Prima pagină > CARTEA, literature > POEZIA RELIGIOASĂ ROMÂNEASCĂ. Octavian Goga, Rugăciune pentru neam… Serial de Maria-Daniela Pănăzan.

POEZIA RELIGIOASĂ ROMÂNEASCĂ. Octavian Goga, Rugăciune pentru neam… Serial de Maria-Daniela Pănăzan.


Maria-Daniela Pănăzan.

Poezia religioasă românească. Eseu monografic

Editura „Reîntregirea” – Alba Iulia, 2006

 

 

OCTAVIAN GOGA POET AL VIEŢII LITURGICE A SATULUI ŞI A NEAMULUI –

 

Octavian Goga mărturisea în Fragmente autobiografice că a pornit în literatură de la ideea de monografie a satului: „am crezut că satul reprezintă prin sine unitatea organică a

sufletului acestui popor”. De aceea, spunea Goga, primul volum de versuri ar fi trebuit să poarte titlul Acasă, pentru că întotdeauna a avut mare iubire şi preţuire faţă de satul natal şi de ţăranul român: „dacă aş căuta să hotărăsc printr-un fel de analiză, uitându-mă foarte adânc în mine, de unde purced legăturile mele indestructibile cu viaţa populară, aş ajunge până acolo la acele clipe ale serilor de vară, când împreună cu părinţii mei, acel preot de la ţară, cu mama mea, şi cu fraţii mei, toată familia, ne cufundam în marele suflet alţăranului român”.

Poezia mesianică a lui Goga izvorăşte din acel suflet al ţăranului român care a trăit convingerea că „satul, acest acasă, acest topos autohton este patria propriu-zisă a poetului ca şi la vechii greci unde cetatea, satul ctitorea fiinţa unei patrii. Pentru sufletul popular, satul ţine loc de Patrie. Ţăranul reprezintă pentru Goga unitatea de simţire, de gândire, este un tot organic. Satul fiind Patria, tendinţa lui Goga va fi de-a pătrunde cât mai adânc în matca aceasta.”67

Textul de referinţă al poeziei lui Goga, Rugăciune, este o mărturisire de credinţă. Adresarea

directă este vie, autentică, izvorâtă dintr-un suflet tulburat de sacralitatea toposului căruia îi aparţine. În această artă poetică mesianică, Goga defineşte şi exemplifică „actul cel mai dureros, dar şi cel mai eroic, care e renunţarea de sine, această jupuire sângeroasă a

individualităţii proprii, pentru a-şi turna viaţa într-un canal îndiguit de altcineva, care e legea dumnezeiască. Renunţarea presupune dragoste de Dumnezeu atât de înflăcărată, încât preface în scrum orice rest al dragostei de sine”68:

„Rătăcitor, cu ochii tulburi,

Cu trupul istovit de cale,

Eu cad neputincios, stăpâne,

În faţa strălucirii tale.

În drum mi se desfac prăpăstii,

Şi-n negură se-mbracă zarea,

Eu în genunchi spre tine caut:

Părinte, orânduie-mi cărarea!”

Apostol al neamului său de ţărani, a căror durere o împărtăşeşte asumându-şi-o, Goga simte tăria rugăciunii şi înţelege că salvarea neamului său depinde şi de Poetul care trebuie să fie, aşa cum a declarat el însuşi, „un luptător, un deschizător de drumuri, un mare pedagog al neamului din care face parte, un om care filtrează durerile poporului lui şi se transformă într-o trâmbiţă de alarmă.”

Iubirea de Patrie îşi găseşte ecou nestins în poezia care este rugăciunea celui ce caută sensul fiinţării sale în patrie şi-n istorie. Căutându-şi sensul vieţii, el se identifică cu sensul vieţuirii liturgice a neamului de ţărani din care şi-a adăpat mereu sufletul, prin asumarea suferinţelor de veacuri ale acestuia. Ruga poetului este sfâşietoare, trădând o înălţătoare şi apostolică iubire: „de durerea altor inimi/ Învaţă-mă pe mine-a plânge”.

Ca în lirica lui Coşbuc, şi la Goga întâlnim aceeaşi viziune creatoare de lume, o lume îmbisericită, care-şi trăieşte pătimirea şi amarul în glasul de aramă al satului, topos liturgic, în cântarea întregului neam care trăieşte cu nădejdea în mântuire, izbăvire, iubire şi Înviere:

„În suflet seamănă-mi furtună,

Să-l simt în matca-i cum se zbate,

Cum tot amarul se revarsă

Pe strunele înfiorate;

Şi cum sub bolta lui aprinsă,

În smalţ de fulgere albastre,

Închiagă-şi glasul de aramă:

Cântarea pătimirii noastre.”

Aceeaşi imagine a cântării şi asumării suferinţei neamului se regăseşte în poezia Plugarii, care străjuiesc altarul „nădejdii nostre de mai bine”, cântarea lor fiind „plânsul strunei mele”, iar „Îndurător v-ascultă Domnul/ Şi vă trimite mângâiere.” Şi mai atotcuprinzătoare este descrierea poetică din poezia Noi.

Textul aminteşte de paradisul etnic românesc, care ne este „dăruit nouă de Hristos prin încreştinarea noastră ca neam; e un Eden situat în munte, pe plai, în codru sau în câmpuri de mătase. Îngemănând o simbioză între pământ, grai şi credinţă, el se afirmă ca un duh local,

suflet al pământului, spaţiu consacrat printr-o calitate spirituală. Paradisul acesta este plaiul nostru originar, este biserica unei liturghii cosmice în care au loc nunţile cele de taină şi de unde curg izvoarele vieţii neamului.”69

Iar acest paradis se regăseşte sublim în „Biserica cu porţi neîncuiate” din poezia lui Goga. De ce? Pentru că „în artă eşti în casa lui Dumnezeu, în familia lui sacră. Procesul lăuntric al plăsmuirii frumosului este dintre toate îndeletnicirile omeneşti, cel care seamănă mai apropiat cu procesul creaţiei lumii; în artă eşti în familia lui Dumnezeu fiindcă geniile cele mai

luminoase ale omenirii sunt înnobilate de suflul credinţei şi fiindcă arta însăşi este generoasă ca Dumnezeu.”70

Îngemănând armonios frumuseţea şi dorul, iubirea şi tristeţea, cântecul şi lacrima, poetul

personifică durerea neamului său, durere care este resimţită de fiecare în parte, dar într-un tot organic din noi, prin lacrimile care podidesc făptura îndurerată a neamului:

„La noi sunt codri verzi de brad

Şi câmpuri de mătase;

La noi atâţia fluturi sunt,

Şi-atâta jale-n casă.

Privighetori din alte ţări

Vin doina să ne-asculte;

La noi sunt cântece şi flori

Şi lacrimi multe, multe.”

67 Ioan Alexandru, op.cit., p.31

68 Nichifor Crainic, op.cit., p. 149

Categorii:CARTEA, literature
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: