Prima pagină > literature > Vadul Ars, o poveste despre oamenii tranziției

Vadul Ars, o poveste despre oamenii tranziției


Romanul Vadul Ars, publicat la Râmnicu Sărat: Editura Rafet, 2016, ne prezintă vremea tranziției, oamenii tranziției, valorile care rămân în urma unei terapii economice neasimilate. Unii oameni au înnebunit, alții au murit, alții au plecat, alții au rezistat. Au văzut, au auzit,    s-au iubit, au rezistat prin cultură, prin credință, prin evaziunea faptelor, prin tăceri.

Speranța se arată ca o adevărată avere, un tezaur cu mii de soluții.

În Vadul Ars au apărut ierburi înalte, acoperă cenuși, amintiri. Lumea o ia de la început pe un drum pe care încearcă să-l priceapă.

Dumnezeu aruncă semințe de iarbă peste pământul ars și înnobilat de cenuși tainice.

Cu alte cuvinte, romanul tratează viaţa unor oameni în perioada tranziţiei de la un mod de organizare al societăţii la alt mod, pe o perioadă de mai mulţi ani, din anul 1991 până în anul 2013. Naraţiunea se petrece într-o localitate monoindustrială din România şi se bazează pe faptele trăite de unii, citite de alţii în ziare, aflate de alţii de la televiziuni, intuite de alţii, povestite, răstălmăcite, devenite legende. Mituri. Acei oameni au devenit oamenii tranziţiei.

Secțiune subțire prin celula timpului. Prin pielea celulei unele lucruri intră, alte nu pot accede în miracol.

Dicționarul tranziției:

Pasărea dodo.

„Să-ţi spun o scurtă poveste… În Oceanul Indian, pe insula Mauritius a trăit o pasăre ciudată: pasărea dodo, personajul Dodo. Era cam mare, nu zbura, grea, cam la 20-25 kg, se trăgea din lumea porumbeilor. Aşa era firul ei. Prin anul 1507 nişte portughezi au ajuns pe ţărm, erau multe păsări, era frăţia Dodo, ca să zic aşa. Frăţia a dispărut fără soluţie, pasărea nu mai există. S-au făcut defrişări, cânii şi alte animale de casă au dat năvală în zonă, vânătoarea păsării, cuiburile ei deranjau pe oamenii de bine, apoi totul s-a topit, lanţul nu s-a mai putut susţine. Prin anii 1690 mai era pomenită, apoi, nimic! În 150 de ani în contactul cu omul, pasărea a dispărut. Ce atinge omul neinstruit, omul flămând, cuceritorul, ca să zic aşa, se duce pe apa sâmbetei… Apoi alte istorii, cu alte animale… Dacă în natură, şi natura este o forţă, nu glumă, se petrec dispariţii, cu atât mai mult în lumea noastră a oamenilor moderni…” (fragment din roman).

coperta stancu final

Anunțuri
Categorii:literature
  1. 6 Aprilie 2016 la 8:51

    Felicitări! Când faceți lansarea romanului?

    • 6 Aprilie 2016 la 10:32

      Mi-ar fi plăcut să fie la filială, când ne întâlnim. Biblioteca din Hațeg a promis ceva. Un exemplar am pregătit și pentru dvs. Cordial,

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: