Arhiva

Archive for septembrie 2019

O problemă a omului de azi: Schimbarea modului de gândire, metanoia. Mihai Sârbu și marile teme ale lumii, omul din ARCĂ… De la Hațeg în America de Sus cu Evanghelia. De la Hațeg până în California, Los Angeles, Arizona și mai departe… Când teologia se întâlnește cu apolegetica, literatura, psihologia, matematica și omul simplu, flămând de absolut… O poveste neterminată despre adevăr și curaj într-o lume bulversată de consumism…

30 septembrie 2019 Lasă un comentariu

Reclame
Categorii:CREDO, HAŢEG, MEMORIA, SEMNAL

Biblioteca și prietenii săi… Scriitori, cărți, limba română și pasiuni la Adjud

25 septembrie 2019 Lasă un comentariu

 

Joi, 26 septembrie 2019 de la ora 11.  Adjud, la întâlnirea anuală organizată de directorul Bibliotecii Municipale, Tatiana Valea cu Doina Popa, Fevronia Spirescu, Paul Spirescu, Culita Ioan Usurelu, Marin Moscu, Adrian Botez.

 

DESPRE SEMNUL POETIC,

DE PROF. DR.  ADRIAN BOTEZ.

 

 

Poet, romancier, dramaturg, eseist implicat în fenomenul cultural actual, prof. dr. Adrian Botez ne propune un Mic tratat de poetică (despre Semnul Poetic)*, carte apărută la Editura Rafet în anul 2019. Despre poezie s-a scris mult, fenomenul a rămas mereu actual pentru că poezia lansează o punte între cer și pământ.

Tratatul este minim, dar intră în sfera spirituală cu toată energia și aduce elemente de noutate teoretice și practice. Este dedicat soției ca un semn că versul leagă inimile. Este o lucrare de teoria literaturii serioasă, dedicată specialiștilor și poeților, care au rămas în căutarea semnelor în pădurea de simboluri din zona artelor.

Lucrarea are la bază o bibliografie bogată, cu referire la lingvistică, estetică, stilistică, istoria culturii, filozofie, mitologie, hermeneutica religioasă, istorie, ocultism și, bineînțeles, poetică. Este un tur de forță pentru un intelectual pasionat de tainele poeziei, de partea spirituală a culturii române, legată strâns de viziunea eminesciană asupra fenomenului. Deși se racordează la marea cultură occidentală, Adrian Botez preia și din spiritualitatea Indiei ideile necesare complementare care sudează lumile.

Acest demers are în vedere artele poetice începând din antichitate, frământarea omului de a găsi sensul într-o lume asimetrică, în perpetuă schimbare. Sunt pătrunse ideile eterne care au pus pecete pe sufletul omului, narațiunea scrisului, imanența tragicului, semiologia literaturii, puntea dintre viață și poezie, experiențele estetice, energia verbului, limba ca un organism viu.

Adrian Botez demonstrează că este un cărturar solid, intră cu mult curaj în fenomenul spiritual al poeziei, pune accentul pe opera literară și cuvânt, are în vedere antropologia structurală, lansează o rază de lumină asupra bucuriei cunoașterii prin poezie. El nu ratează mirajul lingvistic, metamorfozele formelor, spectacolul literaturii de-a lungul timpului, ajungând la starea actuală, trecând prin toate curentele estetice. Trimiterile de subsol sunt lămuritoare și completează mesajul tratatului, limpezind noțiunile și legând termenii între ei și în funcție de timpul în care au fost utilizați.

Tratatul pune în evidență manifestarea exterioară a fenomenului poetic, dând indicii spre dimensiunea spirituală profundă asupra trăirii înmagazinate în poem, punând în lumină aspectul grafic și sonor al cuvântului care poartă Logos-ul. De remarcat și aspectul ocult al fenomenului, mistica versului, imitația lumilor ascunse în realitatea imediată. Se pune o punte între adevăr și revelație, relația dintre numere și litere, bine conturată în vechime. Descoperim liniile de forță ale teosofiei și ale interogației lansate de om divinității. Sunt accentuate linia dintre viață și moarte, enigmele vechilor civilizații: elenă, daco-getică, lumea tibetană sau a indusului, schimbarea la față a civilizațiilor în timp, parabola dintre omul obișnuit supus durerii și sfântul care duce povara.

Enumerările ar putea continua, curajul lui Adrian Botez este evident, el sfidează curentele la modă și pactul actual din literatură, trimițând spre zone spirituale omise de critica literară sau istoria literară. Dimensiunea religioasă a poeziei este un alt aspect care merită accentuat. Limita dintre poezie și cuvântul inspirat de Dumnezeu fiind insignifiantă. Avem repere pe drumul gândirii poetice cu deschidere spre latura divină. Se întâlnesc în tratat liniile directoare ale gândirii catolice și cele ale ortodoxiei răsăritene, trecându-se prin rigoarea reformei și a călătoriei inițiatice, dar și simbolismul corpului uman sau chipul spiritual al omului strivit de veacul întunecat.

Tratatul lansează câteva afirmații despre poezie ca fenomenul etern, unul care a marcat/ marchează existența. Pune în evidență istoricul problemei marcat de crizele spirituale. De la Platon la renașterea poeticii, prin Karl Vossler. A existat un început legat strâns de începutul omenirii și de mistica dinamică a culturii. Face o analiză a operei lui Grambattista Vico, naivul, continuă cu sfera limitată a absolutului. Semnul poetic este pus între mitologie și tentația sensului, parcurgând ritualul liric ca într-o catedrală a poemului în mișcare prin civilizații. Poezia ar trebui să fie un Logos Divin Asumat de artist și perceput ca atare de receptor. Cartea pune un mare semn: Logosul Eminescu, paralelă între Logosul Specific și Logosul Sintetic, definitivând planurile.

Adrian Botez notează, referindu-se la semnul poetic: „Prin conceptul de semn, dacă este absolutizat (iar nu folosit doar ca element eficace, în operațiunile mentale omenești), se falsifică și se extirpă însuși suflul esențial al vieții spiritului: Logos-ul prin semnul-concept operațional, definitoriu, vom avea șansa unei mecanici a istoriei spirituale, vom avea șansa de a afla despre limbă ca modalitate (restrânsă) de funcționare în zona multiplu-dispersiv – dar vom pierde, pentru totdeauna, șansa recuperării în zona lui Unu-represiv, cu funcție eschatologică și soteriologică – zona Logos-ului Originar al Ființei” (p. 89).

Referindu-se la conceptele de Logos-ul specific și Logos-ul sintetic, autorul consideră că nu trebuie lăsată cultura la întâmplare, pe mâna oricui. În lume există specialiști în diferite domenii, ei se constituie în asociații secrete sau la vedere, derulând spectacole ca pe ritualuri speciale, așa trebuie să existe specialiști (cu rang de sacerdoți) în domeniul culturii naționale. Ei trebuie să slujească idealul revelat prin marile personalități ale literaturii (vezi Eminescu) pentru a limpezi lucrurile și a potența partea de Spirit înglobată în  fenomenul obiect.     Logos-ul preexistă, el alege, el se revelează în formele cele mai convenabile adevărului.

Mai reținem din introducerea la tratat că: „Poezia este ritual de recuperare, de reordonare a energiilor, pentru a readuce ființa în Centrul Divin. Poezia înseamnă tocmai drumul de uitare a cuvintelor, ca entități corupte, perimate, compromise prin înjosirea, în istorie, a Logos-ului-Eternitate” (p. 11).

Elaborând tratatul Adrian Botez apelează la termeni specifici, analiza făcându-se la limita dintre artă și știință, folosind noțiuni care au fost fundamentate în vechime și care s-au structurat de-a lungul timpului, uneori fiind corupte de acțiunea omului. Cititorul are nevoie de un bagaj minim de cultură pentru a pătrunde parte spirituală a fenomenului. Generos, autorul face numeroase trimiteri care au menirea de a clarifica narațiunea tratatului. Acordând atenție firului logic al expunerii, cititorul va avea satisfacții spirituale pentru că va descoperi latura mai puțin vizibilă prin impresia imediată declanșată de tehnica poetică. Influența termenilor teologici asupra acestei dezbateri este evidentă și are menirea de a lămuri latura sacră a ritualului poetic, a limbajului specific.

Autorul consideră lucrarea ca fiind unică, operă de pionierat pentru că luminează viziunea asupra Logos-ului-Cuvânt.

El scrie: „Noi considerăm, deci, că nu există „științe” – ci o SINGURĂ și ADEVĂRATĂ ȘTIINȚĂ: ȘTIINȚA SPIRITUALĂ” (P. 5).

Prin acest tratat intrăm într-o zonă specială, cu grad de universalitate, poeții de azi vor avea motive de a pune întrebări. Răspunsurile sunt încrustate în operele poeților de geniu, în marile capodopere care au marcat veacurile.

 

 

Constantin Stancu

Aprilie 2019

 

*Adrian Botez, Mic tratat de poetică: (despre semnul poetic) eseu, 155 pagini – Râmnicu Sărat: Editura Rafet, 2019. Coperta I: a) „Poetica” lui Aristotel (Ediția Kenneth MeLeish, 2000; b) „Shiva dansând” – „Anandatandava” – Dansul Extatic simbolizând ciclurile cosmice ale creației și disoluției (din Templul Ekambareswarar, un templu hindus, din orașul Kanchipuram, India); c) Imagine foto: Mihai Eminescu la 18 ani…

Categorii:EVENIMENT

Muzeul Ideii și alte expoziții la promoție

10 septembrie 2019 Lasă un comentariu

EI

 

Moto :

 

“ Un tăciune și-un cărbune,

Taci poet provincial,

Ca s-a reformat chestura

Și-ți duc versul la canal…”.

 

Ioan Evu – ”Doina reformată”

 

 

Ei.

 

Ei se-mbracă-n haine străine, first hand,

            se hrănesc cu alimente preparate după o rețetă străina,

                        se iubesc după o moda străina,

                        vorbesc între ei la telefoane străine,

                        se salută în limba engleza,

                        au amintiri comune din Germania,

                        sau Insulele Marshall,

 

                        dar se-n-jură sănătos românește…

 

 

                        Ei

                        urinează la temelia casei de lemn,

urina lor inflamabilă aprinde

 

                        Muzeul Satului,

Muzeul Omului,

 

                        Muzeul Ideii,

 

                        se visează miniștri cu papion și teniși de cauciuc,

                        pregătiți să valseze cu televizorul, cu tableta și celularul inteligent;

                       

          ei,

                        născuți de MAMA MOARTE…

                       

          ei,

                        vor fi înmormântați într-un țipăt,

într-un pământ de plastic recuperat din jurămintele lor…

 

 

 

C Stancu

Categorii:ISTORIA, POEMUL

Hațeg, 31 august 2019 – JURNAL CULTURAL: istorie, literatură, identitate națională

3 septembrie 2019 Lasă un comentariu

Hațeg, 31 august 2019 – Jurnal cultural

 

 

Festivalul „Zilelor orașului Hațeg, 2019”, a prilejuit desfășurarea, in data de 31 august, simpozionul literar „Dor de hațegan”. In cadrul acestui eveniment, desfășurat în cadrul sărbătorii anuale de la sfârșitul fiecărei luni august, au avut loc mai multe evenimente cu încărcătură culturală și emoțională. Simpozionul a fost deschis și prezentat de domnul Cristi Bătrâncea, directorul Casei de Cultură Hațeg, în prezența domnului primar Marcel Goia, a domnului viceprimar Viorel Demian, a invitaților și iubitorilor de cultură.

 

– A fost lansata cartea Toma Vasinca-un sfert de veac in slujba Tarii Hategului, scrisa de prof. Dr. Ioan Vasinca, nepotul primului prefect român de Hunedoara. Lucrarea este recunoștința adusă primului prefect a județului Hunedoara.

El a trăit o perioada de timp in Tara Hațegului, fiind notar in comuna Pui  și președintele fundației culturale „Casina Româna” din Hațeg.

La eveniment au luat cuvântul istoricul si cercetătorul Daniel Iancu din cadrul Muzeului civilizației daco-romane Deva, care a prezentat importanța acestui gen de cărți pentru istorici, pentru cunoașterea vremurilor și pentru semnul lăsat prin timp de personalitățile românilor.

Istoricul Ioachim Lazar a schițat vremurile complicate în care și-a desfășurat activitatea prefectul, colaborarea sa cu personalitățile vremii, lupta cu instituirea administrației românești în județ și consolidarea normelor sociale și juridice în zonă. Autorul dr. Ioan Vasinca, nepotul fostului prefect, a prezentat emoționat cartea și a subliniat faptul că documentarea în județ legată de subiect i-a permis să cunoască oameni deosebiți și pasionați ca Ioachim Lazăr sau Badiu Iancu și Cristi Bătrâncea și să descopere imobile în care a activat bunicul după anul 1918.

– A fost lansat volumului de versuri Eroice si florale, de Gligor Hasa.

Au luat cuvântul despre autor si activitatea dânsului, scriitorul Constantin Stancu si prozatorul prof. Radu Igna. Totodată, scriitorul Constantin Stancu a ținut să precizeze că în 31 August se sărbătorește ZIUA LIMBII ROMÂNE, un eveniment de excepție. A adus în memoria celor prezenți cărțile despre Hațeg scrise de Radu Igna dedicate vieții culturale a Hațegului, cele scrise de Badiu Iancu, în șapte volume de monografii dedicate localității, de la începuturi până în anul 2015. A amintit și de lucrarea scriitorului Raul Constantinescu dedicată folclorului literar din Țara Hațegului, cu titlul Străvechi tradiții și creații literare din Țara Hațegului (2017). A schițat temele principale ale creației literare semnate de Gligor Hașa, romanele istorice și eseurile dedicate Hațegului, printre care promovarea ideii că adevărata Sarmisegetusa se află la Hațeg.

La finalul expunerii Constantin Stancu a subliniat că limba română este vie, permite consolidarea identității naționale și că poporul a beneficiat de traducerea Bibliei în limba folosită zilnic, fenomen care a permis modelarea gândirii oamenilor după valorile creștine, cele care a făcut din Europa o zonă prosperă și luminată.

Domnul primar Marcel Goia a ținut să precizeze că speră ca în curând vor începe cercetări istorice în zonă legate de Cetatea Hațegului. Anunțul a fost primit cu aplauze.

Radu Igna a făcut un portret al scriitorului Gligor Hașa. Dânsul a citat din cartea de evocarea literară dedicată romancierului, subliniind importanța romanelor istorice scrise de acesta și faptul că pregătirea enciclopedică i-a permis să abordeze mai multe genuri literare cu succes.

Gligor Hașa a citit din cartea sa câteva poezii cu mesaj și ținută didactică dedicate istoriei noastre. A solicitat ca autoritățile din oraș să aibă în vedere ridicarea unei statui dedicate lui Constantin Zagoriț, cel care a fundamentat teoria istorică legată de situarea capitalei administrative a dacilor la Hațeg, o idee șocantă, dar cu argumente istorice, arheologice, militare și sociale, inclusiv cu argumente prezente pe Columna lui Traian.
La sfârșitul simpozionului, a fost prezentată și sfințită o placa comemorativa in memoria Dr. Toma Vasinca – primul prefect al județului Hunedoara, în prezența celor care au participat la evenimentul dedicat celor care iubesc Hațegului. Placa a fost instalata la „Muzeul Țarii Hațegului”, apoi a fost vizitat muzeul de cei interesați, de oaspeții orașului, de invitați.

 

A consemnat Constantin Stancu

Foto: Primăria Oraș Hațeg

Categorii:EVENIMENT, HAŢEG
%d blogeri au apreciat asta: