Portret la sfârșit de anotimp… Un an cu narațiuni și poeme

Constantin Stancu (2 noiembrie 1954, Hațeg). Poet, romancier, critic literar, publicist. Licenţiat al Facultăţii de Drept din Cluj Napoca, 1988.  Membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Alba-Hunedoara, din anul 2009. Redactor al revistei „Nova Provincia Corvina” (Hunedoara) între 2001 – 2010. Redactor al revistei „Contraatac” (Adjud). Debut publicistic în revistele „Braşovul literar şi artistic” şi „Orizont” (1981). Debut editorial: Fructul din fruct (poezie), în antologia Argonauţii (1988), Timișoara. Colaborări la „România Literară”, „Transilvania”, „Luceafărul”, „Orizont”, „Vatra”, „Orient Latin”, „Ardealul Literar şi Artistic”, „Semne”, „Viaţa Românească” etc. Premii literare: Premiul revistei „România Literară” la Concursul „Lucian Blaga” (Sebeş, 1983), Premiul revistei „Transilvania” la Concursul „Lucian Blaga” (Sebeş, 1984), Premiul Filialei Alba-Hunedoara a Uniunii Scriitorilor din România (2015) pentru volumul de poezii Etemenanki (Ultima săptămână), Premiul „I.D.Sîrbu” al Filialei Alba-Hunedoara a Uniunii Scriitorilor din România pentru romanul Vadul ars (2017) etc. Premii ale revistei „Discobolul” pentru textele publicate (poezie, cronică – 2009, 2018). Cărţi publicate: Fructul din fruct (debut poetic, 1988); Păsările plâng cu aripi (poezie, 1988); A privi cu ochii inimii (Poemele roadelor) (poezie, 2002); Pomul cu scribi (poezie, 2006); Pe masa de operaţie (roman, 2011); Greutatea gândului nerostit (poezie, 2012); Cu fantezia pe fantezie călcând (poezie, 2013); Etemenanki (Ultima săptămână) (poezie, 2014); Vadul Ars (roman, 2016); Fructul din fruct (Adio, ne vedem pe străzile de aur (antologie, 2016); Arhivele de la Hațeg (evocare literară în două părți – 2009; 2017); Breaking news pentru absenți/Breaking news for missing people (poezie, 2018); Migranți fără bagaje (roman, 2019); Judecătorul și jurnalul ars (roman, 2021); cărți de evocare literară despre scriitori români (Eugen Evu, Radu Igna, Eugen Dorcescu, Adrian Botez, Ioan Evu, Dumitru Hurubă, Ion Pachia-Tatomirescu, Remus-Valeriu Giorgioni, Paulina Popa, Lörinczi Francisc Mihai, Nicolae Crepcia, Raul Constantinescu etc.), Geamantanul cu privire (note literare, 2015) etc.

Câteva note literare:

• Maria-Daniela Pănăzan în POEZIA RELIGIOASĂ ROMÂNEASCĂ. Analize şi comentarii estetice – Sibiu: Editura CronoLogia , 2013. pp. 381-391.

          „Volumul Pomul cu scribi (dedicat soţiei) este o capodoperă a genului. Revenind la studiul lui Eugen Dorcescu despre poezia religioasă pe care l-am evocat în această carte, volumele poetului Constantin Stancu se pretează interpretării evidente despre poetica dedicată  Celui ce este Lumina lumii… Începând de la acest volum apărut la Editura Eubeea în 2006 şi până astăzi (în 2012), drumul poetic a lui Constantin Stancu e propriu şi fără nicio tăgadă – profund religios”.

• Ladislau Daradici, Între omul de carne și omul de gând în Revista „Convorbiri literare”, noiembrie, 2015, p.179.

Etemenanki (ultima săptămână) este volumul de poeme al lui Constantin Stancu, publicat la Editura CronoLogia, Sibiu, în 2014. Etemenanki, ne explică autorul în preambul, reprezintă „clădirea platformei de temelie a cerului şi a pământului al cărei vârf ajunge în cer” sau „clădirea al cărei vârf este în cer” (limba sumeriană).

Premisa este ambiţioasă: dacă resursele planetei pentru un an se sfârşesc în septembrie şi dacă a existat o ultimă săptămână pentru Iisus în care a lăsat câteva principii esenţiale, cu toate că ştia că într-o vineri va fi dat la moarte, oare există o ultimă săptămână, în septembrie, pentru fiecare dintre noi? Astfel, septembrie va fi perceput ca o cumpănă, apogeu şi crepuscul (vezi Septembrie cu ore moi), când din zi şi an a mai rămas puţin („anul se sfârşeşte în luna  septembrie”), iar „timpul cade în locul frunzelor/ şi copacii înnebunesc,/ zăpada e în alt veac,/ moartea nu este a noastră, e străină,/ dar o trăim flămânzi până la ultimul cer,/ până la ultima moarte din moarte.”

• Remus Valeriu Giorgioni, câteva note pentru viitor, la volumul de versuri Fructul din fruct (Adio, ne vedem pe străzile de aur); (Antologie 1998-2015), Iași: Editura Princeps Multimedia, 2015, în revista „Hyperion”, nr. 1-2-3/2016.

S-a mai spus de alţii – dar încerc şi eu, accentuând, să punctez câteva date esenţiale ale poeticii marca Constantin Stancu: poezia este pentru el metanoia, Schimbarea inimii (titlu emblematic de poem). Dacă autorul face distincţia necesară între scrib/scriptor şi poet – iar aici se cuvine menţionată aserţiunea inspirată a lui Eugen Evu – în poema citată “personajul liric” procedează ca masoreţii, care practicau un ascetism sever când era vorba de textul sacru. (Se zice că de fiecare dată când întâlneau în text Tetragrama se opreau din scris şi făceau o abluţiune, abia după aceea  reluau lucrul.) “Scribul este scriptorul din vechime, cel care transcrie rece, sec, depersonalizat evenimente şi fapte diacronice, pe când poetul este un mesager al sufletului uman, spune cu mare îndreptăţire cunoscutul poet hunedorean amintit mai sus (subl.n.).  Iar poetul nostru, în poemul citat, o reală artă poetică: “acesta, cititorul, şi mai ales scribul/ cel care s-a spălat pe mâini înainte de a scrie/ poemul acesta şi/ s-a îmbrăcat cu haine curate/ şi-a schimbat inima…”. 

• Prof. doctor Adrian Botez – În scrieri despre prieteni, Revista electronică „Agero” – Germania, februarie 2008 şi revista „Nova Provincia Corvina”, nr. 1/2009, la volumul Pomul cu scribi.

„ Ceea ce înlumină cu frumuseţe versul lui Constantin Stancu, din acest nou volum, este „seninătatea în patimă”: este evident că Poetul trăieşte nişte experienţe spirituale de mare anvergură (precum Marii Orbi-Proroci ai Vechiului Testament) şi, deci, de mare pătimire interioară – dar lecţia/implicita poruncă divină a înţeles-o: CALMUL SENIN este slăvire a Lui Dumnezeu – iar MÂHNIREA – păcat! Deci, un întreg volum, 168 de pagini – este un Întreg Munte de Nemâhnire Vizionară, de Scrisoare întru Dragoste, sub tălpile Lui Dumnezeu, tinzând/tânjind, neobosit, spre/după Dumnezeu: „acolo, în Retezat, poţi scrie o scrisoare de dragoste/direct pe tălpile lui Dumnezeu”(cf. p. 93), „mă prind cu ambele mâini de marginea cuvântului/şi urc spre răsuflarea ta, Doamne…”(cf. p. 70).