BRADUL, VERSURI DE ADRIAN BOTEZ. Dincolo de zăpezi: verdele…
BRADUL
mamei mele, Adriana
pustiu – cu ochii-nceţoşaţi de lacrimi
privesc la bradul înălţat din munte:
cui îi vei îndemna plecata frunte
să se împlânte – iar – în ceruri?
rând după rând – ieşi-vom nori din piatră:
tu vei rămâne-arătător spre stele!
…dar cine îşi mai face astăzi vatră
focul dumnezeiesc cărând pe schele?
vin vremi pitice – ne-apărăm sub Cruce
n-avem urmaşi împătimiţi de jaruri:
cu noi – sub glie-un ev întreg se duce…
…amurg grăbit – nu tu-mi aduci amaruri:
rămâne însă – veghetor în munte
atât de singur – bradul cel din frunte…!
LA PROHODUL BRADULUI
la prohodul bradului
vine maica cerului:
plânge cântă şi descântă
de dor şi inimă frântă
au plecat pe struni de vânt
fraţi de cetini – rând pe rând
în urmă-le lunecând
ceaţa unui pribeag gând
şi o rană de cuvânt
…lumânările de rouă
frâng lumile drept în două
GEME LEMNUL BRADULUI
geme lemnul bradului
sub arcuşul vântului…
bradului şi mândrului
bradului înaltului
bradului şi dreptului…
cearcă peana fierului
pe strunele lerului:
numai zdrangăt irosesc
nămeţii îi spovedesc
sufletul li-l răsipesc
spulberă împărtăşanii
cu vin alb – albe litanii
vânzări de cutremure
pângăriri de vergure…
…mânăstirea cerului
şuieră ungherului
(ospătat hingherului…)
să nu-i spună Lui Hristos
de dezmăţul de pe jos
să nu-i spună Domnului
de beţia Robului…
***
Adrian Botez
costyabc - hatzegworld 