originar-Divin: “C’est Ciuleandra, Vous savez?(…)Et puis c’est très amusant…oui…très…”) – dar Puiu MOARE, în sensul mitic – adică renaşte întru NEOSTENEALA DIVINĂ, ca OM – din fosta Gorilă… – recăpătând Ritmul Inimii-Centrului Cosmic, de care acum aparţine iar, integral, sub masca nebuniei sacre:”De alături, se auzeau paşii lui Puiu, neosteniţi, într-un ritm săltăreţ, stimulaţi de o melodie găfâită, ca respiraţia unui bolnav pe moarte”;
b-cazul Apostol Bologa e mult mai complex, dar, în genere, cunoscut. Apostolul a fost, întâi, Apostat. Apostat faţă de Cruce şi Inocenţă. Şi-a trădat Viziunea-Misiunea – revelate în copilărie, în faţa Altarului: CRUCEA DE AUR, Crucea Luminii Izbăvitoare-Biruitoare: “(…)pe urmă însă rămase numai crucea aurită, sus, parc-ar fi plutit în văzduh(…)se deschise deodată cerul şi, dintr-o depărtare nesfârşită şi totuşi atât de aproape ca şi cum ar fi fost chiar în sufletul lui, apăru o perdea de nouraşi albi, în mijlocul cărora strălucea faţa lui Dumnezeu ca o lumină de aur, înfricoşătoare şi în acelaşi timp mângâietoare ca o sărutare de mamă…[din nou, obsesia Mumei Cosmice, alăturată, până la identificare, Originii Mântuitoare] Din strălucirea dumnezeiască însă se limpezea o privire vie, infinit de blândă şi de măreaţă, care parcă pătrundea în toate adâncurile şi ascunzişurile…Arătarea aceasta a durat numai o clipă şi a fost atât de nemărginit de dulce, că inima lui Apostol şi-a oprit bătăile, iar ochii i s-au umplut de o lucire stranie, bolnavă. Totuşi, sufletul îi era atât de plin de fericire, că ar fi fost bucuros să moară atunci acolo, privind minunea dumnezeiască…”
Voind să-şi sfideze destinul şi identitatea (este Fiul biblo-evanghelic, al lui Iosif şi al Mariei – dar şi Fiul Logos-ului Neamului Românesc – trăgându-se din crăişori, din apropiaţi ai lui Horia, respectiv Avram Iancu!)- ajuns adolescent, Bologa se ascunde de Dumnezeu sub uniforma de paradă a Războinicului Fals. Apoi, se ascunde de Logos-ul Divin, în spatele Falsului Logos – “datoria” faţă de criminali, faţă de ucigaşii războiului metafizic, prin perversul şi alienantul de esenţe război fizic. Dar “Dumnezeu nu doarme”, nici în cer şi nici în om – şi, paradoxal, tocmai când să ucidă lumina fizică(a reflectorului rusesc) – lumina fizică se re-converteşte în lumină spirituală, interiorizată definitiv( sub semnul Fecioarei Cosmice): “boala de moarte”, care-l reconverteşte pe Puiu Faranga : “În fundul sufletului, însă, simţea clar cum pâlpâie dragostea de lumină, blândă, mângâietoare(…).În loc de răspuns, în suflet îi răsări deodată lumina albă pe care o gâtuise adineaori, strălucind ca un far într-o depărtare imensă. (…)Lumina îi înăbuşi întrebările şi-i linişti inima, ca şi cum i-ar fi deschis o cale dreaptă, netedă, într-un ţinut sălbatec şi neumblat(…). Acuma era sigur că mai curând se va pune de-a curmezişul soartei, decât să-şi mai pângărească sufletul, fiindcă în suflet, în lumină i se călea mântuirea…” Departe de “a se pune de-a curmezişul soartei” – abia acum Apostatul devine Apostol, confirmându-şi soarta, ca predestinare (reîntâlnim ideile metempsihotice din Adam şi Eva). Intrând în Casa Morţii (se logodeşte cu Fata Morţii, fata groparului Vidor), Apostol intră, de fapt, în labirintul re-iniţierii, de fapt, al re-naşterii spirituale-Învierii. De aceea, TREBUIE să trecă pe la poarta balaurului-demon, Paznicul Tainelor Divine – Deţinătorul Vergelei-Smicelei din Copacul Paradisului: locotenentul-grănicer simbolic Varga (calitativ ungur, precum cei supuşi botezului-reconvertirii, în Crăişorul Horia). Şi astfel, începe regresia către originarul autentic, spre identitatea cea adevărată – odiseea APOSTOLULUI-VESTITOR AL LUMINII (şi, implicit, ca în cazul lui Hans-Adeodatus ori Horia: vestirea Lumii Acesteia – ca Început al Sfârşitului) – odiseea spiritului eliberat spre “strălucirea cerească” a Izbânzii-Învierii, a recuperării paradisiace – aducând aminte de Hritosul-Luciferul-Luceafărul eminescian, cel autosacrificat pentru izbânda cosmică a ANDROGINULUI SOLAR-PARADISIAC: “Drept în faţă, lucea tainic luceafărul , vestind răsăritul soarelui. Apostol îşi potrivi singur ştreangul, cu ochii însetaţi de lumina răsăritului. Pământul i se smulse de sub picioare. Îşi simţi trupul atârnând ca o povară. Privirile însă îi zburau, nerăbdătoare, spre strălucirea cerească, în vreme ce în urechi i se stingea glasul preotului:- Primeşte, Doamne, pe robul tău Apostol…Apostol…Apostol…” De observat triada reconfirmării apostolice – aducând aminte de triada reconfirmării apostolice a fostului lepădat-apostat Petru, pe care Hristos îl obligă să-şi repete de trei ori DA-ul iubirii – după ce pronunţase de trei ori NU-ul apostaziei…
Personajele centrale ale romanelor lui Rebreanu nu sunt, neapărat, Fericiţii – ci Căutătorii. Şi, deseori, Aflătorii de Absolut-Adevăr. Cei care, o viaţă-existenţă întreagă, aparent, vagabondează – în ascuns, însă, se pregătesc pentru Revelaţia – care, totdeauna (după calitatea râvnei spirituale a fiecăruia), vine, ca la Dismas, în ultima clipă; alteori, nu se-arată nimic. Unele dintre personajele rebreniene, Cavaleri ai Ultimei Clipe – pot fi numite Cuceritorii lui Rebreanu în Absolut – dar toţi, născuţi de Cetate ori Sat – devin Ţăranii-Iniţiaţii-Iluminaţii : Ion e Napoleonul-Ţăran asupra Pământului, Horia este Robespierre-ul-Ţăran, orăşeanul Apostol devine Răstignitul-Ţăranul Luminii, orăşeanul Puiu Faranga devine Ţăranul-Dansator al Ritmului Cosmic; chiar Solomia devine, întrucâtva, Ţăranca-Dobânditoare a Uitării Nirvanice. Iar Toma Novac – redevine Novacul – Ţăranul-Titan Cosmic al Iubirii: un Adeodatus al Mariei-Héléne – Muma Focului Cosmic.
Rebreanu, alături de autorul Baltagului, modifică radical datele scrierii şi citirii romanului românesc: de la Rebreanu-Sadoveanu încoace, nimic epic nu mai poate să rămână doar epic, dacă nu conţine şi germenii lirismului mitologic. Nimic nu mai este “poveste gratuită” – deci nu mai poate fi citită “liniştit”, dacă nu deţii cheile Cetăţii Sacre a Tuturor Poveştilor. A tuturor gândurilor şi râvnelor, nemăsurat de adânci, ale Omului. Cu alte cuvinte – romanul redevine Cartea Cărţilor – BIBLIA – în cel mai general şi profund sens. (De fapt, nimic nou sub soare: tot aşa erau construite epopeile antice şi medievale…). Iar cititorul este silit să se transfigureze într-un devot – mai domestic sau mai sălbatic, în funcţie de gradul său de Iniţiere Spirituală, într-o nouă epocă de evoluţie spirituală terestră: EPOCA MIHAELICĂ, a Schimbărilor Spirituale Radicale! Aceasta este, în opinia noastră, “modernitatea” autentică, de esenţă esoterică, de care poate fi “învinuit” Liviu Rebreanu. Dimpreună cu ceilalţi Doi Magi interbelici…Sadoveanu şi Mircea Eliade!

 

prof. dr. Adrian Botez
***

 

Categorii:CREDO, ESEU

Poezii de dragoste semnate de Nicolae Crepcia: Izvorul dragostei, Editura Ortopedia, Deva, 2014


dragostedragoste 001dragoste 005

Categorii:literature
%d blogeri au apreciat: