Prima pagină > CARTEA > Meseria de copil în vremuri cu zmeu pe cer

Meseria de copil în vremuri cu zmeu pe cer


MESERIA DE COPIL

 

 

 

Poetul Eugen Evu şi colegul său Ion Urda din Hunedoara încearcă să redevină copii la o vârstă abruptă, scriind cartea de poezie „ Grădiniţa „ PRICHINDEL „ pentru noi e … un castel „ , carte apărută în cadrul colecţiei „ Biblioteca „ Provincia Corvina „, o carte de recitat şi colorat pentru cei mici din grădiniţe şi din familiile cu prichindei frumoşi.
De fapt grădiniţa „ Prichindel „ din Hunedoara a sărbătorit 55 de ani de existenţă în anul 2007, iar locuitorii Hunedoarei, stimulaţi de Consiliul Local şi de Primar, printre care şi poeţii consacraţi, au editat această carte, intrând în pielea de copil, reîntorcându-se, cei doi, Evu şi Urda, la vârsta copilăriei adevărate, cu bucurie, cu multă fantezie şi candoare, un efort plăcut de a te juca pentru cei curaţi la suflet, stăpânii castelului Prichindelul, în opoziţie cu stăpânii cetăţii, mai obosiţi şi mai stresaţi de evenimentele zilnice.
Eugen Evu, renunţând la poema profundă, se joacă, cu veselie şi descoperă un prichindel de 55 de ani, cerul înstelat, telefonul din iarbă, zmeul de hârtie, chiar şi un pisoi zburător, îşi pune ipoteza de a fi într-o nucă, de a aborda un computer vrăjit, sau de a privi la micul fermier.
Ion Urda iese din eseul social şi politic, scrie o solie cu pană de înger pentru prichindei şi redescoperă la rându-i o pisicuţă jucăuşă, un căţeluş orfan, un greieraş, floarea soarelui, o steluţă şi, parcă mai grav şi într-un fel mai serios – sângele lui Isus, ca motiv de obicei creştin pentru prichindelul care se doreşte … om mare ….
Această joacă a celor doi este uneori destul de serioasă, transmiţând un mesaj celor mici pentru o idee care să le lase posibilitatea de a fi şi oameni mari … la grădiniţă … cu bunicul sau bunica …
„ Cei mai mari părinţi din casă / Îmi fac viaţa mai duioasă … / Prin urmare poţi să zici: / – Două Mame, doi Tătici. „ – Eugen Evu: Părinţii şi bunicii mei.
„ Are-o vorbă tatăl meu: / „ Pâinea-i de la Dumnezeu ! „ / … Aş lucra, oricât de greu, / Dacă Bunul Dumnezeu / N-ar da holdei curcubeu, / Ploi şi soare, ca să crească / Floarea grâului cerească ! / Vezi, de –aceea-ţi spun mereu / – Pâinea-i de la Dumnezeu ! „ – Eugen Evu : Pâinea.

„ – Copilul meu, Isus cel Sfânt, / Născutul Maicii Preacurate, / A fost trimis pe- acest pământ/ Să şteargă- a lumii vechi păcate. „ – Ion Urda: Sângele lui Isus.
„ S-a lipit de pieptul meu / şi tot suspina mereu: / pe mămica lui cea bună / o călcase o maşină // – căţeluş cu ochi de tuş / nu mai plânge, boţ de pluş ! / De-acum, lasă, nu-i nimic / o să ai un nou tătic ! „ – Ion Urda: Căţeluşul orfan.
Cartea are o grafică asigurată de Radu Roşianu şi Paulina Popa, iar coperta compoziţia de Ion Urda şi grafica de Constantin Găină.
Cartea a fost atent editată, semn că autorii, de fapt un colectiv inimos din Hunedoara, au pus suflet şi pasiune într-un demers care lasă o pată de lumină în trecerea anilor, pentru că toţi am fost şi copii, unii chiar au rămas copii, iar alţii au pierdut ocazia de a se reîntoarce în curăţie şi credinţa de început …
Colectivul de autori are şi o epistolă pentru prichindei, la sfârşitul cărţii, întitulată „ Darul cărţii, darul inimii .. „ un mesaj care este poate unul de puritate şi idee care nu moarte, de fapt lumea este un basm prin care oamenii reînvaţă să zboare, iar copii au nevoie să viseze şi să se deprindă ca în viaţă să facă totul cel mai bine !
Prichindeii pot prinde talentul de a se juca într-un mod creativ, citind până la rupere această carte de inimă, într-o lume care ne îndeamnă pe toţi, mari sau mici, să consumăm produsul altora, până la deviaţie sau alienare, ori stres.
A fii creativ înseamnă a pricepe darul şi a accepta că lumea poate fi mai frumoasă şi prin jocul copiilor care învaţă să citească şi să coloreze o lume în alunecare spre gri …
După antologia poeţilor tineri din Hunedoara şi după antologia de poezie creştină „ Harfele harului „, această carte scrisă de un colectiv de oameni care au încercat să deprindă meseria de copil se adaugă unui efort de a păstra valorile spirituale ale zonei într-o zonă de interes şi de actualitate.
„ M-am rugat de tatăl meu / „ Hai să construim un zmeu ! „ / Din carton, din clei şi-o sfoară / În curând în ceruri zboară / Dus de vânt, zmeu nespus / Către nouri, tot mai sus / Gata – gata să mă salte / Până-n zările înalte / – Dac –aş fi mai mititel / Aş zbura şi eu cu el ! … „ – Eugen Evu : Zmeul de hârtie.

Aceasta este ideea pentru prichindel : deprinderea de a zbura …
Constantin Stancu

Haţeg, 09.09.2008

Anunțuri
Categorii:CARTEA
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: