FANFARA ÎN CETATE

SUNETUL FANFAREI

„Dedic această lucrare tatălui meu Velica Sterian (1929-1993) care a cântat la bas fa în fanfarele minerilor din Lonea-Aninoasa-Petroşani şi în Fanfara Reunită a Văii Jiului” – aşa îşi începe cartea Ioan Velica un pasionat om de cultură din Valea Jiului după istorie, artă, întâmplări…

Cartea sa poartă un titlu frust: Pagini din istoria fanfarelor din valea Jiului[1], dar intră într-un domeniu interesant care a dat culoare locului şi a dinamizat istoria de zi cu zi a românilor din Vale. 

Cercetător al vieţii cetăţenilor din zona în care trăieşte, autorul ne pune la dispoziţie câteva file de memorie pentru că muzica este şi o lege morală, armonizează universul cu omul şi omul cu universul, gândurile se modelează după sunetele tristeţilor noastre provinciale şi declanşează ordinea din minţile oamenilor. Muzica este ocazia de a da aripi sufletului uman şi de a recrea cosmosul personal şi cel al îndrăgostiţilor.

Ioan Velica ţine să ne introducă în lumea unică a fanfarelor, abordând istoria acestora la români. Este interesant să constaţi că buciumul îşi are originea din timpul romanilor şi că instrumente muzicale au fost descoperite şi pe teritoriul României, iar invenţiile în domeniu au marcat evenimente muzicale inedite, astfel „trompeta cu clape” apărută în 1801 a impresionat pe Joseph Haydn încât acesta a scris „Concertul pentru trompetă în mi bemol major”.

Fanfara desemnează muzica unei formaţii de suflători, predominant „alămuri” şi „percuţie” abordată de militari la început, apoi devenind un bun al cetăţii chemate la viaţă şi moarte.

Autorul caută să afle, prin cercetare pasionată, şi, apoi, să ne prezinte modul de naştere al fanfarelor din Valea Jiului, dotarea lor materială, componenţa ansamblurilor, nivelul de cultură al celor împătimiţi după muzică, modul de manifestare a fanfarelor în cetate, ponderea muzicii româneşti în repertoriu, istorii vechi şi noi, fotografii în apa timpului…

Documentarea s-a făcut serios, bibliografia demonstrând munca văzută şi nevăzută a autorului, dar şi o istorie inedită, o istorie cu mult cântec…

Ioan Velica se apleacă cu dragoste de istoria sângeroasă şi tensionată din Valea Jiului, de geografia unei pasiuni, pendulând între minerit, comerţ, război, religie, munte şi râu, oameni şi nedei. Tangenţial atinge şi ceva din istoria Tării Haţegului care a influenţat istoria din Vale şi istoria întregului ţinut.

Iată ce notează autorul: „Carpaţii, care închid Valea Jiului, n-au putut împiedica legăturile dintre populaţiile din Dacia Transilvăneană şi cea de dincolo de munţi. Sarmizegetusa era în permanent contact cu castrele de dincolo de munţi de la Bumbeşti şi din lungul văilor  de sub munte.”

Ioan Velica reţine importanţa nedeilor la românii din Vale Jiului, evenimente luminoase care îi legau pe oameni, o paradă a modei la ţărani şi o sărbătoare a mulţumirilor de orice fel, aşa cum râurile curg, aşa curgeau şi oamenii la locul de întâlnire. Aici este citat pe larg Nicolae Dragomir cu lucrarea sa Din trecutul oierilor mărgineni din Sălişte şi comunele din jur.

Cartea mai pune în evidenţă istorii uitate precum cartea Nedeia din Poiana Miresei de Nicolae Deleanu, apărută în anul 1955, care marchează evenimentele legate de organizarea de început a minerilor în Valea Jiului.

Impactul fanfarelor în viaţa socială se poate observa în mai multe direcţii: oamenii şi-au putut afirma talentele pe care le aveau indiferent de starea socială, cetatea se coagula în jurul unui reper invizibil, muzica, de sărbători, duminica, evenimente importante, decesuri ale minerilor şi personalităţilor care au marcat vremurile şi locul. Cumva muzica lega lumea de aici cu lumea de dincolo, sunetul era un semn al eternităţii locului, dar şi al nădejdii…

Ioan Velica dă atenţie repertorului fanfarelor din literatura cultă românească şi universală, cântece patriotice, folclor, prelucrări de folclor din zona sufletului românesc şi a naţionalităţilor specifice care au trăit în Vale: nemţi, polonezi, slovaci, maghiari, ţigani, etc.  

Analiza vizează fanfara din Petroşani, Lupeni, Vulcan, Petrila, Aninoasa, Lonea şi fanfara reunită a Văii Jiului, apoi repetorul fiecărui ansamblu, componenţa acestora, un album foto al fanfarelor… Fotografiile smulg din vreme semne discrete, portrete, oamenii legaţi prin pasiune, sudaţi de muzică, zidiţi în sunetul etern.

Cartea are înserat un tabel cu cetăţenii români de origine germană duşi la muncă în fosta U.R.S.S. conform instrucţiunii Inspectoratului General al Jandarmeriei din 1945 semn că viaţa din zonă a fost una complicată, puterea şi-a făcut simţită prezenţa, lumea a fost afectată de marile valuri ale istoriei, venite fără consimţământul oamenilor, aşa, ca un tsunami…

Fotografiile sunt fixate în peretele timpului cu exactitate: 1922, 1928, 1930, 1935, 1970, 1975… Apar orchestre de copii, fanfara Bisericii Creştine Penticostale din Petroşani, fanfara elevilor din Lupeni, fanfara sindicatelor, fanfarele defilând în Petroşani, fanfara reunită…

Ioan Velica scrie: „Oraşul Petroşani poate fi un exemplu pentru alte aşezări din România. Aici găsim fără patimă şi resentimente biserici, şcoli, cluburi şi asociaţii culturale pe naţionalităţi. Ba mai mult căsătoriile mixte au făcut ca cei din Valea Jiului şi cu cei veniţi din alte colţuri ale lumii să iubească aceste locuri şi să spună cu mândrie <<Suntem din Valea Jiului >>”

Oameni, destine, fanfara ca un liant nevăzut care leagă vremurile, locurile, gândurile…

În carte, o poezie prinde esenţele: „ E noapte. Stele sus ard,/Ca faclele la denii./Şi-n undele-ţi, eterne bard,/Doinesc transilvănenii…” – Jiul, de Marin I Petrescu cu un moto de Octavian Goga: „Tu, Oltule, să ne răzbuni!…” 

Citind repertoriul fanfarelor, răsfoieşti o istorie universală şi românească a sufletului aflat sub orizontul speranţei, atins de muzica universului, titluri care pun pecete pe vieţile oamenilor: Dans ţărănesc, Vulturul din munţi, De-aş fi rege, Marşul minerilor, Cetatea hoţilor, Serenada, Vis şi realitate, Flori de camelii, Regina florilor, Poet şi ţăran, Sunetul fanfarei, Ecou în munţi, Crai nou…

Constantin Stancu

Februarie, 2012.

---

[1] Ioan Velica, Pagini din istoria fanfarelor din Valea Jiului, Editura „EDYRO PRESS” – Petroşani, 2011.