Archive

Posts Tagged ‘POEME’

Taina căderilor la Aurel Pop, între durere şi dorinţă


Între durere şi dorinţă

Deschide-ţi ochii
şi vezi
binele şi răul
şi mai vezi
pomul cel bun interzis
din care a muşcat
femeia
mi-a zis
nu-i fructul oprit
primesc un ghiont
şoptindu-mi ai fost amăgit
deschide-ţi un cont
pe facebook
între durere şi dorinţă
e un ok
şi suferinţă

Aurel Pop
Taina Căderilor, poezie, volum

Categorii:literature Etichete:

Poeme de Adrian Botez: psalmodieri în vârful MUNTELUI


PSALMODIERI ÎN VÂRFUL MUNTELUI
POET MĂRTURISITOR

(I)foc fără de pricìnă ori de reazem
foc al măririi şi întreg rodirii
foc respirat de îngerii clădirii
foc îngheţat pe culmile uimirii

trecând prin somn spre cumpăna privirii
în nevăzut întemeind fiindul
în nevăzut – Mireasmă-a Fericirii
întâiaşi dată contemplându-şi gândul

viu în tăceri – lumină negrăbită
în nori Tu contenind necontenirea
acelaşi mugur – firea şi nefirea

sub legi dezvăluind neîngrădirea
…doar către Tine – Duhu-mi se-umileşte
şi cântec neaflat silabiseşte
***

PSALMODIERI ÎN VÂRFUL MUNTELUI
(II)cu sânge scriu pe creier vii psalmodii
fiinţătoare dincolo de mine
precum e aurul căzut din rodii
însămânţând izvoare de lumine

îmi strâng la piept credinţa – unic strai
azvârl uitării toiul zvârcolirii
sunt cavaler al soarelui privirii
când amurgirile întemeiază rai

un vârf de munte este pisc de cântec
de-aceea m-am oprit – oprindu-mi lumea:
jertfesc minunea – pieptu-adânc mi-l sfârtec

în locul inimii îşi face templu harul
arhanghelii îmi pritocesc amarul:
beau vinul nemuririi – din genune!
***

CONTRAZICERI METAFIZICE

salcâmii se-apleacă
adânc – privind în mine – ca-ntr-o
ameţitoare fântână

păsările îi contrazic – vehement – şi
cântă – din afundul cerului – imnul
sfidării de mlaştini

greierii – de pe margini – cât mai mistic pitiţi între
ierburi – îi întărâtă – cu scandări
cavernoase – pe unii împotriva altora – astfel încât
până şi eu însumi pot – în sfârşit!
uita de mine – precum de-o carte
veche tare – scăpată sub patul pe care
stă – perfect întins şi
senin – Dumnezeu
***

PRICINAŞI

îmi frec – cotul meu de
cotul Morţii – până ies
flăcări

cu aceste flăcări între noi
venim – eu şi Moartea
pricinaşi – să ne împace
Dumnezeu
***

METEORI FUNEBRI

meteori funebri – frunze pârjolite
cad din piramidă – vatra de salcâmi:
cineva din ceruri – tiranii elite
dau poruncă aprig celorlalţi tărâmi

ghilotina – mistic – nu se mai opreşte
se cernesc văzduhuri – în tăceri supuse
valuri lumi se-nalţă – ceasul le-ocoleşte
în păduri mai cântă doar un cuc nebun

bocetul de păsări se preschimbă-n îngeri
se preschimbă-n nouri apele sălcìi
vin la nunta morţii greieri mii şi mii

‘şi rup broboade-n flăcări tufele de stele:
Tu – Matroz de Raze – vina mea o sângeri
faci un semn – şi Crucea arde între vele!
***

 

ADRIAN BOTEZ

Categorii:literature, POEMUL Etichete:
%d blogeri au apreciat asta: