Arhiva
REVISTA „ORIENT LATIN” – COPERTA, ANUL CARAGIALE!
THEODOR DAMIAN LA 60 DE ANI! La mulţi ani!
Theodor Damian 60 in Honor
Eminentul mesager al revistei „ Lumină Lină” simbolinzînd geniul neamului românilor, prof. Theodor Damian, ne-a onorat cu un volum- florilegiu aniversar, ( editat în New York, de Addleton Academic Publisher, despre care vom detalia în viitor, şi cu primele numere ale revistei „ Gracious Light- Lumină Lină” ; în toate aceste trimiteri au onoarea de a fi cuprinşi şi scriitorii hunedoreni Eugen Evu, Muguraş Maria Petrescu şi Mariana Pândaru. Îi reînnoim poetului urările cuvenite de sănătate şi împliniri în admirabila sa lucrare pentru teologie şi literatură.
TEXT DE EUGEN EVU
LEGEA PICNICULUI, CÂTE CEVA DESPRE GRĂTARE, AMENZI ŞI IARBĂ VERDE!
LEGE nr. 54 din 19 martie 2012 privind desfăşurarea activităţilor de picnic
Publicată în Monitorul Oficial cu numărul 201 din data de 27 martie 2012
Prezenta lege are ca scop prevenirea, reducerea şi eliminarea impactului negativ asupra mediului, asupra stării de sănătate a populaţiei, generat de practicarea inadecvată a activităţilor de picnic.
În înţelesul prezentei legi, expresiile de mai jos au următoarea semnificaţie:
a)activitate de picnic – orice activitate de recreere de afluenţă publică, desfăşurată în zone de afluenţă publică consacrate pe domeniul public ori privat al statului şi/sau al unităţilor administrativ-teritoriale de una ori mai multe persoane şi care presupune consumul de băuturi şi/sau alimente, precum şi, după caz, aprinderea ori nu a focului;
b)zone de afluenţă publică consacrate – zone în care publicul obişnuieşte să petreacă ocazional timpul liber, zone special amenajate pentru activităţile de picnic şi zone indicate pentru activităţile de picnic organizate în acest scop de către autorităţile administraţiei publice locale;
c)zone special amenajate pentru activităţile de picnic – zonele aparţinând domeniului public ori privat al statului şi/sau al unităţilor administrativ-teritoriale, dotate cu utilităţi şi facilităţi pentru desfăşurarea activităţilor de picnic şi în care aprinderea focului este permisă;
d)zone indicate pentru activităţile de picnic – zonele indicate în planurile de zonificare ale parcurilor aflate în intravilanul localităţilor, precum şi zonele limitrofe pădurilor situate în intravilanul localităţilor, în care sunt permise activităţi de picnic, cu excepţia aprinderii focului;
e)administrator al zonei special amenajate pentru activităţile de picnic, respectiv al zonei indicate pentru activităţile de picnic – persoana fizică şi/sau juridică care administrează terenuri aparţinând domeniului public ori privat al statului şi/sau al unităţilor administrativ-teritoriale în temeiul unui titlu valabil.
Desfăşurarea activităţilor de picnic, cu excepţia celor desfăşurate în zonele prevăzute în lege, este interzisă.
Prin excepţie de la prevederile alin. (1), desfăşurarea activităţilor de picnic este permisă şi în alte zone decât cele prevăzute doar în condiţiile organizării de evenimente ocazionale, autorizate potrivit legii.
Administratorul zonelor special amenajate pentru activităţile de picnic şi al zonelor indicate pentru activităţile de picnic are următoarele obligaţii:
a)să asigure amenajarea zonei în care se desfăşoară activităţile de picnic cu respectarea dispoziţiilor în vigoare referitoare la urbanism, silvicultură şi protecţia mediului;
b)să amenajeze zona în care se desfăşoară activitatea de picnic prin intervenţii minime asupra mediului natural, fără efectuarea de defrişări, modificări ale malurilor sau albiilor apelor ori betonări sau asfaltări ale solului;
c)să încadreze şi să delimiteze în cadrul documentaţiilor de amenajare a teritoriului sau de urbanism, după caz, zonele special amenajate pentru activităţile de picnic şi zonele indicate pentru activităţile de picnic;
d)să delimiteze zonele special amenajate pentru activităţile de picnic şi zonele indicate pentru activităţile de picnic prin marcarea corespunzătoare în vederea desfăşurării activităţii de picnic, indicând orarul de funcţionare;
e)să amenajeze în zonele prevăzute la art. 3 lit. c) locuri speciale pentru aprinderea focului;
f)să asigure dotarea zonelor special amenajate pentru activităţile de picnic şi a zonelor indicate pentru activităţile de picnic cu containere destinate colectării selective a deşeurilor, inscripţionate corespunzător, precum şi cu toalete ecologice;
g)să asigure marcarea corespunzătoare a punctelor pentru colectarea selectivă a deşeurilor, precum şi afişarea, în mod obligatoriu, a regulilor privind colectarea selectivă, cu exemplificarea tipurilor de deşeuri;
h)să nu permită efectuarea de defrişări sau modificări ale cursurilor de apă pentru amenajarea zonei;
i)să nu permită ridicarea de construcţii, în perimetrul zonelor ce fac obiectul prezentei legi, cu excepţia celor cu caracter temporar;
j)să organizeze serviciul de verificare zilnică a zonelor în care se desfăşoară activităţile de picnic, atât a celor prevăzute la art. 3 lit. c), cât şi a celor prevăzute la art. 3 lit. d), precum şi a zonelor aflate în imediata vecinătate a acestora, pentru a se asigura că niciun fel de prejudiciu nu este adus mediului. Verificarea zilnică a zonelor în care se desfăşoară activităţile de picnic se realizează cu ajutorul poliţiei locale;
k)să asigure serviciul de salubritate în vederea ridicării deşeurilor colectate selectiv;
l)să delimiteze şi să marcheze în mod corespunzător zona destinată parcării autovehiculelor în cazul zonelor special amenajate pentru activităţile de picnic, dacă geografia acestora permite;
m)să afişeze un plan cuprinzător cu ilustraţii detaliate privind organizarea şi facilităţile zonei în care se desfăşoară activităţile de picnic, regulile privind desfăşurarea activităţilor de picnic, precum şi sancţiunile aplicabile în cazul constatării nerespectării acestora şi numerele de telefon utile;
n)să realizeze şi să doteze corespunzător pichete de stingere a incendiilor.
Autoritatea publică locală sau centrală care administrează zone de afluenţă publică consacrate are obligaţia de a prevedea în bugetul propriu sumele necesare asigurării condiţiilor de funcţionare a acestora.
Autoritatea publică locală care administrează zone de afluenţă publică consacrate are obligaţia de a include clauze aferente salubrizării zonelor în care se desfăşoară activităţile de picnic în contractul cu operatorul local.
Persoanele fizice care desfăşoară activitatea de picnic au următoarele obligaţii:
a)să nu distrugă, modifice ori să degradeze panourile informative, marcajele, indicatoarele, construcţiile, împrejmuirile sau orice alte amenajări aflate în perimetrul zonelor prevăzute la art. 3 lit. c) şi d);
b)să arunce deşeurile doar în locurile special amenajate;
c)să depună selectiv deşeurile de ambalaje în containerele inscripţionate corespunzător categoriei de deşeuri, în conformitate cu regulile privind colectarea selectivă;
d)să aprindă focul doar în locurile special amenajate şi să îl supravegheze în permanenţă;
e)să respecte orarul de desfăşurare a activităţii de picnic corespunzător zonei respective;
f)să lase locul în care au desfăşurat activitatea de picnic curat şi nealterat;
g)să parcheze autovehiculele doar în zonele special amenajate în acest scop;
h)să folosească pentru satisfacerea necesităţilor fiziologice doar locurile special amenajate;
i)să nu folosească produse de igienă personală la o distanţă mai mică de 30 m faţă de cursurile de apă;
j)să nu spele obiectele care au deservit activităţii de picnic în apele din vecinătatea zonei special amenajate pentru activităţile de picnic sau a zonei indicate pentru activităţile de picnic. Împrăştierea pe sol a apei uzate rezultate în urma activităţii de picnic sau vărsarea acesteia în apele din vecinătatea zonei special amenajate pentru activităţile de picnic ori a zonei indicate pentru activităţile de picnic sunt interzise;
k)să nu hrănească animalele sălbatice;
l)să nu îndepărteze, să nu rănească ori să nu distrugă plantele, animalele, rocile sau orice alte elemente ale cadrului natural şi/sau construit;
m)să nu posteze semne sau mesaje;
n)să păstreze liniştea şi să nu deranjeze comunităţile locale, viaţa sălbatică sau alţi vizitatori;
o)să nu arunce ţigări, chibrituri sau orice alte obiecte aprinse în alte locuri decât în cele special amenajate;
p)să respecte ordinea publică şi bunele moravuri, conform prevederilor legislaţiei în vigoare;
q)să nu desfăşoare activităţi de picnic în afara zonelor special amenajate pentru activităţile de picnic şi/sau a zonelor indicate pentru activităţile de picnic.
Următoarele fapte constituie contravenţii şi se sancţionează după cum urmează:
a)nerespectarea prevederilor art. 5, cu amendă de la 10.000 lei la 50.000 lei;
b)nerespectarea prevederilor art. 7 lit. a), cu amendă de la 100 lei la 500 lei;
c)nerespectarea prevederilor art. 7 lit. b), cu amendă de la 200 lei la 2.000 lei;
d)nerespectarea prevederilor art. 7 lit. c), cu amendă de la 100 lei la 500 lei;
e)nerespectarea prevederilor art. 7 lit. d), cu amendă de la 2.000 lei la 5.000 lei;
f)nerespectarea prevederilor art. 7 lit. f), o) şi p), cu amendă de la 300 lei la 3.000 lei;
g)nerespectarea prevederilor art. 7 lit. e), g)-j), cu amendă de la 100 lei la 200 lei;
h)nerespectarea prevederilor art. 7 lit. k)-n), cu amendă de la 200 lei la 400 lei;
i)nerespectarea prevederilor art. 7 lit. q), cu amendă de la 1.000 la 3.000 lei.
Contravenientul poate achita pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal de constatare a contravenţiei ori, după caz, de la data comunicării acestuia jumătate din minimul amenzii prevăzute .
Dispoziţiile prezentei legi se completează în mod corespunzător cu dispoziţiile privind protecţia mediului, silvicultura, reciclarea deşeurilor şi turismul, cuprinse în alte acte normative în vigoare.
LECŢIILE LUI HRISTOS PE CRUCE. Serial de Adrian Botez cu gândul la învierea lui Hristos Iisus…
“LECŢIILE” LUI HRISTOS DE PE CRUCE, PAŞTELE – ŞI ADEVĂRUL NEAMULUI ROMÂNESC
…Duhovnicul meu din tinereţe (Dumnezeu să-i ierte şi odihnească sufletul! – căci, de mult, a pornit-o spre Cerurile Luminii!) mi-a grăit, mereu, după fiece împărtăşire din Trupul şi Sângele Lui Hristos-Mântuitorul Lumii: “Să ţii minte, fiule, că Paştele, pentru noi, ortodocşii, este cea mai luminată sărbătoare!”
…Şi, pentru că mie, atunci, mai multă plăcere îmi făcea Crăciunul cel cu daruri surprinzătoare, întru bucurie – mi-a explicat: “Paştele nu e mâncare şi băutură, ci Paştele este Minunea Învierii, a Mântuirii Duhului nostru!” Încă nu apăruseră (în acei ani depărtaţi…), cum au apărut azi, prin magazinele “burduşite” de marfă scumpă şi proastă – iepuraşii de ciocolată şi reclamele licărind turbate, mai să-ţi scoată ochii…
…Mai târziu, intrând prin mânăstiri, mulţi dintre preasfinţiţii călugări mi-au explicat că Paştele nu ar trebui să însemneze nici masacrul apocaliptic al mieilor…[1]
…Tot bătrânul meu duhovnic de tinereţe mi-a lămurit şi cele şapte “lecţii” de pe Cruce, ale Lui Hristos, pentru umanitatea cosmic-divină:
1-întâi: “Părinte, iartă-i, că nu ştiu ce fac!” (Luca, 23/34) – era (şi rămâne!) semnalul pentru cei care coboară în comoditatea de Duh a ascultării (oarbe!) a unor comenzi cezarice, fără să-şi exercite Libertatea Discernământului, pe care Dumnezeu i-a dat-o, încă din Rai, Omului/Întâiului Adam…;
2-apoi: “Iisus, văzând pe mama Sa şi pe ucenicul pe care îl iubea (n.mea: pe Ioan, adus, cam în silă, de Maria Cea Pururea Fecioară şi de Maria din Magdala – pentru că, ştiind latineşte, se putea înţelege cu legionarii romani, care păzeau, pe Golgota, cele trei cruci…şi să pună o vorbă bună, ca femeile să se poată apropia de Răstignit!) – stând acolo, a zis mamei Sale: <<Femeie, iată fiul tău!>> Apoi, a zis ucenicului: <<Iată mama ta!>>” (Ioan, 19/26-27); prin Sfântul Apostol Ioan, noi TOŢI am devenit fiii, întru Duh, ai Mamei Cosmice…şi, deci, fraţii Săi, ai Lui Hristos!
3-“După aceasta, Iisus ştiind că toate s-au săvârşit, ca să se plinească Scriptura, a zis: <<Mi-e sete!>> Şi era acolo un vas plin cu oţet. Iară ostaşii umplând un burete cu oţet şi puindu-l într-o vargă de isop, l-a dus la gura Lui”. Ca unul care ştiu, după operaţie, cât de “tăietor” de sete este oţetul (cu care mi se tamponau buzele), am înţeles bine că sărmanii păgâni nu fuseseră sadici, cum se mai interpretează, pe ici, pe colo, şi azi… – … ci chiar miloşi, în felul lor grosolan, rudimentar…Dar nu pricepuseră ceea ce, peste ani, Vasile Voiculescu al nostru, în poemul În Grădina Ghetsimani, a tălmăcit ca fiind setea de sufletele noastre, pe care voia să le preia ÎN TOTALITATE, astfel luând asupra Sa şi TOATE păcatele omenirii (de aceea, la Mânăstirea Zamfira, Nicolae Grigorescu pictează, pe un perete, un Hristos Alb/Luminat-tot-anul, iar pe alt perete, un Hristos-Negru/Întunecat-tot-anul!), pentru a le mântui pe TOATE!
… “Şi-o sete uriaşă sta sufletul să-i rupă…
Dar nu voia s-atingă infama băutură” – …de fapt, Iisus-omul refuza, pe când Hristos-Dumnezeu îşi împlinea, “cu asupra de măsură”, Misiunea Cosmic-Soteriologică!
4-…lui Dismas, Tâlharul (de fapt, zelotul lui Barabas!)-de-Dreapta, care (SINGURUL DIN UNIVERS!) îi recunoaşte DUMNEZEIREA PURĂ, deci cu efecte SOTERIOLOGICE CLARE (pocăindu-se, din străfundul durerii şi, deci, al INIMII sale! – şi-l mustră pe Hestas, Tâlharul-din-Stânga: “Nu te temi tu de Dumnezeu, că în aceeaşi osândă eşti? Dar noi după dreptate suntem osândiţi, căci primim cele cuvenite după faptele noastre, iar ACESTA nimic nu a făcut!” – Luca, 23/40-41…în acele clipe în care, şi Hristosul, şi ticălosul pocăit, se chinuiau SUPREM, în ceasul morţii – iar apostolii, afară de Ioan, se ascundeau pe sub pământ, precum şobolanii!): “Pomeneşte-mă, Doamne, când vei veni întru împărăţia Ta!” (Luca, 23/42) – Mântuitorul Hristos îi zice, cu ultimele puteri: “Adevărul îţi grăiesc: astăzi vei fi cu mine în rai!” (Luca, 24/43).
Vă daţi seama ce lecţie adâncă a dat Hristosul, în aceste momente cumplite? “Orice vei fi făcut în viaţa asta trecătoare (n.mea: în timpul încercării, pe care-l numim “istoric”!), dacă te pocăieşti, fie şi cu braţele faptei/făptuirii blocate, fie şi cu picioarele acţiunii străpunse – DAR CU LIMBA TRADUCÂND SUFLETUL, SMERIT DIN RĂDĂCINI! – …Dumnezeu este atât de incredibil iubitor de făpturile sale, de Capodopera Zilei a Şasea, în primul rând, încât ŞTERGE TOT ÎNTUNERICUL DIN FIINŢA TA, pentru El şi întru El suferitoare, până la zdrenţuirea ultimă a trupului cu care ai împlinit, cândva (n.mea: într-un timp pe care El îl “uită”, pentru a-ţi “uita” păcatele istoricei tale fiinţe de rele îndemnuri, de la Satana venite!), păcatul…ŞI TE RESTAUREAZĂ/INSTAUREAZĂ ÎNTRU ADEVĂRATUL TĂU SĂLAŞ- RAIUL!”
5-Urmau acele enigmatice vorbe, pe care le menţionează Marcu (15/34): “<<Eloi, Eloi, lamma sabachtani?>> Adică: <<Dumnezeul/Stăpânul meu, Dumnezeul/Stăpânul meu, pentru ce m-ai lăsat/părăsit?>>”
Cât de controversate au rămas, până în zilele noastre, aceste vorbe, de o nemaipomenită vehemenţă a durerii hristice! Iată cum le tălmăceşte, un creştin-scriitor, de azi : „Foarte simplu, noi ştim că Dumnezeu este sfânt şi că El urăşte păcatul. Chiar urăşte păcatul, mai mult decât noi ne putem imagina. In acele momente, pe cruce, Isus duce povara tuturor păcatelor noastre. Vă daţi seama că El avea pe umerii lui miliarde de miliarde de miliarde…. de păcate?
Am putea spune, în ghilimele, că, în acele momente, Isus a fost „cel mai păcătos om din istorie”, pentru ca avea pe umeri Săi, păcatele mele şi ale tale şi ale TUTUROR oamenilor. Putea un Dumnezeu sfânt să fie lângă un păcătos?
Asta ar putea explica de ce Dumnezeu l-a părăsit, dar de ce a strigat şi a permis şi celorlalţi să afle asta?
Toata viaţa Lui, a trăit alături de Tatăl. De când s-a născut în iesle, până ce a ajuns sus pe cruce, Isus a fost mereu în prezenţa Tatălui. Noi nu ne putem imagina ce gol imens a simţit El pe cruce, în acele clipe, pe lânga durerea insuportabilă, pricinuită de biciuire şi răstignire. Astfel, prin faptul că El a strigat, în auzul tuturor, avem încă o pildă, prin care putem vedea cât de mult urăşte Dumnezeu păcatul.
In concluzie, Isus a spus aceste cuvinte, pentru că realmente era părăsit de Dumnezeu şi pentru ca noi să înţelegem, o dată pentru totdeauna, cât de mult urăşte Dumnezeu păcatul. Nu există păcat mai mic, sau păcat mai mare, există păcat şi atât. Mai mult decat atât, această afirmaţie ne arată dragostea imensă pe care Dumnezeu ne-o poartă. El a îngăduit ca Fiul Său să poarte păcatele noastre, să moară în chinuri, pentru a le spăla chiar cu sângele Său, totul ca noi să putem să ne împăcăm cu Dumnezeu” – cf. dumnezeuestedragoste.blogspot.comAţi făcut clic pe +1 în mod public. Anulaţi, art. “Eli, Eli, lama sabachtani?”, din 24 Feb 2009 – şi ce fel de comentarii se fac, pe forum: “Explicaţia aceasta pur şi simplu este fantezistă. Acele cuvinte dovedesc cât se poate de clar ZDRUNCINAREA CREDINŢEI LUI IISUS”, dar şi: “Cea mai puternica frază spusă de Iisus, pentru oamenii deznădăjduiţi…”
…Ce grea se dovedeşte, precum vedeţi, Doctrina Sfintei Treimi! Se uită că Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh… “una sunt”!!!
…Iată cum mi-a tălmăcit duhovnicul meu de tinereţe, atunci, cu zeci de ani în urmă, aceste vorbe, strigate în aramaică[2] (pentru a se adresa, astfel, TUTUROR TIMPURILOR UMANITĂŢII!), de Mântuitorul Hristos: “Fiule, tu ştii că Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh sunt cele trei ipostazuri ale Lui Dumnezeu. Deci, Tatăl nu putea să-şi părăsească Fiul, pentru că…PE SINE S-AR FI PĂRĂSIT! – ceea ce, cum singur îţi dai seama, este absurd! Atunci, Dumnezeu este absurd…sau omul este absurd? Vei zice, şi bine vei face, că omul este absurd. Atunci, ne întrebăm, din moment ce TOATE cele şapte lecţii ale Mântuitorului, pe Sfânta Cruce a Mântuirii, sunt lecţii pentru om, iar nu pentru…Dumnezeu: cui se adresează Hristos – cu aceste vorbe ale înstrăinării Sfintei Treimi… – se adresează omului, sau se adresează Lui Dumnezeu? Fireşte, zic eu, că Hristos se adresează omului – pentru că Dumnezeu-Tatăl şi Dumnezeu-Fiul nu se puteau părăsi, unul pe altul, pentru simplul motiv că erau ACELAŞI DUMNEZEU! Şi atunci, care este mesajul Lui Hristos-Dumnezeu (UNA cu Tatăl şi cu Sfântul Duh!), către om? Păi, eu zic că ar fi acesta: <<Omule, te cunosc, întru toată adâncimea şi diversitatea păcatelor tale, cunosc, deci, ispitirile Satanei, cât de departe de Dumnezeu te duc. Dar, tocmai pentru că Eu, Hristos, Dumnezeu-Cel-Întrupat, ţi-am cunoscut chiar mai îndeaproape decât tine, păcatele şi ispitirile tale, Eu te înţeleg, ÎŢI ÎNŢELEG ABSURDUL: ajungi cu nebunia păcatului tău să te depărtezi de Dumnezeu, atât de mult, încât fie te simţi părăsit şi de neîntors pe Calea cea Dreaptă, fie chiar te dedai păcatului lui Iuda Iscarioteanul – deznădăjduirea! Eu îţi spun, şi nu de oriunde, ci chiar din Vârful Fiinţării Lumii, de pe Golgota, de pe Crucea înfiptă, cu capătul de jos, în ţeasta Întâiului Adam: Dumnezeu nu pretinde de la tine imposibilul, niciodată! Dumnezeu îşi înţelege şi-şi iubeşte Creaţia, oricât de mult ai striga tu împotriva acestei iubiri şi ai contesta-o şi te-ai teme că nu există! Omenire-a-Omului, ştiu că Satana te va îndemna, şi de acum încolo, ca şi până acum, la multe şi grele păcate – DAR DUMNEZEU ŞTIE CĂ NU ESTE POSIBILĂ CĂLIREA DUHULUI UMANO-DIVIN, DECÂT PRIN ÎNFRUNTAREA PĂCATELOR/DEMONILOR, DAR ŞI SLĂBICIUNILOR OMENEŞTI, DIN EXPRESIA PĂCATELOR! Dacă tu vei săvârşi TOATE păcatele Lumii, până şi pe cel al RESPINGERII CREATORULUI TĂU! – …dar nu vei stărui, înverşunat, până la capăt, în această greţoasă nebunie a păcatului <<îndepărtării>>, spre care te impinge Satana, ci, ÎN ULTIMA CLIPĂ, te vei întoarce, cu faţa plină de lumina nădăjduirii şi cu sufletul umilit şi prăbuşit de ruşinea păcatului, Dumnezeu te va ierta! – tot aşa cum l-a iertat şi pe criminalul Dismas, care, în ultima lui clipă de luciditate, M-a recunoscut şi s-a luminat de Nădejdea Ultimă, cea în Dumnezeirea Mea…da, l-am iertat DEPLIN, FIRESC! – CA PE PROPRIUL MEU COPIL/CREAŢIE/CREATURĂ: Eu-Fiul, dimpreună cu Eu-Tatăl, dimpreună cu Eu-Sfântul Duh…care UNA SUNTEM!!! >>”.
…Mi s-a părut a fi cea mai de bun-simţ şi cea mai pilduitoare şi mai umano-dumnezeiască interpretare a (aparent!) “crâncenelor” (sau…”puternicelor”!) vorbe ale lui Hristos, după care Acesta,
6-…pentru a da, până la capăt, Modelul pentru Omul/Făptura Umano-Divină a Zilei-a-Şasea, a rostit, cu împăcare şi nesfârşită blândeţe, vorbele “predării”, ultime şi deplin-triumfale, către Dumnezeu (marcând, astfel, înfrângerea definitivă a Satanei-Marele Iluzionist al Crimei Deznădăjduirii!): “Părinte, în mâinile Tale îmi dau duhul/îmi încredinţez duhul Meu!”
7-Iar ultima vorbă/”lecţie” hristică, de pe Cruce: “Săvârşitu-s-a!” (Ioan, 19/30) este, prin Taina ei Cosmic-Încifrată, de-a dreptul zguduitoare: “Mi-am împlinit misiunea de a descătuşa Duhul Umano-Divin! Din acest moment, va începe, majestuos şi la nivelul întregului univers al Fiinţei Umano-Divine (trecute, prezente şi viitoare), Procesul Mântuirii! NESTĂVILIT, FĂRĂ OPRIRE, PÂNĂ LA TRONUL JUDECĂŢII DE APOI!”
…Până şi scepticii “oameni de ştiinţă”-fizicieni – mărturisesc că au văzut, în jurul pământului, acea aură/”halou” de Lumină Dumnezeiască, urmare a ţâşnirii Apei din Rana Inimii Hristice (sângele s-a pogorât peste “ţeasta” Primului Adam!) – prin care, peste timpuri şi vreri meschin-umane (expresii ale degenerării spirituale umane, pervertite, parţial, de “frecventarea colţului/<<clubului>> cu ispite”, al Satanei!), se împlineşte destinul Făpturii UMANO-DIVINE: MÂNTUIREA!!!
[1] – Trebuie să spunem însă, de la început, că, şi la sat, şi la oraş, Biserica de Zid (instituţională), iar nu Biserica lui Hristos – perpetuează, în mod ciudat (şi deloc spre cinstea ei!), pe lângă tradiţiile autentice, închinate Paştelui-Învierii – şi tradiţii false, tradiţii care nu ţin nici măcar de păgânismul tracic! Paştele n-are, nici în clin şi mânecă, ceva cu mâncarea şi băutura!!! Paştele este, exclusiv, bucurie spirituală!!! N-are nimic de-a face cu PÂNTECELE!!! Aminteam, în articolul nostru, din numărul dublu (9-10), din aprilie 2003, al revistei CONTRAATAC: Nu-l confundaţi pe Hristos cu abatorul!, că măcelărirea mieilor, de Paşte, este o crimă oribilă, un păcat strigător la cer şi, totodată, unul contra Sfântului Duh (păcat de care “păstorii turmei”-clerul, dacă nu neapărat stimulator, măcar un complice asiduu! – va avea de dat seamă, din greu, pe cealaltă lume!!!) – păcat prin care Hristos este răstignit, de lăcomia pântecelui nostru – practic, la infinit! Şi demonstram că obiceiul păgân al “sacrificării” (de fapt, MĂCELĂRIRII!!!) mielului, de Paştele-Pesahul evreiesc, precum şi cel, tot atât de păgân, al “sacrificării” (de fapt, MĂCELĂRIRII!!!) porcilor, de Crăciun (când se naşte Mântuitorul Lumii!!!) – ţin de cu totul alte zone de spiritualitate, decât de cea creştin-românească, şi trimit la demoni, iar nu la Dumnezeu-Hristos:
a-porcii, de Crăciun, sunt masacraţi, ca “restanţă” a păgânilor greci şi romani (saturnaliile…), care se închinau, astfel, lui Chronos-Saturn, iar
b-mieii masacraţi de Paşte sunt “restanţă” a primitivilor evrei, închinători lui Yahweh-Adonai cel veterotestamentar – dar şi “restanţă” de la păgânismul grecesc! Leviticul ebraic menţionează, pentru sărbătoarea Ispăşirii, sacrificiul unuia din doi ţapi de jertfă – în urma operaţiei de MAGIE SIMPATETICĂ: ţapul ispăşitor, ţinut la uşa Tabernacolului, era atins de toţi membrii comunităţii, apoi, fie înjunghiat, fie alungat în deşert, fie aruncat într-o prăpastie. Dar, într-o primă fază a mozaismului, ţapul ispăşitor (înlocuit, în timp,cu mielul!!!) era JERTFĂ CĂTRE DEMONUL AZAZEL (DEMONUL DEŞERTULUI!! – cf. Leviticul, 16, 5-10. Aceeaşi menţiune, privind infernalitatea sacrificiului sângeros – de data aceasta, strict al mielului – e făcută şi în legătură cu sărbătorile dionysiace, ale grecilor: “Ei (închinătorii lui Dionysos) aruncau, în hău, un miel, pentru a-l domoli pe Pylaochos, paznicul porţilor infernale” (cf. Séchan Louis şi Pierre Leveque, LES GRANDES DIVINITÉS DE LA GRÈCE, Paris, 1966).
Ierarhii vechi ai Bisericii Creştine, mult mai atenţi la autenticitatea creştin-religioasă decât cei de azi, mult mai silitori în a calma furia “restanţelor” păgâne din mentalul popular, şi mult mai puţin dispuşi a ceda DEMAGOGIEI BURŢII POPORULUI (îndemnând şi arătând, ferm, spre Spirit-Duh!!!), exasperaţi de rezultatele strict culinare şi de măcel, ale identificării lui Hristos cu mielul – AU INTERZIS, ÎN ANUL 692, LA CONCILIUL DE LA CONSTANTINOPOL, CA ARTA CREŞTINĂ SĂ-L MAI REPREZINTE PE HRISTOS CU CHIP DE MIEL, SAU ÎNCONJURAT DE SOARE ŞI LUNĂ, CI DOAR CU ASPECT OMENESC!!!…Dar de atunci au trecut cam mulţi ani, şi oamenii Bisericii (deh, oameni şi ei…) au căzut la pace, se pare, cu demonii Pântecelui…Şi astfel, măcelul oribil al mieilor continuă, într-o veselie tembelă şi terifiant-criminală – sporind astronomic păcatele noastre, în loc să ne apropie, prin Paşte, de Mântuire… – cf. revistacontraatac.wordpress.com – nr. 20.
[2] – Limba aramaică este o limbă aproape moartă, vorbită în special în Antichitate. Câteva capitole din cărțile lui Ezra (4:8 – 6:18; 7:12-26) și Daniel (2:4 – 7:28), un verset din cartea lui Ieremia (10:11) și un cuvânt din Geneză (31:47) sunt scrise în aramaică și nu în vechea ebraică, ca de altfel și Gamara, o parte din Talmud. Aramaica se înrudește cu ebraica așa cum spaniola se aseamană cu portugheza. Diferențele dintre aramaică și ebraică sunt mai mari decât acelea dintre dialecte; de aceea cele două sunt privite ca două limbi distinct – cf. Wikipedia.
Adrian Botez
LUSTRAŢIA ÎNTRE MORALĂ ŞI DREPT, O POVESTE CARE CONTINUĂ, DAR FĂRĂ EFECTE JURIDICE!
I. SCRIITORUL EUGEN EVU NE TRIMITE O ISTORIE RECENTĂ DESPRE LUSTRAŢIE!
Starea vieţii şi morţii… literare. Istorie recentă
MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI :
COLEGIUL CONSILIULUI NAŢIONAL
PENTRU STUDIEREA ARHIVELOR SECURITĂŢII
DECIZIA NR. 157
din data de 9.05.2006
Colegiul Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securităţii,
Având în vedere:
- Nota Direcţiei Investigaţii nr.S%DI/I/294/28.04.2006;
- Verificările întreprinse la Ministerul Administraţiei şi Internelor – Direcţia Generală de Evidenţă Informatizată a Persoanei, care au dus la identificarea domiciliului domnului Văceanu Lucian;
- Procesul-verbal al şedinţei Colegiului C.N.S.A.S. din data de 9.05.2006;
Pentru faptele:
- 1. propune dirijarea reţelei informative la locul de muncă, instruirea unui informator care urmează să determine persoana urmărită să-şi destăinuie convingerile moral-politice şi intenţiile, ascultarea cu mijloace T.O. (microfoane), eventual mobile, a discuţiilor persoanei urmărite cu tatăl său, să fie identificate persoanele cu care persoana urmărită deţine legături de corespondenţă şi instalarea de microfoane la domiciliul său
încălcând dreptul la inviolabilitatea domiciliului (art.32 din Constituţia României din 1965), dreptul la viaţă privată (art.17 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civice şi politice) şi dreptul la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor (art.19 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civice şi politice);
- 2. raportează avertizarea unei persoane pentru redactarea de scrieri cu conţinut „denaturat care defăimează realităţile socialiste din ţara noastră”
2.2. încălcând dreptul la viaţă privată (art.17 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civice şi politice), libertatea cuvântului (art.28 din Constituţia României din 1965) şi dreptul la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor (art.19 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civice şi politice);
În temeiul:
- art.17 alin.2 din Legea nr.187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea poliţiei politice comuniste, astfel modificată şi completată de O.U.G. nr.16/2006;
- art.5 şi art.8 alin.7 din Legea nr.187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea poliţiei politice comuniste, astfel modificată şi completată de O.U.G. nr.16/2006, coroborate cu art.5, art.18 alin.1, art.24 şi ar.40 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii ca Poliţia Politică, adoptat prin Hotărârea Parlamentului nr.17/2000;
- art.8 alin.1 li.f) din Regulamentul intern al Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii;
DECIDE:
art. 1. Domnul Văceanu Lucian, fiul lui Ioan şi Ioana, născut la data de 28.03.1937 in Bucuresti, a fost agent al politiei comuniste, având gradul de locotenent-colonel in 1978, 1980, colonel în 1986, funcţie neprecizată în 1978 in cadrul Biroului 2, Serviciul 5, Direcţia II, şef serviciu – Serviciul 5, 1980, din cadrul Direcţiei II, Sef Securitate Judeţeană, 1986, în cadrul I.J.S. Hunedoara”.
N.A. Fragment din Cartea inâlnirilor/ ed. Polidava- 2008 Toate detaliile adăugate acestei Decizii se referă la mine şi la familia mea, precum la tatăl meu Evu Gheorghe, fost pastor regional penticostal, prigonit pentru credinţă, precum şi la numeroşi colegi scriitori, pe care securitatea dementă şi obedientă a judeţului-problemă Hunedoara, cu a sa Vale a Jiului şi altele, i-a dezbinat pe unii până la moarte… .şi după. (E.E.)
II. SCRIITORUL ŞTEFAN DORU DĂNCUŞ DESPRE LUSTRAŢIE, UN TEXT PUS LA DISPOZIŢIE DE EUGEN EVU
Apropos legea lustraţiei…
Ştefan Doru DĂNCUŞ
Această impresie de Lege a lustraţiei (sau proiect de lege) vine cu o întârziere care nu repară nimic, mai mult agită vechi certuri între români. Între timp, foştii torţionari (un material fulminant a apărut şi în revista SINGUR, pe vremea când se tipărea pe hârtie, semnat de Fabian Anton) ori slugile sistemului – au murit. De la Timişoara lui 1989 au trecut peste 20 de ani (mai mulţi decât cei prognozaţi de bufniţa cotrocenistă a PRO-TV-ului, Silviu Brucan, Dumnezeu să-l ierte, că de odihnit – cine ştie…). Cui să cer, azi, cele 8 luni de mină subteran, executate la Motru, în 1989? Am fost un tânăr care voia libertate. Peste mine a trecut şi Piaţa Universităţii (Partidul „Mişcarea pentru România” al lui Marian Munteanu) şi deziluzia numită C.D.R (Emil Constantinescu). Nădăjduind că va fi mai bine, am ajuns la 44 de ani. Până acum vreo 5 ani am tot strigat în stânga şi-n dreapta, am făcut scandal, am încercat să adun oameni excepţionali pentru a ne opune minciunii generalizate; dar ultima mea detenţie (arestul de la Târgovişte şi Oradea) m-au potolit.
Sunt prea bătrân şi prea şubred ca sănătate să pot porni revoluţii într-o Românie în care orice mişcare de stradă, orice efort de reconstrucţie a „societăţii civile” de care vorbeşte Liviu Antonesei sunt maculate în scurt timp de profitori şi lingăi pentru care obedienţa este egală cu „trăiesc mai bine ca alţii”.
Am avut o treabă la Poliţie şi am trecut pe lângă o coadă, de la un ghişeu: de-acolo îşi iau şi acum, în 2012, remuneraţiile – „ciochiştii”, adică cei care dau cu ciocul, adică, în sens larg, informatorii. Dacă această lege ar fi putut fi impusă în 1989 – România era acum monarhie constituţională. Noi, cei de atunci, nu am reuşit să ne apărăm interesele cum ar fi trebuit; eram şi prea tineri, ce-i drept. Acum? Acum, îl aud pe unul din marii ucigaşi ai României, Ion Iliescu, vorbind despre această lege ca despre o „ruşine”, de parcă nici n-au existat mineriadele patronate de el, de parcă episodul „Târgu Mureş” nu e o „ruşine”; l-am putea eticheta drept o „consecinţă nefastă a exercitării exerciţiului democratic” în care „sinergiile” dau năvală unele peste altele într-o euforică şi benefică beatitudine socială. Guvernele de după 1989 au reuşit să dezbine poporul român; oricât am evita această nenorocită de socoteală matematică – rezultatul îl avem zilnic în faţa ochilor, indiferent că suntem scriitori, patroni, editori, angajaţi pe la minusculele fabrici cât de cât active ori pe la firmele de pază, poliţişti, agenţi la finanţe şi garda financiară: suntem unul împotriva altuia, deşi în noi există ceva care ne şopteşte să ne iubim aproapele. Lustraţia n-are nicio noimă astăzi. Mi s-ar fi potrivit pe la 21 de ani, când a fost împuşcat Ceauşescu. Văd în legea asta halucinogenă un nou tertip al puterii politice actuale, un public-ţintă (target) care să-şi piardă reperele, să rămână dezorientat şi să nu se dezmeticească decât după ce ”aleşii” îşi vor reocupa fotoliile. Copiii mei m-au întrebat: ce este aceea Legea lustraţiei, tată, că toată lumea vorbeşte de ea? Pentru această întrebare fără precedent n-am avut răspuns: mi-ar fi trebuit peste 20 de ani să le explic.
Ştefan Doru DĂNCUŞ
P.S.: Acum am citit pe internet o ciudăţenie scrisă de Andrei Cornea. Andrei Cornea este dânsul – printr-o regretabilă extensie semantică – o “eroare”. Dar, datorită poziţiei pe care o are, nu este una facultativă. Aşa că i-am parcurs uimit textul scris, cred, “la prima mână”, ca şi cum i-ar fi fost comandat de cineva. Sinistru material, dacă ne gândim că miliţienii de care vorbeşte ne terminau cu bătaia la tălpi (cu “bulanele”). Sau poate plantau flori în Piaţa Universităţii (tot cu “bulanele”), ce ştim noi, ăia, “stupid peoples”? Sau pipăl
III. CURTEA CONSTITUŢIONALĂ DESPRE LUSTRAŢIE
Legea Lustrației este neconstituționala, au decis miercuri, 28 martie 2012, magistrații de la Curtea Constituționala, după ce au admis sesizarea Înaltei Curți de Casație si Justiție, care a contestat un articol care viza lustrarea unei întregi categorii profesionale, cea a procurorilor.
In 7 martie 2012, ICCJ a decis in secțiile unite sesizarea CCR in legătura cu neconstituționalitatea Legii Lustrației, Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) alăturându-se acestei poziții.
In motivarea deciziei, ICCJ precizează ca legea, in forma adoptata de Parlament, este in dezacord cu considerentele instanței de contencios constituțional, instituie o sancțiune colectiva, bazata pe o forma de răspundere colectiva si pe o culpabilizare generica, globala a categoriei profesionale a procurorilor.
De fapt, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, întrunit în şedinţă extraordinară, a decis legarea la demersului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin care aceasta a decis sesizarea Curţii Constituţionale în legătură cu neconstituţionalitatea prevederilor Legii lustraţiei, privind limitarea temporară a accesului la unele funcţii şi demnităţi publice pentru persoanele care au făcut parte din structurile de putere şi din aparatul represiv al regimului comunist în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.
De asemenea a hotărât transmiterea unei cereri către Avocatul Poporului pentru a aprecia asupra sesizării Curţii Constituţionale cu obiecţiile de neconstituţionalitate.
Subiectul lustraţie a rămas actual doar pentru jurnalişti, formatori de opinie, sociologi, scriitori sau comandamentele de campanie a diferitelor partide care vor decide să fie anticomuniste după căderea comunismului. E deci un subiect de campanie electorală, evident, nimic mai mult, fabrica de propagandă va funcţiona din plini. Băieţii deştepţi vor câştiga din comentarii, lupte la televizor, campanii de presă, etc. În fond circulaţia banilor în natură este mai necesară decât circulaţia apei.
Din timp, cei care au fost în partidul comunist au ştiu că în democraţie e mai greu fără o condamnare penală blocarea vieţii cuiva.
Mulţi din foştii membrii de partid au învăţat la fosta Academie „Ştefan Gheorghiu” regulile de bază privind capitalismul pentru au existat cursuri de CAPITALISM alături de cursurile de socialism ştiinţific.
În ce priveşte procurorii care are fi trebuit lustraţi, la facultăţile de drept s-a studiat Drept comercial internaţional, Drept public internaţional, Organizaţii internaţionale (inclusiv cele din occident), plus Drept roman, cursuri care tratau principiile economiei de piaţă, ale democraţiei occidentale, etc. Mai mult în perioada comunistă au fost în vigoare Codul civil şi Codul comercial, reglementări specifice economiei de piaţă.
Oamenii politici din parlament au ştiut că emiterea unei legi de această natură este neconstituţională şi contravine CEDO, au ştiut că puterea juridică va reacţiona, astfel că toţi vor fi absolviţi: noi am dat legea, puterea judecătorească s-a opus, dar această putere nu face politică. Toate acestea fac parte din tehnicile de manipulare a populaţiei la nivel de mase mari de oameni. Cine a citit romanul lui Octavian Paler Viaţa pe un peron înţelege!
În rest, tema lustraţiei rămâne o problemă viabilă de morală, dar morala nu aduce profit! În economia de piaţă contează tot ceea ce aduce profit.
În fond şi Iisus Hristos a avut un preţ: 30 de arginţi, preţ prorocit cu mult înainte de prooroc.
Dacă Mântuitorul a avut un preţ, după preţuirea făcută de marii preoţi de la Templul din Ierusalim, atunci, cu siguranţă, toţi avem un preţ!
CONSTANTIN STANCU
ADIO, LUI NELU TEPELEA, DE LA EUGEN EVU. Martie si poezia inlacrimata…
De adio
Lui Nelu Ţepelea in memoriam
Doru-mi-i de ce mă doare
Scuturîndu-mi pe ninsoare
Sângele, cel ultim sfânt
Cântecul, cel ultim sfânt…
Ceva-n lume-i spre sfârşit..
Să renască-n cea murit
Să renască-n ce-a murit.
Gând se face, auzit,
Umbra norului zdrobit
Să reintre-n piatră
Viul, rob născut iubit,
Fiica- fiul mult- dorit…
Îngerimea-n om lovit
Îngerimea-n om sfinţit:
Au promis dar n-au venit
Au promis dar n-au venit.
Aina- Daina, orb misterul
Zdreanţa purpurei, bălaur
Când îngenunchiase Cerul
Din splendoare-n frig de aur.
Gând se face auzit
Moartea ce din spate sare,
Drumul cel din zeu umbrit
Răsucit cu solzi şi giare
Frate vânt frate mai mare
Asuprit de gelozia
Care ne-am mâncat fetia
Dinainte de născare
Hău din elemente greu
De ubicuu dumnezău
Ţi-am murit murirea eu
Partea ta de binerău
Boala ta de bine- rău…
Frate geamăn vânt plebeu.
Bate coasa-n deal şi-n vale
Moşul, tata-n basm postum
Vine mama cu mâncare
Umbra norului de fum
Umbra norului, de scrum
Din trecut etern acum
Din trecut etern acum
Mare geamăn pomul-om
Înrăit altoi- genom
Dintru preaiubire
Spre înnebunire.
Scutură cireşe coapte
Se culege singur El
Mi se face-n suflet noapte
Dor cumplit şi-un ghiocel
Lacrimă bolnavă, miel…
Sărăcie din preaplinul
Harului din jos prădat
Ce-am pierdut de la Divinul
Dăruindu-l, m-a trădat
Dăruindu-l, m-a trădat…
Tune bezna-n tot ce moare
Şi ne trage sub pământ
Foamea lumii, cea mai mare
De cădere prin cuvânt
Doru-mi-i de ce mă doare
Scuturîndu-mi pe ninsoare
Sângele, cel ultim sfânt
Cântecul, cel ultim sfânt…
Aina- Daina, orb misterul
Zdreanţa Purpurei, bălaur
Când îngenunchiase Cerul
Din splendoare-n frig de aur.
Mare geamăn pomul-om
Înrăit altoi- genom
Dintru preaiubire
Spre înnebunire?
Ceva-n lume-i spre sfârşit..
Să renască-n cea murit
Să renască-n ce-a murit.
Viul, rob născut iubit,
De esenţe asuprit…
Fiica- fiul mult- dorit…
Îngerimea-n om lovit
Îngerimea-n om sfinţit:
Au promis dar n-au venit
Au promis dar n-au venit.
Doru-mi-i de ce mă doare
Scuturîndu-mi pe ninsoare
Sângele, cel ultim sfânt
Cântecul, cel ultim sfânt…
Gând tăiat, străpuns, ucis,
Hăituit din paradis
Miel de jertfă-n tot ce-ai scris
De adio.
Eugen Evu, martie 2012
SCRIITORII SE MUTĂ ÎN CER
VOX LIBRI NR. 4/2011 – Revista de la Biblioteca Judeţeană „Ovid Densuşianu” HUNEDOARA – Deva. Director: Ioan Sebastian Bara. Carte, scriitori, arta, edituri, recuperarea adevărului, file de istorie…
ZIUA MONDIALĂ A POEZIEI LA TIMIŞOARA! A consemnat Ilie Cheleriu, a semnalat Eugen Evu!
Ilie CHELARIU
Redactor şef Revista „Orient Latin”
Ziua Mondială a Poeziei, ediţia a VII-a
În organizarea Fundaţiei Culturale „Orient Latin”, a Filialei Timişoara a Uniunii Scriitorilor din România şi a Facultăţii de Muzică a Universităţii de Vest, miercuri, 21 martie, a fost sărbătorită şi la Timişoara muza Euterpe, „cea care face multă plăcere”. Manifestarea a a vut loc într-un spaţiu special: Sala „Orpheum” a Facultăţii de Muzică, care a dat un plus discret întregii manifestări. Asistenţa a fost formată din peste o sută de scriitori din vestul ţării, dar şi iubitori de poezie, din Timişoara, Lugoj, Caransebeş, Reşiţa, Oraviţa, ba şi o „echipă” de la cenaclul „Pană cărăşană” din Grădinari, care şi-au dat întâlnire, din nou, la acest eveniment anual. Programul, care a durat trei ore, a fost deschis de Cornel Ungureanu, preşedintele filialei USR şi Ilie Chelariu, redactor-şef al revistei literare „Orient latin”, apoi s-au acordat premile anuale: Premiul „Horia Ionescu” (înmânat de Călin Ionescu, fiul regretatului actor şi regizor) – Cristian Szekeres, actor la Teatrul Naţional din Timişoara; premiile de excelenţă literară, care se acordă anual unor nemembri ai USR: (ex aequo) – criticul şi prozatorul Maria Niţu (Timişoara) şi poetul, editorul, folcloristul şi emulatorul cultural Iosif Băcilă (Bozovici). Despre ei au vorbit doamna Olimpia Berca, respectat critic timişorean, şi Gheorghe Secheşan, critic şi prozator. A fost şi un remember Ignea Loga – poet şi pictor recent plecat dintre noi, dar şi două lansări de carte: „Emoţii timpurii”, a debutantei Kara Molnar, susţinută de criticul Ionel Bota, cărturar de necontestat al Banatului, şi „Elemente de contur”, de Ion Scorobete, timişorean de loc din Meria pădurenilor, poet, preşedintele Fundaţiei „Traian Vuia”, autor a numeroase volume. A fost lansat şi un tânăr, încă elev – Cristian Băleanu, susţinut de poeta şi traducătoarea Manolita Dragomir Filimonescu. Două recitaluri actoriceşti: Vladimir Jurăscu – din poezia lui Laurenţiu Cerneţ, şi Doru Iosif – din opera lui Gheorghe Azap, au rotunjit ceasurile de poezie. Să nu uităm momentele muzicale: cvartetul format din patru tineri muzicieni (Marius Roman, Lavinius Nikolaevici, Ionuţ Giura, Alexandru Moise), încă studenţi, a „fixat” sala cu dansuri româneşti de Bela Bartok şi badineria lui J. S. Bach, iar Victor Georoceanu, cantautorul boemei timişorene, nu s-a dezminţit; finalul le-a aparţinut celor de la Sound Sense (Radu Stoica – chitară şi Florin Ferchiu – violoncel), pe care-i puteţi asculta şi pe youtube cu „Destin”, un duet care a „înviorat” sala cu muzica lor atât de apropiată inimilor celor ce scriu sau citesc poezie. În finalul… finalului, Ilie Chelariu şi Ionel Bota i-au invitat pe cei prezenţi la o „Noapte de veghe pentru Mihai Eminescu”, care va avea loc, pe 14/15 iunie, în teatrul istoric din Oraviţa.
Ilie Chelariu
Redactor şef
„Orient Latin”
Text pus la dispozitie de scriitorul Eugen Evu
SEMNAL: REVISTA LITERARĂ BOEMA (MARTIE, 2012). Un interviu de excepţie cu Zoe Dumitrescu Buşulenga!
REVISTA LITERARĂ BOEMA – GALAŢI
Numãr curent – Live Literature
|
BOEMA 37 / Martie, 2012 |
DIN CUPRINS
- Poezie: Eduard Dorneanu (p.6), Ion Potolea (p.10), Llelu Nicolae Valareanu (Sârbu) (p.18), Bogdan Pascal (p.23)
- Proza: Oana Panait: Zbor… cu aripi frânte (p.5), Tanase Carasca: Reciclare (p.24), Petre Rau: Înghetul (p.27)
- Cronica de carte: Patricia Lidia: Razboiul mustelor – între fantasticul metaforic si realitatea politica (p.8), Adrian Botez:Senator de Drept al Logos-ului Valah, “în iarna vrajbei noastre”: “D’ale democratiei – Editoriale. Tablete de toata ziua”, de Mircea Dinutz (p.13)
- Note de lectura: Simona Ciotlos: Toate încep de la o carte de colorat… (p.9), Elena Buica: Maricica Stroia – Pastel de borangic(p.19)
- Eseu: Oana Panait: Firescul la români (p.3)
- Interviu: Gabriel Dragnea: “Scriitorii tineri sunt complexati de Eminescu. De aceea îl contesta”, interviu cu academicianul Zoe Dumitrescu Busulenga (p.4)
- Opinii: Daniel Gaucan: Iisus – marele initiat de Dacia! (p.20)
- Consemnari: Fr Constantin Alecse: Zoe Dumitrescu Busulenga [Maica Benedicta de la Varatec] (p.11)
- Meridiane: Luca Cipolla: poet-traducator, Milano, Italia (p.16)
- Religie: Adrian Botez: 15 ani de la începutul unei mari marturii ortodoxe…! (p.26)
- Anunturi: Redactia: Concursul Literar International “NUX”, Italia, 2012 (p.32) / Rezultatele Concursului Festival International de Poezie si Epigrame “Romeo si Julieta” (p.33)
- Carti: Redactia – Carti sosite la redactie (p.34-35)
CORNEL UDREA, CÂTEVA NOTE LITERARE DE DUMITRU HURUBĂ. Ştiinţa mersului pe jos şi teoria râsului…
Sursa: CONSTELAŢII DIAMANTINE 19/2012
Ioan Moldovan, poet: poezia ca dovadă a existenţei lui Dumnezeu!
Eu sunt un credincios, chiar un religios. Mă întreabă sau nu mă întreabă cineva, eu spun treaba asta întotdeauna.
Eu cred că poezia e cea mai concludentă, cea mai tare dovadă a existenţei lui Dumnezeu
Ioan Moldovan, poet
Frgament de interviu, sursa Facebook.
PARODII PE CONTRASENS CU DUMITRU HURUBĂ LA O CARTE DESPRE BOEMA LITERARĂ LA EUGEN EVU!
RUG ÎNFLORIT
(parodie la Eugen Evu)
Gura ta este un rug înflorit,
iar dinţii spini
cu care mă înţepi în
cele mai vulnerabile părţi
ale trupului… Empatico!
Stai la marginea textului şi
mă mirui fix în corola scalpului…
auzi: mintea căruia dintre noi
este mai răsucită
spre instinctul de care
s-au ferit îngerii ca de Dracul ?
Şi-apoi, muşcătura ta,
Sublimând sărutul Sau inversînţepare
de canini
al unui animal relict,
face să-mi instinctele (!) încât
văd viitoarea iarnă
ca pe o purpură, iar sărutul nostru
ca o tresărire a focului
în care o cârtiţă cagulată
– informatoare la fosta securitate –
suflă cu hărnicie crezându-se briliant
noaptea.
Dar evu ştie că era doar
O cârtiţă pe acoperişul
Casei de cultură
Încremenită în proiect
Din Simeria.
Aceasta în timp ce eu, hurubayan,
ca mare poet pupat
de-o ţigancă-n călduri –
constat că e o treabă
empatic de coşeră
care pecetluieşte
un genom ancestral
colateral cu al lui Eugen
declamând pe malul Streiului,
într-un limbaj primordial,
o importantă doină transilvană.
Of! Of! Of! şi AhoE!VU
and vuvuzele !
Dumitru Hurubă
Fragment din cartea
Cultul Bomei literare la Eugen Evu de Ion Urda
la Editura Polidava, Deva – 2012.
costyabc - hatzegworld 