DORCESCU


 

PENTRU VIZUALIZAREA DATI CLICK PE TITLU!

PORTRET DE SCRIITOR

 

Abisul ED- Abisul de lângă noi, opera scriitorului Eugen Dorcescu. Câteva cuvinte…

 

Eugen Dorcescu & Olimpia Berca – activitatea literara – 2009-2014 – foto&video&film Adriana Weimer https://www.youtube.com/watch?v=oAdyFG083H4&feature=youtu.be

afis lansare Nirvana

Eugen Dorcescu își anunță colegii și prietenii că lucrarea sa NIRVANA.
Cea mai frumoasă poezie, Ediție critică de Mirela-Ioana Borchin,
Editura Eurostampa, Timișoara, 2015, va putea fi obținută de la
Librăria Mihai Eminescu din Timișoara sau de pe site-ul
http://www.librarie.net.

Eugen Dorcescu – lansarea antologiei de poezie „NIRVANA” – UVT
Timisoara – 23 octombrie 2015 – foto & video 1-12 by Adriana
Weimerhttps://www.facebook.com/media/set/?set=a.1040594082639233.1073742861.100000659544298&type=1&l=b91ff11371
Eugen Dorcescu -lansarea antologiei NIRVANA -UVT Timisoara-23 10. 2015

https://www.google.ro/url?sa=t&rct=j&q=&esrc=s&source=web&cd=15&cad=rja&uact=8&ved=0CGEQFjAOahUKEwidz56b6-TIAhWEthQKHQOUC4o&url=https%3A%2F%2Fwww.youtube.com%2Fwatch%3Fv%3DL0qSjSqBX3Q&usg=AFQjCNGYrEeI2pE43CAqyNngDuVpg6jBsA&sig2=9mP7dkxFU95XndkhdWZWRw

 

O epopee lirică dedicată condiției umane!

https://www.academia.edu/25500968/_O_epopee_liric%C4%83_dedicat%C4%83_condi%C5%A3iei_umane_https://www.google.ro/url?sa=t&rct=j&q=&esrc=s&source=web&cd=2&cad=rja&uact=8&ved=0ahUKEwifg9eSqPLMAhVkJcAKHe8UB1EQFggmMAE&url=http%3A%2F%2Fwww.academia.edu%2F25500968%2F_O_epopee_liric%25C4%2583_dedicat%25C4%2583_condi%25C5%25A3iei_umane_&usg=AFQjCNFfA-pyv8zW8QytGLwrIeIaPxlB5w&sig2=8aJQREWb_MzdsGK3MlaZ0w&bvm=bv.122676328,d.bGs

 

https://www.academia.edu/25711452/Mirela-Ioana_Borchin_Visul_celtic_Eugen_Dorcescu_-_NIRVANA._cea_mai_frumoas%C4%83_poezie_

 

Constantin Stancu
Absenţa, o prezenţă cruntă

(Eugen Dorcescu, Nirvana, Timişoara: Editura Mirton, 2014)

Volumul de faţă este dens, declanşat de amărăciune, înţelepciune, durere, lacrimă nespusă. Mesajul se iveşte natural, pe două planuri, relaţia bărbat – femeie, relaţia om – Dumnezeu (El Shaddai/ Dumnezeul Cel Atotputernic).
Cele două planuri se întretaie, se completează, se luminează reciproc. Eugen Dorcescu este dedicat poeziei creştine, a definit esenţa unei astfel de opere bazată pe valorile creştine, a scris o profundă poezie creştină, a colaborat la traducerea Bibliei în ultima variantă acceptată oficial de Biserica Creştină Ortodoxă Română, o capodoperă în coordonarea lui Bartolomeu Valeriu Anania. Este unul dintre cei mai documentaţi scriitori contemporani şi în ceea ce priveşte teologia serioasă bazată pe cărţile Bibliei. Cunoaşte fenomenul în esenţele lui. De remarcat limbajul simplu abordat de poet, dar profund în mesaj, poemele nu au titlu, este un singur psalm compus din mai multe părţi legate între ele. Unele sunt datate, exactitatea fixează planul prezent pentru abordarea eternităţii care se deschide pentru cel iniţiat.
Nirvana este o stare specială, călătoria omului ajunge la limita fără de limite, nu se poate explica prezentul eternităţii acolo, nu sunt cuvinte. Cuvinte sunt neputincioase, o palidă amintire a locului numit pământ, a locului numit trup. În budism noţiunea defineşte o stare profundă, eliberarea de durere şi suferinţă, dobândită prin contemplare şi asceză. Sufletul se armonizează cu divinitatea, dobândeşte forma de repaos în lumină. În scrierile sale Apostolul Pavel descrie călătoria sa până la al treilea cer, fără să poată preciza dacă a fost în trup, sau fără trup, a auzit în rai cuvinte care nu se pot spune, cuvinte care nu este bine să le rosteşti (2 Corinteni 12: 2-5). Deşi Eugen Dorcescu apelează la o noţiune din filozofia indiană, poate şi pentru că noţiunea este bine asimilată de scriitori, de artişti în general, în titlul dat cărţii sale publicată în anul 2014, Nirvana (Eugen Dorcescu, Nirvana, Timişoara: Editura Mirton, 2014), valorile pe care îşi construieşte viaţa şi opera sunt creştine.
Poetul stabileşte de la început naraţiunea în câmpul literar, este o postbiografie şi a fost declanşată de un eveniment trist, decesul soţiei, Olimpia Berca în 30 octombrie 2014, importantă personalitate a literaturii contemporane.
Câteva teme în aceste poeme: unitatea omului în accepţia credinţei, bărbat-femeie (iş/isha, în ebraica veche), prezenţa fiinţei în aparentă absenţă cauzată de moartea necesară, Dumnezeu ca păstor al oamenilor, adevăratul conducător al istoriei şi al universului… Poetul apelează la termenii biblici în exprimarea literară, nu este loc de adaptări, e lecţia pe care a învăţat-o de la scribii care au transcris textul divin în curăţia inimii cu mii de ani înainte.
Poemele scrise de Eugen Dorcescu sunt psalmi, o prelungire a stilului abordat de autorii umani ai Scripturii, o literatură specială, inspirată, revelaţie particulară.
Dispariţia soţiei, jumătatea fiinţei, produce durere, mister, deschide o fereastră spre eternitate, este o lecţie dură pe care omul o primeşte de la Dumnezeu. E o prelungire a iubirii dincolo de moarte. Dar Dumnezeu are soluţii pentru a compensa dispariţia celeilalte jumătăţi, poetul apelează la psalm, la poezie. Volumul are un poem drept prolog, este datat decembrie 2011, un poem delicat, visul celor doi, bărbatul şi femeia, visul care le dă semnul destinului omenesc. Împletirea visului în fiinţele celor doi se face misterios, este repetat de trei ori, Dumnezeu a vorbit, nu face nimic fără să-şi anunţe aleşii… Numărul trei este simbolic şi reprezintă prezenţa divină conform normelor biblice.

Pierduţi fiind, ca-ntr-un abis,
În ziua sumbră şi vulgară,
Să nu te-ndurerezi, mi-ai zis,
Cu glas timid şi indecis,
Ce-ţi spun acum să nu te doară.
Dar am visat acelaşi vis
Azi-noapte, pentru-a treia oară (p.5).

Semnul este definitoriu, declanşează căutarea celor două jumătăţi, o călătoriei misterioasă, interesantă, irezistibilă. „Te căutam. Şi-mi petreceam/ Eternitatea căutând” (p.6). E forma de iubire dinamică în spaţiotimp.
Noua situaţie îl împinge pe bărbat în faţa Adevărului, este unul absolut, este întâlnirea cu Dumnezeu prin aparenta absenţă, este pipăirea eternităţii într-un spaţiotimp ascuns omului…
Călătoria nu este una obişnuită, este un dar dat omului, cuvintele sunt insuficiente şi limitate: „Zburam, cu aripi străvezii,/ Precum lumina în lumină” (p.5).
Evenimentul, zguduitor pentru om, afectează şi planul pământesc al bărbatului rămas să-şi ducă pe umeri crucea până la capăt. Evenimentele ulterioare, locurile, gesturile care apar, toate amintesc de femeia care a plecat. Legătura se consolidează în absenţă, sub presiunea absenţei, în lumina lui Dumnezeu. Aici este taina poemelor lui Eugen Dorcescu, pledoaria pentru smerenia omului în faţa lecţiilor date de Dumnezeu. Poetul nu se postează pe poziţia intelectualului obişnuit cu textele de înţelepciune, poziţie ades abordată în literatura română, pentru mulţi scriitori Dumnezeu este unul manipulabil, unul care se pliază pe ideile artistului, care acceptă jocul şi fantezia. Eugen Dorcescu îşi asimilează poziţia sa de om de pământ, e darul lui Dumnezeu Creatorul…, abia începutul…
„De ce m-a zămislit/ aşa/ Cel Sfânt?/ Un strop de duh şi-un/ munte de/ pământ…” (p.23).
Căutarea poetului pare sortită eşecului: „Iubita mea, de ce m-ai părăsit?/ Te caut peste tot, nu te-am găsit./ Te joci de-a infinitul infinit?” (p.26). Jocul acesta este doar iniţierea în starea ce urmează, relaţia continuă cu deschidere spre infinit… Bărbatul se simte vinovat de starea prezentă, de faptul că el mai este viu, că suferinţa îi atinge mintea, sufletul, poemele… Inima inimii exprimă partea cea mai profundă a fiinţei, sămânţa de lumină pusă de Cel Atotputernic / El Shaddai în muntele de pământ. „Adevărul cumplit/ până-n inima inimii mă/ săgetează:/ Cum mai pot să/ trăiesc,/ dacă tot ce-am iubit/ a murit?” (p.37).
Puterea relaţiei, în noua situaţie, vine dintr-o dimensiune divină, sub imperiul spiritului etern, tristeţea copleşeşte pe cel viu, ziua nu are dimensiunile bucuriei, totul pare fără valoare, dar există semnul prezenţei femeii în cealaltă dimensiune apropiată: „Începe-o zi sinistră, ca un hău./ Sunt dincolo de bine şi de rău./ Un porumbel la geam: E duhul tău?” (p.44). Răspunsul este plenar, cuvinte şi-au epuizat energia, porumbelul este semnul divin al autorităţii lui Dumnezeu pentru om, fie în viaţă, fie în cealaltă dimensiune, care sunt despărţite printr-o prăpastie, deocamdată…

Ultimul poem dezvăluie tragedia omului de pământ, care şi-a pierdut Raiul din cauza păcatului, a erorilor, a greşelilor. Revelaţia este dovada că există o stare viitoare pentru cei doi, bărbat-femeie, dincolo de aparenţe, dar revelaţia produce durere pentru cel rămas singur în muntele său de pământ…

Absenţa e-o prezenţă negativă,
E-un gol, o aşteptare, o latenţă.
E moarte şi viaţă, deopotrivă –
Chiar Domnul, pentru simţuri, e-o absenţă.
De neatins fiind, şi nevăzută,
Asociind realităţi contrare,
Absenţa naşte jale şi frustrare
Şi-un gând de neputinţă absolută.
Ne-existând, nu poate să se-ascundă.
Ne-existând, nu-şi neagă evidenţa.
Egale-i sunt teroarea şi clemenţa…

Absenţa e-o prezenţă mult mai cruntă,
Mai greu de îndurat decât prezenţa (p. 51, coperta ultimă).

Această lecţie pregăteşte omul pentru o relaţie mult mai profundă, relaţia cu Dumnezeu. El se întoarce acasă, în alt cort, cum scrie Apostolul Pavel în epistolele sale…
Iubirea este cea care dă valoare omului, iubirea leagă cele două planuri, ea leagă oamenii, este semnul că eternitatea este o realitate mult mai profundă decât este în primul plan al vederii cu inima:
„Te-am iubit când/ erai trup şi sânge/ şi duh./ Te iubesc şi cenuşă” (p.46).

 

d93a4-eugendorcescu_medium_006 Eugen_Dorcescu-Tsunami eugen dorcescu poe EUGEN DORCESCU 1 EUGEN DORCESCU 2 Eugen Dorcescu Eugen Dorcescu tânărdorcescu

ED 16

Etern, intr-o eterna noapte-zi e-mail, click pentru lectură!!

 

 

CALATORIA CALATORIA 2olimpia_berca_1_0

teneriffe

 

tenerife

Dorcescu Literatura Eugen_Dorcescu_-_Curriculum_vitae EUGEN DORCESCU, CALATORIE IN ABIS

 

Eugen Dorcescu

Din amintirile unui scrib. Cum am lucrat la Versiunea Bartolomeu Valeriu Anania a Sfintei Scripturi

Biografia mea literară, drumul meu în viaţă şi în literatură – aşa cum sunt ele şi atâta cât sunt – au întâlnit, la anume răspântii, o seamă de personalităţi, pe care, aş înclina să cred, le-a rânduit acolo Providenţa. Debutul în revistă (“Luceafărul”, Bucureşti, 1971) mi-a fost vegheat de Alexandru Philippide, Ştefan Bănulescu şi Cezar Baltag. Cel editorial (Cartea Românească, Bucureşti, 1972) – de Marin Preda, Mircea Ciobanu şi Mihai Gafiţa. Receptarea creaţiei mele, în exegeza românească, îi datorează enorm Profesorului Virgil Nemoianu, geniului său hermeneutic. Iar dincolo de hotarele ţării (cu deosebire în lumea hispanică), poezia mea este cunoscută graţie unor confraţi de gust şi de talent, ce s-au silit fie a o traduce (Rosa Lentini, Coriolano González Montañez), fie a o include în prestigioase antologii şi a o comenta (reputaţii scriitori şi profesori Andrés Sánchez Robayna şi Jaime Siles, poetul şi pictorul Fernando Sabido Sánchez, autor al unei monumentale enciclopedii de poezie universală contemporană etc.).

Toate acestea – la un palier precumpănitor estetic. Cât despre domeniul strict spiritual, am avut şansa de a mă afla, nu puţină vreme, în preajma unor ierarhi iluştri: Părintele Nicolae Corneanu, Mitropolit al Banatului, şi Părintele, de pioasă aducere-aminte, Bartolomeu Valeriu Anania, Mitropolit al Vadului, Feleacului şi Clujului.
Aşadar, ca om şi scriitor, mă pot considera fericit.

*
Pe Părintele Bartolomeu Valeriu Anania l-am cunoscut numai în duh. Nu ne-am întâlnit niciodată faţă către faţă. Ceea ce nu ne-a împiedicat – ci, poate, dimpotrivă – să comunicăm profund şi esenţial. Am corespondat, ne-am dăruit cărţi, am purtat repetate convorbiri telefonice. Şi, mai presus de toate şi de orice, am trudit împreună (mă încumet a zice), dar în măsuri mult diferite, fireşte, la ediţia din 2001 a Sfintei Scripturi – Biblia sau Sfânta Scriptură, Ediţie jubiliară a Sfântului Sinod, Versiune diortosită după Septuaginta, redactată şi adnotată de Bartolomeu Valeriu Anania, Arhiepiscopul Clujului, sprijinit pe numeroase alte osteneli.
*
Între aceste “numeroase osteneli” se înscrie şi modesta-mi slujire. Este punctul cel mai înalt al muncii mele de editor, la fel cum, pe de altă parte, stihuirea Psalmilor, a Ecclesiastului, a Pildelor şi a Rugăciunii regelui Manase alcătuiesc rodul cel mai de preţ al carierei mele literare. Părintele Bartolomeu a tălmăcit şi comentat – cu harul său şi cu erudiţia sa – textul sacru; eu am hărnicit (alături de alţii) la corectură şi la revizia finală.

*
Dar iată cum a început totul.
În 1993, chiar înainte de Paşti, am publicat ediţia I a Psalmilor în versuri, la Editura Excelsior, Timişoara. Îndată după imprimare, am trimis câte un exemplar Prea Fericitului Părinte Patriarh Teoctist, Înalt Prea Sfinţiei Sale Părintelui Mitropolit Nicolae, precum şi Înalt Prea Sfinţiei Sale Părintelui Mitropolit Bartolomeu. Am primit, la scurt timp, scrisori de felicitare şi de mulţumire. Tot în 1993, am cumpărat, de la standul Catedralei Mitropolitane din Timişoara, Noul Testament, ediţie de probă, izvodită de Părintele Bartolomeu, în vederea versiunii integrale a Sfintei Scripturi, după cum suntem înştiinţaţi în Nota asupra ediţiei: “Potrivit unei vechi tradiţii, această primă tipărire se consideră ediţie de probă. Observaţiile (motivate filologic şi teologic) vor fi mai mult decât binevenite, în vederea unei ediţii ulteriore îmbunătăţite, ca şi pentru pregătirea Bibliei integrale în noua versiune” (p. IX). Am citit textul, am găsit un număr de scăpări, le-am corectat, dar – de ce, oare? – nu am avut curajul să le semnalez.
*
După patru ani, în 1997, am tipărit, la Editura Marineasa, din Timişoara, ediţia a II-a, revăzută şi adăugită, a Psalmilor în versuri. Un exemplar a luat drumul Clujului. Mi s-a răspuns cu: Valeriu Anania, File de acatist, Editura Arhidiecezană, Cluj, 1996 (“Poetului Eugen Dorcescu, cu mulţumiri pentru Psalmii în versuri. V. Anania – Bartolomeu al Clujului – martie 1997”). În acelaşi an, şi tot la Editura Marineasa, am publicat, premieră, aş zice absolută, în cultura noastră, Ecclesiastul în versuri. Însemnările mele din vara lui 1997 îmi reîmprospătează memoria: Ecclesiastul în versuri a plecat spre Cluj-Napoca, spre Părintele Bartolomeu, în august 1997. A urmat scrisoarea de confirmare a primirii.
Şi fluviul vremii şi-a continuat curgerea.
*
Momentul crucial al conlucrării noastre, şi al întâlnirii noastre în spirit, se leagă de apariţia, în 1998, a Pildelor în versuri (de asemenea la Editura Marineasa). Atunci, ca răspuns la darul noii mele stihuiri, mi-a venit de la Cluj-Napoca Psaltirea. Versiunea Bartolomeu Valeriu Anania, însoţită de o succintă dedicaţie: “Poetului Eugen Dorcescu, cu mulţumiri pentru Pildele în versuri. Bartolomeu al Clujului. Iunie 1998”.
Am purces numaidecât la studiul Psalmilor şi al comentariilor infrapaginale. Şi, cum se întâmplă, când e vorba de o ediţie de probă, am descoperit mai multe erori tipografice. Le-am notat şi, după câteva zile de ezitare, le-am pus într-un plic, alăturându-le o misivă în care îl rugam pe Părintele Bartolomeu să-mi ierte îndrăzneala, să nu se supere din pricina acestor corecturi, dar m-am considerat dator, în calitatea mea de scriitor, de editor şi, mai cu seamă, de creştin, să-i aduc la cunoştinţă că textul este susceptibil de unele ameliorări filologice. Răspunsul a fost prompt şi categoric: nici pomeneală de supărare! Ca un desăvârşit cărturar ce era, Părintele îşi exprima gratitudinea că am citit cu atâta atenţie Psaltirea. Înţelesese, din primul moment, de atunci, din 1993, că iubesc Scriptura şi că mă străduiesc să-i cuprind şi să-i aprofundez mesajul – o va spune, de altfel, răspicat, în 2003, când a binevoit să însoţească volumul meu antologic Biblice (în care am pus laolaltă Psalmii în versuri, Ecclesiastul în versuri, Pildele în versuri şi Rugăciunea regelui Manase) cu o recomandare pe Coperta a IV-a*. Implicit – şi explicit – mă încuraja să stărui.
*
Din acea clipă au început să-mi sosească, una după alta, cărţile profetice, sapienţiale şi poetice ale Bibliei, “întocmite – aflăm, de fiecare dată, din Nota asupra ediţiei – prin metoda comparativistă…în osteneala de a restaura prezenţa şi autoritatea Septuagintei în tradiţia biblică ortodoxă (românească)”. Astfel, în anul 1998, am primit Cântarea Cântărilor (“Poetului Eugen Dorcescu şi iubirii sale pentru limba română, cu îmbrăţişare. Bartolomeu al Clujului. August 1998”) şi, cred, Cartea lui Iov (apărută la Editura Anastasia, fără an). În 1999 – Cartea profetului Isaia (“Domnului Eugen Dorcescu, cu cele mai bune doriri. Bartolomeu al Clujului”) şi Cartea profetului Ieremia (“Domnului Eugen Dorcescu, din toată inima. Bartolomeu al Clujului”), în 2000 – Cartea profetului Iezechiel, Poezia Vechiului Testament (“Domnului Eugen Dorcescu, cu repetate mulţumiri pentru sprijinul filologic, omagiu. Bartolomeu al Clujului. Mărţişor 2000”), în 2001 – Cartea profetului Daniel şi ale celor doisprezece profeţi mici (“Domnului Eugen Dorcescu, cu cele mai bune doriri. Bartolomeu al Clujului. Ianuarie 2001”). După ce intram în posesia unei cărţi, începeam de îndată lectura, identificam eventualele greşeli, le notam şi, când isprăveam, îi expediam Părintelui lista cu ceea credeam că se cere remediat.
*
Şi a treia etapă. Joi, 27 iulie 2000, am expediat la Cluj un set de corecturi la Cartea profetului Ieremia. După aproximativ trei săptămâni, are loc un foarte important eveniment, legat nemijlocit de această secţiune a Cărţii Sacre. Transcriu, din vechile mele însemnări, acel memento: “…ieri…la prânz, poşta mi-a adus, de la Părintele Anania, Cartea lui Iezechiel şi un volum al său (Valeriu Anania, Dincolo de ape. Pagini de jurnal şi alte texte, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2000: ‘Poetului Eugen Dorcescu, cu îmbrăţişare colegială. Valeriu Anania. August 2000’), plus o scrisoare. În cuprinsul scrisorii, Părintele Bartolomeu îmi mulţumeşte pentru observaţiile la Ieremia, se declară foarte impresionat de ‘acribia’ mea şi îmi propune să fac eu corectura ultimă (BT-ul) la întregul text al Bibliei…” (Sâmbătă, 19 august 2000).
Am căzut pe gânduri. Era o mare cinste, însă, concomitent, o mare răspundere. O piatră de încercare. Şi, tocmai de aceea, era cu neputinţă să refuz.
Drept consecinţă, după cum găsesc în aceleaşi note, luni, 21 august 2000, ”în zori, am fost la poștă, să-i trimit părintelui Anania o epistolă (îi mulțumesc pentru cărți: Iezechiel și cea semnată de Dânsul și îi spun că accept colaborarea…)”.
*
De fapt, colaborarea începuse de mult (acum dobândea limpezime, conştiinţă de sine, statut), debutase cu acea primă parcurgere a Psaltirii. Și a continuat, cu fiecare carte biblică ce-mi parvenea de la Cluj. După această clarificare a perspectivei, având lângă mine o mare parte din text, am reluat, și mai atent, în orizontul corecturii ultime, pagină cu pagină, șir cu șir, notă cu notă, Sfintele Scripturi. Iată ce adăugam în Jurnal, la data de 11 ianuarie 2001 (Joi): ”Azi am primit de la Părintele Bartolomeu Cartea lui Daniel și ‘prorocii mici ‘, o agendă, un calendar, o felicitare. Toate într-un plic. Îmi scrie că, până în mai-iunie, Biblia va fi gata pentru tipar. Aștept, deci, să-mi vină textul la BT”. Iar la 4 martie 2001 (Duminică): ”Azi am terminat de (re)lecturat (și de corectat) Iezechiel, ceea ce înseamnă că tot ce am eu aici din versiunea Părintelui Anania a Bibliei e străbătut (poate doar Plângerile lui Ieremia să fi rămas cu o singură lectură). Acum aștept o veste de la Cluj”. Sau, luni, 19 martie 2001: ”spre seară, am pregătit un plic pentru Părintele Bartolomeu (volumul meu de poezie, recent apărut, Exodul, ca dar la împlinirea celor 80 de ani, în 18 martie – ‘coincidență semnificativă’, i-am scris, după spusa lui Jung – dat fiind că eu am aceeași zi de naștere, și o felicitare…”).
*
În fine, reper decisiv, joi, 17 mai 2001, la ora 13,30, prin priori-post, mi-a intrat pe uşă Pentateuhul. Peste cinci zile, marți, 22 mai, la ora 8 dimineața, m-a sunat Părintele Bartolomeu și am vorbit îndelung. Luni, 28 mai 2001, am expediat textul revizuit. Reproduc o notiţă din 30 mai 2001 (înainte de o călătorie în Germania şi Belgia): ”Nădăjduiesc să ajungă azi la Părintele Bartolomeu corectura Pentateuhului…Iar la întoarcere – cum îmi spune Părintele – voi primi Cărțile istorice”.
*
Așa s-a întâmplat. În septembrie, eram încă adâncit în lectură. Cărţile au venit, mi-au pus la încercare privirea, priceperea şi condeiul, după care s-au întors, primenite, alipindu-se una alteia, spre a întocmi, sub ochiul savant şi inspirat al Părintelui Bartolomeu, Marea Carte. Am lucrat mult, cu bucurie, cu spor şi cu folos, şi munca noastră s-a încheiat cu bine.
*
În vara lui 2002, am avut dinainte, proaspăt tipărit, un exemplar din monumentala ediție 2001 a Sfintei Scripturi, purtând pe prima filă, în dreapta, sus, înveşmântate în caligrafia bine cunoscută mie, următoarele slove: ”Domnului Eugen Dorcescu, cu mulțumiri pentru prețioasa colaborare la alcătuirea acestei cărți. Bartolomeu. August 2002”.

Îşi poate dori un scrib mai mult decât atât?

După cum am mărturisit, versificând (stihuire interpretativă), demult, în 1998, o doxologie din Pilde:
Puternic turn e Numele divin,
Spre care drepţii şi-nţelepţii vin.
Primeşte-ne, sub ziduri, şi pe noi,
Căutătorii vremii de apoi,
Pe noi, robiţi celestelor comori,
Ai slovei fantomatici slujitori ;
Primeşte-ne, să ne adăpostim,
S-agonizăm, noi, bieţii sopherim** ,
Sub scutul Tău etern, Iah Elohim !
( 18,10 )

_

_________
* (Poetul Eugen Dorcescu e un scriitor familiarizat cu Sfânta Scriptură şi, implicit, cu poezia ei. Dacă multor condeieri ai literaturii noastre Biblia le-a fost doar o sursă de inspiraţie sau le-a oferit teme lirice, autorului de faţă îi stă ca o pecete pe inimă – ca să-l citez pe Solomon – , ceea ce-i conferă, pe lângă prestigiul literar, şi o aură de nobleţe spirituală. Cu ani în urmă, aveam în mână Psalmii versificaţi de Eugen Dorcescu. O “Psaltire în versuri”, mi-am zis, e un non-sens, de vreme ce însuşi originalul ebraic, urmat de cel grecesc, este o carte de poeme în înţelesul adevărat al cuvântului, alcătuite după canoanele artei poetice a timpului. Încercări de acest fel se mai făcuseră la noi, unele mai modeste decât altele, deşi (sau poate tocmai pentru că) tradiţia îl avea în frunte pe Dosoftei. Am deschis cartea, am citit primele pagini şi de îndată mi-am dat seama că autorul – un mare meşteşugar al stihului învăţat să zboare cu aripile larg deschise – nu se mulţumeşte să versifice textele biblice, ci le re-creează la măsura limbii române contemporane şi la dimensiunile talentului autentic al unui scriitor modern. Eugen Dorcescu a continuat să publice câteva volume de acelaşi gen. Iată că, acum, ni le oferă pe toate la un loc, în cartea de faţă, pe care le-o recomand cititorilor cu bucurie şi încântare.

19 septembrie 2003 VALERIU ANANIA)

**sopherim = scribi (ebr.). (Eugen Dorcescu, Biblice, Editura Marineasa, Timişoara, 2003, p. 194).

1 Decembrie 2012

Învierea, Timişoara, 10 (544), aprilie 2013; Naţiunea, Bucureşti, 28 mai 2013

Eugen Dorcescu – lansarea antologiei de poezie „Nirvana – cea mai frumoasă poezie” – 16 noiembrie 2015 – organizator: Biblioteca Municipală Lugoj – video1-8 & foto by Adriana Weimer

Eugen Dorcescu – lansarea antologiei de poezie „Nirvana” -16 11 2015- Lugoj -video1 Adriana Weimer

Eugen Dorcescu – lansarea antologiei de poezie „Nirvana”…
View on youtu.be Preview by Yahoo

 

Eugen Dorcescu – lansarea antologiei de poezie „Nirvana” -16 11 2015- Lugoj -video2 Adriana Weimer

Eugen Dorcescu – lansarea antologiei de poezie „Nirvana”…
View on youtu.be Preview by Yahoo

 

Eugen Dorcescu – lansarea antologiei de poezie „Nirvana” -16 11 2015- Lugoj -video3 Adriana Weimer

Eugen Dorcescu – lansarea antologiei de poezie „Nirvana”…
View on youtu.be Preview by Yahoo

 

Eugen Dorcescu – lansarea antologiei de poezie „Nirvana” -16 11 2015- Lugoj -video4 Adriana Weimer

Eugen Dorcescu – lansarea antologiei de poezie „Nirvana”…
View on youtu.be Preview by Yahoo

 

Eugen Dorcescu – lansarea antologiei de poezie „Nirvana” -16 11 2015- Lugoj -video5 Adriana Weimer

Eugen Dorcescu – lansarea antologiei de poezie „Nirvana”…
View on youtu.be Preview by Yahoo

 

Eugen Dorcescu – lansarea antologiei de poezie „Nirvana” -16 11 2015- Lugoj -video6 Adriana Weimer

Eugen Dorcescu – lansarea antologiei de poezie „Nirvana”…
View on youtu.be Preview by Yahoo

 

Eugen Dorcescu – lansarea antologiei de poezie „Nirvana” -16 11 2015- Lugoj -video7 Adriana Weimer

Eugen Dorcescu – lansarea antologiei de poezie „Nirvana”…
View on youtu.be Preview by Yahoo

 

Eugen Dorcescu – lansarea antologiei de poezie „Nirvana” -16 11 2015- Lugoj -video8 Adriana Weimer

Eugen Dorcescu – lansarea antologiei de poezie „Nirvana”…
View on youtu.be Preview by Yahoo

 

https://www.facebook.com/media/set/?set=a.1049111725120802.1073742884.100000659544298&type=1&l=88a2fe90e6

 

  1. 5 Iunie 2015 la 20:54

    Sensibilitae, inefabil și profunzime! Respect! Ave!

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: