Arhiva

Archive for 3 iulie 2014

Premii: Festivalul Internaţional de Creaţie Literară „Titel Constantinescu” – Rîmnicu Sărat, România. Constantin Marafet şi pasiunea pentru cărţi…


Marafet 14

Categorii:PRESA

Revista Vatra Veche nr. 6/2014. Nicolae Băciuţ şi literatura la marginea apelor mari, la marginea timpului…

Categorii:REVISTA

Dumitru Hurubă: texte, jurnal de scorpion pe contrasens


TABLETE ŞI ALTE TEXTE DE DUMITRU HURUBĂ

Am fost intrigat de titlul cărţii semnate de Dumitru Hurubă, respectiv Scorpionisme , o carte care a apărut la editura „Eubeea”, un titlu puţin ironic, puţin explicit, dar voit personal pentru că autorul a dorit să exprime ceva unic, ceva ce îi aparţine exclusiv: gândul de fiecare zi, apoi gândul pe care îl poartă de-a lungul timpului, ori gândul care i-a marcat inima, gândul care l-a transformat.
În această carte autorul a adunat Tablete, în prima parte, apoi alte scrieri, în partea a doua, întitulate ironic Ş.A. Sunt tabletele pe care le-a risipit în ziarul Oglinda sau Lumina, reuşind astfel să-şi adune fiinţa în faţa marilor schimbări sociale, să reziste valului de mentalităţi de toate culorile, de toate orientările şi de toate eşecurile. Dumitru Hurubă a prezentat în tabletele sale o istorie spirituală a României în anii 90, imediat după evenimentele din decembrie 1989, cu încercările guvernaţilor de a da o direcţie şi cu dezamăgirile populaţiei în faţa acestor schimbări, dovedind că revoluţia s-a petrecut la televizor şi mai puţin în mintea oamenilor, rămaşi captivi limitării proprii, sau unor mentalităţi comode, o lipsă de orizont evidentă în sufletele oamenilor, dar şi puterea de a răbda, de a rezista între alegeri, umor şi telenovelele zilnice.
Nu întâmplător scriitorul începe cu marea confuzie, continuând cu tablete acide şi ironice despre o lume care speram să se fi topit în timpul anilor 1995-1996, dar care a lăsat urme în vreme, persistente şi provocatoare. Acele scrieri abordează probleme diverse din societate: semidocţii, cârtitorii, lingării care lingăi au fost, lingăi sunt încă… Ochiul scriitorului este sensibil la temele zilnice, la stăruinţa slujitorilor bisericeşti de a fi prezenţi în urbe, fixaţi pe ritual, imprimând bucuria falsă a unei sărbători aproximative. Hurubă simte frământarea individului în faţa indexărilor repetate, a cupoanelor zise de privatizare, sau la sportul naţional al aruncării pisicii, ori la romanţa neterminată a câinilor din oraşul Deva, la nesimţiţii de serviciu care ar trebui izolaţi pe insula Sfânta Vineri, ca subspecie, etc.
Partidele nu scapă de umorul autorului, sunt abordaţi oaspeţii Guvernului, respectiv Belzebut, repede contracaraţi prin Evanghelia lui Isărescu, de cozonaci, de cozi, de sport, de luptele libere pentru ciolan, de peisajul din oraşul nostru, de tradiţia de la SC „Desculţu” SRL, de robingo, poate basmele care au zguduit lumea, ori modestele invidii provinciale care devin marile probleme locale.
Temele sunt multe, Dumitru Hurubă reuşeşte să le concentreze în texte scurte, penetrante, parcă actuale şi acum, o lume într-un strop de apă, un univers în câteva cuvinte de scriitor.
„Oraşul nostru are blocuri frumoase şi câteva zone verzi cu uşoare urme de trandafiri; de asemenea, oraşul are fântâni arteziene din care ţâşneşte rar apa adunată apoi în bazinele unde se transformă în focare de infecţie…” – Oraşul nostru (compunere după natură).
„De aceea să mai zicem o dată: bine că nu-i mai rău, fiindcă se mai îmbolnăvesc oamenii, iar unii, dacă găsesc medicamente, mai şi scapă – …” – Firme de top: „Desculţu” SRL.
Citatele pot continua, scriitorul vede dincolo de spectacolul organizat non-stop în piaţa publică, pe balcon, la televizor, în cultură, la minister, pe tobogan, oriunde există indivizi flămânzi de democraţie.
Concluzia vinde direct: <<Fericirea deplină şi acută o trăiesc doar idioţii, acei bipezi cu chip de om, cu inteligenţă de găină şi breji ca oaia. …spunea la „Radio-Actualităţi” într-o dimineaţă: „Instituţia noastră a contribuit la bugetul statului cu 64 miliarde lei, în primele zece luni ale anului în curs”. Iată de ce idioţii pot să fie fericiţi pentru că anul lor are 20 de luni şi există şanse reale de a jumuli în continuare şi conştient şapte piei de pe pieptul românului dotat cu „şapte vieţi în pieptu-i de aramă”, după cum s-a constatat în timpul războiului de independenţă.>> – Am văzut idioţi fericiţi!
Autorul şi-a propus ca aceste texte să nu se piardă şi a făcut bine, pentru că această lecţie de umor poate contribui la ceva foarte serios: puterea de a ne lua în serios!
Partea a doua a cărţii, intitulată Ş.A., tratează texte mai lungi, eseuri consistente, creionând o viziune pertinentă despre viaţă, gânduri despre evoluţia societăţii, despre problemele adânci ale existenţei, ca efectele civilizaţiei asupra individului flămând de altceva, despre puterea de distrugere a cuvântului, despre necesitatea credinţei ca factor de echilibru în malaxorul zilnic al existenţei, despre gâlceava înţelepţilor între ei, ori despre valorile pierdute dând exemplu pe romancierul Mihai Sin, sau integritatea scriitorului ca scriitor văzut în persoana lui Mihai Eminescu, este prezentat mitul inventat: Ahasverus, sau o profundă analiză concretă a literaturii postdecembriste, lucidă, cu detentă…
De data aceasta temele sunt serioase, Dumitru Hurubă vede drama unei culturi aflate în căutare de echilibru şi valori, necesitatea protejării valorilor naţionale, ori puterea credinţei adevărate, dincolo de faptele exterioare, de ritualuri, de gesturi menite să acoperă o viziune corectă despre existenţă.
Abordând tema apostolului Pavel, ca un intrus printre apostoli, o întrebare menită să potenţeze răspunsul, de fapt, cititorul ajunge în faţa unui model corect, adevărat, de creştin. Apostolul este pus în lumina reală a lucrării sale, având în spate impusul divin. „ În orice caz, impresionantă rămâne consecvenţa cu care Pavel şi-a continuat drumul apostolicesc, urmând un crez în faţa căruia piedicile şi vicisitudinile de tot felul se destrămau rând pe rând. În acest context, cine şi din ce motive să-i nege sau să-i diminueze valoarea însărcinării date de însuşi Isus?”
Nu întâmplător cartea se termină cu eseul Moartea lui Socrate – Un asasinat politic?
Tema vieţii marelui filozof e actuală, cel care abordează adevărul în societate în mod sincer sfârşeşte ca infractor, lumea nu suportă adevărul, mai ales, adevărul. Viaţa unui personaj ca Socrate constituie motiv de reflexie şi astăzi. Dumitru Hurubă scrie: „Era doar fiul unui biet pietrar care ameninţa să strice cu ideile sale din socoteli un sistem democratic foarte convenabil.” Concluzia, moartea lui Socrate un asasinat politic…
Toate aceste eseuri sunt bine documentate, au trimiteri spre alte istorii, texte, motive, revelaţii, dar sunt străbătute de firul roşu specific unei conştiinţe care nu se trădează, care nu greşeşte ţinta, caută răspunsuri şi găseşte adevărate întrebări mereu actuale pentru cei de astăzi, ca şi pentru cei de mâine, provocaţi astfel să-şi răspundă sincer, dacă acceptă jocul acesta serios de-a cultura…
Gabriel Dimisianu notează referindu-se la scrierile lui Dumitru Hurubă: ”Textele din carte nu sunt simple notaţii ci o cronică a vieţii noastre de zi cu zi, prea adesea covârşită de absurd şi de comic involuntar. Acestea şi altele, prozatorul le înfăţişează cu umor şi compasiune umană, în textele sale spumoase şi pline de vervă.”
Nu putem decât să apreciem aceste scorpionsime ca un nou stil literar care ne poartă prin timpul nostru modern şi mişcat de evenimente care au menirea de a ne da adevărata dimensiune a vieţii şi a lacrimii noastre cea de toate zilele…
Ceea ce pare să ne transmită Dumitru Hurubă este mărturia sa de contemporan cu generaţia de oameni care au trecut de la comunism la capitalismul sălbatic momentan: ştiu experienţele voastre, pare să spună, am privit cu ochi limpede ce s-a petrecut cu voi, am zis, am şoptit, am dorit să vă atrag atenţia cu umor, cu ironie, cu un zâmbet, cu puţine cuvinte şi multe evenimente, deşi vi s-au părut puţine, a trecut aşa de repede, a fost ca o cădere de pe un cal frumos, dar asta s-a întâmplat şi apostolului…
Constantin Stancu

Zidul de hârtie anunţă eveniment pentru data de 4 iulie 2014!


Vineri, 4 iulie, la centrul cultural Sydhavn Station din Copenhaga, Danemarca, va avea loc o lectură publică și lansarea antologiei de poezie Inside Zone, ediția a doua, Zidul de Hârtie, 2014, ediție bilingvă româno-engleză, susținută de poetul sucevean Florin Dan Prodan.
Antologia cuprinde texte ale poeților Omar Bhatia și Cliff Forshaw din Marea Britanie, Florin Dan Prodan și George Serediuc din România, Mathura din Estonia, toate fiind scrise în timpul rezidenței de creație din stațiunea „artistică” Borsec.
În afara lansării de carte în galeria de artă va avea loc și un vernisaj al unei instalații video, ce va putea fi vizitată între 4 și 6 iunie. Realizată de Florin Dan Prodan ea este dedicată memoriei celui mai important regizor rus, Andrei Takovski, și capodoperei sale, filmul Stalker.
Evenimentele sunt organizate cu suportul Danish Arts Council și găzduite de Sydhavn Station.
Categorii:PRESA

Editura Herald, Teologie creştină liberală. Un important teolog, Friedrich Schleiermacher


Friedrich Schleiermacher
teologiea_crestina_liberala_persp_mare

S-a nascut In 1768, In Breslau, In familia unui pastor. In 1787 se Inscrie la Universitatea din Halle, iesita de sub influenta pietista si intrata sub influenta spiritului rationalist iluminist. In acest mediu, se familiarizeaza cu abordarea critic-istorica a Bibliei, cu filosofia greaca, cu kantianismul. Dupa absolvirea studiilor de teologie, activeaza ca pastor si profesor la Halle, Intre 1793 si 1797. Un moment important este mutarea la Berlin, In 1796, unde devine pastorul Spitalului Caritabil; mutarea la Berlin Ii permite contactul cu elevatul mediu intelectual de factura romantica al orasului. In acest context iluminist ia nastere prima sa lucrare importanta: Über die Religion: Reden an die Gebildeten unter ihren Verächtern (Despre religie. Discursuri catre detractorii sai cultivati) (1799). Dupa Infiintarea Universitatii din Berlin, In 1810, obtine un post de profesor de teologie, devenind totodata membru al Academiei de Stiinte din Berlin. Tot Incepand cu 1810, devine pastor la Biserica „Sfanta Treime” din Berlin. Va activa In ambele locuri pana la moartea sa, In 1834.
Activitatea sa stiintifica se extinde pe o zona destul de vasta: studii clasice (a tradus foarte mult din Platon), psihologie, etica, pedagogie, politica, hermeneutica (domeniu al carui fondator este considerat), exegeza biblica. In 1821-1822 Isi publica lucrarea sa fundamentala din domeniul teologiei crestine, Der Christliche Glaube (Credinta crestina), republicata In 1830-1831, Intr-o editie revizuita. Sistemul sau teologic este structurat In trei parti: teologia filosofica (filosofia religiei), teologia istorica (sistemul doctrinar crestin) si teologia practica (pastorala).
Alte lucrari
• Aus Schleiermachers Leben in Briefen (Berlin, 1858–1863, corespondenta, 4 vol.);
• Leben Schleiermachers (corespondenta purtata In perioada 1768–1804);
Dupa moartea lui Schleiermacher, sub titlul de Gesamtausgabe der Werke Schleiermachers in drei Abteilungen, lucrarile sale au fost publicate In trei sectiuni: Lucrari teologice (11 vol.); Predici (10 vol.); Lucrari filosofice (9 vol.).
• Pädagogische Schriften (1902).
• Werke: mit einem Bildnis Schleiermachers (Leipzig, 1910), In patru volume.
________________________________________
Considerat parintele teologiei liberale, Friedrich Schleiermacher este primul ganditor care incearca sa elaboreze un sistem al doctrinei crestine care este fundamentat in experienta umana, asemenea oricarei alte stiinte, si care isi gaseste principiile si validarea in investigatia rationala asupra dimensiunii religioase a omului. Liberalismul sau consta intr-o reformulare a mesajului crestin in noul context cultural post-iluminist.
Schleiermacher redescopera rolul central al omului in religie, responsabilitatea individuala, atat in planul elaborarii doctrinare cat si in plan soteriologic. Ratiunea umana nu mai abdica in fata revelatiei divine si devine instanta ultima care descopera si valideaza orice afirmatie religioasa. In felul acesta, sunt pastrate doar acele doctrine care isi gasesc o contraparte sau validare la nivelul experientei umane iar certitudinea absoluta a teologiei revelate este inlocuita de verosimilitate, de probabilitate, la fel ca in cazul oricarei alte stiinte.
In spirit iluminist, arhaicele forte personale, cum ar fi ingerii, demonii si Dumnezeu insusi sunt inlocuite cu principii naturale; Dumnezeu devine principiul suprem al armoniei si unitatii Universului. Vechile scenarii care explicau realitatile si dinamica religioasa in termenii deciziilor si actiunilor voluntare ale unui Dumnezeu personal isi pierd valabilitatea odata cu abandonarea perspectivei personaliste si sunt considerate drept rezultate ale gandirii mitologice, sensul lor religios fiind recuperat printr-o interpretare figurata.
Religia devine acea stiinta care cauta sa descopere si sa explice omul nu doar ca fiinta individuala izolata, existand in virtutea unui sens individual, ci ca element ce participa la un intreg mai larg, la o finalitate holista.

Ovidiu Cristian Nedu

Cuprins

FRIEDRICH SCHLEIERMACHER
SI TEOLOGIA LIBERALA
de Ovidiu Cristian Nedu

PARTEA I
Filosofia religiei (Teologia filosofica)
I.1. Reformularea crestinismului in context romantic-iluminist
I.2. Naturalizarea religiei
I.3. Divinitatea ca principiu intrinsec al unitatii si armoniei cosmice
I.4. Religia ca redescoperire a divinitatii imanentei
I.5. Dimensiunea sociala a trairii religioase
I.6. Doctrina ca expresie discursiva a pietatii
I.7. Pluralismul religios

PARTEA A DOUA
Teologia crestina (Teologia istorica si teologia practica)
II.1. Crestinismul ca optiune confesionala
II.2. Revizuirea doctrinei crestine pe baza filtrului scientist-existentialist
II.3. Teologia naturalist-panenteista
II.4. Christologia exemplificationista
II.5. Soteriologia umanista
II.6. Organizarea ecleziastica
II.7. Concluzie

CREDINTA CRESTINA
de Friedrich Schleiermacher

Notita introductiva

INTR ODUCERE (§1 – §31)
Capitolul I. Definitia dogmaticii (§2 – §19)
Capitolul II: Despre metoda dogmaticii (§20 – §31)

SISTEMUL DOCTRINAR. Partea întai. Explicarea constiintei religioase a individului, în modul în care aceasta este întotdeauna presupusa si continuta în orice traire religioasa crestina (§32 – §61)

SECTIUNEA INTAI
Descrierea constiintei religioase a individului, considerata ca o expresie a relatiei dintre lume si Dumnezeu (§36 – §49)
SECTIUNEA A DOUA
Despre atributele divine asociate constiintei religioase, constiinta ce exprima relatia generala dintre Dumnezeu si lume (§50 – §56)
SECTIUNEA A TREIA
Despre constitutia lumii, asa cum este aceasta indicata de constiinta religioasa ce exprima relatia dintre Dumnezeu si lume (§57 – §61)

SISTEMUL DOCTRINAR. PARTEA A DOUA. Explicarea aspectelor constiintei religioase individuale, asa cum sunt ele determinate de antiteza [dintre placut si neplacut] (§62 – §169)

Primul aspect al antitezei: Explicarea constiintei pacatului (§62 – §85)
SECTIUNEA INTAI
Pacatul drept conditie a omului (§66 – §74)
SECTIUNEA A DOUA
Despre constitutia lumii, in relatie cu pacatul (§75 – §78)
SECTIUNEA A TREIA
Despre atributele divine asociate constiintei pacatului (§79 – §85)

Al doilea aspect al antitezei: Explicarea constiintei harului (§86-§169)
SECTIUNEA INTAI
Despre conditia crestinului constient de harul divin (§91-112)
SECTIUNEA A DOUA
Despre constitutia lumii, in relatie cu mantuirea (§113 -§163)
SECTIUNEA A TREIA
Despre acele atribute divine care sunt asociate mantuirii (§164 – §169)

CONCLUZIE : DESPRE SFANTA TREIME (§170 – §172)

Bibliografie

Sursa. Editura Herald

Categorii:CARTEA, CREDO, PRESA

Viaţa Românească nr. 3-4/2014. Sumar şi alte stări


Viața Românească 3-4 /2014

Sumar
EDITORIAL
Nicolae Prelipceanu – ORBIREA VOLUNTARĂ SAU OBSESIA STABILITĂȚIIDOSAR VR
Marian Drăghici – P A G I N I B A S A R A B E N E (anchetă şi antologie de texte)
Anchetă VR
Vitalie Ciobanu – Ilona şi împărăţia
Eugenia Cioclea – Poeme
Emilian Galaicu-Păun – Poeme
Vasile Gârneţ – Poeme
Aura Maru – Poeme
Irina Nechit – Poeme
Nicolae Popa – Poeme
Arcadie Suceveanu – Poeme
Eugenia Bojoga – Aurel I. Gheorghiu, Pe drumuri basarabene. A doua zi după Unire – un volum singular în epocăANUL SHAKESPEARE
Horia Gârbea – Tragedia Regelui Richard al TreileaISTORIE ȘI LITERATURĂ
Florin Manolescu – SCRIITORI ROMÂNI ÎN EXIL COLECŢIONARUL DE ŢĂRI ŞI DE CONTINENTE G.I. DUCA

CLASICI REVIZITAŢI
Mihai Zamfir – VASILE VOICULESCU (1884-1963)

CĂRŢI PARALELE
Elisabeta Lăsconi – Dansatorii de tango

POEŢI ÎN TIMPUL INTERMEDIAR
Sebastian Reichmann – Eros Și poezie în «Lumea pustie» a lui Pierre Jean Jouve (II)

PROZĂ
Camelia Pantazi – LABIRINT
Florin Logreșteanu – CARACATIŢA sau ŢINUTUL CORBULUI
Iulian Moreanu – NEW YORK, VIA GHIRDOVENI

POEZII
Diana Manole – Poeme
Virgil Diaconu – Poeme
Cristina Onofrei – Poeme

ANTOLOGIE LIRICĂ VR
Constantin Iftimie – Poeme
Daniela Rațiu – DUMNEZEU S-A SUPĂRAT PE TINE
Radu Alexandru – Poeme
Luminița Cojoacă – Poeme

COMENTARII CRITICE
Ion Pop – „RITUALURILE” LUI GHEORGHE ISTRATE

NOTE CLASICE
Liviu Franga – VASILE PÂRVAN ȘI CULTURA SLAVĂ (IV)EVOCĂRI
Victor Ivanovici – Despărțirea de CostasCRONICA LITERARĂ
Gheorghe Grigurcu – Putere si solitudine
Tudorel Urian – Caractere și destine
Răzvan Voncu – Romanul aŞteptat
Irina Petraş – Locuri şi locuiri la Mircea Eliade
Graţiela Benga – Bătălii pierdute, bătălii câştigate
Viorica Răduţă – Stranietate bine stăpânităLECTURI FIDELE
Ioan Groşan – O SAGA MARAMUREŞEANĂ

CRONICA TRADUCERILOR
Rodica Grigore – Vise şi singurătate

CRONICA IDEILOR
Nicoleta Dabija – Metafizica, prin tribunalele istoriei

CARTEA DE RELIGIE
Paul Aretzu – Frumusețea transcendentală a icoanei

CRONICA PLASTICII
Florin Toma – FRUMUSEŢEA ÎN VREMEA SIMULĂRII

CARTEA DE ARHITECTURĂ
Augustin Ioan – ARHITECTURA DIN ARDEAL

CRONICA FILMULUI
Călin Stănculescu – Până ieri CenuŞăreasă, azi mireasă…

CRONICA TV
Dan Iancu – Despre SheRlock Iaru și conspirațiile incitatoare

SPECTATOR
Nicolae Prelipceanu – FACTORUL INUMAN

MISCELLANEA
Florin Toma – Vraciul din Aracataca.
Nicolae Prelipceanu – Tezaurul sau vinul?
Tudor Cicu – Nina Gonţa: Ioana.
Eugenia Ţarălungă – breviar editorial
Liviu Ioan Stoiciu – revista revistelor
Consiliul USR – In memoriam Nina Cassian.
Consiliul USR – In memoriam Andrei Bodiu.
Consiliul USR – In memoriam Mircea Popovici.
Consiliul USR – In memoriam Mihai Sin.
Consiliul USR – In memoriam Geo

Categorii:PRESA, REVISTA

Invenţii de serviciu. Legea nr. 83/2014. Câteva note juridice


INVENŢII DE SERVICIU

Legea nr. 83/2014 privind invențiile de serviciu a fost publicată în Monitorul Oficial al României nr. 471 din 26 iunie 2014
Legea reglementează:
a) Invențiile care au rezultat din activități desfășurate în cadrul unei misiuni inventive încredințate în mod expres în contractul de muncă și în fișa postului sau alte acte obligatorii pentru inventator.
b) Invenții ce nu au rezultat dintr-o misiune inventivă, dar care au folosit baza materială a angajatorului, date obținute din activitatea acestuia.
c) Invenții, altele decât cele la punctele a și b.
Primele două categorii reprezintă invenții de serviciu, conform legii.
Misiune inventivă. Legea nr. 83/2014 prevede că prin misiunea inventivă, angajatorul trebuie să stabilească domeniul tehnologic în care încadrează problema sau problemele tehnice care necesită rezolvare conform sarcinilor de serviciu concrete.
Legea nr. 83/2014 stabilește că dreptul asupra invențiilor stabilite ca invențiile care au rezultat din activități desfășurate în cadrul unei misiuni inventive încredințate în mod expres în contractul de muncă și în fișa postului sau alte acte obligatorii pentru inventator, aparține angajatorului.
Dreptul asupra invențiilor stabilite ca invenții ce nu au rezultat dintr-o misiune inventivă, dar care au folosit baza materială a angajatorului, date obținute din activitatea acestuia, aparține inventatorului salariat, în măsura în care angajatorul nu revendică invenția. În cazul în care nu se ajunge la această situaţie juridică, salariatul are dreptul la o remunerație stabilită pe baza unor criterii determinate prin lege.
Drepturile asupra invențiilor create de salariați și care nu se încadrează în niciuna din categoriile de mai sus aparține inventatorului salariat.
Legea include sub protecţia ei și invențiile dezvoltate de salariați pe o perioadă de maximum doi ani de la încetarea contractului de muncă.
Actuala reglementare nu permite includerea unor clauze contractuale contrare legii, care să deroge de la prevederile legii, dar salariatul și angajatorul pot stipula contractual ca dreptul asupra invențiilor din prima categorie, de la punctul a), să aparțină totuşi salariatului.
Pentru a stimula activitatea de inovație, legea prevede dreptul inventatorilor salariați în instituțiile publice de cercetare-dezvoltare la o cotă procentuală din valoare venitului realizat de angajator ca urmare a aplicării invenției, dar nu mai mică de 30%.
La cererea inventatorului, o instituție de învățământ superior poate acorda inventatorului, cu titlu gratuit, un drept de exploatare a invenției în domeniul său de activitate didactică și de cercetare, în baza unui contract de licență neexclusivă.
Criterii privind remuneraţia angajatului:
– efectele economice, comerciale şi/sau sociale care decurg din exploatarea invenţiei de către angajator sau de către terţi cu acordul angajatorului;
– măsura în care angajatorul este implicat în realizarea invenţiei de serviciu, inclusiv resursele puse la dispoziţie de angajator pentru realizarea acesteia;
– aportul creativ al inventatorului salariat, când invenţia a fost creată de mai mulţi inventatori.
Reguli în raporturile dintre salariat şi angajat:
• Salariatul care creează o invenție trebuie să comunice angajatorului invenția creată, cu toate detaliile aferente într-un timp rezonabil.
• Angajatorul trebuie să stabilească dacă invenția salariatului se încadrează sau nu în categoria invențiilor de serviciu.
• Dreptul la brevet aparținea salariatului dacă unitatea nu depunea cererea de brevet la OSIM în termen de 60 de zile de la data când a fost informată cu privire la crearea invenției. Legea mai prevede că există un termen de 4 luni care oferă un răgaz angajatorilor pentru a de decide dacă doresc să revendice invenția.
• Inventatorul poate contesta modul de încadrare a invenției sale de către angajator în termen de 4 luni de la primirea înștiințării referitoare la încadrare.

Categorii:PRACTIC
%d blogeri au apreciat: