Prima pagină > POEMUL > Alţi câini, alte stări

Alţi câini, alte stări


Autobiografie
 
 
 
 
 
Vine vremea când carnea ta uită carnea ta,
dar în celulele tale există magnetul
care te aduce cu faţa spre cer.
Singur ai fost în pântecul mamei,
învelit în retină de înger,
singură te-a născut femeia,
tăvălit în sângele tăcerilor,
singur te-ai trezit adolescent,
cu trup invizibil,
singur ai stat lângă femeia aceea
care nu te-a înţeles niciodată,
dar te-a iubit şi
asta ţi-a dat nelinişte
pentrucă dragostea are mai multe dimensiuni
într-o lume cu o infinitate de dimensiuni.
Apoi a venit vremea să mori,
totul fusese pregătit dinainte,
moartea are şi ea o infinitate de dimensiuni,
ca-ntr-o oglindă.
Există o inchiziţie a insomniei,
o antichitate a speranţei,
până la urmă animalul de pe stradă te va înghite,
cu toţii suntem vinovaţi,
l-am scăpat din adăpost,
în urma lui latră câinii istoriei,
ei ne suportă, încă…
În palme primeşti cuie în locul bănuţilor de tinichea,
imposibilul devine posibil…
Te-ai lipit de femeia aceea, cândva,
dar fiecare va învia singur,
într-o nouă memorie,
într-un alt trup,
în alte cuvinte,
lângă alţi câini…
 
 
 
 
Constantin Stancu

 

Anunțuri
Categorii:POEMUL
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: