Archive

Posts Tagged ‘LITERATURA’

Tom Clancy, scriitor american, a murit, la vârsta de 66 de ani!


Tom Clancy, scriitor american, a murit, la vârsta de 66 de ani, intr-un spital din Baltimore, după ce a fost bolnav o perioada scurta din timp.

Apoi, 17 din romanele sale au fost pe primul loc in lista de bestselleruri americane, inclusiv cel mai recent roman al sau, „Threat Vector”, lansat la sfârșitul anului trecut.
Cărţile scrise de Tom Clancy au fost adaptate in filme de mare succes la Hollywood.
Iată aceste cărţi cu impact: „Patriot Games”, „The Hunt for Red October” si „Clear and Present Danger”.

Alături de John Grisham, Tom Clancy a vândut doua milioane de exemplare dintr-un roman – „Pericol iminent” – chiar de la primul tiraj.

Categorii:literature Etichete:,

Filiala Alba-Hunedoara a Uniunii Scriitorilor din România a acordat premiile pentru cărţile apărute în anul 2012!


Premiile Filialei Alba-Hunedoara a Uniunii Scriitorilor din România pentru cărţile apărute în anul 2012.

Evenimentul a avut loc la Restaurantul „Cetate” din Alba-Iulia în data de 05.07.2013.

Preşedintele Uniunii Scriitorilor din România – Filiala Alba Hunedoara, binecunoscutul poet şi critic literar Aurel Pantea, împreună cu scriitorul Mircea Stâncel, au prezentat premiile acordate scriitorilor din filială pentru cărţile apărute, după cum urmează:
Premiile revistei Discobolul pe anul 2012 au fost oferite pentru:
1. Premiul pentru poezie, ex aequo, Virgil Todeasă
2. Premiul pentru Poezie, ex aequo, Gheorghe Dăncilă
3. Premiul pentru Proză, Constantin Blănaru
4. Premiul pentru Critică literară, Gabriela Chiciudean
5. Premiul pentru Eseu, Ioan Nistor.
Premiile filialei Alba-Hunedoara a Uniunii Scriitorilor Români pentru anul 2012:
1. Premiul Opera Omnia, ex aequo, Dumitru Hurubă
2. Premiul Opera Omnia, ex aequo, Ion Buzași
3. Premiul Cartea Anului, ex aequo, Silvia Beldiman
4. Premiul Cartea Anului, ex aequo, Nicolae Crepcia
5. Premiul pentru Debut, Emilia Faur
6. Premiul special pentru Carte de teologie şi filosofie, Gheorghe Remete
7. Premiul special pentru teatrologie, Ironim Muntean
S-au acordat diplome precum şi premii în bani, în limita posibilităţilor de moment.
Cu ocazia evenimentului s-au distribuit scriitorilor prezenţi numărul pe lunile aprilie-mai-iunie 2013 a revistei Discobolul.
Premianţii au subliniat importanţa momentului, prin cuvintele lor punctând emoţionaţi temele cărţilor premiate.
Domnul Aurel Pantea a ţinut să menţioneze faptul că operele scriitorilor din filială se bucură de aprecierea criticilor şi iubitorilor de literatură din ţară şi străinătate.

Categorii:literature Etichete:

Ioan Scorobete şi Ţara Haţegului


Întoarcerea fiului risipitor în Ţara Haţegului

Scriitorul Ion Scorobete a lansat volumul de poezii, în ediţie bilingvă (română şi franceză), Circumferinţa hardului gri, în data de 3 iulie, la Muzeul Ţării Haţegului, din oraşul Haţeg, carte apărută la Editura Eurostampa, Timişoara -2013.
La eveniment au participat mai mulţi iubitori de poezie şi frumos, precum şi scriitori din judeţul Hunedoara sau din ţară: Radu Igna, Gligor Haşa, Eugen Evu, Ion Urdă, Dumitru Hurubă, Lucian Alexiu, Ioan Barb, Raul Constantinescu, Constantin Stancu, Aurelian Sârbu şi alţii.
Directorul Casei de Cultură Haţeg, domnul Cristinel Bătrâncea a fost o gazdă primitoare şi a prezentat evenimentul, încercând să modereze pasiunea scriitorilor pentru poezie şi pentru frumos, un demers destul dar greu pentrucă fantezia acestora e greu de stăpânit. A fost asistat de Grec Sâmu, custodele muzeului şi pasionat de arta populară din Ţara Haţegului, iar domnul Demian Viorel, viceprimar al oraşului a participat cu evident interes la această manifestare, girând interesul administraţiei locale pentru faptele de cultură din ţinut.
Lucian Alexiu a prezentat pe larg opera scriitorului Ioan Scorobete, a pus accentul pe originalitatea acestuia şi pe munca desfăşurată pentru aducerea la lumină a fenomenului Traian Vuia, erou al romanului scris de sărbătorit, Zbor interior.
Poet şi prozator, Ion Scorobete s-a născut la 26 mai 1947 în satul Meria, (Hunedoara), macat ca născut în Ţara Haţegului. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România.
Autorul s-a prezentat pe scurt, înţelegând că haţeganii vor recunoaşte în el un reprezentant de seamă al Culturii de Haţeg.
După absolvirea ciclului gimnazial la Scoala generală din Densuş (1961), urmează cursurile unor licee la Hunedoara (1965-1967) şi Făget (Timiş, 1969-1971). Absolvent al Şcolii speciale de biblioteconomie (Bucureşti, 1971-1973).
Este licenţiat al Facultăţii de Drept a Universităţii Bucureşti.
Ion Scorobete a prezentat pe scurt colaborările sale la revistele “Orizont”, “Luceafărul”, “Poezia”, ”Familia”, “Tribuna”, “Convorbiri literare”, “Banat”(Lugoj), “Reflex”, “Argeş”, “ProSaeculum”, “Astra”, “Steaua”, “Scrisul Românesc”, “Nord Literar”, “Dacia literară“, “Signum” (Dresda, Germania) etc.
Şi-a reamintit de anul debutului, versuri sub pseudonimul Romulus Mitu-Meria în revista “Orizont” (1973).
A menţionat cărţile publicate: Baricada cu îngeri. Poeme, Timişoara, 1994; Dragoste şi alte păsări de pradă. Poeme, Timişoara, 1996; Ziua tip vagon. Poeme, Timişoara, 1997; Cavalerul după-amiezii. Roman, Timişoara, 1998; Noaptea orgoliilor. Roman, Timişoara, 1999; Biblioteca de zgomote. Poeme, Iaşi, 2000; Pădurile celeste. Poeme, Deva, 2003; Îngerul de faianţă. Roman, Timişoara, 2004; Zbor interior. Roman, Timişoara, 2006; Mierea de pelin. Poeme, Timişoara, 2007; Îmblânzitorul de sfere, Poeme. Timişoara, 2008; Imperiul mărunt. Poeme, Timişoara, 2010; Elemente de contur. Poeme, Cluj-Napoca, 2011; Exerciţii de singurătate, volum bilingv romano-albanez, Bucuresti, 2011; Trup si suflet, antologie poetica bilingva (albaneza-romana), traducere Baki Imeri, Bucuresti, 2012
A ţinut să precizeze că este membru activ şi a înfiinţat fundaţia culturală “Traian Vuia”, a editat corespondenţa inventatorului român, precum şi un volum de eseuri despre viaţa şi creaţia lui Traian Vuia, opera acestuia făcând obiectul unui studiu al cărui rezultat este şi trilogia Decolarea, din care a apărut volumul “Zbor interior”.
Ioan Scorobete a ţinut să promită celor prezenţi că în anul următor va apărea un nou volum despre marele român Traian Vuia.
În stilul caracteristic, Dumitru Hurubă a ţinut să facă un portret agreabil al omului şi scriitorului Scorobete, punctând cu umor geografia unei opere originale. Eugen Evu, în intervenţia sa a pus accentul pe cultul prieteniei la acest scrib de Haţeg, evidenţiind multe din evenimentele la care au participat, mai ales Tabăra de creaţie de la Lunca Cernii, locul unde s-a format ca om şi artist Scorobete, nume semnificativ pentru locuitorii Ţării Haţegului. Un loc „altar”, termen care depăşeşte sensul mundan şi imediat al cuvântului.
Scriitorul Gligor Haşa a făcut o scurtă prezentare a familiilor care au dominat viaţa socială şi culturală din acest ţinut mirific al României, menţionând şi marea familie Scorobete.
La finalul manifestării Ioan Scorobete a dat autografe, s-a întreţinut cu iubitorii de poezie, a admirat exponatele din Muzeul Ţării Haţegului, reamintindu-şi de anii copilăriei.
Iancu Badiu, pasionat de cultura de Haţeg a făcut fotografii şi a notat evenimentul pentru o viitoare carte despre oraşul de la poalele Muntelui Retezat.
Ioan Urdă a dedicat o epigramă scriitorului, creionând cu umor întâmplările petrecute anii anteriori la Tabăra de Creaţie din Lunca Cernii. Într-o atmosferă destinsă şi luminoasă, Ioan Scorobete s-a despărţit cu greu de cei prezenţi, promiţând o reîntoarcere la matcă, reîntoarcerea fiului risipitor în Ţara Haţegului.
Eugen Evu, a ţinut să menţioneze semnificaţia hardului gri – creierul artistului, labirintic implicat în cunoaşterea prin poezie…

A consemnat Constantin Stancu
Fotografii transmise de Dumitru Hurubă, realizate de A. Sârbu jr.

IMG_0046

Foto: Dumitru Hurubă prezentândul pe Ioan Scorobete. Se pot vedea: Constantin Stancu, Cristinel Bătrâncea, Lucian Alexiu, Ioan Scorobete, Eugen Evu.

IMG_0006

Imagine din Muzeu Ţării Haţegului, custode Grec Sâmu.

Categorii:literature Etichete:

Ioan Scorobete şi poezia sa la Haţeg în 03.07.2013! Poezia răsare din pământ la Haţeg!


scorobete

 

 

 

Scriitorul Ion Scorobete va lansa un volum de poezii, în ediţie bilingvă( română şi franceză), în data de 3 iulie, la Muzeul Ţării Haţegului, din oraşul Haţeg.

Evenimentul este dublat de înfiinţarea centrului pentru proiecte culturale Atelierul de restaurare.

Vor participa la eveniment reprezentanţi ai I.C.R. Banat- Crişana, prozatori, poeţi şi critici literari din Timişoara, Sibiu, Cluj, Hunedoara, Alba.

Vine cine iubeste poezia, arta!

Invitaţia este deschisă!

Categorii:literature Etichete:

Cenaclul de luni la moartea poetului… Puţină adrenalină în istoria literară, vorba lui Daniel Pişcu!


În seara zilei de 3 martie 1977, nimic nu prevestea ce avea sa se întâmple in Romania doar o zi mai târziu, la ora 21:22, in urma unui cutremur năucitor care a durat aproape un minut şi a făcut victime. Cu o seara înainte, așadar, mai mulți studenți de la filologie şi filozofie, dar şi de la Politehnica sau construcții, s-au adunat sa-şi citească propriile texte literare, să le asculte pe ale altora, să discute şi să hotărască împreuna daca era cazul ca respectivii sa continue sau să abandoneze creaţia. Împreuna cu ei s-a aflat şi Nicolae Manolescu (azi preşedinte USR), critic literar, profesor la Facultatea de Litere a Univerşităţii din București. Doi tineri care au citit in seara de 3 martie 1977 se numesc Calin Vlaşie şi Vaşile Poenaru. Grupul şi întâlnirile care au urmat după au intrat in istorie şi au ieșit din istorie cu numele de Cenaclul de Luni. Sala in care s-a ținut prima ședința n-a mai trăit decât o zi, adică până la cutremur, când studentul Calin Vlaşie, doritor de glorie literara, se afla in tren. Benefică ideea lui Radu Calin Cristea, şi el student, de a-l convinge pe profesorul Manolescu sa tina cenaclul joia, şi nu vinerea. Criticul care a încurajat tinerii să îndrăznească să scrie liber, să-şi caute identitatea dincolo de formulele acceptate şi uzate, să-şi facă o oaza in desertul decupat de cultura oficiala a momentului, adică cea permisa de partidul stat. Cenaclul de Luni a format în timp, șase ani de ședințe, ținute în diferite locuri, incluşiv la Clubul CFR, de pe Calea Griviței, s-a edificat o generație numita generaţia 80, în care au stat împreună tinere speranțe, ulterior confirmate, cu personalităţi diferite. Enumerăm: Doru Mareș (secretar al Cenaclului şi inițiator al lui, împreuna cu Radu Calin Cristea), Mircea Cărtărescu, Florin Iaru, Ioan Groșan, Traian T. Coșovei, Alexandru Mușina, Ioan Bogdan Lefter, Augustin Fragila, Calin Vlaşie, Radu Sergiu Ruba, Marius Oprea, Daniel Pişcu, Ion Stratan, Mariana Marin, Mircea Nedelciu, Gheorghe Crăciun, Dan Goanța, Ioan Lăcusta, Radu G. Țeposu,etc. Dar cărţile lor au rămas, sunt raftul de sărbătoare a literaturii române, cărţile care au schimbat istoria literară şi au marcat conştiinţe.
Lunediștii au jucat un rol semnificativ în dezvoltarea literaturii române şi in cultura contemporana in general. A fost o şansă să se formeze o importanta generație de scriitori: debutul în presa culturala şi în volum devenise din ce in ce mai dificil in ‘77, talentul puternic şi original al mai tuturor tinerilor care citeau la cenaclu şi spiritul critic pe care-l aveau toți, argumente suficiente pentru discuții cu nivel şi, mai ales, libere. S-a făcut literatura pur şi şimplu, a participa la Cenaclu a însemnat a discuta, a accepta şi a înțelege, a permite unitatea în diverşitate, a construi un spațiu public de discuție, animat de creatori care vor o noua literatura, iar fiecare e liber sa-şi exprime propria teorie, sa fie de acord cu una şi sa critice o alta. Politica se ținea scai de lunedişti…o altă poveste… Au fost adunări cu 70-80 de participanți, cu omniprezenta anecdotă, cu întâmplări relevante pentru istoria personala a protagoniștilor, pentru istoria literara şi istoria mentalităților, cu lecturi şi discuții de neuitat, unele dezastruoase, altele ireproșabile, s-au adus chipuri, gesturi, dispute de idei, versuri, întâlniri, ticuri, petreceri, drumuri cu naveta, provinciali aspiranți la glorie…

Cenaclul de luni, adică…

Sursa: wikipedia, presa, istoria literaturii române…, vorbe pe trecerea de pietoni!

Categorii:literature Etichete:

MIORITA, ALTE CUVINTE, ACEEASI STARE …


O VARIANTĂ AROMÂNEASCĂ A „MIORIŢEI”(VI)
Prof. Dr. Adrian Botez

Ce poate uni, pe deasupra şi pe dedesubt de suflete, pe deasupra şi pe dedesubt de istorie – cele două ramuri ale valahilor/românilor – pe cei „traianici” şi pe cei „aurelianici” (cum îi numeşte Dimitrie Bolintineanu-aromânul/român, pe românii de la Nordul Istrului, respectiv pe cei de la Sudul Istrului Sacru)? Noi credem că (pe lângă Duhul eminescian – Eminescu însuşi având, se pare, ascendenţă aromână!) tracismul autosacrificial al Mioriţei!

Iată varianta Mioriţei, pe care ne-o oferă dl prof. Hristu CÂNDROVEANU (titanescul lider spiritual al aromânilor din România!), în cartea sa Aromânii, ieri şi azi (Scrisul Românesc, Craiova, 1995, cap. Folclorul, p. 9):

„Ńil`ioară vrută,/Ńi`lioară arudă,/Pri cale mutreşti/Şi iarbă nu paşti./ – Avdză tini, picurare,/Mi bag ş-mi scol,/Mi şuţ di-ună parte,/Somnul lai nu mi-acaţă,/Că ńi-avui ună videare,/Că va s-mori tu prândzul mare/Ş-că, la ascăpitare,/Va s-hii tră vătămare.// -Cara s-mor, cara s-nu mor,/Ascultaţ-ńi un singur dor:/ Mine nu voi îngropare/La murminţăl`i di tu hoară./ S-mi scuteţ tu Valea Mare,/ S-iasă cupia di ńil`ioare,/ Dimineaţa la păşteare./ Ş-tine, ńil`ioară,/ Ţi te-am tu vreare,/ Plândzi-mi, plândzi-mi,/Di-adun cu soarle ş-cu luna”.

Încercăm o transpunere, cât mai fidelă, din dialectul aromânesc, în dialectul daco-românesc (deci, nu vom ţine cont de prozodie, de măsură ori de rimă – ci, în primul rând, de semantica textului aromânesc):

„- Iubită mioară,/Draga mea mioară,/Pe cale priveşti/Şi iarba nu paşti?/ – Ascultă, păstorule,/ Mă aşez şi mă scol,/ Mă întorc pe-o parte, / Mă întorc pe cealaltă parte,/Întunecosul somn nu mă prinde,/ Căci am avut o arătare:/ (Se făcea) C-ai să mori la prânzul mare/Şi că, la apus de soare,/ Ai să fii ucis…/ – De-oi muri, de n-oi muri,/Luaţi aminte la singura-mi dorinţă:/ Să nu mă-ngropaţi/ În mormintele cimitirului din sat,/ Ci să mă scoateţi în Valea Mare,/ Să iasă turma de mioare,/ Dimineaţa, ca să pască!/ Iar tu, mioară,/ Dac-ai să vrei,/ Plânge-mă, plânge-mă, mioara mea,/ De să vină-n sfat şi adunare/Chiar Soarele şi cu Luna!”

A se observa că, chiar dacă nu este atât de bogată imagistic, precum varianta Alecsandri, din Nordul Istrului – acestă variantă pare a fi, sau chiar este, varianta de bază, cea primitivă, în sensul bun, originar al cuvântului (fără niciun fel de „floricele” paşoptiste…): NU LIPSEŞTE NIMIC DIN CEEA CE CONSTITUIE RITUALUL SACRIFICIULUI ZALMOXIAN!

1-Există indicaţia sacrificiului spre ÎNVIERE (sacrificiul se face „la apus de soare”, pentru ca sacrificatul să urmeze destinul învietor/etern re-născător întru Lumină, al Soarelui);
2-există atitudinea de linişte desăvârşit-vizionară, profund spiritualizată/religioasă, a sacrificatului;
3-există indicaţia dobândirii, de către sacrificat/solul spre Zalmoxis, a unui „trup de glorie”, corporalitate cosmic-luminoasă, sacră…Fratele Sfânt al „celor doi ochi ai lui Zalmoxis” – Soarele şi Luna…Desprins total de „hoară”-sat-comunitate socială – şi intrat în comuniunea de Duh cu cosmosul/Creaţia Divină! Într-o DIMINEAŢĂ VEŞNICĂ!!! (Paradisul se şi numeşte, în creştinism: „locul cu PATRU RĂSĂRITURI”…!!!).

Acest popor profund religios (singurul rămas religios, dintre toate neamurile Europei, atât în veacurile dinainte de întruparea Dumnezeului-Hristos, cât şi la 14 (azi, 20…) de veacuri de la Minunea/Misteriul Suprem, de pe Golgota!), desăvârşit spiritualizat – poate, deci, să-şi permită atitudinea eroică deplină, aici, pe Pământul-Valea Plângerii – precum spunea, într-un manuscris aflat la British Museum/Londra, Benjamin de Tudela, pe la 1170, după ce peregrinase prin ţinuturile de la sud de Dunăre: „De acolo începe Valahia, ai cărei locuitori trăiesc prin munţi. Este naţia cunoscută sub numele de valahi, care sunt uşori ca cerbii.Nimeni nu se poate război cu ei, niciun rege nu poate domni asupra lor” – pentru că, ei înşişi, TOŢI, erau Regi, erau „stăpâni ai Soarelui”/BASARABI – şi Îngeri-MUŞAŢI/”FRUMOŞII” DIN LUMINA LUI DUMNEZEU!!!

Prof. Dr. Adrian Botez
@ Comentariul şi transpunerea în dialect daco-românesc a Mioriţei: prof. dr. Adrian Botez

Categorii:literature Etichete:
%d blogeri au apreciat asta: