Prima pagină > POEMUL > Memoria anotimpului pierdut

Memoria anotimpului pierdut


Memoria în ciocul vrăbiei

 

Memoria în ciocul vrăbiei,

trece un profet ce a fost cândva muncitor cu ziua în patria lui…

 

Spune vorbe neînţelese pentru unii,

adună miracole, istorii, anotimpuri pentru un secol viitor,

se întoarce cu faţa spre părinţi iluzorii,

le vede umbrele pe ziduri deşi ei nu au existat,

îşi strigă copii cu nume ciudate de învins,

redescoperă scrierea veche

a omului care a încercat să spargă coaja oului de diamant

dintre aripile vulturului…

 

 

Profetul se spală pe mâini,

trasează pe nisip patria sa

şi intră curajos acolo

pentru a striga proorocia

care îl va transforma iar în muncitor cu ziua:

antimateria există, oamenii pot învia,

formula lui Einstein este corectă,

astăzi nu am bani pentru pâinea cea de toate zilele…

 

C Stancu

Categorii:POEMUL
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: