Arhiva

Archive for Iulie 2010

Elegie la marginea oraşului, poem de duminica


ELEGIE LA MARGINEA ORAŞULUI

O să plâng spre dimineaţă,
fără să înţeleg de ce …
Dumnezeu ne caută sângele prin oasele din pământ,
prin ţări neştiute de noi.
A venit vreme că uriaşii nevăzuţi să cânte,
cântarea va răzbate sub picioarele noastre,
vom simţi vibraţia …

Şi credem că- i iarba,
şi credem că-i nisipul
şi credem că doar praful …

O secundă rătăcită între cuvintele noastre,
dar a venit timpul ca fiecare să rămână sigur
căci oraşul se hrăneşte cu iluziile noastre,

deodată, deasupra un alt oraş,
sunetele de jos cu sunetele de sus se amestecă
în aer cu umbrele …

Constantin Stancu

Categorii:literature

UN ROMAN DE DUMITRU HURUBĂ, „EVADAŢI DIN CLEXANE” – EDITURA „eubeea” – 2010, Consilier editorial: Nina Ceranu; Lector: Ilie Chelariu, roman apărut sub egida Fundaţiei Culturale „Orient Latin”, Timişoara


Categorii:literature Etichete:

VEDERE DIN ROMA


Categorii:literature Etichete:

CODUL VATICAN


CODUL VATICAN
Noul „cod vestimentar” al Vaticanului starneste discutii si nemultumirea turistilor, care nu mai au voie sa vina in pantaloni scurti sau bluze fara maneci.

Garda Elvetiana de la Vatican le cere impunator turistilor „Imbracati-va adecvat”. Pana acum interdictia era valabila doar pentru biserica, insa acum a fost impus si pentru Piata Sfantu Petru.
Gardienii au tras intr-o parte barbatii si femeile imbracate necorespunzator si le-au transmis ca nu au cum sa intre intr-o asemenea tinuta. Unele femei au fost obligate sa cumpere saluri si esarfe de la vanzatorii din apropiere.

Unii turistii sunt socati de aceste noi reguli si acuza biserica de ipocrizie.

Categorii:literature Etichete:

LAC IN RETEZAT


Categorii:literature Etichete:

UN GÂND DESPRE JERTFĂ


PRIMIM DE LA ADRIAN BOTEZ:

A PATRA SCRISOARE „LA UN PRIETIN” : DESPRE „BOLI DE REVOLTĂ”, DESPRE DISPARIŢII DE VOIEVOZI SFINŢI, LUAŢI DE FARMECUL CEL RĂU… DESPRE SENTIMENTUL LIPSEI ŞTAFETEI DE LUPTĂ ŞI DESPRE MÂNGÂIERI DUHOVNICEŞTI, DESPRE CIUMA CUMPLITĂ A MANELELOR ŞI DESPRE VIITOARELE ÎNTĂRIRI DE LA HRISTOS-DUMNEZEU…

…Mulţumesc, din tot sufletul meu, pentru copleşitor de frumoasele dvs. cuvinte şi încurajări!
…Dvs. spuneţi despre mine că, odată ce “am pătruns în inimile românilor” (ce mult m-ar bucura să fie aşa, măcar a mia-milioana parte!) – „nu mă mai poate dărâma nimeni”…
Dar, ştiţi, există (pe lângă duşmanii mei umani… – ticăloşii, trădătorii, impostorii – care mă scoală, în plină noapte sau în revărsat de zi [dacă apuc să moţăi un picuş!], cu telefoane mai şoptite, mai cu voce tare şi …”înjurătoare”…!) – da, mai există cineva care stă gata să mă doboare: se numeşte „doamna” Moarte, o doamnă tare venerabilă, care-mi bate la uşi şi la ferestre, tot mai des…
Dragă frate întru Duh, frate “de peste mări şi ţări” – bolile strânse într-o viaţă de om – şi agravate, zi de zi, prin hărţuială a ticăloşilor, prin stres, dar, mai cu seamă, printr-o stare de revoltă continuă şi exasperant de neputincioasă – m-au şubrezit, atâta cât şi un vânticel ceva mai „hotărât”, mă doboară…
…Uitaţi, spre exemplu: m-am dus să-mi destind nervii şi să-mi întăresc Duhul (torturat de un an întreg de necazuri, năpaste şi nedrepte şi drăceşti hărţuiri…), în Munţii Bucovinei, în „matricea” mea – şi am dat, şi acolo, nu doar de puhoaie de ape – ci, mai grav (profund şi persistent grav!), de urâte trădări de glie şi de Duh: răzeşii lui Ştefan cel Mare au devenit nişte cerşetori cu pensiuni, după ce şi-au vândut (pe nimica toată!!!) păgânilor (de toate soiurile: sectanţi olandezi, suedezi, nemţi etc. – dar şi mafioţilor noştri …”autohtoni”, înghiţi-i-ar pământul…!) ocina strămoşească, blazonul lor de Cavaleri ai Sfântului Voievod!!! Şi, acum, pe ocina răzeşească, peste Munţii Sfinţi, peste Pâraiele Sfinte şi Înlăcrimate – călăresc, sfidător precum stegul desfăşurat al Satanei – DE PARCĂ DUMNEZEU A MUNCIT SĂ FACĂ LUMEA ASTA NUMAI ŞI NUMAI PENTRU MAFIOŢI ŞI PENTRU CEI FĂRĂ CREDINŢĂ ŞI FĂRĂ SUFLET!!! – vilele mafioţilor şi casele de rugăciune (nişte şandramale oribile!) ale străinilor de Duhul Pământului!!! Şi asta, DREPT ÎN PRAG DE SIHĂSTRIE A VORONEŢULUI, de nu mai poate bietul şi sfinţitul sihastru, Părintele Cocan Cleopa, să-şi mai ţină slujbele pentru Mântuirea Neamului Românesc, din pricina urlătoarelor manele şi a mugetelor “rock”…! (pentru că, da, în casele de rugăciune, se pare că asta e muzica plăcută acelui Dumnezeu al lor, despre care nici nu voiesc a ştire, până nu devine el mai puţin…satanic şi ceva mai “silenţios” şi până ce nu-şi determină “discipolii” să fie, măcar, mai discreţi…).
Pur şi simplu, mă trag spre groapă, aceste semne ale nemernicirii poporului meu, care îşi întoarce faţa de la Dumnezeu, de la Sfinţii Voievozi, de la propriul Duh şi Suflet…
…Dar cine să lupte, contra acestei situaţii de prăduire a ţării şi de involuţie a Duhului de Neam? Străinii? Păi, nu ştiu străini europeni (şi vecini!) care să ne iubească, deşi numai pace am adus şi numai bine am făcut, în toată istoria Europei – Europă care ar fi fost TOTAL islamică, de-ar fi fluturat steagul Profetului pe Marea Moschee de la Lisabona! – … dacă n-ar fi existat JERTFA Sfinţilor şi Tarilor şi Responsabililor cu Creştinătatea, Voievozi ai noştri medievali, dimpreună cu armiile lor de arhangheli, cu norodul lor într-armat – TOŢI, dispăruţi, ca luaţi de un farmec rău, din manualele tineretului nostru – acum, o turmă …“turmentată”, complet rătăcită/debusolată, care a pierdut aproape coplet Lumina de Călăuzire a Lui Dumnezeu…!!!
…Nu: noi trebuie să luptăm! Munţii, apele, pădurile – fireşte, vor lupta, dar întru legea lor – legea lor de munţi, de ape, de păduri… – dar NOI AVEM LEGEA NOSTRĂ DE OAMENI, DATĂ DE DUMNEZEU! – deci, întru această lege trebuie să luptăm! Să nu acceptăm ticăloşia, trădarea, impostura etc. – dar nici pe ticăloşi, trădători etc.! Dar noi, ăştia, “bătrânii”, când ne vom culca, osteniţi, în pământ… – oare vom avea parte de Urmaşi Luptători, vom avea, oare, discipoli, pentru continuarea Ştafetei Luptei pentru Existenţa Purificată a Neamului Românesc? Nu ştiu…nu simt această potenţială preluare de ştafetă – …pentru că pipăi nişte “muşchi sufleteşti” prea slabi, prea lipsiţi de vlaga Credinţei şi Ştiinţei, la urmaşii noştri…
…Ştiti bine cum zice românul nostru vechi: „Dumnezeu îţi dă, dar nu-ţi bagă şi-n traistă!” Dumnezeu ne-a dăruit Grădina Maicii Domnului (nu “Land of Choice”, nu “Explore the Carpatihan Garden”, NU!) – şi noi ce am facut din ea? Am prăduit-o şi-am pângărit-o şi am maimuţărit-o – am ferfenitzit-o DE TOT, că nici nu se mai cunoaşte Mâna Lui Dumnezeu, în ea!
…Munţii, pământul ăsta – după câte rele şi neascultări dumnezeieşti am făcut, după câte distrugeri ale Facerii Sfintelor Mânuri ale Lui Dumnezeu – …cred că ar fi mai logic şi perfect îndreptăţit să ne scufunde pââââână în cel mai mare adânc al iadului!!!
…Şi, apoi, Dumnezeu să-şi plămădească altfel de „capodopere ale Zilei a Şasea”…infinit mai luminoase şi mai ascultătoare, decât astea de-acum, care suntem, chipurile… noi! Ptiu!
***

…Părintele Iustin Parvu (de la Mânăstirea Petru Vodă/Neamţ), ca şi Părintele Arsenie Papacioc (de la Mânăstirea Techirghiol), mă mângâie, prin zisa lor, precum că Hristos va întoarce acest popor spre Hristos, înapoi! – adică spre faţa lui trans-istorică, de Neam-al-Lui Dumnezeu…Eu încerc să fac eforturi uriaşe de Duh, să cred, să încerc a căpăta viziuni despre acele binecuvântate, viitoare vremuri ale re-luminării Neamului.
Încerc. Dar greu îmi mai este să şi reuşesc, când aud manelele „dăbălăzate”, până şi pe ferestrele casei de ţăran cuminte, de la munte …nu mai zic de ferestrele casei de profesor universitar…după miezul nopţilor de…”week end”!
…Doare, tare mai doare!
…Tembelismul manelelor, care a înlocuit, aiuritor, CEA MAI FRUMOASĂ ŞI SĂNĂTOASĂ, LUMINOASĂ ŞI VIGUROASĂ (…IAR NU TEMBEL-TÂNGUITOARE ŞI ÎNTUNECOASĂ, CA STRECURATĂ PRINTRE GRATIILE DE PUŞCĂRIE DE DREPT COMUN, PLINĂ OCHI CU ŢIGANI INFRACTORI, CU MÂRLANI ŞI GOLANI DE LA MAHALA!!!) – CEA MAI PROFUND SEMNIFICATIVĂ MUZICA POPULARA DIN LUME! Au ţiganii cu mult mai multă personalitate, forţă de convingere, forţă de impunere a “gustului” – decât românii – strănepoţii celui mai vechi şi sfânt şi numeros neam european – TRACII?! Dacă este aşa – înseamnă ca poporul nostru a degenerat, în fibra sa, CUMPLIT! Să nădăjduim că nu şi definitiv…nu ireversibil…!!! Să ne rugăm Lui Dumnezeu – SĂ NU FIE CEVA DEFINITIV ŞI IREVERSIBIL! Pentru că, mai mult decât Cuvântul – MUZICA ascunde „seismograful” de Duh al unui popor: pentru că Muzica vine din cele mai adânci fântâni ale fiinţei umane…unde încă n-a apucat să se facă „de Cuvânt”…ci a rămas, încă, la stadiul de Lacrimă…Or, cât de soioasă şi de „asfaltată” lacrimă ŞI TOTAL VLĂGUITOARE DE DUH! – este…MANEAUA! Şi nu aparţine, nicicum şi de niciunde, Arheului Românesc!!! CI ZONEI DE ÎNMLĂŞTINARE ŞI CEDARE MORALĂ TOTALĂ, ZONEI INFRACŢIONALE! Nu avem nicio scuză, în această privinţă!
…Cum nu au nici cei care au văzut trădarea, cu ochii şi inima lor, şi au acceptat-o, chiar cu bucurie dementă, neghioabă – parcă drogaţi, parcă posedaţi de diavol!!!
Doamne,-ajută acest popor, să se întoarcă la Duhul lui de Neam, ales de Dumnezeu! Şi, Doamne, cu Nesfârşită Mila Ta, ajută-ne să întrevedem, şi noi, Mântuirea întru Neam – spălarea poporului în Lumina Sfântă a Neamului Transistoric!!!
…Iertaţi, vă rog frumos, frate “ de peste mări şi ţări”, aceste momente de slăbiciune şi de întristare ale sufletului meu…

Cu, mereu, aceeaşi preţuire şi dragoste frăţească, întru Duh de Sfântă Românie,
Adrian Botez

Categorii:literature Etichete:

PRIMIM DE LA ADRIAN BOTEZ: DESCÂNTECE DE VARĂ!


BUREŢI PÂNDITORI

miros de greu-al-pământului
bureţii: stingheri
bănuitori pânditori şi bâlbâiţi de sfială – ies de după
un trunchi de copac – fără fală – şi
mă-ntreabă – în şoaptă
îndelungită – hodorogită – clefăită – câte şi
mai câte – despre
mersul prin văzduhuri al stelelor – văzduh şi
stele pe care ei – din pivniţa vintrelor (având-o gazdă pe
bufniţa răstigniţilor
asfinţiţilor nopţii) – nu le vor vedea niciodată

nu – niciodată – de-acolo – dintre spaimele pitite-ale
lutului slutului – atât de
trist – mutului – nu se va vedea
scrisul de foc de pe coperţile
văzduhului
duhului

***

DESCÂNTEC DE MUNŢI

mărăcine de poveste
şuierată printre creste
a muntelui veste
din ceţi de pădure
din iernile sure
din paseri stârnită
în stele oprită…

…lumini de paing
doar pe-aici se ning…

ninge-o iară
tu vlăstară
de ocară
răsărită-n ochi de vară

din cleştar
arde iar
dor de vis
fără hotar

te-ai scornit din crai de vifor
fulger din guşă de prihor
şi-ai aprins amar
iarba de zadar
zamfir de trifoi
la nunta în toi
zeii mici cei doi

şi-a venit o slută
o bufniţă mută
şi-a tăcut tăcerea
şi-a orbit durerea!

dintre ploi
flori de sloi
am suit în munţi
pe cărări de frunţi
doara doarelor
maica norilor
şi a descântărilor

acolo-i lumină
Dumnezeu suspină
peste-o apă lină –
în cercure crină!

ADRIAN BOTEZ

Categorii:literature Etichete:
%d blogeri au apreciat asta: