Arhiva

Posts Tagged ‘SOCIAL’

SĂRACII MAI GENEROŞI DECÂT MOGULII


Un studiu a aratat ca saracii sunt mai generosi prin natura lor, fiind mai increzatori in oameni si mai predispusi sa-si ajute aproapele.

Dupa cum a aratat studiul realizat la Universitatea Berkeley, ei sunt dispusi sa ajute chiar ramanand in anonimat, fara ca macar sa ii intereseze in ce fel vor fi folositi banii pe care ii daruiesc.

Iar concluziile acestui studiu nu vin decat in compeltarea statisticilor din SUA, care arata ca oamenii cu venituri mai mici doneaza mai mult in scopuri caritabile decat cei mai instariti.

Una dintre explicatii ar putea fi aceea ca persoanele cu un venit mic sunt mai pline de compasiune pentru ca si ele, la randul lor, sunt mai dependente de ceilalti. In plus, lor le lipseste frica – tipica celor bogati – ca vor pierde totul si vor fi inselati, au conchis oamenii de stiinta.

Anunțuri
Categorii:literature Etichete:

DREPTATEA CA BAROMETRU AL DEMOCRATIEI


STATISTICA CEDO, UN BAROMETRU PENTRU RELATIILE SOCIALE DIN ROMANIA

In anul 2009, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a analizat 4.247 de plangeri indreptate impotriva Romaniei, dintre care 97% au fost respinse.

Astfel, din analiza hotararilor pronuntate impotriva Romaniei de catre CEDO a rezultat ca cele mai multe condamnari pronuntate de CEDO impotriva Romaniei, anul trecut, sunt:
– cele privind incalcarea dreptului de proprietate (art.1 din Primul Protocol Aditional la Conventie) – 91 de hotarari,
– dreptului la un proces echitabil (art. 6) – 72 de hotarari si
– dreptului de a nu fi supus torturii, tratamentelor inumane sau degradante (art. 3) – 15 hotarari.
– Pana la 16 iulie 2010, suma despagubirilor pe care statul roman trebuie sa le plateasca in urma condamnarilor la CEDO este de 3.191.519 EUR, pentru anul 2010. Pentru 2009, despagubirile sunt de aproximativ 12 milioane EUR.

Categorii:literature Etichete:

DE LA BRĂŢĂRILE DACICE LA BRĂŢĂRILE OFICIALE …


TEZAURUL DE LA SARMISEGETUSA REGIA, VARIANTA OFICIALĂ

Ministerul Public a dat publicitatii, marti, 29 iunie 2010, rezultatele activitatii intreprinse de catre procurorii Parchetului de pe langa Curtea de Apel Alba Iulia care au dispus, prin rechizitoriu, punerea in miscare a actiunii penale si trimiterea in judecata a mai multor persoane pentru savarsirea infractiunii de furt calificat in legatura cu obiecte descoperite pe situl arheologic de la Sarmisegetusa Regia.
Potrivit unui comunicat al MP,
• ”DUDAS EUGEN si CRISAN STANILA RADUT, sub aspectul savarsirii infractiunilor de asociere in vederea savarsirii de infractiuni si furt calificat;
• Crisan Simu-Marian, sub aspectul savarsirii infractiunilor de asociere in vederea savarsirii de infractiuni, efectuare a unor detectii si sapaturi neautorizate intr-un sit arheologic si furt calificat;
• TODORESCU ALEXANDRU si GOGAN ALEXANDRU, sub aspectul savarsirii infractiunilor de asociere in vederea savarsirii de infractiuni, abuz in serviciu contra intereselor publice si complicitate la furt calificat.
Pana in prezent au fost solutionate alte 2 dosare, care reprezinta sectiuni distincte ale aceleiasi cauze, iar o alta cauza disjunsa din prezenta se afla in faza de urmarire penala.
Din probele administrate in cursul urmaririi penale a rezultat ca, in perioada 1998 – 2007, inculpatii s-au constituit intr-un grup infractional, care a desfasurat activitati sistematice de detectii si sapaturi neautorizate in siturile arheologice clasate „monument istoric” (situl „Sarmizegetusa Regia”, monument UNESCO), in scopul localizarii si sustragerii unor tezaure, organizarii unor filiere interne si internationale de valorificare a bunurilor apartinand patrimoniului cultural national.
Astfel, au sustras si valorificat in mod ilegal mai multe tezaure arheologice pe „piata neagra a antichitatilor” (interna si internationala):
• primul tezaur, in valoare de 1.555.500 euro, alcatuit dintr-o bratara dacica din aur (450.000 de euro), 1000 de monede „Lysimach” din aur (950.000 de euro), si 2000 monede denari romani din argint in valoare de 150.000 de euro (75 de euro/piesa) si trei stante monetare in valoare de 5.500 de euro (recuperate – 2 monede, in valoare de 150 de euro si trei stante monetare in valoare de 5.500 de euro; nerecuperate 1.549.925 de euro) ;
• al doilea tezaur, in valoare de 2.572.400 de euro, alcatuit din sase bratari spiralice din aur (recuperate, cu 420.000 de euro compensatie, conform art.4 din Conventia UNIDROIT; nerecuperata 42.000 de euro);
• al treilea tezaur, sustras din punctul arheologic „Dealul Muncelului”, alcatuit din 5000 denari romani din argint, in valoare de 473.175 de euro (recuperati 1658, au fost in valoare de 222.525 de euro, nerecuperati 3342 in valoare de 250.650 de euro).
Dupa descoperirea, in anul 1996, a celui mai mare tezaur de monede „Koson”, inculpatii au constituit echipe de braconaj arheologic, avand ca obiectiv principal efectuarea de detectii si sapaturi ilegale in siturile cetatilor dacice din Muntii Orastiei, aflate in paza si administrarea „Muzeului Civilizatiei Dacice si Romane” din Deva. Scopurile urmarite de inculpati au constat in localizarea, sustragerea si valorificarea tezaurelor de interes arheologic, prin incalcarea regimului juridic de protectie a siturilor clasate „monument istoric”. Aceste situri de importanta pentru istoria si cultura nationala sunt protejate atat prin legislatia nationala, fiind clasate in categoria „monumentelor istorice” dar si prin includerea acestora in lista patrimoniului cultural mondial UNESCO. Ele cuprind vestigii arheologice, incluse in rezervatia parcului natural „Gradistea Muncelului – Cioclovina”, in limitele caruia sunt cuprinse siturile arheologice din Muntii Orastiei, care includ la randul lor si „Sarmizegetusa Regia”. Caile de acces spre aceste situri sunt marcate cu panouri ce informeaza si avertizeaza publicul cu privire la regimul special de protectie a zonei.
Inculpatii au organizat echipe de braconaj si si-au asigurat accesul in situl arheologic „Sarmizegetusa Regia” inclusiv prin faptul ca au beneficiat de „protectia” a doi dintre inculpati, care au devenit membri ai grupului infractional (un ofiter de politie si un subofiter de politie in rezerva). Din probele administrate in cauza a rezultat ca inculpatii au efectuat detectii cu aparate ale caror parametrii tehnici permiteau exploatarea tezaurelor de monede si, in aceste imprejurari au descoperit si sustras 16 monede „Koson”, pe care apoi le-au impartit intre ei.
Centrul facilitatilor logistice al gruparii a fost stabilit la cabana Costesti, situata in pozitie strategica de supraveghere a accesului spre siturile cetatilor. In scopul secretizarii actiunilor de braconaj arheologic, din probatoriul administrat in cursul urmaririi penale a rezultat ca inculpatii aveau in dotare mijloace auto, o activitate de brutarie, o stana de oi aflata in perimetrul sitului ca „acoperire” a tranzactiilor cu artefacte. Aprovizionarea cu echipamente de detectie o realizau prin intermediul dealerilor de antichitati din strainatate, iar in scopul constituirii de filiere au atras in echipa si alte persoane cu rol de colector local sau de intermediari internationali. De asemenea pentru acoperirea traficului de artefacte au folosit ca paravan si o firma, careia i-au deschis un punct de lucru sub forma unui bar situat in Orastie, care in realitate reprezenta „punctul de intalnire” intre „sursele inculpatilor” din sit spre „piata neagra a antichitatilor”.
Astfel, in perioada 6-7 aprilie 1999, primul tezaur alcatuit dintr-o bratara spiralica si 800 monede „Lysimachos” a fost scos din tara, prin vama Nadlac, fiind ascuns in rezervorul unui autoturism, apoi vandute unor cetateni straini. In perioada urmatoare, 12-15 aprilie 1999, al doilea tezaur format din sase bratari au fost scoase din tara tot prin vama Nadlac si transportate initial, la Budapesta apoi la Geneva, unde au fost achizitionate de comerciantul unei firme de antichitati.
Dupa valorificarea tezaurelor, s-a inregistrat o vizibila imbunatatire a situatiei materiale a inculpatilor, care fie au achizitionat bunuri imobile si mobile, fie au investit banii rezultati din activitatile infractionale in diverse societati comerciale pe care le-au infiintat (unele dintre acestea fiind inregistrate pe numele sotiilor unora dintre inculpati).
In cursul urmaririi penale efectuate pana in prezent au fost recuperate 12 bratari spiralice din aur, in valoare de 4.800.000 de euro, aflate in custodia Muzeului National de Istorie a Romaniei din Bucuresti. Organele judiciare au recuperat, de asemenea, urmatoarele loturi de artefacte apartinand Patrimoniului Cultural National, clasa Tezaur: un depozit de 105 piese arheologice reprezentand diverse tipuri de arme si unelte dacice din fier, bronz, plumb, in valoare de 30.000 de euro; un lot de 4000 de piese arheologice (monede, vase, arme, etc.) in valoare de 40.000 de euro, predate la Muzeul National de Istorie al Transilvaniei din Cluj-Napoca; depozit de monede din argint, doua vase si o toarta de vas antic, 2 colane dacice torsadate (torques) in valoare de 18.000 de euro, 3 fibule, 4 inele, 1 medalion, 63 de monede romane si grecesti, 5 artefacte antice din metal in valoare de 3.071 de euro, tezaur de 91 de monede antice in valoare de 9.100 de euro, tezaur de 1656 denari republicani romani, tezaur de 287 denari republicani din argint, tezaur din colier cu pandantive si cercei din aur in valoare de 100.000 de euro, predate Muzeului National al Unirii din Alba Iulia; 700 de monede din aur, de tip „Koson”, in valoare de 350.000 de euro si un tezaur de 2990 denari imperiali romani, evaluat la 33.139 de euro, predate Muzeului National de Istorie a Romaniei din Bucuresti.
Cu ocazia perchezitiilor efectuate la domiciliile inculpatilor in cursul urmaririi penale, au fost descoperite cataloage numismatice, vase de ceramica, echipamente de camuflaj, monede din metal galben.
Procurorii au procedat, totodata, la indisponibilizarea unor bunuri imobile si mobile printre care si arme de vanatoare cu munitia aferenta, diverse bijuterii din aur si argint, arme albe, precum si parti sociale detinute din capitalul social al unei firme.
In solutionarea prezentei cauze, procurorii Parchetului de pe langa Curtea de Apel Alba Iulia au colaborat cu organele politiei judiciare din cadrul Inspectoratului General al Politiei Romane, Serviciul pentru Protejarea Patrimoniului Cultural National, precum si cu lucratori din cadrul Inspectoratelor de Politie Judetene Alba si Hunedoara.
Dosarul a fost inaintat spre competenta solutionare Judecatoriei Deva.”

Categorii:literature Etichete:

SIDERURGIA LA HUNEDOARA …


SIDERURGIA LA HUNEDOARA, ULTIMA ORĂ …

Combinatul ArcelorMittal Hunedoara va decide in cadrul Adunarii Generale a Actionarilor din 23 iulie daca va dizolva compania sau ii va majora capitalul social cu 397 de milioane de lei, potrivit Convocatorului transmis luni Bursei de Valori Bucuresti (BVB).

„In situatia in care nu este aprobata dizolvarea societatii, in scopul cresterii activului net al societatii si utilizarii sumelor incasate in activitatile curente ale companiei si pentru satisfacerea creditorilor, este supusa aprobarii Adunarii majorarea capitalului social al societatii prin aport in numerar, cu o valoare de 397,65 milioane lei, prin emiterea unui numar de 159,06 milioane actiuni noi, cu un pret de subscriere de 2,5 lei pe actiune”, conform Convocatorului.

In cazul in care se aproba majorarea de capital, actionarii societatii au un termen de 32 de zile pentru a-si exercita dreptul de preferinta pentru subscrierea actiunilor nou emise.

In prezent, la ArcelorMittal Hunedoara lucreaza 697 de salariati.

ArcelorMittal este cea mai mare companie de otel din lume, avand operatiuni in peste 60 de tari. In Romania, compania controleaza combinatele de la Hunedoara si Galati, producatorii de tevi din Roman si Iasi, operatorul portuar Romportmet Galati si filiala locala a companiei de constructii ArcelorMittal Construction.

Categorii:literature Etichete:

LUSTRATIA, DUPĂ DISCUŢII POLITICE ŞI DUPĂ ARGUMENTE, ÎN VIZIUNEA CURŢII CONSTITUŢIONALE


CUM PRIVESC JUDECĂTORII CURTII CONSTITUŢIONALE LUSTRAŢIA
(Decizia nr. 820/07 iunie 2010)

Curtea Constituţională consideră că lustraţia se poate constitui ca reper moral, de rememorare a ororilor comunismului, dar şi ca măsură temporară de excludere de la funcţiile de conducere a unor autorităţi şi instituţii publice a persoanelor care au lucrat sau colaborat cu regimul comunist. Lustraţia nu înseamnă, însă, epurare sau răzbunare pentru alegeri ideologice greşite ori accidente biografice, ci încercarea de regăsire a demnităţii şi încrederii, precum şi redarea autorităţii instituţiilor fundamentale ale statului. Lustraţia accetuează mai ales principiul responsabilităţii în exercitarea demnităţilor publice.
Dincolo de numeroasele probleme morale, sociale, politice, economice, legale etc. care se pot ridica după adoptarea unei legi a lustraţiei,aceasta are, per ansamblu, un efect pozitiv în perioada de tranziţie a fostelor ţări comuniste în vederea trecerii la un stat democratic, de drept, bineînţeles,
dacă este adoptată în conformitate cu prevederile constituţionale ale statului respectiv.
Principiul egalităţii accesului la o funcţie publică este consacrat prin Declaraţia Drepturilor Omului şi Cetăţeanului din 1789, precum şi în art.21 paragraful 2 al Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului din 10 decembrie 1948, potrivit căruia „Orice persoană are dreptul de acces, în condiţii de egalitate, la funcţiile publice ale ţării sale” şi în art.25 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice din 16 decembrie 1966,potrivit căruia „Orice cetăţean are dreptul şi posibilitatea, fără nici una dintre discriminările la care se referă art.2 si fără restricţii nerezonabile; […] c) de a avea acces, în condiţii generale de egalitate, la funcţiile publice
din ţara sa.”
Astfel, sunt interzise discriminările bazate pe rasă, sex, religie, opinie, avere, origine socială etc., dar fiecare stat are dreptul să impună, pe cale legislativă, anumite condiţii specifice pe care trebuie să le îndeplinească un funcţionar public, cum ar fi cetăţenia, exercitarea deplină a drepturilor civile
şi politice, moralitatea etc.
Aşadar, în toate statele membre ale Uniunii Europene există condiţii specifice pentru accederea la o funcţie publică. Unele state membre cer deţinerea anumitor diplome sau a unor studii specifice diferitelor niveluri de ocupare, altele solicită anumite competenţe lingvistice, cunoaşterea
drepturilor civile, obligaţii militare, limită de vârstă, aptitudini fizice etc. De asemenea, posturile care implică respectarea unui secret profesional necesită un control de securitate.
În ţările foste comuniste, o condiţie specială pentru accederea într-o funcţie publică o reprezintă neapartenenţa la nomenclatură şi, ca o consecinţă, a apărut conceptul de „lustraţie”, termen ce semnifică procedura existentă în aceste ţări de a-i arăta pe cei care au colaborat cu fostul regim şi de a le interzice ocuparea unor funcţii publice. Această practică a apărut ca o garanţie a respectării statului democratic, de drept, în vederea bunei funcţionări a administraţiei publice bazate pe credibilitatea şi loialitatea funcţionarilor publici.
Toate ţările fost comuniste din Europa Centrală şi de Est care au aderat la Uniunea Europeană s-au confruntat cu problema lustraţiei, adică a interzicerii accesului sau îndepărtării din instituţiile publice a acelor persoane cu privire la care există certitudinea că au făcut parte din regimul comunist.
Fiecare ţară confruntată cu problema lustraţiei, în funcţie de scopul urmărit şi de specificul naţional, a adoptat un anumit tip de realizare a lustraţiei, considerându-se, în doctrină, că Cehia a reglementat un model radical, că Lituania şi ţările baltice au adoptat un model intermediar şi că Ungaria, Polonia şi Bulgaria s-au raliat unui model moderat.
În România, comunismul a fost condamnat la nivel de doctrină, schimbarea regimului fiind consacrată prin acte juridice cu valoare constituţională, precum Comunicatul către ţară al Consiliului Frontului Salvării Naţionale, publicat în Monitorul Oficial al României nr.1 din 22 decembrie 1989, şi Decretul-Lege privind constituirea, organizarea şi funcţionarea Consiliului Frontului Salvării Naţionale şi a consiliilor teritoriale ale Frontului Salvării Naţionale, publicat în Monitorul Oficial al României nr.4 din 27 decembrie 1989.
După o încercare nereuşită, cea din 1997, adoptarea în România a Legii lustraţiei este lipsită de eficienţă juridică, nefiind actuală, necesară şi tilă, doar cu o semnificaţie exclusiv morală, ţinând seama de perioada mare de timp care a trecut de la căderea regimului totalitar comunist.
De altfel, chiar iniţiatorii legii, invocând art.53 din Constituţie, afirmă că Legea lustraţiei se subscrie acestei norme constituţionale care statuează că „Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea […] moralei publice, […]”, morală întinată de cutumele comunismului.
La ora actuală, în România, în ceea ce priveşte funcţiile de demnitate publică, nu există o condiţionare a ocupării acestora de neapartenenţa la vechile structuri comuniste, ci există doar obligaţia de a declara apartenenţa sau neapartenenţa la poliţia politică.
În condiţiile legislaţiei actuale, o asemenea condiţie este numai cea prevăzută la art.50 lit.j) din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici şi are următorul conţinut: „Poate ocupa o funcţie
publică persoana care îndeplineşte următoarele condiţii: […] j) nu a desfăşurat activitate de poliţie politică, astfel cum este definită prin lege”.
Procedând la examinarea criticilor de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, astfel cum rezultă din preambulul care însoţeşte Legea lustraţiei, adoptarea acesteia “este necesară pentru consolidarea valorilor şi instituţiilor democratice din România şi pentru protejarea principiilor fundamentale prevăzute de Constituţie, justificând astfel restrângerea exercitării unor drepturi şi libertăţi ale unor persoane, prin restrângerea exercitării dreptului de a ocupa funcţii numite sau alese în structurile de putere şi în aparatul represiv al regimului communist, în perioada 6 martie
1945 – 22 decembrie 1989.”
Curtea ia notă de formularea într-o manieră defectuoasă, confuză şi deficitară a preambulului legii, ceea ce duce la concluzia că restrângerile şi interdicţiile prevăzute de această lege au ca scop „restrângerea exercitării dreptului de a ocupa funcţii numite sau alese în structurile de putere şi în aparatul represiv al regimului comunist, în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989.”
Curtea observă, de asemenea, că dispoziţiile Legii lustraţiei sunt lipsite de rigoare normativă, nefiind suficient de clare şi de precise.
Faţă de aceste ambiguităţi, Curtea se mărgineşte să atragă atenţia asupra posibilelor dificultăţi de ordin practic în aplicarea măsurilor prevăzute de lege.
În continuare, Curtea reţine că în concepţia legii criticate răspunderea juridică şi sancţionarea se întemeiază pe deţinerea unei demnităţi sau funcţii în structurile şi aparatul represiv al fostului regim totalitar comunist.
Răspunderea juridică, indiferent de natura ei, este o răspundere preponderant individuală şi există numai întemeiată pe fapte juridice şi acte juridice săvârşite de o persoană, iar nu pe prezumţii.
Aşa cum s-a mai arătat, lustraţia nu poate fi utilizată ca mijloc de pedeapsă sau răzbunare, deoarece scopul acesteia nu este pedepsirea celor prezumaţi vinovaţi. O pedeapsă poate fi impusă doar pentru o activitate criminală din trecut, pe baza Codului penal aplicabil şi în conformitate cu toate procedurile şi garanţiile procesului penal.
Or, supusă controlului de constituţionalitate sub acest aspect, Legea lustraţiei este excesivă în raport cu scopul legitim urmărit, deoarece nu permite individualizarea măsurii. Această lege instituie o prezumţie de vinovăţie şi o adevărată sancţiune colectivă, bazată pe o formă de răspundere
colectivă şi pe o culpabilizare generică, globală, făcută pe criterii politice, ceea ce contravine principiilor statului de drept, ale ordinii de drept şi prezumţiei de nevinovăţie instituită prin art.23 alin.(11) din Constituţie. Chiar dacă legea criticată permite apelarea la justiţie pentru justificarea interzicerii dreptului de a candida şi a fi ales în funcţii şi demnităţi, aceasta nu reglementează un mecanism adecvat în scopul stabilirii desfăşurării unor activităţi concrete îndreptate împotriva drepturilor şi libertăţilor fundamentale. Cu alte cuvinte, legea nu oferă garanţii adecvate de control
judiciar asupra aplicării măsurilor restrictive.
Nici o persoană nu va putea fi supusă lustraţiei pentru opinii personale şi convingeri proprii, sau pentru simplul motiv de asociere cu orice organizaţie care, la data asocierii sau a activităţii desfăşurate, era legală şi nu a comis încălcări grave ale drepturilor omului. Lustraţia este permisă doar cu privire la acele persoane care au luat parte efectiv, împreună cu organizaţii ale statului la grave încălcări ale drepturilor şi libertăţilor omului.
Articolul 2 al legii supuse controlului de constituţionalitate prevedeuna din principalele sancţiuni colective care vizează dreptul de a candida şi dreptul de a fi ales în funcţiile de demnitate publică enumerate a persoanelor care au aparţinut anumitor structuri politice şi ideologice. Dispoziţiile
acestui articol de lege contravin prevederilor constituţionale ale art.37 şi art.38 prin care se consacră dreptul de a fi ales, cu interdicţiile expres şi limitativ menţionate. Este evident că dispoziţiile art.2 din Legea lustraţie excedează cadrului constituţional, prevăzând o nouă interdicţie dreptului de
acces în funcţiile publice care nu respectă art.53 din Constituţie referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. Astfel, Curtea constată că această limitare este lipsită de proporţionalitate în raport cu scopul urmărit, întrucât aduce atingere însăşi existenţei dreptului şi nu îşi justifică necesitatea într-o societate democratică.
Curtea consideră că Legea lustraţiei aduce atingere şi principiului neretroactivităţii legii consacrat în art.15 alin.(2) din Constituţie, potrivit căruia “Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.” Legea se aplică pentru fapte şi acţiuni săvârşite după intrarea ei în vigoare. De aceea nu se poate pretinde ca, respectând legile în vigoare şi acţionând în spiritul lor, cetăţenii să aibă în vedere eventuale reglementări viitoare.
Totodată, Curtea observă că Legea lustraţiei a fost adoptată după 21 de ani de la căderea comunismului. De aceea, caracterul tardiv al legii, fără a avea în sine un rol decisiv, este considerat de Curte ca fiind relevant pentru disproporţionalitatea măsurilor restrictive, chiar dacă prin acestea s-a urmărit un scop legitim. Proporţionalitatea măsurii faţă de scopul urmărit trebuie privită, în fiecare caz, prin prisma evaluării situaţiei politice a ţării, precum şi a altor circumstanţe.
În acest sens este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului privind legitimitatea legii lustraţiei în timp.
Astfel, în cauza Zdanoka contra Letonia, 2004, Curtea s-a pronunţat cu privire la măsurile statului leton de a dispune excluderea pe termen nedefinit a unor persoane de la eligibilitatea în alegerile naţionale parlamentare şi locale, datorită activităţilor pe care acestea le-au întreprins
într-o perioadă de timp (1991) în cadrul unor structuri comuniste declarate neconstituţionale. Analizând cazul, Curtea a arătat că o astfel de măsură ar fi fost justificată şi proporţională în timpul primilor ani după înlăturarea regimului, “când nou-instauratele structuri încă mai puteau fi ameninţate de alunecare către totalitarism, iar astfel de restricţii ar fi fost de natură a
înlătura un astfel de risc.” Curtea a condamnat statul leton pentru încălcarea art.3 din Protocolul nr.1 la Convenţie, motivând că nu s-a dovedit faptul că excluderea unei persoane de la dreptul de a candida este proporţională cu scopul legitim. În speţă, Curtea a considerat că participarea persoanei în acţiunile antidemocratice realizate imediat după instaurarea noului regim democratic în Letonia nu au fost suficient de serioase pentru a justifica restricţiile din prezent. După trecerea însă a unei perioade mai lungi de timp, nu se mai poate invoca un caracter preventiv pentru o astfel de măsură.
De asemenea, în cauza Partidul Comuniştilor Nepecerişti şi Ungureanu contra României, 2005, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat că nici contextul istoric, nici experienţa totalitaristă trăită în România până în 1989 nu justifică necesitatea unei ingerinţe de genul
interzicerii înscrierii unui partid pe motiv că va promova doctrina comunistă, de vreme ce aceste partide există în mai multe state semnatare ale Convenţei europene, iar democraţia se clădeşte pe plurarism politic.
C U R T E A C O N S T I T U Ţ I O N A L Ă constată că Legea lustraţiei, privind limitarea temporară a accesului la unele funcţii şi demnităţi publice pentru persoanele care au făcut parte din
structurile de putere şi din aparatul represiv al regimului comunist în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 este neconstituţională.
Definitivă şi general obligatorie.

Categorii:literature Etichete:

RECUPERAREA MEMORIEI, CAM TARDIV, DAR MAI BINE DECAT NICIODATA, LEGEA NR. 221/2009


LEGE nr. 221 din 2 iunie 2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989
Parlamentul României adoptă prezenta lege.
Art. 1
(1)Constituie condamnare cu caracter politic orice condamnare dispusă printr-o hotărâre judecătorească definitivă, pronunţată în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, pentru fapte săvârşite înainte de data de 6 martie 1945 sau după această dată şi care au avut drept scop împotrivirea faţă de regimul totalitar instaurat la data de 6 martie 1945.
(2)Constituie de drept condamnări cu caracter politic condamnările pronunţate pentru faptele prevăzute în:
a)art. 185-187, 190, 191, 1931, 194, 1941-1944, 1961, 197, 207-209, 2091-2094, 210-218, 2181, 219-222, 224, 225, 227, 2271, 228, 2281, 229, 230, 2311, 258-261, 267, 2687, 2688, 26812, 26814, 26829, 26830, art. 284 ultimul alineat, art. 323-329, 349, 350 şi 5786 din Codul penal din 1936, republicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 48 din 2 februarie 1948, cu modificările şi completările ulterioare;
b)Legea nr. 80/1941 pentru reprimarea faptelor ce pun în primejdie existenţa şi interesele Statului, publicată în Monitorul Oficial nr. 31 din 6 februarie 1941;
c)Legea nr. 190/1947 pentru portul şi vânzarea armelor de foc, publicată în Monitorul Oficial nr. 134 din 16 iunie 1947;
d)Decretul nr. 212/1948 pentru completarea pedepselor privind unele infracţiuni ce interesează siguranţa interioară şi exterioară a Republicii Populare Române, publicat în Monitorul Oficial nr. 196 din 25 august 1948;
e)art. 4 şi 5 din Decretul nr. 83/1949 pentru completarea unor dispoziţiuni din Legea nr. 187/1945, publicat în Buletinul Oficial nr. 1 din 2 martie 1949;
f)art. 2 lit. a), b), d) şi e), art. 3 lit. a), b), f), g) şi h) şi art. 4 din Decretul nr. 183/1949 pentru sancţionarea infracţiunilor economice, publicat în Buletinul Oficial nr. 25 din 30 aprilie 1949;
g)Legea nr. 16/1949 pentru sancţionarea unor crime care primejduiesc securitatea Statului şi propăşirea economiei naţionale, publicată în Monitorul Oficial nr. 12 din 15 ianuarie 1949;
h)Decretul nr. 163/1950 pentru deţinerea, portul şi vânzarea armelor şi muniţiilor, precum şi transportul explosivilor, publicat în Buletinul Oficial nr. 54 din 26 iunie 1950;
i)Decretul nr. 199/1950 pentru modificarea Legii nr. 16/1949 pentru sancţionarea unor crime care primejduiesc securitatea Statului şi propăşirea economiei naţionale, publicat în Buletinul Oficial nr. 68 din 12 august 1950;
j)art. 166 alin. 2, art. 237 şi art. 238 din Codul penal din 1968, publicat în Buletinul Oficial nr. 79 bis din 21 iunie 1968.
(3)Constituie, de asemenea, condamnare cu caracter politic şi condamnarea pronunţată în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 pentru orice alte fapte prevăzute de legea penală, dacă prin săvârşirea acestora s-a urmărit unul dintre scopurile prevăzute la art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 214/1999 privind acordarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracţiuni săvârşite din motive politice, persoanelor împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice, măsuri administrative abuzive, precum şi persoanelor care au participat la acţiuni de împotrivire cu arme şi de răsturnare prin forţă a regimului comunist instaurat în România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 568/2001, cu modificările şi completările ulterioare.
(4)Caracterul politic al condamnărilor prevăzute la alin. (3) se constată de instanţa judecătorească, în condiţiile prevăzute la art. 4.
Art. 2
Toate efectele hotărârilor judecătoreşti de condamnare cu caracter politic prevăzute la art. 1 sunt înlăturate de drept. Aceste hotărâri nu pot fi invocate împotriva persoanelor care au făcut obiectul lor.
Art. 3
Constituie măsură administrativă cu caracter politic orice măsură luată de organele fostei miliţii sau securităţi, având ca obiect dislocarea şi stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea în unităţi şi colonii de muncă, stabilirea de loc de muncă obligatoriu, dacă au fost întemeiate pe unul sau mai multe dintre următoarele acte normative:
a)Decretul nr. 6 din 14 ianuarie 1950, Decretul nr. 60 din 10 martie 1950, Decretul nr. 257 din 3 iulie 1952, Decretul nr. 258 din 22 august 1952, Decretul nr. 77 din 11 martie 1954 şi Decretul nr. 89 din 17 februarie 1958;
b)Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 2/1950, Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 1.154 din 26 octombrie 1950, Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 344 din 15 martie 1951, Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 326/1951, Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 1.554 din 22 august 1952, Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 337 din 11 martie 1954, Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 237 din 12 februarie 1957, Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 282 din 5 martie 1958 şi Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 1.108 din 2 august 1960;
c)Ordinul nr. 100/Cabinet din 3 aprilie 1950 al Direcţiunii Generale a Securităţii Poporului;
d)Ordinul nr. 5/Cabinet/1948, Ordinul nr. 26.500/Cabinet/1948, Ordinul nr. 490/Cabinet/1952 şi Ordinul nr. 8/20/Cabinet/1952 ale Ministerului Afacerilor Interne;
e)deciziile nr. 200/1951, nr. 239/1952 şi nr. 744/1952 ale Ministerului Afacerilor Interne;
f)Ordinul nr. 838 din 4 decembrie 1952 al Ministerului Securităţii Statului.
Art. 4
(1)Persoanele condamnate penal în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 pentru alte fapte decât cele prevăzute la art. 1 alin. (2) pot solicita instanţei de judecată să constate caracterul politic al condamnării lor, potrivit art. 1 alin. (3). Cererea poate fi introdusă şi după decesul persoanei, de orice persoană fizică sau juridică interesată ori, din oficiu, de parchetul de pe lângă tribunalul în circumscripţia căruia domiciliază persoana interesată.
(2)Persoanele care au făcut obiectul unor măsuri administrative, altele decât cele prevăzute la art. 3, pot, de asemenea, solicita instanţei de judecată să constate caracterul politic al acestora. Prevederile art. 1 alin. (3) se aplică în mod corespunzător.
(3)Instanţa de judecată este obligată să ia toate măsurile pentru obţinerea sau, după caz, reconstituirea dosarului în care a fost pronunţată hotărârea de condamnare, inclusiv prin solicitarea punctului de vedere al Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România.
(4)Cererea este imprescriptibilă, fiind scutită de taxă de timbru, iar competenţa de soluţionare aparţine tribunalului, secţia civilă, în circumscripţia căruia domiciliază persoana interesată. Cererea se judecă în contradictoriu cu statul, reprezentat prin Ministerul Finanţelor Publice.
(5)Judecarea acestor cereri se face cu participarea obligatorie a procurorului.
Art. 5
(1)Orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum şi, după decesul acestei persoane, soţul sau descendenţii acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanţei de judecată, în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la:
a)acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare. La stabilirea cuantumului despăgubirilor se va ţine seama şi de măsurile reparatorii deja acordate persoanelor în cauză în temeiul Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, şi al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 214/1999, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 568/2001, cu modificările şi completările ulterioare;
b)acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărâre de condamnare sau ca efect al măsurii administrative, dacă bunurile respective nu i-au fost restituite sau nu a obţinut despăgubiri prin echivalent în condiţiile Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, sau ale Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, cu modificările şi completările ulterioare;
c)repunerea în drepturi, în cazul în care prin hotărârea judecătorească de condamnare s-a dispus decăderea din drepturi sau degradarea militară.
(2)Hotărârile judecătoreşti pronunţate în temeiul prevederilor alin. (1) lit. a) şi b) sunt puse în executare de Ministerul Finanţelor Publice, prin direcţiile generale ale finanţelor publice judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti.
(3)Cererile prevăzute la alin. (1) sunt scutite de taxă de timbru.
(4)Prezenta lege se aplică şi persoanelor cărora le-au fost recunoscute drepturile prevăzute de Decretul-lege nr. 118/1990, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, persoanelor cărora li s-a recunoscut calitatea de luptător în rezistenţa anticomunistă, potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 214/1999, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 568/2001, cu modificările şi completările ulterioare, în măsura în care se încadrează în prevederile art. 1, 3 şi 4, precum şi persoanelor care au fost condamnate prin hotărâri judecătoreşti pentru săvârşirea de infracţiuni la care face referire prezenta lege şi care au obţinut desfiinţarea, anularea sau casarea hotărârilor de condamnare, ca urmare a exercitării căilor extraordinare de atac, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu condiţia să nu fi beneficiat de drepturile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) sau c).
(5)Acordarea de despăgubiri în condiţiile prevăzute la alin. (1) lit. b) atrage încetarea de drept a procedurilor de soluţionare a notificărilor depuse potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, sau Legii nr. 247/2005, cu modificările şi completările ulterioare.
Art. 6
Caracterul politic al condamnărilor prevăzute de prezenta lege va fi menţionat pe hotărârile judecătoreşti prin care au fost pronunţate astfel de condamnări, în cazul în care se eliberează o copie de pe acestea.
Art. 7
Prevederile prezentei legi nu se aplică persoanelor condamnate pentru infracţiuni contra umanităţii şi persoanelor condamnate pentru că au desfăşurat o activitate de promovare a ideilor, concepţiilor sau doctrinelor rasiste şi xenofobe, precum ura sau violenţa pe motive etnice, rasiale sau religioase, superioritatea unor rase şi inferioritatea altora, antisemitismul, incitarea la xenofobie.
Art. 8
1.La articolul 9 din Legea nr. 290/2004 privind cazierul judiciar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 586 din 30 iunie 2004, cu modificările şi completările ulterioare, litera c) se modifică şi va avea următorul cuprins:
„c) amnistia, graţierea, prescripţia executării pedepsei, reabilitarea, caracterul politic al condamnării;”
-****-
Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicată.

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 396 din data de 11 iunie 2009

Categorii:literature Etichete:

FONDURI EUROPENE PE SCURT


FONDURI EUROPENE IN CÂTEVA CUVINTE

Prima acţiune care trebuie facută de persoanele interesate sa acceseze fonduri europene este studierea atenta a ghidului solicitantului din domeniul aplicabil. In aceste ghiduri sunt descrise criteriile specifice care reglementeaza in cel mai mic detaliu aspectele care trebuie respectate, precum criteriile de eligibilitate ale solicitantului si proiectului, dar si conditiile de implementare a proiectului ulterior incheierii contractului de finantare.

Pe baza acestor informatii, solicitantul trebuie sa analizeze daca indeplineste criteriile legale si financiare prevazute si o atentie speciala trebuie acordata elementelor formale mentionate in ghidul solicitantului, deoarece o eroare de acest tip poate duce la respingerea proiectului. Un criteriu important de eligibilitate este dovedirea cu documente oficiale valabile la data depunerii ca solicitantul nu are nicio datorie la bugetul local sau de stat dar, avand in vedere situatia economica actuala, anumite ghiduri au fost modificate si prevad posibilitatea finantarii societatilor ce inregistreaza datorii la stat daca valoarea datoriilor se incadreaza in valoarea maxima mentionata de respectivul ghid.

Înainte de depunerea proiectului, potentialul solicitant trebuie sa se asigure ca poate suporta din surse proprii celelalte cheltuieli ale proiectului sau/si ca investitiile presupuse de acesta si forma de implementare indeplinesc si parametrii ceruti de institutia de credit pentru acordarea unui imprumut.

Trebuie stiut ca finantarea din fonduri europene nu acopera intreaga valoare a proiectului ce se doreste a fi implementat, ci doar un procent maxim prevazut pentru fiecare obiectiv in parte. In plus, nu toate cheltuielile presupuse de implementarea proiectului propus pot fi finantate din fonduri europene (de exemplu, achizitia terenului nu poate fi finantata, reprezentand asa numitele cheltuieli neeligibile).

De asemenea, trebuie sa se tina seama ca fondurile europene sunt acordate pe principiul decontarii, ceea ce inseamna ca beneficiarul face plata catre furnizorii sai si ulterior, in baza documentelor ce dovedesc realizarea investitiei, obtine rambursarea din fondurile europene.

In cazul in care beneficiarul nu va asigura si aceste surse financiare in conformitate cu programul de implementare al proiectului, sansele de finalizare a proiectului sunt periclitate, iar nerespectarea in timp a angajamentelor fata de autoritatea cu care a fost incheiat contractul de finantare poate conduce la rezilierea contractului de finantare de catre aceasta autoritate (conducand la obligatia returnarii sumelor platite din fonduri). In practica, exista situatii in care un proiect selectat a fi finantat din fonduri europene nu a mai fost contractat sau, chiar contractat nu a mai fost implementat din lipsa resurselor financiare adiacente.

Solicitantul trebuie sa se asigure ca indeplineste si conditiile de garantare solicitate de institutiile de credit pentru acordarea imprumutului. Ghidurile pentru obtinerea finantarii din fonduri europene prevad ca infrastructura – cladirea si terenul – trebuie sa fie libere de orice sarcini la data semnarii contractului de finantare.

De reţinut ca anumite fonduri europene cad sub incidenta schemelor de ajutor de stat conform legislatiei europene si nationale si, pe cale de consecinta, o investitie nu va putea beneficia de finantarea din aceste fonduri in cazul in care pentru realizarea sa au fost primite alte tipuri de ajutor de stat.

Fiecare dintre ghidurile solicitantului prevad posibilitatea pentru cei ce au depus cereri de finantare si se considera nedreptatiti sa conteste rezultatul evaluarii si selectiei efectuat de autoritatea publica competenta in urma careia au fost determinate proiectele ce beneficiaza de finantare..

Categorii:literature Etichete:
%d blogeri au apreciat asta: