Arhiva

Archive for 8 iulie 2014

Între poveste şi moarte: limbajul corpului… Radu Igna şi analiza existenţei pe masa de operaţie…


 

rafet-0011

Constantin Stancu ( n. 1954), poet trăitor în Haţeg, membru al USR, Filiala Alba-Hunedoara, este absolvent al Facultăţii de Ştiinţe Juridice a Universităţii din Cluj-Napoca şi al unui curs postuniversitar de economie. A debutat concomitent cu poezie ( 1988) în revistele Orizont şi Braşovul literar şi artistic. Până în prezent a publicat volumele de versuri Păsările plâng cu aripi, Pomul cu scribi, A privi cu ochii inimii, eseurile Poetul la castel (pretexte critice şi eseuri la opera lui Eugen Evu ), Abisul de lângă noi, De la Neantia la Vâltoarea sufletelor (operele unor scriitori din Haţeg ). Este prezent cu poezie şi articole de critică literară în numeroase ziare şi reviste din ţară. Ultima sa carte, romanul Pe masa de operaţie, (editura „Rafet”, Râmnicu Sărat, 2011, premiat la Festivalul internaţional ”Titel Constantinescu”, ediţia a IV-a) „abordează, precizează autorul într-un articol publicat, tematica bolilor personale pe fundalul bolilor spirituale ale lumii, cu accent pe valoarea fiecărui om şi pune în lumină destinul special al poetului într-o vreme a căderilor.”
Personajul narator, un anonim bolnav de cancer este operat cu succes într-un spital de prima mână. În scurte secvenţe din carte se configurează atmosfera din acel mediu al suferinţei şi vindecării, prin câteva detalii, cum sunt revenirea pacienţilor din adormire după operaţie, vizita permanentă a medicului, a asistentelor.
În planul real al cărţii aflăm că rinichiul afectat de cancer i-a fost eliminat, operaţia a decurs bine, a reuşit, şi că soţia şi-a revenit din starea sa de disperare. Planul spiritual, unde povestirea se împleteşte cu meditaţia, visul şi dragoste, este realizat prin rememorarea unor secvenţe din viaţa personajului narator, adevărate poeme în proză, căruia autorul nu-i menţionează numele în ideea că acesta ar putea fi oricine.
Puţine fapte din biografia naratorului aflăm pe parcursul lecturii. Astfel, vedem că nu este un om obişnuit, ci un autor de apreciate volume de versuri şi că a trebuit să-şi părăsească neînsemnatul său oraş transilvănean pentru a se stabili împreună cu soţia în capitală unde i s-a oferit un loc de muncă. Naratorul insistă mai mult asupra destinului său ca poet. Atunci când a citit poeziile lui Nichita Stănescu şi alţi scriitori a simţit că va deveni poet. „Gândisem toate acestea pe patul de spital în noaptea ceea, le rememoram, încercam să uit, erau câteva ore în care puteam zbura, doream să înving moartea prin poezie; în Evanghelie este scris că la început a fost logosul, Cuvântul şi cuvântul este Dumnezeu”. Pe patul de spital, prin mintea sa se derulează cu intermitenţe un lung film ale cărui personaje sunt maeştrii poeziei care i-au marcat existenţa. Numele sunt simbolice, sugerează ceva anume pe care cititorul este îndemnat să le descopere.
Ghinel, un subtil descendent al liricii romantice, îşi retrăieşte drama într-o garsonieră înconjurat de obiecte şi cărţi vechi, ascultând muzică clasică şi transpunându-şi stările sufleteşti în poezie.
Subiectul său predilect „era femeia pe care o iubise, care l-a trădat pentru altul mai tânăr”…
Poezia însă l-a salvat, a putut rezista datorită versurilor, datorită marilor poeţi.
„Pentru că, spune naratorul, era o vreme pe care o regreta, în care şi-a pierdut tinereţea,
dar când o carte costă puţin, cât o pâine a săracului şi puteai citi, te puteai refugia undeva, în peisajul acesta abstract al iluziilor şi al cuvintelor vii”.
Un alt maestru al poeziei care i-a influenţat creaţia se numeşte Het, ins prezent prin revistele literare, nevoit, pentru a-şi asigura existenţa, să presteze diferite munci, care nu au legătură cu poezia. Acesta, mărturiseşte naratorul, „a intuit şi mi-a dat drumul în lume, mi-a propus publicarea în revista de literatură şi a scris destul de exact despre poemele mele. Cuvintele acelea au rămas şi pentru mine a însemnat confirmarea a ceea ce era pus în mine”.
Lamed, evocat în final prin redarea amănunţită a unui dialog la o cafea, evocă, cu accente dramatice, momente din viaţa sa în anii comunismului, cum, urmărit şi tracasat de securitate, oamenii puterii i-au distrus familia. Acum, când altfel de oprelişti îi stau în faţă, nu cele ideologice şi politice, scoate cu mari sacrificii o revistă apreciată de confraţi.
„Aş scrie sau aş plânge poeţii, ei sunt aici, nu-i vedem pentru că sunt sub val, dar lacrimile lor ajung la noi, sunt lacrimi care curg în sus. Ceea ce-i face însemnaţi este durerea lor de a nu ajunge cuvintele lor până la noi. Mereu îşi fac planuri că vor veni marii bogaţi ai lumii să le publice versurile, adesea, săraci, rămân cu visele, privesc lumea, citesc cărţi pe care le iubesc şi le urăsc în acelaşi timp, iar seara târziu, când oboseala le roade fiinţa, scriu despre limitele umane, despre ţări pe care nu le-au văzut dar care par mai reale decât cele vizitate de preşedinţi, de regi, de mesageri”.
Trupul bolnavului „începe să prindă o nouă stare”. Se obişnuia cu simetria fiinţei.
Are sentimentul că operaţia încă nu s-a încheiat, altfel de medici îi fac acum altfel de operaţie, cea spirituală. Apoi l-a cuprins un vis „în norul lui spiritual”. Visul telepatic ne transpune în lumea imaginară ceea ce presupune viziune, un anume nivel al conştiinţei în fiinţa umană. În salon este adus un orb, Ilie Roman. Cei din familie au convenit că este bine să-l aşeze aproape de biserică. Acolo oamenii sunt mai miloşi. Orbul este un inginer fost şef într-o uzină. Văzuse cândva, avea amintiri despre oameni, lucruri, case, oraşul. Oamenii care treceau stau de vorbă cu el şi-l miluiau. Într-o zi, doi străini îi spun că „Celui de Sus nu-i este ascuns”. Asemenea apostolilor, ei îi redau vederea. Scena pare scoasă din Biblie. Mulţimea priveşte şi comentează minunea. Cei doi au fost uitaţi, păreau a nu fi din lumea oamenilor. Pentru Ilie a fost o altă naştere şi se mira „ce capacitatea are creierul uman de a putea să refacă prima zi din viaţa sa”.
Refăcut, poetul înţelege acum cum „Dumnezeu Îşi rescria numele în interiorul nostru încă de la facerea lumii”.
Povestea lui Ilie Roman este o parabolă din care trebuie să înţelegem altceva decât ceea ce ni se spune. Faptul că el a primit textul cu povestea operatului de rinichi, un anonim, şi că acesta a dispărut fără urmă ascunde o altă poveste. Ilie Roman ar putea fi un alter ego al autorului readus la viaţă. Ilie cel real, orbul care şi-a recăpătat vederea, înţelege că numele poeţilor reprezintă ceva, poate o literă dintr-o limbă veche, poate un cuvânt, sau un mesaj al puterii divine care i-a arătat ce este şi cine este cu adevărat. Drept urmare îşi propune să-ş schimbe viaţa.
Ceea ce face valoarea acestui text, 103 pagini, este subtextul care oferă multe posibilităţi de interpretare în plan religios.
În primul rând credinţa în Cel de Sus, tămăduitorul atotputernic. „Dumnezeu este cel care cercetează omul, inima lui şi rinichii, mă gândeam la acest lucru, ce puteam face pe un pat de spital, ceilalţi nu prea vorbeau, erau marcaţi de eveniment şi eu eram aproape copleşit, dar a vorbi cu El însemnă mult, durerea nu mai avea puterea, sau puterea ei era mult umbrită, aşteptam mângâierea în toate acestea, trupul părea că nu-mi mai aparţine, era al altuia, dar unde putea locui decât acolo, în carnea aceea slabă şi totuşi care rezistă, durea şi poate căuta la ea în orbirea ei de carene ceva care s-o facă mai altfel…”.
Poetul Constantin Stancu se dovedeşte a fi şi un prozator original. Un suflu al poeziei moderne înviorează momentele de tristeţe din această proză. Inspiraţia sa vine din direcţia lui J.L. Boges, legendarul scriitor argentinian, ori din semnele desenate de Umerto Ecco în literatura universală şi din textele creştine vechi, unde simbolurile dau măsura valorii vieţii.

RADU IGNA

Categorii:CARTEA, ESEU, literature

Uşile, ah, uşile… Adrian Botez şi ceremonia uşilor…


EPOPEEA UŞILOR

 

 

 

 

îmi aduc aminte de toate uşile
deschise – închise ori
trântite – din viaţa mea: le
recunosc – fiecăreia – scârţâitul
plânsul – supărarea ori
exasperarea: în dechiderea
închiderea sau trântirea de uşi există
ceva mult mai important chiar decât o
ceremonie – decât o naştere
respingere acceptare sau decât o
sinucidere: înseamnă decizia de a te
jupui singur de învelişul de foc al
păcatului – de a te
desprinde cu Duhul de
orişice deprindere – de un străin
chinuitor dumnezeu – sau tocmai de a-L
regăsi – într-o dimineaţă de iarnă – în
odaia învăpăiată a
sărbătorii – pe
eternul – trudnicul peregrin al
sufletelor: Dumnezeu

nimic important cât o
răsucire a lunii ori
soarelui – cât o rotire înspre
culcuşul sacru al
vechii lor axe – a
galaxiilor – dar şi
nimic de lepădat întru glod
ştergere ori uitare

trăieşte-ţi viaţa întru tâlc de
cotor şi
încheietură – întru miez de
rost şi firesc – exact aşa cum ţi-a
răsfoit-o – filă cu
filă – Moşneagul Viforelor din
Piscul de Munte: fără
împintenări – fără trâmbiţa încoronării – fără
horcăieli – dar şi fără sufocări de scenă ori
silnice sugrumări – culise ale
zodiilor – ci
exact aşa cum – la răsfoirea
Cărţii din Munte – ţi s-au arătat – ca-ntr-o
viscolită poveste a mărilor polare – închiderile
deschiderile sau
nesfârşit inimoase – ardent
dureroase – trântirile de
uşi
***

 

 

 

 

Adrian BOTEZ

 

Categorii:POEMUL

Debitori, atenţie la daune! Ceva foarte practic, te atinge la buzunar!


Decizia nr. 4426 din 11 decembrie 2013 pronunţată în recurs de Secţia a II-a civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie având ca obiect acţiune în despăgubiri.
 
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a decis că este admisibil cumulul dobânzii legale cu actualizarea obligaţiei, deoarece natura juridică a dobânzii legale este diferită de natura juridică a actualizării obligaţiei cu rata inflaţiei, prima reprezentând o sancţiune, iar a doua reprezentând valoarea reală a obligaţiei băneşti la data efectuării plăţii. Ca efect, este legal cumulul actualizării sumei executate cu dobânda legală, deoarece numai prin această modalitate se asigură respectarea principiului reparării integrale a prejudiciului consacrat de art. 1084 C. Civ. sau art. 1531 Noul Cod Civil.
 
Se pot acorda creditorilor daune moratorii pentru neexecutarea obligaţiei de plată de către debitor şi daune compensatorii!
Categorii:PRACTIC

Între carte şi dric, o părere…


O PĂRERE DE SCRIITOR…

 

 
Stăteam, acum un an, la căpătâiul unui amic, scriitor remarcabil (între pereţii camerei sale…) şi cam pesimist el, de felul lui. Tocmai împlinise, cu câteva zile în urmă, jumătate de secol de existenţă pe Terra…şi urma, foarte curând (într- una din zilele care se tot îmbulzeau, dinspre viitor spre trecut, complet nesimţitoare…), să „suporte consecinţele deciziei Divanului Divin” (întrucât suferea, cum teatral şi cu regal prost-gust se exprimă ziariştii: „de o boală necruţătoare”). Nu se lamenta, ci doar comenta labirinturile vieţii înfruntate…
Eu îl ascultam, fireşte, cu detaşare nătângă, dar şi cu destulă neatenţie, ca unul dintre fraierii cei mulţi ai lumii, care cred (până nu-i contrazice realitatea) că sunt nemuritori şi că doar cei care, întâmplător, mor, sunt…singurii cu adevărat muritori.
La un moment dat, amicul meu ajunge, tot comentând, sapienţial, aventurile fiinţiale… – şi la un subiect de interes vag, pentru mine: ce trebuie să regrete un om, dintr-o viaţă.
-Şi tu (întreb eu), tu ce anume regreţi, dacă regreţi, cumva, ceva…?
-Da, fireşte că regret. Ca mai tot omul care ajunge aici, unde sunt eu, acum.
-Ce anume regreţi? – mă apucă pe mine, subit, curiozitatea.
-Anume…Anume, regret că mor acum.
-…Nu înţeleg…
-Dacă muream la, să zicem, 18-20 de ani, era bine. La fel, dacă aş fi murit la 99 de ani…
-Dar…tot nu înţeleg…
-Simplu ca „bună ziua”: dacă muream de foarte tânăr, eram deplâns, cu lacrimi de crocodil, pentru „nădejdile care se puseseră în mine” – de fapt, mărinimoşii, fraternii noştri scriitori exprimându-şi, astfel, uşurarea, pentru că au scăpat de o potenţială concurenţă „feroce şi precoce”. La fel, dacă muream la o vârstă matusalemică: „fraţii” (atât puţinii „autentici” cu har, cât şi puzderia celor intraţi, în „breaslă”, cu buldozerul „dosarului betonat de <<cruciaţii cramei>>”, ori cu TIR-ul şi marafeţii!) şi-ar fi etalat aceleaşi lacrimi crocodileşti, dar cu altă sărătură într-însele: ar fi oftat de uşurare, tocmai din fundul bojocilor, pentru că, în sfârşit, rămâneau să se păruiască între „măreţiile” lor, disputându-şi, cu zelul unui nou început de lume, iluzoriul „tron al principelui” şi scăpând de apăsarea pe inimă a unui „precursor”… Pe când aşa, când mori ca mine, la mijloc de cale – ca un ageamiu, care parcă nici n-ar fi promis nimic, vreodată, dar nici nu ştie nimic întreg, despre timp, suflete, cutume ori vremuri… – nu-ţi sesizează „lipsa”, nici măcar cuierul din anticamera Uniunii…
…Nu m-am putut opri şi l-am întrerupt, intrigat şi revoltat:
-Chiar aşa o părere proastă ai tu, despre caracterul scriitorilor noştri, contemporani şi mai puţin contemporani?!
– Chiar aşa! – a fost răspunsul, scurt şi rezolut – după care amicul meu s-a închis într-o tăcere melancolică, până la dric…

 

A consemnat un alt scriitor: Adrian Botez
***

Categorii:GÂND

Judecătorii pot fi anchetaţi de magistraţii procurori! CSM a decis, a emis un comunicat de presă. Câteva argumente şi motive, nimeni nu este mai presurs de lege!


Consiliul Superior al Magistraturii a luat o decizie importantă, procurorii DNA pot să îi ancheteze pe judecătorii suspectați de infracțiuni comise în exercițiul funcției!
Plenul CSM a decis:
– Judecătorii care, în exerciţiul funcţiunii, comit fapte care ar putea avea caracterul unor infracţiuni în orice circumstanţe (de exemplu, acceptă mită) nu pot beneficia de imunitate faţă de procesul penal ordinar;
– Obligaţia judecătorului de păstrare a secretului deliberării, în legătură cu fapta cu privire la care este cercetat penal, încetează în momentul în care, în condiţiile art.307 din Codul penal, i se aduc la cunoştinţă, înainte de prima sa audiere, calitatea de suspect, fapta pentru care este suspendat, încadrarea juridică a acesteia, drepturile procesuale, prevăzute la art.83 din acelaşi cod şi este încheiat un proces-verbal cu privire la aspectele menţionate;
– Judecătorul poate fi audiat ca martor într-un proces al cărui obiect este săvârşirea unei infracţiuni în legătură cu procesul deliberării;
– Judecătorul faţă de care s-a început urmărirea penală pentru săvârşirea unei fapte de corupţie ar trebui să se abţină de la soluţionarea pricinilor cu această natură până la clarificarea situaţiei sale, întrucât se încalcă aparenţa de imparţialitate şi obiectivitate de care orice judecător este răspunzător;
– Principiile independenţei, imparţialităţii şi integrităţii judecătorului consacră în primul rând obligaţii, astfel că nu pot fi invocate drept justificări pentru disimularea unei conduite, care este ea însăşi o ameninţare a independenţei, imparţialităţii justiţiei şi a procesului echitabil, cum este cazul corupţiei;
– Judecătorul poate fi audiat cu privire la fapte care vizează orice interferenţă exterioară procesului cognitiv al deliberării, care pot avea caracter ilicit, dar nu şi cu privire la procesul cognitiv propriu-zis al deliberării.
Comunicat de presă.

Categorii:PRESA

Artgothica, Sibiu – 2014


Artgothica, Sibiu – 11-13 iulie 2014

În perioada 11 – 13 iulie 2014, la Sibiu, se vor desfășură lucrările Festivalului Internațional de Poezie Artgothica, de reţinut că vor fi acordate Premiile Naționale pentru Poezie Mircea Ivănescu, de către un juriu format din scriitorii Dan Mircea Cipariu, Virgil Diaconu, Adrian Suciu și Lucian Vasilescu și prezidat de Nora Iuga.

În program:
• Două nopți de recitaluri poetice și muzică folk, cu Maria Gheorghiu și Nicu Nicușor.
• Prezentări de carte, de publicații și proiecte culturale.
• Dezbateri pe teme literare precum.
• Festivitatea de premiere a câștigătorilor acestei ediții a Premiilor Naționale pentru Poezie Mircea Ivănescu.
Au confirmat participarea aproximativ 50 de poeți, critici literari, redactori șefi de publicații culturale din țară și străinătate (Germania și Israel).

AgențiadeCarte.ro este partener media al evenimentului.

Sursa: presa

Categorii:literature, PRESA

Biblia în Versiune Actualizată. Câteva date şi argumente de la Viorel Silion…


BVA (Biblia în Versiune Actualizată) este concepută să fie acea versiune actualizată a Bibliei (în limba română) care ar fi trebuit să apară acum reeditată în a treia variantă actualizată…
Această actualizare s-a făcut în primul rând lexicografic, apoi ortografic, frazeologic, topic şi chiar în ce priveşte punctuaţia. De fapt, textele originale ale cărţilor Bibliei nu au avut semne de punctuaţie (!) şi nici măcar spaţii între cuvinte (!!!). Acest aspect oferă posibilitatea transpunerii în limba de sosire (în cazul nostru, în limba română) a ideilor exprimate de cuvintele originale fără obligativitatea de a folosi acelaşi număr de cuvinte ca în limba de plecare. În plus, unul dintre cele mai importante aspecte ale unei traduceri de acest fel este faptul că permite libertatea formării propoziţiilor şi a frazelor conform normelor topicii şi ale punctuaţiei limbii de sosire. Astfel, frazele „kilometrice” (foarte lungi) existente în versiunile anterioare (chiar şi în TLRC), nu se justifică. Ele sunt o complicaţie în plus. Conform specialiştilor în comunicare, pentru a fi uşor de citit şi de urmărit, orice enunţ trebuie să fie relativ scurt, având în medie şaisprezece sau şaptesprezece cuvinte. Versiunea BVA respectă această regulă fundamentală a comunicării eficace; şi astfel a împărţit în mai multe propoziţii, toate acele fraze lungi care constituiau o serioasă barieră în înţelegerea textelor biblice.

Proiectul BVA este în lucru din 2004 şi există publicat pe Internet la adresa: http://www.Biblia.PentruViata.ro.

Cum s-a lucrat la această versiune

Ideal, lucrul destinat apariţiei unei noi versiuni a Bibliei, presupune o muncă în echipă. Din aceasta trebuie să facă parte cel puţin un om de litere, un teolog, un expert în limbile originale ale Bibliei şi un finanţator al proiectului. Acest ideal este însă de multe ori greu (dacă nu chiar imposibil) de atins în prezent într-un context ca cel în care trăim noi în România. S-a constatat că se poate renunţa la pretenţia consultării directe a experţilor în limbile originale ale Bibliei (ebraica veche şi greaca veche). Cunoştinţele acestor erudiţi sunt puse la dispoziţia publicului în lucrările pe care aceştia deja le-au publicat. Astfel, deşi nu îi avem fizic cu noi, lucrările lor (dicţionare, lexicoane, glosare) pot fi oricând consultate; şi astfel îi vor înlocui cu succes. Ele sunt necesare atunci când avem de-a face cu texte biblice mai dificile. Însă dacă se poate lucra fără a avea în echipa de lucru experţi în limbile originale ale Bibliei (oricum, aceştia sunt câţiva în toată lumea!), nu se poate realiza ceva notabil în această direcţie fără a avea o pregătire de limbă română cel puţin la nivel universitar şi nici fără cunoştinţe serioase în teologie. Din fericire, aceste două cerinţe pot fi satisfăcute chiar de o singură persoană, în cazul în care există atât nevoia unei versiuni a Bibliei, cât şi dorinţa şi competenţa de a o realiza. Trebuie să vrei, să ştii şi să poţi face acel lucru pe care ai decis să îl realizezi. Acesta este motivul pentru care, îndeplinind condiţiile strict necesare, iniţial am decis să lucrez singur conform metodei speciale descrise mai sus.

Între timp s-au alăturat realizării acestui proiect, Iacob Bud şi o familie formată din Corina şi Doru Pîrvu, constituind astfel echipa care a lucrat la forma finală a textului acestei versiuni.

Pentru prima parte a proiectului (Noul Testament), au fost utilizate pentru investigaţiile în limba originală, următoarele lucrări de referinţă:

• Interliniarul „TODAY’S PARALLEL GREEK-ENGLISH NEW TESTAMENT (King James Version, GREEK INTERLINEAR, Today’s English Version), The Commission, Foreign Mission Journal, SBC, Richmond, Virginia.
• Noul Testament în limba greacă (cu Dicţionar Grec-Englez): THE GREEK NEW TESTAMENT, Barbara Aland, Kurt Aland, Johannes Karavidopoulos, Carlo M. Martini, Bruce M. Metzger (United Bible Societies), 1993 (2nd to 4th printing 1994-2000).
• DICŢIONAR GREC-ROMÂN pentru studiul cuvintelor Noului Testament, Daniel Bărnuţ, Emeric Hubert, Josef Kovàcs, Arad, 1999, Editura Teologos, Cluj-Napoca.
• INTERLINEAR GREC-ROMÂN – Epistola către Romani, Editura Agape, 1994 (Textul grec după: Nestle-Aland, Novum Testamentum Graece, ediţia a 26-a, Societatea Biblică Stuttgart, 1981)
• Au mai fost consultate următoarele versiuni ale Noului Testament, deja existente:

A. În limba română

• Noul Testament GBV (Gute Botschaft Verlag).
• Noul Testament – Psalmii (CLV – Cristliche Literatur-Verbeitung).
• Noul Testament – Versiune literală nouă.
• Noul Testament pe înţelesul tuturor (LBI – Living Bible International).
• Noul Testament – D. Cornilescu revizuită (Iosif Ţon şi Adolf Novak).
• Noul Testament – TLRC (Traducere în limba română contemporană).
• Noul Testament – TLRM (Traducere în Limba română modernă).
În limba engleză

• The NEW TESTAMENT, The New King James Version.
• The HOLY BIBLE, Revised Standard Version.
• The BOOK, Living Bible International.
• The Jerusalem BIBLE, Popular Edition.
• The HOLY BIBLE, New International Version.

A fost util ca în munca de formare a variantei finale a acestei versiuni în limba română literară, să fie consultate în paralel câte o versiune pentru fiecare dintre cele trei moduri distincte de a face traducere (una pentru echivalentul dinamic, una pentru varianta literală şi una ca exemplu reprezentativ pentru parafrazare). Astfel, pentru echivalent dinamic a fost consultată în special versiunea TLRC, pentru varianta literală – Versiunea literală nouă (2001), iar pentru parafrazare, „Noul Testament pe înţelesul tuturor” (LBI).

Pentru lucrul la Vechiul Testament, au fost consultate următoarele versiuni ale Bibliei:

• Biblia sau Sfânta Scriptură, Editura Institutului Biblic şi de Misiune a Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1997.
• Biblia sau Sfânta Scriptură, GBV, Germany, 1989.
• BISI (Biblia Internaţională de Studiu Inductiv), Percept Ministries, Harvest House Publishers, 1992 (versiunea D. Corilescu).
• Biblia, Traducere Literală Nouă, Bucureşti, 2002.
• Biblia sau Sfânta Scriptură, Trinitarian Bible Society, Tindale House, London, England, 2002.
• Biblia, Noua Traducere în limba Română (NTR), International Bible Society, 2007.
• Septuaginta, Colegiul Noua Europă, Polirom, 2004.
• The Jerusalem Bible, Popular Edition, Darton, Longman and Todd, 1974.
• The Holy Bible, GBV, Good News Publications, Germany (Darby Version).
• The Book, Living Bible, Guideposts, Tyndale House Publishers, 1979.
• The Holy Bible, Revised Standard Version, USA, 1952.
• The Holy Bible, New International Version, Guideposts, Zondervan Corporation, 1987.

Pentru partea de limbă română, au fost consultate următoarele lucrări:

• Dicţionarul Explicativ al limbii române (DEX), Editura Academiei Române.
• Dicţionar de sinonime, Seche Luiza, Seche Mircea şi Preda Irina, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1989.
• Dicţionar al limbii române vechi, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1975.
• Dicţionar de cuvinte călătoare, Marinescu Gheorghe, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1978.
• Dicţionar analogic şi de sinonime, Tudor Anicuţa, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1978.
• Dicţionar de termeni literari, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1976.
• Glosarul Bibliei D. Cornilescu, Viorel Silion (Teză de licenţă, 1995).
• Gramatica limbii române – Morfologie, Sintaxă (Ediţia a II-a), Dumitru Irimia, Editura Plirom, 2004.
• Dicţionar explicativ pentru toţi (Ediţia a II-a), Alexei Palii, Editura Epigraf, Chişinău, 2004.
• Mic dicţionar ortografic şi ortoepic al limbii române, Florin Marcu, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002.
• Mică Enciclopedie a Românei Corecte (Îndreptar de scriere, citire şi vorbire fără greşeli), Ion Calotă, Editura Niculescu.
• Îndreptar ortografic, ortoepic, morfologic şi de punctuaţie al limbii române
• (Ediţia a II-a), Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Lucman.
• Gramatica esenţială a limbii române, Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Vestala, Bucureşti, 2004.
• Dicţionar de pleonasme, Ileana Căprioară, Editura C. N. I. Coresi, 2004
• Dicţionar de sinonime, (Ediţia a III-a), L. Seche, M. Seche, I. Preda, Editura Vox Cart, 2004.
• Dicţionar de pleonasme, Doina Dascălu, Editura Vox Cart, 2004.
• Limba română – O gramatică a greşelilor – Îndreptar pentru evitarea confuziilor – Fonetică, Lexic, Morfosintaxă, Sergiu Şerban, Editura Niculescu, 2004.

Forma textului acestei versiuni

• Primul lucru care atrage atenţia cititorului acestei versiuni a Bibliei, este redactarea textului pe o singură coloană şi nu pe două, aşa cum eram obişnuiţi până acum. Am păstrat astfel forma originală a textelor cărţilor Bibliei. Avantajul va fi simţit în cazul studiului biblic.
• În al doilea rând, textul are continuitate din acelaşi motiv anunţat sumar mai sus.
• Cifrele capitolelor şi ale versetelor sunt scrise mai discret, pentru a ajuta încă odată pe cel care doreşte să folosească textul pentru studiu biblic.
• În al patrulea rând, lipsa titlurilor (introduse oricum arbitrar în unele versiuni) indică încă odată spre scopul şi utilitatea acestei versiuni.
• În sfârşit, lipsesc şi trimiterile care şi-au avut raţiunea lor pentru anumite versiuni, dar care nu sunt neapărat necesare în cazul studierii Bibliei conform unei metode justificate.
• Parantezele pătrate folosite în text indică faptul că acele versete care sunt încadrate de ele, nu apar în manuscrisele cele mai vechi, considerate ca fiind şi cele mai credibile.

Pentru Noul Testament, aceste texte apar în următoarele versete:
Matei 17:21;
Matei 18:11;
Matei 23:14;
Marcu 7:16;
Marcu 9:44;
Marcu 9:46;
Marcu 11:26;
Marcu 15:28;
Luca 9:55b;
Luca 9:56a;
Luca 23:17;

Ioan 5:3b;
Ioan 5:4;
Ioan 7:53-8:11;
Faptele Apostolilor 8:37;
Fap. Ap. 18:21b
Fap. Ap. 24:6b;
Fap. Ap. 24:7;
Fap. Ap. 24:8a;
Fap.Ap.28:29
Romani 16: 24

• Parantezele rotunde au fost folosite pentru a include între ele unele cuvinte care ajută la înţelegerea mai exactă a sensului propoziţiei sau al frazei. Deşi acele cuvinte nu sunt de regulă în textul original, folosirea lor între paranteze le conferă funcţia explicativă a unor note de subsol existente în alte versiuni. Deci pot fi citite ca făcând parte din text sau pot fi sărite, fără ca textul să sufere decât de explicaţia suplimentară pe care o aduceau.

Utilitatea acestei versiuni

BVA (Biblia în Versiune Actualizată) este utilă în primul rând generaţiei tinere care are dreptul legitim la un text biblic în limba română literară actuală de cea mai bună calitate. Dintre cele patru aspecte ale acestei actualizări a Bibliei, cel care are de-a face cu lexicologia (vocabularul), reprezintă aici punctul forte. Cuvintele cu care formăm propoziţii şi fraze trebuie să fie din lexicul limbii literare. Limba populară (reprezentată de graiuri şi/sau dialecte care nu fac parte din limba română literară) nu constituie un factor de unitate lingvistică între români, ci dimpotrivă! În consecinţă, a devenit din ce în ce mai clar faptul că pentru a fi cât mai bine realizată, o versiune a Bibliei trebuie să folosească limba română literară de actualitate.

În al doilea rând, această versiune este utilă celor care doresc să studieze Biblia. Deci va fi ideală pentru studiu biblic. Oricum, în cartea sa (intitulată în limba română „Cum să interpretăm Biblia”), Alfred Kueen spune că pentru studiul biblic, „nu este benefic să fim legaţi doar de opţiunile exegetice ale unei singure versiuni.” (pag. 38).

În plus, cei care au înţeles cum se studiază un text biblic, ştiu că forma lui ideală pentru studiu este dată de următoarele caracteristici:
• textul pe o singură coloană;
• continuitate (fără întreruperi sesizabile în text);
• cifrele care marchează numărul capitolelor şi al versetelor – scrise mai discret;
• absenţa titlurilor în text;
• absenţa trimiterilor în text.

În al treilea rând, este de dorit o participare cât mai benefică a celor competenţi mai ales în domeniul limbii române, pentru a contribui prin propuneri constructive la realizarea acestui important proiect! Aştept reacţii şi păreri, ca şi propuneri justificate în mod competent şi cu profesionalism, la adresa de email: ViorelSilion@gmail.com

 

Categorii:CREDO
%d blogeri au apreciat asta: