Prima pagină > POEMUL > Toate drumurile încep la Ierusalim

Toate drumurile încep la Ierusalim









Am să ies din pielea mea, e mai simplu

să fiu natural, singur între un viitor și altul,

să-mi aleg viitorul cum femeile

boabele de fasole în Primul Război Mondial.




Am să intru în faptele mele, ca un erou la Sarmizegetusa, 

fapte înșiruite de la un capăt al altuia

în lumea aceasta pipăită cu ochii lui Homer.

Am nevoie de un timp bun, un timp bio,

nu de timp sintetic.

Totul trebuie străbătut cu atenție,

drumurile încep întotdeauna de la Ierusalim și

ajung într-un loc pe care nu l-am gândit înainte.

Pe drum nu ni se tocesc picioarele,

privirea nu se tocește, pe drum ajungi să vorbești 

limba dușmanilor tăi și ei se miră și

își luau libertatea de a trage cu pușca

spre peronul gării din care trenurile au alunecat 

în tablourile lui Adrian Ghenie.
Categorii:POEMUL
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: