Prima pagină > CARTEA > CORIDORUL CULTURAL, PE DOUĂ CONTINENTE-CĂLĂTORIE LA ISTANBUL

CORIDORUL CULTURAL, PE DOUĂ CONTINENTE-CĂLĂTORIE LA ISTANBUL


CORIDORUL CULTURAL

Radu Igna, un împătimit al Ţării Haţegului, iese din peisaj şi călătoreşte la Istanbul, o călătorie de doar două zile, un coridor cultural organizat de Fundaţia Tuna şi Uniunea Ziariştilor Profesionişti din România, un schimb de idei, de gânduri, obiceiuri. Domnul Ahmet Ecirli, director al fundaţiei, a fost în această perioadă un adevărat ghid spiritual pentru întregul grup de români, interpret şi gazdă, având răbdare cu scriitorii, jurnalişti şi editorii în căutarea miracolelor din Istanbul.

Din acest coridor cultural scriitorul haţegan reţine Note de călătorie[i], adică scrieri despre o altă lume, un oraş pe două continente, Istanbul, ieşirea din ritmul cotidian.

Deşi un aparent conservator, romancierul acceptă jocul şi îşi deschide sufletul pentru o aventură inedită. Nu cade în capcana facilului, din contră, călătoria îl provoacă, redescoperă oameni noi, peisaje, istorii, îşi reaminteşte de suferinţa românilor, de pasiunea lor pentru creştinism, este uimit de programul spiritual al turcilor. O altă lume, alte posibilităţi.

Voia bună şi bucuria sunt rupte de o întâmplare neprevăzută, scriitorul se pierde de grupul din care a făcut parte, este un simplu cetăţean în buzunar cu 100 de euro şi o carte despre viaţa culturală a Haţegului, o geantă pe umăr, câtva lucruri simple care capătă valoare de reper. Dar scriitorul în vârstă îşi găseşte prieten tânăr care îl readuce în coridorul cultural, un taximetrist care vorbea limba engleză şi conducea abil pe autostradă.

De fapt, Radu Igna l-a însoţit pe Ştefan Nemecsek, ziarist, filozof şi scriitor din Valea Jiului, alături de câteva persoane, într-un demers de viaţă, adică acele legături prin cultură pentru că jurnalistul urma să-şi prezinte cărţile despre istoria literaturii hunedorene şi despre istoria jurnalismului hunedorean la Istanbul, o punte între ziariştii din România şi cei din Turcia.

Radu Igna acceptă jocul ziariştilor, dar călătoria devine şi o călătorie iniţiatică, o călătorie în inima proprie, de fapt fiecare loc din Turcia îi reaminteşte de istoria românilor şi de un posibil viitor marcat de cultură. Trimiterile sunt evidente, pertinente şi educative, dascălul se lasă în voia expunerii, profitând de mijloacele puse la dispoziţie de scriitor, pentru că Radu Igna a fost şi un eminent dascăl ce s-a convertit în tagma scribilor de aleasă valoare.

Cartea poartă un titlu sugestiv: Istambul un oraş pe două continente. Firul povestirii este acelaşi, pendularea în două lumi, pendularea între viaţa de acum, prezentul anului 2010 şi viaţa de dinaintea anului 1989 în România, pendularea între civilizaţii, călătoria între un continent şi alt continent, legate de istoria comună amestecată, contradictorie, acidă sau blândă, dar amestecată până la albastru.

Cartea are un motto promiţător de marele scriitor Orhan Pamuk, un citat din cartea Viaţa cea nouă: „Ai ajuns cât ai putut de departe, călătorule, dar m-am gândit că ai putea merge şi mai departe…”

Cartea sfârşeşte cu un citat din Sema Kaygusuz din textul Istambul, o mişcare de rotaţie, un  text apărut în revista „Lettre Internationale” – vara, 2010.

„Istanbul este un  oraş plămădit nu din împrejurări comode, ci din privaţiuni şi greutăţi.” – citează autorul.

Radu Igna descoperă că noua viaţă din Istanbul este marcată de viziunea unui important filozof turc: M. Fethullah Gulen, omul care a depus toată energia pentru a trezi o nouă generaţie de intelectuali la viaţă, bazaţi pe valori spirituale esenţiale, pe valori universale. Mişcarea Gulen  a pornit din Turcia s-a răspândit prin şcoli, asociaţii culturale, ştiinţifice, sedimentată în licee particulare, apoi în viaţa de fiecare zi. Un om cu idei înalte atrage un val nou, valul care poate lega Turcia de Occident, dovedind că înţelepciunea poate apropia oameni, sisteme, poate declanşa idealuri.

Călătoria aduce în lumină Colegiul Serhat, Burc Koleji, hotelul, Istanbulul ca prezenţă, personaj, destinaţie şi pricină de mirare, Sema Hospital, o excursie pe Bosfor, Sfânta Sofia, Moscheea Albastră, adică: istorie, peisaj, oameni, speranţe, o viaţă pe două continente, moarte şi dragoste, marea ca motiv de legătură între civilizaţii…

Sfânta Sofia: biserică, moschee, muzeu, e ca o piaţă rotundă înconjurată de ziduri mari, o cupolă imensă, o minune arhitecturală, creştini, sultani, ctitori, pictură cu scene din Biblie… istoria ca suferinţă, lecţia supremă pentru a învăţa eternitatea…

Un capitol interesant este dedicat cinei tradiţionale acasă la un prieten: Ibrahim Ayan, cântec, veselie, mâncăruri bune, momente care devin apropiate prin căldura sufletească a românilor şi turcilor, prilej de creaţie ad-hoc, semnificaţie şi netimp.

Iată ce reţine Radu Igna în Sultanahmet: „Pe aici îşi făcea probabil plimbarea de seară prinţul Dimitrie Cantemir (1673-1723), fiu de domnitor moldovean, trimis de copil ca ostatic. A stat 17 ani. Numit domn al Moldovei în 1710, s-a orientat spre Rusia. În capitala acestei ţări a terminat, în 1716, „Istoria creşterii şi descreşterii Imperiului Otoman” (în limba latină Incrementa arque decremmenta aulae othomanicae), lucrare de referinţă ce a stârnit interesul savanţilor din Europa.„

Gândul scriitorul zboară spre istoria noastră, e un arc frânt care se reface prin timp, dând sens celor două continente.

În altă parte, autorul reţine cealaltă faţă a istoriei: „Am citit, prin cronica lui Evliya Celebi, despre incursiunea turcilor, la care a fost participant direct, în Ţara Haţegului, 1662, deci la câţiva ani de la vizita sa la Spitalul din Edirne. Secvenţe din acel text au fost publicate în revista „Sargeţia” a Muzeului din Deva, cu un comentariu semnat de Aurel Decei. Cumplite incursiuni. Era în timpul domniei principelui Gheorghe Rakoczi al II-lea, când turcii au pustiit, în repetate rânduri, judeţul Hunedoara.”

Radu Igna face trimitere la Istoria turco-bizantină de Lucas, cel care a lăsat un mesaj pertinent despre evenimentele din Istanbul cu referire la Sfânta Sofia. Despre Orhan Pamuk autorul reţine că este un geniu şi citează cărţile sale Viaţa cea nouă sau Mă numesc Roşu. Scriitorul din Turcia este laureat al premiului Nobel, deşi personalitate de prim rang a culturii universale este controversat în Turcia ca peste tot în lume, acolo unde există un semn, oamenii par contrariaţi. Oricum cărţile acestui scriitor sunt traduse şi în limba română, literatura universală fiind în mişcare, îşi caută poduri care să facă legătura…

Notele de călătorie sunt scrise de Radu Igna în ritm alert, fraza curge natural, îndeamnă la lectură, gândurile se leagă în valuri sub impulsul noului şi a foamei după altceva, povestirea este fulgerată de povestiri vechi sau noi, scriitorul redă obiectiv lumea prezentă din perspectiva călătorului prin două civilizaţii, a celui care trece din istorii în istorii, liniştit de culoarea intensă a culturii, pe acest coridor cultural

„Ne îmbarcăm pe un vapor ce abia s-a întors din croazieră. Proprietarul se numeşte Hasan. Este o ambarcaţiune confortabilă potrivită pentru o excursie de două trei ore într-o zi însorită, călduroasă ca acesta.”

Da, Istanbulul este singurul oraş din lume ce stă pe două continente…cultura este pod…

Constantin Stancu

Februarie, 2011.


[i] Radu Igna, Istanbul, un oraş pe două continente, Editura „David Press Print” – Timişoara, 2011.

Categorii:CARTEA
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: