Prima pagină > literature > Elegie la marginea oraşului, poem de duminica

Elegie la marginea oraşului, poem de duminica


ELEGIE LA MARGINEA ORAŞULUI

O să plâng spre dimineaţă,
fără să înţeleg de ce …
Dumnezeu ne caută sângele prin oasele din pământ,
prin ţări neştiute de noi.
A venit vreme că uriaşii nevăzuţi să cânte,
cântarea va răzbate sub picioarele noastre,
vom simţi vibraţia …

Şi credem că- i iarba,
şi credem că-i nisipul
şi credem că doar praful …

O secundă rătăcită între cuvintele noastre,
dar a venit timpul ca fiecare să rămână sigur
căci oraşul se hrăneşte cu iluziile noastre,

deodată, deasupra un alt oraş,
sunetele de jos cu sunetele de sus se amestecă
în aer cu umbrele …

Constantin Stancu

Categorii:literature
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: