Prima pagină > CARTEA, HAŢEG, SEMNAL > Badiu Iancu, Haţegul, un oraş în tranziţie între două lumi 1989 – 2015, Deva: Editura Karina, 2015

Badiu Iancu, Haţegul, un oraş în tranziţie între două lumi 1989 – 2015, Deva: Editura Karina, 2015


Hateg 022Hateg 023

 

Haţeg: Cheia unui oraş în tranziţie

 

(Badiu Iancu, Haţegul, un oraş în tranziţie între două lumi 1989 – 2015, Deva: Editura Karina, 2015)

 

 

 

Periplu haţegan de la o epocă la alta pentru Badiu Iancu se limitează, deocamdată, la o perioadă agitată şi incomodă. Monografia Haţegul, un oraş în tranziţie între două lumi (1989-2015) este o carte pentru viitor. Unele fapte ale haţeganilor se vor uita, altele vor fi considerate incomode, altele vor fi atinse de cenzura schimbărilor. Autorul este un curajos, multe din evenimente sunt cunoscute, mulţi haţegani sunt implicaţi în ele. La data publicării unii sunt în viaţă, alţii, iată, s-au dus mai sus de Retezat.

Această perioadă de tranziţie dintr-un oraş de provincie se proiectează pe fundalul mai extins al istoriei recente a României. Revoluţia din decembrie 1989, mineriada din 1990, schimbările brutale şi necesare din ţară, au influenţat viaţa oamenilor din zonă. Deşi evenimentele politice par a înrâuri traiul oamenilor, Badiu Iancu are capacitatea de a privi echilibrat stările, din mai multe puncte de vedere. Sunt redate, pe cât posibil obiectiv, fenomenele economice, culturale, turistice, sociale, arhitectonice şi de urbanism. Este atent la educaţie şi sănătate, la publicaţii şi viaţa oamenilor. Lumea în tranziţie este în mişcare. Anexele, fotografiile, portretele unor haţegani, toate vin să completeze imaginea de ansamblu a cetăţii Haţegului.

Monografia începe cu evenimentul central: ruptura din decembrie 1989, reală, controversată, interpretată din mai multe puncte de vedere, de istorici şi formatori de opinie. A fost o revoltă populară, o lovitură de stat, un complot, o revoluţie, o contrarevoluţie, o „revoluţie furată”? Răspunsul va veni cândva cu mai multe certitudini. În acel decembrie oamenii s-au trezit la un nou orizont de speranţă. Haţeganii erau cu urechile pe evenimentele redate la radio. Europa, Bucureştiul, în final, dau impulsul. În oraş, la Club T, în centrul oraşului, apar cetăţeni plini de energie, sunt semnale de început. Interesant este că Anca Aurel şi Marius Gârbea au realizat filmări în acea zi. Au fost inspiraţi, au lăsat câteva cadre despre evenimentele care se petreceau sub ochii lor. Cartea redă scriptul acestora, sunt prezentate atmosfera socială, personajele, zvonurile, lozincile, haţegani întorşi acasă povestesc faptele din centrele mari ale ţării, mai cu seamă din Timişoara. Oamenii îl prezintă pe Dumnezeu în plină stradă, animaţi de energii nebănuite, se cântă „Deşteaptă-te române!”, se strigă „Libertate!”, se scandează împotriva foştilor dictatori. Cad vechile însemne, tablourile, cărţile de propagandă. La sediul Securităţii Oraşului Haţeg nu se mai găseau reprezentanţii organelor de represiune, dulapul cu armament a fost sigilat… Apar primii reprezentanţi ai Consiliului Frontului Salvării Naţionale. Se organizează colectivul de cetăţeni angajaţi, se distribuie armele aflate la dispoziţia fostelor gărzi patriotice, se edifică baricade la marginea oraşului, apar primii morţi, unii din greşeală, se întocmesc liste… Cineva a avut sarcina să răspândească pocnitori care imitau sunetul pistoalelor mitralieră în funcţiune… Zvonuri, acţiune, au apărut dosarele de revoluţionari… Badiu Iancu prezintă în carte numele oamenilor care s-au angajat la schimbarea din decembrie 1989 în Haţeg, conform evidenţelor din arhive. Unii, citind cartea, îşi vor aminti de ei. Alţii au şi fost uitaţi. Lumea este în schimbare, peste câţiva zeci de ani nu se va mai cunoaşte nimic din acel tumult social.

Urmează anul 1990, zbuciumat, se declanşează procesele democratice, apar primele partide active în Haţeg: PNL, Partidul Socialist al Muncii, PSD, Mişcarea Ecologistă, se organizează alegeri locale şi parlamentare. Activitatea în organele locale devine dinamică, tensionată, puterea este în mişcare. Noi persoane devin active, interesate, au idei, proiecte.

Badiu Iancu prezintă activitatea primarilor care şi-au exercitat mandatele: Marius Constantinescu, Ioan Glodean, Nicolae Timiş, Marcel Goia. Oameni, destine, opoziţii, realizări, evenimente… În oraş s-a înfiinţat judecătoria, sunt active diferite organizaţii: Casa de Ajutor Reciproc a Pensionarilor Haţeg, Asociaţia „Zimbrul” a fostelor cadre militare, pompierii voluntari, Rotary Club…

Vechile organizaţii economice s-au desfiinţat, au apărut noi structuri. Badiu Iancu remarcă domeniul energetic, unităţile comerciale, activitatea turistică, micii meşteşugari, serviciile sociale, sănătatea, învăţământul, educaţia, etc. Din păcate, marile unităţi din domeniul agro-alimentar au dispărut, nu au rezistat în faţa cerinţelor pieţii naţionale şi internaţionale. Abatorul de prelucrarea cărnii, Fabrica de Bere, unităţile industriei locale, o parte din meşteşugari dispar sau îşi reduc mult activitatea. Dispare şi fenomenul navetismului de la sat la oraş. O nouă lume se năştea încet, oamenii trăiau după noile reguli, respirau libertate, responsabilitate, tragedii, victorii nesperate.

Atent, Badiu Iancu observă, pe baza documentelor, cum s-au creat şi au acţionat personalităţile locale. Nicolae Timiş a fost viceprimar, apoi primar, puterea afectează oameni, grupuri de haţegani înţeleg că într-un oraş mic e greu să lupţi contra maşinăriilor puse în funcţie de marile partide care acţionează după principii care, uneori, nu au legătură cu interesele locale. Schimbările se petrec cu timpul, domnul Marcel Goia învinge în lupta politică prin alte mijloace, mai blânde, democratice, în cursul anului 2012. Au fost şi politicieni idealişti precum Marcel Ghemeş, bun cunoscător al zonei, amator de turism şi vânătoare, adept al mişcării ecologiste. La finalul perioadei putem remarca dezvoltarea turismului în Ţara Haţegului şi potenţarea valorilor locale. Visătorii se răzbună până la urmă prin realitatea crudă. Haţegul devine în doar douăzeci şi cinci de ani un important centru turistic, cu pensiuni, hoteluri, locuri de primire.

Badiu Iancu a fost un observator atent al evenimentelor din zonă. În anii 90, la magazinele din Haţeg nu exista bere cu toate că în localitate funcţiona o fabrică de bere. La alegerile din anul 2012 s-au folosit practici neloaiale în campania electorală chiar în zilele de alegeri, câinii comunitari sunt dotaţi cu afişe. Un cetăţean al oraşului depăşeşte vârsta de o sută de ani şi este vizitat de primarul oraşului Marcel Goia.

Autorul analizează cu pasiune publicaţiile care au apărut la începutul perioadei în Haţeg: jurnalul „Arena”, bilunarul „Columna”, „Jurnalul Haţegan”. Extrage multe date din aceste publicaţii şi le prezintă cititorului. Haţegul reflecta marile schimbări care se petreceau în ţară, noi oameni se exprimă cu talent, energie, cu sarcasm. Ţara Haţegului se prezintă ca o zonă bogată spiritual, cu scriitori, pictori, pastori, muzicieni, jurnalişti, preoţi, formatori de opinie cu real impact, profesori dedicaţi.

Cronicar de Haţeg, Badiu Iancu observă mişcarea sportivă din oraş, activitatea bisericilor, evenimentele care punctează vremurile: 750 de ani de atestare documentară a Haţegului, zilele oraşului an de an, zilele poeziei, apariţia de noi companii private, efortul autorităţilor locale de a imprima un ritm social de dezvoltare a zonei, finalizarea centrului administrativ al localităţii.

Reţinem din monografie, la început de epocă: „Într-o situaţie dramatică se aflau locatarii blocurilor A 1 şi C 1, care nu aveau încălzire centrală şi nici reţea de haz metan. Ei erau nevoiţi să se încălzească cu sobe improvizate, cu reşouri, sau, ca în vremurile epocii de aur, <<cu o haină în plus>>”.

Despre Fabrica de Bere din Haţeg, o fostă unitate de referinţă, putem afla: „În condiţiile crizei din anul 2009, vânzările fabricii s-au redus cu 10%, faţă de cele din anul precedent. Ca urmare, <<Heineken>> a hotărât închiderea Fabricii de Bere în luna ianuarie 2010. Managerul firmei din România, Jan Derck van Kaameberck, afirma: <<Am decis să închidem fabrica de la Haţeg din trei motive: este cea mai mică dintre cele trei deţinute în România, e amplasată departe faţă de marile aglomerări urbane şi costurile de transport sunt mari. În plus ar fi trebuit să facem investiţii în sistemele de tratare a apelor reziduale, care nu s-ar mai justifica>>”. Orice haţegan se poate întreba: când au decis să între în jocul privatizării cei de la „Heineken” nu cunoşteau toate acestea? Privatizarea a fost doar un mod de a elimina un concurent de pe piaţă?! Iată că monografia declanşează întrebări importante despre fenomenele petrecute în această perioadă în oraş.

Badiu Iancu notează despre campania electorală de alegeri parlamentare din anul 2010 la Haţeg câteva aspecte interesante: „<<Om al locului>> (Nicolae Timiş, n.a) întreabă pe principalul contracandidat Mariana Câmpeanu, unde este localitatea Ursici, şi cum se ajunge la ea. Când în emisiunea electorală <<Confruntarea>>, o întreabă pe Mariana Câmpeanu unde este Cetatea regală a Haţegului, <<înfiinţată în anul 1400 şi ceva>>, ea îi răspunde că nu candidează la postul de ghid turistic ca să cunoască fiecare pod, drum, localitate sau podeţ din cuprinsul colegiului electoral”. Din această secvenţă putem constata că politica este un joc prea intens pentru un candidat local în raport cu un candidat impus de un partid politic, printr-o strategie care scapă de sub controlul cetăţeanului dintr-un oraş de provincie.

Despre publicaţia „Arena”, cititorul poate afla: „Născută imediat după anul 1989, publicaţia avea drept scop, aşa cum se sublinia în articolul de fond <<Argument>> din primul număr, să producă <<revoluţia conştiinţelor, marea revoluţie interioară>>. Prin articolele prezentate urma să se lupte împotriva concepţiilor comuniste care persistau în societate după revoluţie: <<noi, gladiatorii scrisului luptăm cu mentalităţile marcante ale sistemului totalitar, cu frica, cu rămăşiţele terorii, luptăm cu răul din noi şi din alţii, cu necinstea şi nedreptatea>>”.

Badiu Iancu selectează din cuprinsul publicaţiei „Columna” mai multe articole politice, sociale, literare, istorice, naţionale, chiar note de suflet. Într-un articol intitulat „Să vă spună octogenarul ce înseamnă muntele românesc”, este prezentat un personaj pitoresc Feri Bacsi, pe numele lui Ocolicsenyi Francisc, un îndrăgostit de munte. Urca la Râuşor, lacul Ştevia, sub vârful muntelui Retezat, unde dormea într-un sac de dormit noaptea şi gândea la fiul său aflat în Australia. Eroul avea o barbă impunătoare alburie, fruntea pleşuvită, ţinea o pipă în colţul gurii, a venit din Cehoslovacia în anul 1947 şi a acceptat Ţara Haţegului ca un loc al său, unic. Era un personaj de poveste, coborât din legendele Haţegului.

Toate aceste articole din publicaţiile haţegane, rămân ca un dosar în arhivele oraşului. La sfârşitul anul 2015, deşi autorul nu reţine, se aflau numeroase publicaţii în format virtual, pe Internet, dedicate Ţării Haţegului, pe reţelele de socializare se publicau cu insistenţă fotografii, texte, mărturii despre acest loc minunat. Peste ani, lumea va privi dosarul de arhivă cu multă căldură, curiozitate şi interes. În publicaţiile de la Haţeg au activat artişti importanţi: Raul Constantinescu, Radu Igna, Ionel Drăgănescu, Dorina Itul-Crâng, Ionel Amăriuţei; personalităţi importante: Ioachim Lazăr, Hristache Tatu, George Ardelean, Ioan Timiş, Marius Constantinescu, Gheorghe Popescu, Aurel Anca, etc. O lume romantică, energică, tensionată, într-o zonă minunată a ţării.

Badiu Iancu, după cum afirmă, încheie cu această carte, mai multe monografii dedicate Haţegului. Ne-a purtat din carte în carte într-o călătorie interesantă, ne-a oferit anexe pertinente, fotografii, extrase din jurnalele vremii, a prezentat personalităţi, tragedii şi texte lirice. A făcut-o după un proiect propriu, cu multă muncă şi multe documentări. Putem spune, ca la început de vremuri: Insula Haţegului din oceanul Tetys a rezistat prin miracol, pasiune, frumuseţe.

Autorul face portretele a mai multor personalităţi atrase de ţinutul acesta mirific: Ioan Drgănescu, Gică Băieştean, Titus Blaj, Gligor Haşa, M.S. Regele Mihai.

El reţine: „La începutul lunii septembrie 1997, M.S. Regele Mihai, însoţit de regina Ana, face o vizită mult aşteptată de localnici în oraşul Haţeg. El a fost întâmpinat la intrarea în oraş cu pâine şi sare de primarul Ioan Glodeanu, viceprimarul Ioan Timiş, prefectul judeţului Budulan Olimpiu. Într-o atmosferă de entuziasm, primarul i-a înmânat Maiestăţii Sale, într-o casetă, cheia oraşului”.

Toate lucrurile au o cheie, pentru Badiu Iancu monografiile scrise au un secret ştiut de toată lumea: viitorul e mai aproape decât credem, e aici, la uşile noastre…

 

 

Constantin Stancu

Anunțuri
Categorii:CARTEA, HAŢEG, SEMNAL
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: