Arhiva

Archive for 19 ianuarie 2019

Cărțile și lumea… Dumitru Hurubă, câteva argumente despre textele care ne intrigă… „Scriitor de umor, poet bine temperat, activ în perimetrul literaturii, o voce cu stil, inconfundabilă, cronicarul are motive serioase să iasă în faţă şi să ne demonstreze că lucrurile se pot echilibra în istoria literară. Vremurile, caracterele, interesele, resursele au stricat armonia în lumea literară. Fiecare epocă îşi are secretele şi oamenii săi. Dumitru Hurubă este sincer în demersul său, a fost conştient când a pus unul lângă altul textele că demersul său va incomoda”


Hunedoara, scriitori-argumente

 

(Dumitru Hurubă, Scriitori contemporani din judeţul Hunedoara, – comentarii literare – Iaşi: Editura Tipo Moldova, 2015; colecţia publicistică şi eseu contemporan)

 

 

Plecând de la un titlu serios şi încadrat în paradigma culturii de canon, Dumitru Hurubă, într-un limbaj familiar, cu uşoare accente ludice şi riguroase, ne prezintă scriitorii din judeţul Hunedoara activi în ultima perioadă a vremurilor (aproximativ 1980 – 2015), scriitori care au lăsat numeroase mărturii despre lumea în care trăim. Cartea are o motivaţie echilibrată şi revoltată în acelaşi timp. „Cred cu sinceritate şi realism că o reconsiderare, de pe alte poziţii, a literaturii din provincie, nu numai că ar fi legitim-necesară, dar şi, categoric, benefică pentru literatura actuală, pentru istoria literaturii”. De la început, cronicarul Hurubă depune efortul să detensioneze contrariile: centru sau centrele şi provincia. O face cu mută empatie, intră bine în pielea artistului şi ne propune câteva comentarii interesante. Scriitor de umor, poet bine temperat, activ în perimetrul literaturii, o voce cu stil, inconfundabilă, cronicarul are motive serioase să iasă în faţă şi să ne demonstreze că lucrurile se pot echilibra în istoria literară. Vremurile, caracterele, interesele, resursele au stricat armonia în lumea literară. Fiecare epocă îşi are secretele şi oamenii săi. Dumitru Hurubă este sincer în demersul său, a fost conştient când a pus unul lângă altul textele că demersul său va incomoda. Şi-a asumat riscul de a intra în arena cu lei de tot felul, fie de la centru, fie din provincie. Deşi nu este critic în sensul academic al termenului, scriitorul este familiarizat cu operele scribilor de Hunedoara, a citit mult, a comentat şi a lăsat în urma sa mult bun simţ. Semne, peceţi, cuvinte, note. Lucru rar în aceste vremuri care se repetă, se repetă. Sunt analizate operele a două zeci şi şapte de scriitori din judeţul Hunedoara, revolta nevăzută a unor oameni cu limitele, cu orgoliile lor, cu speranţe, oameni-argument pentru cultura judeţului şi a culturii române în general. Cu un simţ al valorii dezvoltat, Dumitru Hurubă a reuşit să pună în lumină temele cărţilor care au dinamizat societatea. A fost atent la titlurile alese de poeţi sau romancieri, a citat versuri interesante, profunde, a lansat idei, a mustrat autorii cu înflorite cuvinte. Impulsionat de temele proprii, de viziunea asupra cărţii ca entitate vie, el a avertizat că, uneori, devenim cititori de iluzii, că vremurile ne colorează mintea, că putem evada prin incultură, că literatura poate fi şi o sforărie de lux, cu stil şi aripi aurite. Peisajul literar hunedorean, la fel ca şi în alte ţinuturi, este peisaj cu natură vie şi scriitor pe contrasens.

Dumitru Hurubă a reţinut că vremurile ne obligă să medităm închişi în ochiul ciclopului, oricând poate fi un altfel de sfârşit al lumii, ne putem opri pe insula tăcerii, sau în satul electronic, ori să începem aventura în marele refuz. Teme, gânduri cu elice, neantul aparent, adică în judeţul Hunedoara scriitorii au avut un cuvânt de spus: poezia poate veni de la Brotuna, clar şi pur ca brumele târzii, iată, poetul este îngenunchiat în lacrimă, femeile au lăutari în sânge, proza scurtă provocă suflete, cineva poartă rănile tale şi balada electrică inundă străzile. Atent la geografia literară, cronicarul pune în lumină miracolul de pe Strei, muntele, patria second hand, ori legendele din ţinutul acesta mirific, atins de minuni, enigme şi comori. Cititorul va descoperi gloria în albului zăpezii, faptul că aici păsările plâng cu aripi, ori nimic deosebit nu se întâmplă în timpul serviciului unui dascăl, sau, poate, e o zbatere a zăpezii, o învingere a singurătăţii prin iubire, iar nasturii sunt cusuţi pe piele în istorii frumoase.

Am putea remarca mereu alte metafore, hiperbole, planuri de lectură, edituri şi ispite. De reţinut:  în judeţul Hunedoara sunt scriitori de certă valoare, puţin debusolaţi de tangajul istoriei, risipiţi în filialele Uniunii Scriitorilor din România, fie la Alba-Iulia, fie la Sibiu, fie la Arad sau Timişoara. Judeţul nu a putut să-şi ţină fiii risipitori în limitele paradigmei până la capăt. În ciuda acestor aspecte, se simte o unitate şi o zbatere în lumea literară din zonă, iar cărţile reflectă iubiri, drame, istorii cu tâlc, crime, oglinzi frânte, oraşe în mişcare. Vremea a intrat bine în cărţile scriitorilor, Dumitru Hurubă pune accentul pe aceste aspecte de furtună. Va trebui să reziste valului de critici care vor veni din orgolii, istorii aproximative, metafore şi teamă.

Cronicarul a reţinut: „se apropie ziua/ când timpul se va scutura de povara mea” (Ioan Barb).

Notăm la Valeriu Bârgău: „E cineva fericit când se naşte?/ Mă grăbesc să-l informez şi pe ea şi pe el/ că la fel de fericit e unul care moare/ şi eu ştiu asta”.

La poetul Raul Constantinescu apar cuvinte cheie: realovisul, rinocezarii, păreronimicii, şpriţogaşculierii, neantia, o urmă de gumă…

Nicolae Crepcea se detaşează prin puritate: „Privind ochii tăi/ văd/ cerul străvechii biserici/ plin de îngeri”.

Ladislau Daradici consemna: „scrierea povestirilor (…) în cazul meu, se dovedeşte a fi dificilă, eu însămi sfârşind prin a mă contopi în cele din urmă cu universul lor…”.

Eugen Evu a surprins clipa eternă: „Fântâna s-a retras mâhnită-n sine/ Alţi ziditori nu s-au găsit în estimp…”.

George Holobâcă a fost atent la dinamismul creaţiei: „Munţii aleargă unii după alţii/ precum cocorii pe frânghia / cu care Dumnezeu măsoară/ contrariile din spovedania ierbii”.

Paulina Popa a surprins taina: „soarele stă în palmele Iubirii/ aşa cum stau boabele de struguri/ atunci când vine vremea vinului”.

Talentul poetului Ioan Evu se descoperă în versuri ca acestea: „Din preaiubire m-am născut/ pe o colină transilvană/ să ard cuvintele la rând/ şi să le-aştern pe câte-o rană…”.

 

Citatele pot continua, scriitorii se vor regăsi în meandrele istoriei literare ca-ntr-o renaştere prin zicere.

 

Dumitru Hurubă a scris despre: Ioan Barb, Valeriu Bârgău, Eugen Blaga, Raisa Boiangiu, Valeriu Butulescu, Raul Constantinescu, Nicolae Crepcia, Nuţa Crăciun, Ladislau Daradici, Eugen Evu, Ioan Evu, Livia Fumurescu, Gligor Haşa, George Holobâcă, Radu Igna, Dorina Brânduşa-Landen, Radu Mihail, Paulina Popa, Mariana Pândaru, Corneliu Rădulescu, Aurelian Sârbu, Ion Scorobete, Constantin Stancu, Dumitru Tâlvescu, Miron Ţic, Ioan Vasiu, Dumitru Velea.

Lista lui Mitică, o listă a scriitorilor contemporani din judeţul Hunedoara.

Lecturi, cărţi, oameni, iluzii, istoria locuind în rana îngerului.

 

 

 

Constantin Stancu

 

 

 

 

Reclame
Categorii:CARTEA, CRONICĂ
%d blogeri au apreciat asta: